Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1294/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1294/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-05-2012 în dosarul nr. 1294/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1294
Ședința publică de la 31 Mai 2012
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
M. C. G.- judecător
C. C.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. D. T. S., împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 03 februarie 2012 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, privind pe inculpații S. A. și C. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații S. A., asistat de avocat I. E., apărător ales și C. V., asistat de avocat P. N., apărător desemnat din oficiu, lipsind părțile civile R. P., G. E. D., L. F. și E. E. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P., casarea sentinței și rejudecând să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare. Arată că în raport de disp. art. 72 Cp. trebuia avut în vedere că inculpații au săvârșit faptele în mod repetat sustrăgând multe bunuri cu valori semnificative, astfel încât lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră nu justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Avocat I. E. pentru inculpatul S. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat apreciind că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate dând eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și datelor despre fapta săvârșită, iar suspendarea sub supraveghere se justifică în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta și regretă sincer comiterea acesteia.
Avocat P. N. pentru inculpatul C. V., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat apreciind că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate respectând disp. art. 72 Cp. dând eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și datelor despre fapta săvârșită, precum și demersurilor făcute de inculpat pentru acoperirea prejudiciului.
Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței soluția.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 258 din data de 03 februarie 2012 a Judecătoriei D. T. S. în baza art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile art. 71 alin.2 C.p.
În baza art. 86 indice 1 C.p. raportat la art. 86 indice 2 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S. A. pe un termen de 5 ani.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul S. A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată, în fiecare lună, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.p. cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. pe durata termenului de încercare.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului S. A. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28.12.2011 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit.b C.proc.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 32/29.12.2011 emis de J. Dr.Tr.S., dacă nu este reținut în altă cauză.
În baza art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit.a,g,i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile art. 71 alin.2 C.p.
În baza art. 81- art. 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. pe durata termenului de încercare.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului C. V. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 28.12.2011 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit.b C.proc.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 33/29.12.2011 emis de J. Dr.Tr.S., dacă nu este reținut în altă cauză.
În baza art. 346 C.p.p. s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile R. P., G. E. D., L. F. și E. E. A..
Au fost obligați, în solidar, inculpații S. A. și C. V. la plata despăgubirilor civile reprezentând daune materiale către aceste părți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la inițiativa inculpatului C. V. care cunoștea zona, inculpații S. A. și C. V. s-au deplasat din localitatea Filiași, jud. D. unde locuiau, în zona B. – Ilovița, jud. M. (între Dr.Tr.S. și Orșova), unde, în noaptea de 23/24.12.2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pătruns prin efracție în 4 case de vacanță aparținând părților vătămate G. E., R. P., L. F. și E. E. A., imobile din care au sustras diverse bunuri ale părților vătămate, precum plită cu două ochiuri, cuțite de bucătărie, tacâmuri, sistem home cinema, aparat de bărbierit electric, mai multe sticle de băuturi alcoolice, produse pentru baie, cosmetice, îmbrăcăminte.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților S. A. și C. V. care, în noaptea de 23/24.12.2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pătruns împreună, prin efracție, în 4 case de vacanță aparținând părților vătămate G. E., R. P., L. F. și E. E. A., de unde au sustras diverse bunuri ale părților vătămate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Pentru a reține această situație de fapt prima instanță a avut în vedere declarațiile date de inculpați în condițiile art. 320/1 C.p.p. prin care au recunoscut infracțiunile și au solicitat judecarea lor în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care s-au coroborat cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor P. Raol, V. Macedonia și Ronciu M. și mențiunile din procesele verbale de cercetare la fața locului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului S. A., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p. după cum urmează: limitele de pedeapsă reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și prevăzute între 2 ani – 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p., faptul că inculpatul a mai fost condamnat în cursul anului 2001 de J. S. tot pentru o infracțiune de furt calificat, însă a intervenit termenul de reabilitare referitor la condamnarea respectivă, modalitatea de comitere a faptei, precum și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul derulării procedurii judiciare.
Față de cele expuse mai sus, care nu sunt însă de natură să formeze convingerea instanței în sensul de a reține circumstanțe atenuante judiciare, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minim, în condițiile aplicării art. 320 ind.1 alin. 7 C.p.p.
Astfel, instanța a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p., reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 C.p.
Raportat la pedeapsa stabilită, în temeiul art. 71 alin. 2 C.p., instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.
În același timp, față de faptul că inculpatul S. A. a mai fost condamnat în trecut, s-a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81- 82 C.p. ar fi pur formală, motiv pentru care, fiind îndeplinite condițiile art. 86 ind. 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 86 indice 1 C.p. raportat la art. 86 indice 2 C.p.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 86 ind. 2 C.p., executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate – 3 ani și un interval de timp de 2 ani stabilit de instanță, fiindu-i impuse măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 alin. 1 Cp..
Cu privire la inculpatul C. V., la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestuia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p. după cum urmează: limitele de pedeapsă reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și prevăzute între 2 ani – 10 ani, modalitatea de comitere a faptei, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta comisă, cooperând cu organele judiciare, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, aspecte care nu sunt însă de natură să formeze convingerea instanței în sensul de a reține circumstanțe atenuante judiciare.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.p. – art. 209 alin. 1 lit.a,g,i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p., reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 C.p.
Raportat la pedeapsa stabilită, în temeiul art. 71 alin. 2 C.p., instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În același timp, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa anterior stabilită, precum și lipsa antecedentelor penale, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 alin. 1 C.p., motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1 C.p., executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de încercare de 5 ani, instanța atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate R. P., G. E. D., L. F. și E. E. A. s-au constituit părți civile cu diverse sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit urmare a activității infracționale a celor 2 inculpați. În acest sens, coroborând probele administrate în cauză, respectiv declarații părți vătămate, declarații inculpați, declarații martori, înscrisuri, instanța reține ca un prejudiciu material cert suferit de părțile civile R. P., G. E. D., L. F. și E. E. A. sumele de 500 lei, 800 lei, 2450 lei, respectiv 1500 lei.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 14 C.p.p. și art. 346 C.p.p, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile în sensul că au fost obligați, în solidar, inculpații S. A. și C. V. la plata către partea civilă R. P. a sumei de 500 lei, la plata către partea civilă G. E. D. a sumei de 800 lei, la plata către partea civilă L. F. a sumei de 2450 lei și la plata către partea civilă E. E. A. a sumei de 1500 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs P. de pe lângă J. D. T. S. criticând hotărârea pronunțată sub aspectul temeiniciei. S-a arătat că prima instanță a aplicat în mod greșit disp. art. 72 Cp. stabilind sancțiuni care nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, ignorând faptul că inculpații au acționat pe timp de noapte, prin efracție, în baza unui plan prestabilit, că sunt incidente disp. art. 41 alin. 2 Cp., circumstanțe în raport de care lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră a inculpaților este lipsită de relevanță.
Analizând recursul declarat în raport de motivul invocat de P. de pe lângă J. D. T. S., instanța constată că este nefondat și urmează să îl respingă ca atare pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Prima instanță a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cp. stabilind pedepse just individualizate care reflectă atât gradul de pericol social al infracțiunilor cât și periculozitatea celor doi inculpați. S-au avut în vedere în acest sens atât datele privind infracțiunea săvârșită cu referire în principal la faptul că s-a reținut incidența art. 41 alin. 2 Cp. – săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată, cu patru acte materiale, comiterea faptei în timpul nopții după o prealabilă planificare referitoare la asigurarea transportului și a instrumentelor necesare pentru forțarea sistemelor de închidere ale imobilelor dar și faptul că prejudiciul produs de inculpați nu are un cuantum foarte ridicat (aproximativ 5.300 lei) că o parte din bunurile sustrase au fost restituite părților vătămate și ambii inculpați încă din faza actelor premergătoare au recunoscut faptele și au colaborat cu organele de anchetă pentru stabilirea circumstanțelor exacte în care au acționat dar și pentru identificarea și recuperarea bunurilor sustrase.
În raport de aceste date aplicarea unor pedepse al căror cuantum a fost stabilit peste minimul special stabilit de lege astfel cum este redus prin aplicarea disp. art. 320/1 alin. 7 C.p.p. (trei ani închisoare pentru fiecare inculpat) este legală și temeinică.
De asemenea, este corectă aprecierea primei instanțe asupra posibilității ca pedepsele să își atingă scopul și fără executare efectivă, concluzia fiind fundamentată prin datele referitoare la persoana celor doi inculpați, și în special lipsa antecedentelor penale (în cazul inculpatului S. A. împlinindu-se termenul de reabilitare pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 230/2001 a Judecătoriei S.), atitudinea manifestată în relația cu organele judiciare caracterizată prin sinceritate și regret, demersurile făcute în vederea recuperării unei părți semnificative dintre bunurile sustrase dar și impactul pe care privarea de libertate prin arest preventiv pe o durată de aproximativ 2 luni l-a avut asupra celor intimați, reprezentând un avertisment serios și suficient care să îi determine ca pe viitor să își conformeze conduita normelor de conviețuire socială.
Se constată de asemenea că prima instanță a analizat separat situația juridică a fiecăruia dintre inculpați, individualizând modalitatea de executare a pedepselor în raport de datele despre comportamentul pe care l-au avut aceștia anterior săvârșirii faptelor și dând eficiență faptului că inculpatul S. A. a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară.
Pentru toate aceste considerente se va respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. și se va face aplicarea disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 258 din data de 03 februarie 2012 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 Cp.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cp.p. onorariile de avocați oficiu în sumă de câte 300 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2012
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. M. C. G. C. C.
Grefier,
F. U.
Red.jud.ACM
j.f.I.M.
O.A. 12 Iunie 2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1290/2012. Curtea de Apel... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
