Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 604/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 604
Ședința publică de la 15 Martie 2013
PREȘEDINTE A. C. M. Judecător
T. C. B. Judecător
A. I. S. Judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 1 martie 2013, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință privind soluționarea recursurilor declarate inculpata B. S. M., părțile civile P. A., P. A. C., C. S., asigurător D. G. I. P. B. P. Reprezentant Avus International Broker de asigurare Reasigurare SRL, împotriva sentinței penale nr. 281 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
P. sentința penală nr. 281 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în baza art.14 c.p.p. rap la art. 346 c.p.p. și art. 998-999 c.civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligat inculpata B. S. M., domiciliată în com. Poiana M. . jud. D., alături de asiguratorul de răspundere civilă DZI G. I. P. B., prin reprezentant AL AVUS INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE SRL, cu sediul in Bucuresti . ..1 . 4, la plata următoarelor sume: părților civile P. A. C., domiciliat in Bucuresti .. 8-10 . sector 4 și P. A., domiciliată in Bucuresti .. 2 ..000 lei cu titlu de daune morale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale; părții civile C. S., domiciliată în . jud. D., suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale și 5000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art.193 c.p.penală, a fost obligată inculpată la 4.387,65 lei cheltuieli de judecată, către partea civilă P. A. C. și cîte 500 lei către părțile civile P. A. și C. S..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecatoria Calafat nr. 792/P/2011/22.06.2012, s-a pus in miscare actiunea penală si s-a dispus trimiterea in judecată in stare de libertate, a inculpatei B. S. M., pentru savirsirea infractiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 alin. 2 C.p.
În urma probatoriului administrat in cauză, prin s.p. nr. 185/11.09.2012, în baza art. 178 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 c.p.p., a fost codamnată inculpata B. Simnona M. la 2 ani inchisoare.
In baza art. 81 c.p. s-a dispus suspendarea conditionată a executarii pedepsei pe perioada de incercare prev.de art. 82 c.p., aceea de 4 ani inchisoare.
S-a atras atentia inculpatei asupra preved.art. 83 si 84 c.p.
In baza art. 71 alin. 2 c.p., s-a interzis inculpatei drepturile prev.de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p., iar in baza art. 71 alin. 5 c.p. s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii.
S-a disjuns cauza cu privire la latura civilă si s-a format dosarul nr._ .
La data de 10.07.2012, in cadrul procesului penal, părtile civile P. A., P. A. C. si C. S., s-au constituit părti civile, mentionind că sumele solicitate vor fi precizate ulterior.
La data de 24.09.2012, părtile civile și-au precizat cererea de constituire parte civilă formulată la data de 10.07.2012, in dosarul nr._, (din care s-a disjuns cu privire la latura civilă dosarul nr._ ), solicitind ca prin sentinta ce se va pronunta, să fie obligată inculpata in solidar cu asiguratorul, prin reprezentant, la compensarea prejudiciilor nepatrimoniale si la repararea prejudiciilor patrimoniale cauzate prin uciderea din culpă la data de 22.06.2011 a unicului lor fiu si nepot, Ș. P., in virstă de 2 ani si 9 luni, după cum urmează:
a) către partea civilă P. A. C., prin plata sumei de 5._ lei în compensare pentru prejudiciile nepatrimoniale si a sumei de 5.000.000 lei reprezentând reparare pentru prejudiciul patrimonial suferit ca urmare a pierderii unicului său fiu ;
b) către partea civilă P. A., prin plata sumei de 5._ lei în compensare pentru prejudiciile nepatrimoniale si a sumei de 5.000.000 lei reprezentind reparare pentru prejudiciul patrimonial suferit ca urmare a pierderii unicului său fiu ;
c) către partea civilă C. S., prin prin plata sumei de 5._ lei în compensare pentru prejudiciile nepatrimoniale si a sumei de 5.000.000 lei reprezentind reparare pentru prejudiciul patrimonial suferit ca urmare a pierderii unicului său nepot.
Au motivat că prin sentinta penală nr. 185/11.09.2012 pronuntată cu privire la latura penală a cauzei in dosarul nr._, în timp ce conducea autoturismul WOLKSVAGEN PASSAT cu nr. de inmatriculare BH-4885-BC, inculpata B. S. M. l-a ucis din culpă pe fiul si nepotul lor, Ș. P., in virstă de 2 ani si 9 luni, in .. D., inculpata circulînd cu o viteză de 50 km/h, in conditiile in care a sustinut că avea vizibilitatea redusă datorită soarelui orbitor din față.
Accidentul s-a petrecut sub ochii bunicii C. S. si in prezenta mamei, P. A., iar in urma impactului cu partea din față stînga a masinii și proiectării sale pe podul din fața casei unui vecin, la cca. 15 m de locul impactului, Ș. a decedat aproape instantaneu in bratele mamei si bunicii.
Au sustinut că accidentul soldat cu moartea extrem de timpurie a fiului si nepotului lor, a cauzat fiecareia dintre părtile civile un grad de prejudicii patrimoniale dar mai ales nepatrimoniale, întrucît Ș. era un copil foarte iubit, foarte bine educat si crescut, foarte bine supravegheat de către mamă, tată si bunică. Ca urmare a faptului că beneficia de grija si iubirea exclusiva a părtilor civile, copilul era foarte bine dezvoltat psihomotor, chiar foarte inteligent si foarte bine integrat social, pentru un copil de vîrsta sa, iar întreaga sa personalitate, astfel cum se dezvoltase pîna la virsta de 2 ani si 9 luni, le indreptatea pe părtile civile să creadă că va deveni un adult deosebit din punct de vedere familial si social.
În drept, au invocat art. 24 c.p.p., art. 998,999 c.civ., art. 49 si 50 din Leg. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de supraveghere a asigurarilor.
Au depus adeverinta medicală nr. 3550/24.09.2012.
În dovedirea pretentiilor solicitate, au fost audiati martorii A. M., Ș. I..
La data de 20.11.2012, părtile civile au formulat noi precizări ale cererii de constituire părti civile solicitind obligarea inculpatei in solidar cu asiguratorul la plata in intregime a despăgubirilor civile, chiar si în cazul în care se va retine culpa victimei la cauzarea prejudiciului pe care o apreciază ca fiind in proportie de 5%, iar 95 % fiind proportia culpei inculpatei, astfel:
Pentru P. A. C. -despăgubiri pentru repararea prejudiciilor patrimoniale: 1.800.000 lei pentru efortul depus suplimentar la muncă ; 1.000.000 lei pentru acoperirea costului masurilor necesare pentru limitare pentru limitarea efectelor negative ale simptomelor de stres postraumatic, respectiv costul sedintelor de psihoterapie individuale psihoterapie de cuplu si familială, costul angajarii unei bone cu experientă pentru fetița sa; 100.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare cu expertii, cu traducatorii si cu asistenta juridică pînă la finalizarea judecătii in primă instantă, inclusiv faza de cercetare penală; - despăgubiri pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale: 5._ lei pentru compensarea prejudiciului de afectiune – durerea încercată si care va fi resimtită in continuare pentru tot restul vietii ; 2.500.000 lei pentru compensarea lezării sănătății ca urmare a aparitiei unor simptome de stres posttraumatic ; 500 .000 lei pentru compensarea prejudicilui de imagine ; 41.500.000 lei pentru lezarea dreptului la integritatea fizică si psihică, lezarea dreptului la viața socială, familială si intimă pentru lezarea dreptului la viața profesională si pentru lezarea dreptului la viața prin scaderea calitatii vietii intime, familiale, sociale profesionale, in ceea ce priveste sănătatea si prin scăderea sperantei de viață:
Pentru P. A.: - despăgubiri pentru repararea prejudiciilor patrimoniale: 600.000 lei pentru pierderea suferită ca urmare a scăderii eficientei in muncă ; 400.000 lei pentru acoperirea costului măsurilor necesare pentru limitarea efectelor negative ale simptomelor de stress posttraumatic, respectiv costul ședintelor de psihoterapie individuale ; - despăgubiri pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale: 5._ lei pentru compensarea prejudiciului de afectiune - durerea încercată si care va fi resimțită in continuare tot restul vietii ; 2.500.000 lei pentru compensarea lezării sănătatii ca urmare a aparitiei unor simptome de stress posttraumatic ; 500.000 lei pentru compensarea prejudiciului de imagine ; 24.500.000 lei pentru lezarea dreptului la integritatea psihică si fizică, lezarea dreptului la viața socială, familială si intimă, pentru lezarea dreptului la viața profesională si pentru lezarea dreptului la viață prin scăderea calitatii vietii intime, familiale, sociale, profesionale si pentru lezarea dreptului la viață în ceea ce priveste sănătatea si scăderea sperantei la viață.
Pentru partea civilă C. S.: 200.000 lei pentru acoperirea costului măsurilor necesare pentru limitarea efectelor negative ale simptomelor de stress posttraumatic ; 20.000 lei acoperirea cheltuielilor de inmormintare si pentru pomenirile ulterioare: - despăgubiri pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale: 5._ lei pentru compensarea prejudiciului de afectiune – durerea încercată si care va fi resimtită in continuare pentru tot restul vietii ; 2.500.000 lei pentru compensarea lezarii sănătatii ca urmare a aparitiei unor simptome de stress posttraumatic ; 500.000 lei pentru compensarea prejudiciului de imagine; 10.000.000 lei pentru lezarea dreptului la integritatea fizică si psihică, lezarea dreptului la viața socială, familială și intimă și pentru lezarea dreptului la viață prin scăderea calitatii vietii familiale, sociale, în ceea ce priveste sănătatea si prin scăderea sperantei de viață.
Părtile civile au solicitat ca aceste despăgubiri să fie suportate de inculpată, in solidar cu asiguratorul, chiar si in situatia in care se va retine culpa victimei, dar care să fie numai in proportie de 5 % iar cea a inculpatei in proportie de 95 %.
În drept, au invocat art. 998, 999, 1003, 1039, 1052 din vechiul Cod civil.
Au anexat înscrisuri privind cererea de precizare a cererii de constituire parte civilă, pe care au înteles să le grupeze într-.un numar de 7 anexe, de la I la VII.(filele 114-308 din dosar): anexa I la precizarea cererii de constituire parte civilă, raport de expertiză psihologică extrajudiciară a părții civile P. A. C., raport de expertiză psihologică extrajudiciară a părții civile P. A., raport de expertiză psihologică extrajudiciară a părții civile C. S., anexa II la precizarea cererii de constituire parte civilă, diplomă P. A. C., certificat de participare P. A. C., diplomă de inginer nr._/09.11.2006, C. A., diplomă de master nr._/15.07.2008 C. A., supliment de diplomă C. A., certificatul de căsătorie nr._/2008, anexa III la precizarea cererii de constituire parte civilă, anexa IV la precizarea cererii de constituire parte civilă, sentința penală nr.185/11.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Calafat, Memoriu împotriva sentinței penale nr.185/11.09.2012, sentința penală nr.1859/15.07.2010 pronunțată în dosarul nr._ /325/2008 de Judecătoria C. - Secția Penală, anexa V la precizarea cererii de constituire parte civilă, certificat de absolvire nr.429/12.04.2010 P. A. C., certificat de formare profesională continuă nr.0011/01.08.2011 P. A. C., cerere nr.153/23.08.2011 P. A. C., adeverință din 26.10.2012 P. A. C., factura nr.3/27.01.2012, Hotărîrea Adunării Generale a Asociaților S.C. BLACK OAK S.R.L. NR.1/2012, date selectate din fișa anuală P. A., fișa anuală în intervalul 01.07._12 P. A., adeverința nr.4342/19.11.2012 eliberată de Liceul Teoretic G. St.M., anexa VI la precizarea cererii de constituire parte civilă, declarație Ș. I., declarație A. M., declarație J. Murdy la data de 31.10.2012, anexa VII la precizarea cererii de constituire parte civilă, facturile fiscale nr.17/05.10.2012, nr.16/05.10.2012, nr.15/05.10.2012, nr. AHR9151586, oferta de servicii din 05.10.2012.
Din actele dosarului, instanta a retinut că în speță, sunt intrunite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prev.de art. 998 si urm. c.civ., respectiv existenta prejudiciului suferit de părtile civile, a faptei ilicite, savirsite de inculpată, a legaturii de cauzalitate intre această fapta si prejudiciu, precum si vinovatia inculpatei la savirsirea faptei, vinovatie care imbracă forma culpei pe care instanta o apreciază ca fiind in proportie de 30 % avind in vedere intreg probatoriul administrat sub aspectul laturii penale.
Cu privire la prejudiciul material, părtile civile nu au depus înscrisuri justificative (facturi, chitante, bonuri) si nici nu au dovedit in totalitate cuantumul cheltuielilor pe care pretind că le-au efectuat, iar din depozitiile celor 2 martori, A. M. si Ș. I., care au declarat că deși au participat la inmormintare si la pomenirea de 6 saptamini, nu stiu ce cheltuieli s-au efectuat .
Depozitiile celor doi martori audiati pentru dovedirea actiunii civile, care insă au atestat respectarea tuturor obiceiurile crestinesti pentru inmormintare si pomenirea defunctului, dar si numarul mare de participanti la mesele organizate, conferă certitudinea cheltuielii unor sume de bani chiar si in conditiile in care părtile civile nu au dovedit prin inscrisuri, că au suportat aceste daune materiale.
S-a retinut in aprecierea acestor sume si omiterea obtinerii unor inscrisuri doveditoare, in conditiile in care emotiile prevocate de moartea intempestivă a unei persoane apropiate, sînt incontestabile.
De asemenea, este de notorietate că decesul unei persoane presupune efectuarea unor cheltuieli importante cu serviciile religioase de inmormintare si pomenire, mai ales in cazul in care defunctul era unicul copil al familiei, iubit de părinti si de bunici, iar la aprecierea acestor sume, instanta a avut in vedere si contravaloarea cheltuielilor in zona comunei Poiana M., unde copilul a fost înmormîntat.
Avînd în vedere propria culpă a victimei în producerea accidentului, pe care instanta a apreciat-o ca fiind in procent de 70 %, sumele retinute cu titlu de cheltuieli de inmormintare si pomeniri, sînt următoarele: cîte 10.000 lei pentru părtile civile P. A. C., P. A. si 5.000 lei pentru partea civilă C. S. .
Referitor la daunele morale, instanta a retinut că existenta prejudiciului moral înregistrat de părinti si bunică este de necontestat, potrivit probelor administrate fiind evidentă suferinta resimtită de pierderea unicului copil si nepot la acea dată.
Din inscrisurile depuse de părtile civile dar si din depozitiile celor doi martori, a rezultat că părtile civile P. A. C. și P. A. sint persoane cu pregătire superioară, avind locuri de muncă iar pe plan profesional erau apreciati atit de colegii de serviciu cit si de șefii lor. De asemenea, aveau multi prieteni cu care se intilneau periodic, insă aceasta, inainte de decesul fiului lor.
După decesul acestuia, cele două părti civile nu au mai avut aceleasi rezultate in activitatea profesională, nu se mai intilnesc cu prietenii, .-au izolat, iar relatiile dintre ei s-au răcit.
Același lucru se poate spune si de partea civilă C. S., bunica defunctului, care era foarte atasată de acesta, împreună cu părintii se ocupa de cresterea si educarea lui.
Această situatie, ajustificat acordarea către cele trei părti civile, a sumei de 60.000 lei pentru fiecare, ca o compensare atît pe cît este posibil, a traumelor psihice suferite ca urmare a pierderii unui membru al familiei, de care erau foarte atasati si pe care îl iubeau foarte mult.
Desigur, la stabilirea acestor sume, s-a retinut faptul că 70 % din vina producerii accidentului, a purtat-o victima P. Ș., care, fiind impreună cu mama sa, partea civilă P. A., în fața locuintei martorului Purcarin V., cu care discuta, a scăpat de sub supraveghere, s-a angajat în fugă în traversarea drumului prin loc nepermis, cu intentia de a ajunge la bunica sa, partea civilă C. S., ce se afla pe partea opusă a drumului, încălcîndu-se in acest fel prevederile art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, mama victimei neavind posibilitatea să prevină producerea accidentului, iar 30 % din vina producerii accidentului, a purtat-o inculpata B. S. M., care trebuia si putea să evite accidentul, însă nu a adaptat viteza de circulatie la conditiile de vizibilitate din locul si momentul producerii accidentului, încălcînd astfel dispozitiile art. 48 din OUG 195/2002.
Din examinarea acelorasi probe, respectiv inscrisuri, s-a retinut că partea civilă P. A. C. a efectuat mai multe cheltuieli constînd în 3067 lei contravaloare expertiză tehnică judiciară, 500 lei cabinet individual de psihologie, 400 lei contravaloare carburant, 336,65 lei contravaloare factură nr. AHR9151586. Total 4393,65 lei, partea civilă P. A. 500 lei cabinet individual de psihologie si partea civilă C. S. 500 lei, cabinet individual de psihologie (filele 298-303 din dosar).
Restul sumelor solicitate, părtile civile nu le-au putut dovedi.
Cât priveste acordarea cheltuielilor judiciare, în cuantum total de 162.480 lei, reprezentînd onorariu avocat datorat de către părtile civile, instanța a respins acordarea acestor cheltuieli, în conditiile în care, deși avocat ales, D. Cici M., a depus împuternicirea avocatială, nu a făcut dovada acestor cheltuieli, nu a depus nici o chitanță, nu a depus contractul de asistentă juridică, iar acele rapoarte privind numărul de ore lucrate de către aceasta si privind cheltuielile efectuate în interesul si in contul părtilor civile, pentru asistentă juridică ,(anexate concluziilor scrise la data de 26.11.2012, (filele 341-347 din dosar), nu pot fi luate în considerare, în conditiile în care acestea nu pot înlocui contractul de asistentă juridică si nici nu pot face dovada suportării de către părtile civile a acelor cheltuieli in cuantum total de 162.480 lei.
Față de aceste considerente, instanta a admis în parte actiunea civilă a celor trei părti vătămate si a constatat că obligatia de a repara prejudiciul cauzat părtilor civile, revine inculpatei alături de asiguratorul DZI G. I. P. B., prin reprezentant AL AVUS INTERNATIONAL BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE SRL.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpata B. S. M., părțile civile P. A., P. A. C., C. S., asigurător D. G. I. P. B. P. Reprezentant Avus International Broker de Asigurare Reasigurare SRL, conform motivelor de recurs, prezentate pe larg, în practicaua încheierii din 1 martie 2013, dată la care au avut loc dezbaterile asupra recursurilor formulate.
Analizând motivele de recurs invocate de părți cât și hotărârea primei instanțe potrivit disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursurile sunt fondate, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile, va casa sentința primei instanțe hotărârea urmând a fi reformată astfel: va admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. C., P. A. și C. S., va obliga inculpata alături de asigurător, prin reprezentant, la câte 120.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă P. A. și P. A. C. și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. S.; va respinge cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulată de cele trei părți civile și va menține dispoziția privind cheltuielile de judecată pentru cele ce urmează:
O primă categorie de critici vizează încălcarea normelor de procedură în soluționarea acțiunii civile, respectiv existența cazului de incompatibilitate, precum și încălcarea normelor procedurale de desfășurare a procesului penal cu referire la respectarea principiilor ce guvernează judecata.
Potrivit disp. art. 1 și 14 Cod procedură penală, procesul penal ce urmărește soluționarea acțiunii penale, va soluționa și acțiunea civilă în condițiile în care persoanele vătămate se constituie părți civile.
De aceea instanța sesizată cu soluționarea acțiunii penale, se va pronunța și asupra acțiunii civile promovate în cauză, atâta timp cât părțile vătămate prin infracțiunea ce formează obiectul acțiunii penale, se constituie părți civile în cauză, fără ca judecătorul acțiunii penale să fie incompatibil în soluționarea laturii civile.
Este soluția firească și logică ce se impune în condițiile în care răspunderea civilă delictuală este antrenată numai în condițiile antrenării răspunderii penale, persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii va fi obligată la recuperarea prejudiciului rezultat în urma săvârșirii faptei penale.
Cele două laturi ale procesului penal, nu pot fi disociate în sensul art. 47 alin.2 cod pr.penală, cum greșit susțin recurenții părți civile, atâta timp cât soluționarea cauzei penale vizează ambele aspecte ce au ca punct de plecare săvârșirea infracțiunii, temei al răspunderii penale, respectiv temei al răspunderii civile delictuale.
Împrejurarea că prima instanță a disjuns soluționarea laturii civile, a fost determinată de rațiuni de celeritate, în condițiile art. 38 Cod procedură penală, aceasta nefăcând incompatibil judecătorul acțiunii penale, cum greșit susțin recurenții părți civile.
Se observă de asemenea ca prima instanță, in mod legal si temeinic, cu respectarea disp. art. 2 și următoarele Cod procedură penală – principiile ce guvernează procesul penal - a soluționat acțiunea civilă dedusă judecății, probele administrate și solicitate de părți, de această dată sub aspectul stabilirii despăgubirilor civile, fiind efectuate cu respectarea disp. art. 62 și următoarele cod pr.penală.
Modalitatea în care a decurs soluționarea laturii penale a cauzei, în condițiile în care ne aflăm deja în fața unei soluții definitive - sentința penală nr. 185/2012 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2520/2012 a Curții de Apel C., nu poate fi analizată în cadrul procesual de față, atâta timp cât soluția penală se bucură de autoritatea lucrului judecat, inclusiv sub aspectul respectării normelor procedurale.
Este soluția ce se impune și față de disp. art. 22 Cod procedură penală, care arată că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Astfel, criticile recurenților părți civile privind încălcarea normelor procedurale, în desfășurarea procesului penal, vor fi înlăturate ca neîntemeiate atâta timp cât în soluționarea acțiunii civile, părțile și-au revendicat pretențiile cu respectarea de către prima instanță a garanțiilor privind desfășurarea procesului sub toate aspectele.
O a doua categorie de critici vizează însăși modul de soluționare a acțiunii civile promovată de cele trei părți civile, necercetarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998 și următoarele cod civil.
Art. 998 cod civil, prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Aceasta înseamnă că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite, cumulativ, patru condiții.
O primă condiție vizează existența faptei ilicite, acea conduită a omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, săvârșită fără intenția de a produce efecte împotriva autorului lor, efecte care se produc însă în virtutea legii.
Ori, în cauza de față, fapta ilicită constă în acțiunea inculpatei de a conduce autovehiculul pe drumul public, acțiune în urma căreia a rezultat moartea victimei, calificată de dispozițiile art. 178 alin.2 cod penal, în categoria infracțiunilor de ucidere din culpă.
O a doua condiție vizează prejudiciul, reprezentat de rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau morală, consecința încălcării sau vătămării intereselor legitime ale unei persoane, în cauza de față fiind încălcat însăși dreptul la viață al victimei.
Odată cu moartea victimei, în patrimoniul părților civile, părinți și bunică, s-a născut un prejudiciu prin ricoșeu, ca victime indirecte ale faptei prejudiciabile.
Părinții și bunica minorului sunt victime indirecte prin relația de rudenie legate prin sentimentele de afecțiune, naturale, față de copil, respectiv nepot.
Pentru a fi reparabil orice prejudiciu trebuie să fie cert, direct, personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.
În cauza de față se observă că prejudiciul solicitat de părțile civile întrunește cerințele legale, mai puțin sub aspectul certitudinii tuturor pretențiilor solicitate, critică care va fi analizată, însă, ulterior cu prilejul analizei cuantumului despăgubirilor civile.
Cea de-a treia condiție vizează raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, în speță, fapta inculpatei de a conduce autovehiculul cu nerespectarea dispozițiilor legale, ce a avut ca rezultat moartea victimei, implicit prejudiciul direct, produs victimelor indirecte.
În stabilirea raportului cauzat, trebuie avut în vedere că fenomenul cauză (acțiunea inculpatei) nu acționează singur, izolat, ci în ambianța unor condiții externe care, fără a produce efectul păgubitor, au favorizat totuși producerea acestui efect, înlesnind nașterea procesului cauzal, grăbind și favorizând dezvoltarea lui sau agravându-i rezultatele negative. Asemenea condiții exterioare, care au contribuit precumpănitor la realizarea efectului păgubitor, alcătuiesc, alături de împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă în cadrul căreia asemenea condiții dobândesc și ele prin interacțiune cu cauza, caracter cauzal.
Ori, unitatea acestor împrejurări a fost analizată și stabilită prin sentința penală ce a intrat sub puterea lucrului judecat, inclusiv sub aspectul stabilirii ponderii fiecărei împrejurări ce se circumscrie complexului cauzal, acțiunea inculpatei cât și lipsa de supraveghere a minorului, cauza, respectiv împrejurarea favorizantă ce a determinat rezultatul nefast.
De aceea criticile recurenților părți civile privind existența unei solidarități pasive și omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia, răspunderea pentru fapta proprie ce funcționează alături de răspunderea părinților pentru fapta copiilor, sunt neîntemeiate, excedând cadrului procesual supus judecății.
Ne aflăm în fața unei infracțiuni care dă naștere răspunderii penale și, deopotrivă răspunderii civile delictuale, obligația instanței penale fiind de a analiza numai întinderea acestei răspunderi unice, răspunderea penală ca parte a răspunderii civile delictuale.
Este obligația impusă de dispozițiile legale ce guvernează procesul penal inclusiv sub aspectul laturii civile, corect rezolvată de prima instanță.
Existența și altor fapte generatoare de prejudiciu, aflate în legătură cauzală, fapte care, însă nu intră în sfera ilicitului penal, scapă controlului instanței investite cu soluționare acțiunii penale, căci acele fapte nu atrag răspunderea penală, orice altă răspundere va urma a fi cenzurată corespunzător domeniului relațiilor sociale vizate dar nu celor reglementate de normele penale.
Și, în sfârșit, cea de-a patra condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este vinovăția autorului faptei.
Acest aspect a fost stabilit în conformitate cu disp. art. 22 cod penal, de către sentința penală mai sus arătată, atunci când a hotărât tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru nerespectarea disp. art. 48 din OUG nr. 195/2002, reținând culpa inculpatei în producerea accidentului de circulație în proporție de 30 %, culpa îmbrăcând forma culpei cu prevedere.
Ori, forma de vinovăție, inclusiv sub aspectul gradului de vinovăție, odată stabilit prin hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritatea lucrului judecat, nu mai pot formula obiectul unei noi cenzuri, de această dată cu prilejul soluționării laturii civile, căci, așa cum am arătat, ne aflăm în fața unui izvor unic al răspunderii, și anume infracțiunea.
De această dată, cu prilejul soluționării acțiunii civile, instanța este datoare să verifice numai întinderea despăgubirilor civile în raport de fapta inculpatei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia, deja stabilită prin sentința penală, și nu cum greșit se susține în recursul părților civile, de reanalizare a tuturor condițiilor de tragere la răspundere civilă.
O ultimă categorie de critici vizează întinderea despăgubirilor civile acordate, critici aduse atât de părțile civile cât și de inculpată și asigurător, evident pentru motive diferite.
Critica adusă de recurenta inculpată precum și de către asigurător asupra despăgubirilor materiale acordate de către prima instanță, constând în cheltuielile suportate de părțile civile cu înmormântarea și serviciile religioase de pomenire, cheltuieli acordate în cuantum de câte 10.000 lei pentru cei doi părinți și 5.000 lei pentru bunică, se apreciază că este fondată.
Potrivit disp. art. 14 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, acțiunea civilă putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Aliniatul 3 de sub același articol arată că repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmație înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Formarea convingerii judecătorului cu privire la starea de fapt, pe care trebuie să-li întemeieze hotărârea pronunțată, atârnă de corecta și completa desfășurare a probațiunii și de valoarea probelor administrate.
De aceste elemente depinde temeinicia și chiar, însăși, legalitatea hotărârii judecătorești, pentru că de cele mai multe ori o hotărâre judecătorească netemeinică este și nelegală, sub aspectul probațiunii, fie pentru că instanța judecătorească nu a stăruit îndeajuns în vederea descoperirii adevărului și a prevenirii oricăror greșeli în cunoașterea faptelor, așa cum obligă art. 129 alin. 5 cod pr.civilă, respectiv art. 62 Cod procedură penală, fie pentru că a nesocotit alte reguli de probațiune judiciară.
Ori, contrar dispozițiilor legale, prima instanță a procedat la acordarea despăgubirilor materiale, deși nici o probă nu a reflectat cuantumul ales și acordat de către instanță, apreciat în mod arbitrar.
C. nu se poate a aprecia alegerea instanței ca situându-se în materia prezumțiilor reglementate de art. 1199 cod civil, consecințele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, atâta timp cât aceste prezumții nu au greutatea și puterea de a naște probabilitate, cum cere art. 1203 cod civil.
Fără îndoială că părțile civile au suportat cheltuielile de înmormântare ale minorului însă întinderea și felul cheltuielilor nu poate fi prezumat, cum greșit a procedat prima instanță. Părțile civile aveau obligația de a face dovada afirmațiilor, a pretențiilor solicitate în conformitate cu dispozițiile legale mai sus arătate în respectarea principiilor ce guvernează procesul penal.
Așa cum se observă din analiza dosarului de fond, părțile civile nu au administrat dovezi privind întinderea prejudiciului reprezentat de despăgubirile materiale, acestea limitându-se la formularea acțiunii civile, iar instanța la simpla prezumție asupra cuantumului cheltuielilor necesare cu înmormântarea și pomenirilor ulterioare ale victimei.
De aceea, în mod netemeinic prima instanță a acordat despăgubirile materiale celor trei părți civile, în absența probatoriilor, urmând ca instanța de recurs să reformeze soluția sub acest aspect, în sensul respingerii cererilor formulate de părțile civile având ca obiect acordarea daunelor materiale.
Criticile aduse de către părțile civile asupra soluției adoptate de către prima instanță în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale se constată că sunt întemeiate.
Așa cum am arătat la analiza condițiilor ce trebuie să le îndeplinească prejudiciul, respectiv caracterul cert al despăgubirilor, se apreciază că au acest caracter daunele morale solicitate de părțile civile, până la concurența sumei de 120.000 lei pentru fiecare părinte, părțile civile P. A. și P. A. C., respectiv 30.000 lei pentru partea civilă C. S., bunica victimei.
Este fără îndoială, că pierderea fiului în vârstă de 2 ani, caracterul complet neașteptat al acestei pierderi, puternica legătură, determinată de gradul de rudenie, șocul acestei pierderi demonstrat de expertizele psihiatrice precum și actele angajatorului părții civile P. A. C., a determinat o profundă suferință de natură morală celor trei părți civile.
Aceste criterii au fost avute în vedere și raportat la fapta săvârșită de inculpată, gradul de culpă al acesteia în producerea prejudiciului, instanța de recurs apreciind, astfel, că sumele enumerate mai sus sunt în măsură să satisfacă cel puțin sub aspect patrimonial consecințele faptei delictuale.
În ceea ce privește cererile formulate de părțile civile, subsumate acțiunii civile, constând în deteriorarea calității vieții personale a părților civile, sub toate aspectele, relația de cuplu, performanțele sociale, apariția unui nou copil în viața familiei, pierderea șansei de către partea civilă P. A. de a ocupa un alt loc de muncă, în condițiile în care aceasta are greutăți de integrare la vechiul loc de muncă, așa cum rezultă din adresa angajatorului, se apreciază că sumele solicitate de părțile civile nu au un caracter cert, în înțelesul dispozițiilor legii civile, atâta timp cât părțile nu au făcut dovada existenței sau cel puțin posibilității certe ca respectivele drepturi să intre în patrimoniul lor.
De altfel, o bună parte a consecințelor enumerate de către părțile civile se subsumează categoriei daunelor morale apreciate de către instanța de recurs în cuantumul arătat, incluzând aici suferința psihică, prejudiciul de afecțiune ce l-au suferit în mod direct cele trei părți civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate inculpata B. S. M., părțile civile P. A., P. A. C., C. S., asigurător D. G. I. P. B. P. Reprezentant Avus International Broker de Asigurare Reasigurare SRL, împotriva sentinței penale nr. 281 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
Casează sentința primei instanțe și rejudecând:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. C., P. A. și C. S..
Obligă inculpata alături de asigurător prin reprezentant la câte 120.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă P. A. și P. A. C. și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. S..
Respinge cererea de acordare a despăgubirilor materiale formulată de cele trei părți civile.
Menține dispoziția privind cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată făcute în recurs, din care 300 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013.
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
A. R.
Red.jud.TCB
j.f.R.M.
IB
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
