Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 679/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 679/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 679
Ședința publică de la 20 mai 2014
PREȘEDINTE M. E. M.- judecător
R. E. C.- președinte secție
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuientul A. E. N. împotriva sentinței penale nr. 311 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuient A. E. N., în stare de arest, asistat de avocat Orasel- C. R., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat O. C. R., pentru apelant revizuient A. E. N., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, și a cererii de revizuire având în vedere prevederile art. 452 și art.459 alin.3 lit.d din Noul Cod de procedură penală, arătând că acesta a fost plecat din țară și nu a avut cunoștință de citațiile emise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat arătând că la data de 31 mai 2012 inculpatul a recunoscut fapta, beneficiind de disp. art. 320/1 C.p.p.
Apelantul condamnat A. E. N., având cuvântul, a arătat că nu s-a prezentat la instanță deoarece a fost plecat în Italia și Spania, depunând în acest sens și un memoriu.
La interpelarea instanței, apelantul condamnat indică numele părinților săi, data nașterii, însă arată că semnătura de pe declarația dată la data de 31 mai 2012, la instanța de fond, nu îi aparține.
C.
Asupra cauzei de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 311 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. E. N., fiul lui A. și E., născut la data de 15.06.1985, împotriva sentinței penale nr. 2706/20.09.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 14.03.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._/215/2013, cererea de revizuire formulată de petentul A. E. N. împotriva sentinței penale nr. 2706/20.09.2012 a Judecătoriei C..
În motivarea cererii petentul a arătat că este nevinovat, nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și nu a avut cunoștință despre proces.
Prin s.p. nr. 3480/25.10.2013 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către P. de pe lângă Judecătoria C..
În urma cercetărilor efectuate, în temeiul art. 399 C.p.p. a fost înaintată, prin adresa nr. 5343/III/6/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cererea de revizuire, însoțită de punctul de vedere al Ministerului Public.
S-a arătat că, prin s.p. nr. 2706/20.09.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, a fost condamnat petentul la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. . 26 C.p. rap. la art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a și g C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p., art. 37 lit. b C.p. și art. 3201 alin.7 C.p.p. și art. 26 C.p. rap. la art.192 alin.1 și 2 C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p., art. 37 lit. b C.p. și art. 3201 alin.7 C.p.p.
Instanța a reținut că, în noaptea de 28/29.08.2011, inculpatul a asigurat paza inculpatului B. P. care a pătruns în curtea locuinței părții vătămate Ș. C., situată în comuna Robănești, ., ., jud. D. și, dintr-o anexă gospodărească, a sustras un cazan de aramă și două căldări de aramă.
În concluziileformulate de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a arătat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și, având în vedere dispozițiile art. 394 C.p.p. care prevăd expres și limitativ cazurile în care poate fi revizuită și faptul că aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre acestea, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei C..
Analizând cererea de revizuire, prima instanță a constatat că motivele invocate de petent in susținerea cererii de revizuire nu se încadrează in vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C.p.p.
Astfel, potrivit art. 394 lit. a C.p.p. constituie caz de revizuire descoperirea de fapte sau împrejurări „noi”, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prima instanță a constatat că, în ședința publică din data de 25.10.2013 (dosar nr._/215/2013) petentul a solicitat audierea în calitate de martori a numiților C. N. și B. P. pentru a-și demonstra nevinovăția.
Revizuirea este o modalitate de îndreptare a erorilor judiciare, iar criticile cu privire la eventuale apărări care puteau fi făcute în cadrul procesului penal nu se încadrează in cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Pe de altă parte, s-a constatat că petentul a participat la judecata în fond a cauzei, fiind audiat conform procedurii simplificate, dar și că B. P. este coinculpatul, fiind audiat și acesta în cursul judecății.
Față de aceste considerente, ținând cont și de recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând inadmisibilă cererea de revizuire, în temeiul art. 403 alin. 3 C.p.p., a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul A. E. N. la dat de 10.02.2014, cu ocazia comunicării sentinței instanței de fond, fără însă a-l motiva, însă, la judecarea apelului, acesta a depus un memoriu în care, în esență, reinterează criticile formulate cu ocazia formulării cererii de revizuire referitoare la soluționarea dosarului în lipsa sa, fără a fi citat și mai arată că a fost forțat să declare că a săvârșit fapta de organele de urmărire penală.
Examinând calea de atac exercitată de către revizuient, curtea constată că soluția instanței de fond a fost pronunțată la data de 30 ianuarie 2014, deci sub imperiul vechiului Cod de procedură penală care prevedea calea de atac a recursului, pe când exercitarea efectivă a acestei căi s-a realizat abia la dat de 10 februarie 2014, când intrase în vigoare Noul Cod de procedură penală, fiind astfel incidente prevederile art.9 pct.1 din Legea nr.255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Potrivit acestui text de lege, sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, deci și recursul, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului, care se va judeca de către instanța competentă conform legii noi, situație juridică în care se află și revizuientul, astfel încât calea de atac ce va fi soluționată va fi apelul iar instanța competență va fi C. de A. C., potrivit noilor norme de competență.
Examinând apelul declarat de către revizuient, prin raportare la prevederile art.421 și urm. din Noul Cod de procedură penală, curte urmează să îl respingă ca nefondat, pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
În calea de atac exercitată, curtea constată că revizuientul a invocat aceleași motive de revizuire ca și la instanța de fond, respectiv faptul că nu a avut cunoștință de proces, că este nevinovat și că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Analizând aceste motive de revizuire invocate se constată că ele nu se încadrează în niciuna din situațiile limitativ prevăzute de art.394 din fostul Cod de procedură penală. În ceea ce privește dispozițiile art.394 lit.a din fostul c.p.p., curtea va constata că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cerințele acestui text de lege, acestea neputând fi considerate fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în condițiile în care apelantul a recunoscut fapta și a beneficiat de prevederile favorabile în materie de pedeapsă iar persoana care dorește să fie audiată a dat declarație în fața instanței.
De asemenea, motivele de revizuire invocate de apelant nu se încadrează nici în situațiile limitativ prevăzute de art.453 din Noul Cod de procedură penală, cu atât mai mult cu cât o parte din ele existau și în vechiul cod de procedură penală.
Pentru considerentele expuse anterior, curtea va respinge ca nefondat, în baza art.421 pct.1 lit.b din c.p.p., apelul formulat de către apelantul condamnat împotriva s.p. nr.311/2014 a Judecătoriei C..
În baza art.275 alin.2 din c.p.p., apelantul va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de condamnatul Arnautu E. N. împotriva sentinței penale nr. 311 din data de 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei C., ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. M. R. E. C.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.R.C.
j.f.S.M.
O.A./4ex./27.08.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 684/2014. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 119/2012. Curtea... → |
|---|
