Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 175/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2012 în dosarul nr. 175/2012
Dosar nr._ - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.175
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 20 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Jiu, împotriva sentinței penale nr.1377 din 6 septembrie 2011, pronunțată de J. Târgu Jiu, în dosarul nr._, privind pe inculpatul F. D..
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1377 din 6 septembrie 2011, J. Târgu Jiu, în baza art. 334 Cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr.penală rap. la art. 10 lit. h Cod pr.penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F. D. - fiul lui C. și D., născut la data de 13.06.1981, în Comănești, județul Bacău, cu domiciliul în comuna Fărcășești, . Gorj, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
A fost obligat inculpatul 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg-J. nr. 777/P/2010 din 04 mai 2011, inculpatul F. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In fapt, s-a reținut că în primăvara anului 2008, partea civilă M. L. C. a convenit cu inculpatul F. D. ca, în schimbul sumei de 6000 lei acesta să-i efectueze lucrările de renovare ale apartamentului ce-l deținea în orașul Rovinari.
Astfel, în cursul lunii martie 2009, inculpatul a început renovarea apartamentului părții civile care îi înmânase cheile apartamentului în momentul când acesta plecase din țară, cu scopul ca F. D. să aibă acces în interiorul apartamentului în perioada în care lucra la amenajarea acestuia.
Întrucât apartamentul nu avea sursă de încălzire a fost cumpărată și o centrală termică care urma să fie montată.
Pe perioada în care a lucrat în locuința părții civile, profitând de faptul nu era supravegheat în mod constant, proprietarul fiind plecat în străinătate, inculpatul a sustras din materialele de construcție ce fuseseră cumpărate pentru a fi folosite la renovare, iar după aducerea centralei și-a însușit pe nedrept și acea centrală, pe care ulterior, a vândut-o unei persoane necunoscute cu suma de 500 lei.
Mama părții civile - M. A. care urmărea modul în care se execută lucrările, a observat lipsa materialelor construcție și a centralei termice, fapt pentru care a luat legătura cu inculpatul, acesta recunoscând că și-a însușit bunurile respective obligându-se că va restitui centrala sustrasă în cel mai scurt timp, lucru care nu s-a întâmplat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Partea civilă M. L. C. a convenit în cursul anului 2009 cu inculpatul F. D., ca acesta din urmă să efectueze lucrări de renovare a apartamentului cel deținea în orașul Rovinari, județul Gorj, urmând să primească în schimb suma de 6.000 lei.
În vederea efectuării lucrărilor, au fost procurate materiale de construcții, constând în gresie, faianță, instalații sanitare etc., precum și centrală termică și calorifere, ce au fost lăsate în custodia inculpatului, acesta primind si cheile de acces în apartament.
În perioada martie –august 2009, F. D. a executat lucrări de amenajare la apartamentul menționat, primind în schimb o parte din suma de bani convenită, însă, fără a avea acordul părții vătămate a înstrăinat materiale de construcții și centrala termică.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, ale inculpatului și inclusiv ale părții vătămate, materialele de construcție au fost lăsate la dispoziția inculpatului o perioadă lungă de timp, în vederea utilizării lor.
Ori, in acest caz, este evident că inculpatul avea custodia bunurilor pe perioada când ar fi trebuit să procedeze la utilizarea lor, iar ulterior,a dispus pe nedrept de bunurile în cauză, in scopul recuperării unei datorii.
Existența raportului contractual intre inculpat și partea civilă este certă, chiar dacă acest raport nu a îmbrăcat o formă scrisă, fapt pentru care in cauză nu se poate reține existența infracțiunii de furt.
Ca urmare a acestui aspect, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ședința publică din 06 septembrie 2011, partea vătămată prin procurator și inculpatul au declarat că s-au împăcat. Având în vedere declarația părților, precum și prevederile art.213 Cod penal, în conformitate cu care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, instanța în temeiul art.11 pct.2 lit. b C.proc.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.h C.proc.pen., a încetat procesul penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. Târgu Jiu, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, întrucât aceasta este nelegală și reținând cauza spre rejudecare, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică, întrucât fapta săvârșită de către inculpat realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt în forma continuată și nu abuz de încredere, cum în mod greșit a reținut prima instanță, întrucât inculpatul a înstrăinat bunurile încredințate de către partea civilă M. L., inclusiv centrala termică, bunuri pe care inculpatul nu le-a posedat ori deținut în baza vreunui titlu, așa cum prevede art.213 Cod penal, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
Verificând aspectele de fapt și de drept atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Din declarația martorei M. A. se constată că persoana vătămată M. L. Constamtin a cumpărat un apartament în orașul Rovinari, ..S3 ..
Pentru a renova apartamentul a convenit cu inculpatul F. D. să-i amenajeze apartamentul în schimbul sumei de 6000 lei, pentru munca prestată, începând din martie 2009, punându-i la dispoziție materialele necesare (gresie, faianță, parchet, adeziv, ciment, etc.), precum și centrala termică Romstal.
Reîntorcându-se în țară în cursul lunii iunie 2009, parte vătămată a constatat că lucrările erau tot în faza de început, o parte din materiale fiind deteriorate, altele nemaiexistând, respectiv centrala termică, 100 metri cablu electric, apometru, baterii, chiuvetă, etc.
Situația premisă în cazul infracțiunii de abuz de încredere este titlul în baza căruia inculpatul deține bunul, titlu ce derivă dintr-un raport juridic de drept civil în baza căruia bunul este încredințat agentului în gaj pentru transport, în depozit, etc, așa încât cel care primește bunul capătă poziția juridică a detentorului precar, fără ca eventualul contract să fie translativ de proprietate.
În cauză între inculpat și parte vătămată M. L. C. intervenit un contract de prestări servicii, respectiv renovarea apartamentului, materialele necesare, inclusiv centrala termică, nefiind încredințate spre transport ori depozitare, bunurile fiind achiziționate de către persoana vătămată și necesare pentru reamenajarea apartamentului.
Ca atare, în cauză fapta în legătură cu care s-au sesizat organele de urmărire penală, în urma declarației martorei M. A., mama părții vătămate M. L. C., proprietarul apartamentului și al materialelor pretins a fi valorificate de către inculpat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, întrucât bunurile ar fi fost luate din apartament și valorificate apoi de către inculpat și nu al infracțiunii de abuz de încredere, după cum greșit a schimbat încadrarea prima instanță.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, precum și faptul că nu s-au administrat probatoriile, Curtea va admite recursul declarat de parchet, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe J. Târgu Jiu.
În rejudecare, prima instanță va concepta ca parte vătămată pe M. L. C. și va proceda la audierea acesteia, va stabili prejudiciul, urmând ca în funcție de atitudinea procesuală a inculpatului, fie să aplice procedura simplificată, fie să administreze probatoriul și să pronunțe o hotărâre legală și temeinică, urmând a se avea în vedere și celelalte critici ale părților ce au declarat calea de atac.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Jiu, împotriva sentinței penale nr.1377 din 6 septembrie 2011, pronunțată de J. Târgu Jiu, în dosarul nr._, privind pe inculpatul F. D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe J. Târgu Jiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la data 27 ianuarie 2012.
G. ViziruCamelia ȘeleaTatiana M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.R.E.P.
PS/2.02.2012
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 156/2012. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
