Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 352/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 352/2013
Dosar nr._ - Art.184 Cod penal – latura civilă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.352
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
PREȘEDINTE A. Dumitrujudecător
L. Balacijudecător
M. M. Șeleajudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr.3565 din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. E. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns partea civilă D. I., asistată de avocat M. A. M., lipsind recurentul asigurător . R. SA, inculpatul și partea civilă S. C. Județean de Urgență nr.1 C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. A. M. pentru partea civilă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât suma acordată nu este mare, partea civilă a stat în spital aproximativ 1 an, hotărârea instanței de fond este motivată.
Solicită obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către partea civilă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, sentința penală fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3565 din 20 noiembrie 2012, Judecătoria C., în baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D. și a fost obligat . R. SA la plata sumei de 332,82 lei despăgubiri civile către această partea civilă reprezentând jumătate din cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I. și a fost obligată . R. SA către această parte civilă la plata sumei de 2224,77 lei cheltuieli efectuate pentru recuperare, 1177,25 lei beneficiu nerealizat și 20.000 lei daune morale.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la capătul de cerere privind plata unei prestații periodice lunare.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D. I..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1610/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2011, în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. E. M., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, compus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală la care se adaugă termenul de 2 ani prev. de art. 82 C.pen.
Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2012 s-a dispus disjungerea laturii civile și formarea unui nou dosar, făcându-se aplicarea art. 3201 alin. 5 C.proc.pen.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2197/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. E. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 05.02.2010 lucrătorii din cadrul Poliției municipiului C. - Biroul Rutier au fost sesizați telefonic cu privire la faptul că pe Bulevardul 1 Mai de pe raza municipiului C., s-a produs un accident de circulație, în urma căruia o persoană a suferit mai multe leziuni.
Efectuându-se cercetări în cauză, s-a stabilit că în jurul orelor 07.20 inculpatul B. E. M. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr.de înmatriculare_ pe raza localității C. a accidentat pe partea vătămată D. I. care traversa . pietoni.
Inculpatul însoțit de D. R. I., pasager în autoturismul său, a transportat pe partea vătămată cu autoturismul la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Partea vătămată D. I. la data de 08.03.2010 a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului solicitând efectuarea de cercetări față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 Cod penal.
Potrivit certificatului medico-legal nr.274/A2/17.02.2010 al IML C. partea vătămată D. I. a suferit mai multe leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr.2090/A1/16.06.2010 al IML C. a rezultat că pentru leziunile produse în condițiile accidentului de circulație suferit aceasta a necesitat un număr total de 70-80 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică auto de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D., stabilindu-se că autoturismul condus de către inculpat circula în momentul producerii accidentului cu viteza de 15 km/h pe un drum pe care viteza maximă admisă de deplasare era de 50 km/h.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică auto inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul dacă, după efectuarea virajului la dreapta manifesta suficientă atenție în conducerea autoturismului și acorda prioritate de trecere părții vătămate care era angajată în traversarea străzii în mod regulamentar pe marcajul „trecere de pietoni” în condițiile în care în zonă erau amplasate și indicatoare rutiere ce atenționau existența trecerii pentru pietoni.
Accidentul s-a produs ca urmare a culpei exclusive a inculpatului care prin comportarea sa a încălcat dispozițiile cuprinse în art.35 al.1 din OUG 195/2002 rep. și art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R.
Martora D. R. I., pasager în autoturismul condus de inculpat a declarat că a văzut când acesta nu a acordat prioritate de trecere și a lovit-o pe partea vătămată D. I..
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut și regretat faptul că datorită insuficientei atenții în conducerea autovehiculului a încălcat regulile de circulație privitoare la acordarea priorității de trecere a pietonilor și a accidentat pe partea vătămată D. I..
Situația de fapt a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto și schița locului accidentului, declarații parte vătămată, declarații martori, declarații învinuit, certificat medico-legal eliberat de IML C., raport de expertiză medico-legală al IML C., raport de expertiză tehnică auto întocmit de către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D. și alte acte.
În faza de judecată, S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 332,82 lei, iar partea vătămată cu suma de 70.000 lei, din care 50.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.
În dovedirea laturii civile, la dosarul cauzei s-au depus: certificat medico – legal, decont de cheltuieli, bilet de ieșire din spital, adeverință medicală, referat medical, bilet de externare, avizare prelungire concediu medical, certificate de concediu medical, decont de cheltuieli depus de S. C. Județean de Urgență C., dovada plății parțiale a salariului, bilet de examinare re – rezonanță magnetică, chitanțe, fluturași salariu.
De asemenea, au fost audiați martorii G. M. A. și Scmidt B. V..
În ședința publică de la 25.09.2012, partea civilă D. I. a renunțat la pretențiile privind prestația periodică și la proba cu expertiza medico –legală, fiindu-i luată declarație în acest sens (fila 13).
La data de 11.10.2011, . R. SA a formulat punct de vedere în legătură cu latura civilă, arătând, în ceea ce privește pretenția părții civile la 20.000 lei daune morale că suma pretinsă este disproporționat de mare față de prejudiciul moral efectiv suferit, arătând că partea civilă nu se încadrează în situațiile prezentate de doctrină cu privire la daunele morale. S-a mai arătat că viața părții civile nu a fost influențată în vreun mod de cele clasificate ca prejudicii morale. Asigurătorul a mai arătat și că suma plătită pentru asigurarea RCA este foarte mică în raport cu daunele solicitate. S-a mai precizat că este incontestabil că partea civilă în cauză a fost supusă unor suferințe psihice, dar sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, nu trebuie să depășească gravitatea efectelor, aducând un surplus financiar părții civile. Privitor la daunele materiale, s-a susținut că acestea trebuie dovedite cu documente justificative care să dovedească în mod exact suma efectiv solicitată.
La data de 23.03.2012, . R. SA a mai formulat un punct de vedere în legătură cu latura civilă, făcând referire la normele emise de CSA în aplicarea Legii 136/1995. Cu privire la suma de_ lei solicitată ulterior de partea civilă cu titlu de daune morale, a arătat că aceasta ar constitui o îmbogățire fără justă cauză. Referitor la suma de 10.000 lei solicitată cu titlu de daune materiale, a arătat că partea civilă nu a precizat efectiv în ce a constat acest prejudiciu. Privitor la veniturile nerealizate, a apreciat că este necesar a se proba sub aspectul venitului net obținut anterior și venitul net obținut după producerea evenimentului rutier.
Cu privire la latura civilă, conform art. 998-999 alin. 1 și alin. 2 Cod civil, în vigoare la momentul producerii incidentului, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din analiza acestor prevederi legale a reieșit că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase. Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.
Privitor la daunele materiale, instanța a avut în vedere faptul că partea civilă a achitat suma de 89.52 lei cu chitanța nr. 3150/24.11.2010 și suma de 116,89 lei cu chitanța nr. 286/17.02.2010 către S. C. Județean de Urgență C., sumele de 39 lei cu chitanța nr. 624/15.02.2010 și 38 lei cu chitanța 1991/03.06.2010 către IML C.. De asemenea, a probat cu bonuri fiscale sumele de 10,88 lei, 46,48 lei, 150 lei, 150 lei, 100 lei, 150 lei, 15,45 lei, 27,95 lei, 15,42 lei, 31,58 lei, 43,60 lei, în total 741,36 lei.
De asemenea, din declarațiile martorilor reiese că partea civilă a fost obligată să apeleze la servicii de masaj, de 2 ori pe săptămână, timp de 3 luni, ședința de masaj costând 50 lei, ajungându-se astfel printr-un simplu calcul matematic la un total de 1200 lei contravaloarea ședințe de masaj de recuperare.
Totalizând sumele enumerate mai sus, reiese că partea civilă a dovedit daune materiale în cuantum de 2224,77 lei.
Instanța a reținut că partea civilă a făcut și dovada beneficiului nerealizat pentru perioada mare de timp cât a fost în concediu medical.
Potrivit Biletului de ieșire din spital din data de 06.05.2010 (fila 12 dosar_/215/2011), a fost necesară efectuarea unei adrese pentru prelungirea concediului medical peste 90 de zile.
Din adeverința 1035/23.07.2010 (fila 14 dosar_/215/2011) a reieșit că partea civilă D. I. a avut 164 de zile de concediu medical până la data de 20.07.2010.
În referatul nr. 1106/06.09.2010 (fila 16 dosar_/215/2011) s-a precizat că partea civilă a fost în concediu medical din 05.02.2010 și a totalizat 183 zile concediu medical pe 03.09.2010, propunându-se prelungirea acestuia la 270 de zile.
CNPAS – Casa Județeană de Pensii D. a comunicat către Policlinica Elga – Recuperare medicală că prin avizul nr. 2054 din 15.09.2010 Comisia superioară a INEMRCM București a avizat prelungirea concediului medical cu 90 de zile începând cu data de 04.09.2010.
Partea civilă D. I. s-a aflat în concediu medical, potrivit certificatelor depuse la dosar, în perioada februarie – noiembrie 2010 (filele 20 – 36 dosar_/215/2011).
Instanța a reținut că pentru perioada februarie 2010 – parte din decembrie 2010, partea civilă a dovedit un salariu net astfel: 451 lei, 582 lei, 526 lei, 455 lei, 502 lei, 551 lei, 453 lei, 404 lei, 440 lei, 245 lei, fără a se face dovada venitului net pe luna august 2010, totalul fiind de 4709 lei, care reprezintă 80% din suma ce trebuia câștigată.
Față de acest aspect, instanța a reținut că beneficiul nerealizat este de 20%, respectiv 1177,25 lei.
Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora.
Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost încă reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci cel deja produs la data când se pretinde repararea lui, de asemenea cel viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat trebuie înțeleasă în sensul scopului răspunderii civile delictuale, adică a înlăturării integrale a efectelor faptei ilicite și, nicidecum, a obținerii de venituri suplimentare față de paguba suferită.
În cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru a obține repararea prejudiciului și dacă între victimă și autorul pagubei nu a intervenit o învoială, cel prejudiciat are la îndemână o acțiune în justiție pentru despăgubiri, guvernată de anumite reguli. Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), ceea ce asigură restabilirea situației anterioare.
În legătură cu persoana care poate fi obligată la plata acestor despăgubiri, potrivit disp. art. 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr.283/7.10.2005 “în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
În aceste condiții, ținând cont și de dispozițiile art. 49 din aceeași lege, potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, instanța a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile va fi obligat direct asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe de altă parte, inculpatul, persoana din cauza căreia partea civilă a suferit, este dator să despăgubească victima și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracțiunii.
Rezoluția nr. 75-7 a CE recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale concretizate în neplăceri cum sunt durerile fizice, insomniile, sentimentele de inferioritate, privarea de posibilitatea de a desfășura anumite activități recreative sau in caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc)
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța va stabili întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale către partea civilă apare ca fiind necesară pentru acoperirea prejudiciului material și moral suferit de aceasta, în aceste condiții.
Vârsta părții civile, ca și componentă a personalității acesteia, este un criteriu orientativ general de apreciere a prejudiciului moral.
Aceste împrejurări sporesc gravitatea prejudiciului suferit de partea civilă și îndreptățesc acordarea despăgubirilor într-un cuantum mai ridicat.
Din certificatul medico – legal (fila 10 dosar_/215/2011) a reieșit că urmare a accidentului rutier, partea civilă acuza dureri la nivelul coloanei toracale a bazinului, la examenul ortopedic prezentând discontinuitate trabecuilară ram iliopubian drept, schițată tasare anterioară corp vertebral T 11, discontinuitate trabeculară ram iliopubian drept, fiindu-i recomandat repaus la pat 45 de zile.
Prin referatul medical nr. 1039/16.08.2010 întocmit de dr. A. – M. B. (fila 15 dosar_/215/2011) s-a arătat că bolnavul nu este recuperabil în limitele duratei concediului medical prevăzut de lege, propunându-se pensionarea pentru invaliditate temporară.
Același medic, în referatul nr. 1106/06.09.2010 (fila 16 dosar_/215/2011) a arătat că pacienta D. I. este în evidența Spitalului de Neuropsihiatrie – Recuperare Neurologică cu diagnosticul "Sechele algice și funcționale după fractură – tasare corp vertebral T11 cu radiculită dreaptă L4 – L5 post traumatică operată prin nucleoplastie", iar evoluția a fost staționară cu menținerea durerilor radiculare în teritoriul neuronal L 5 și limitarea mobilității coloanei lombare.
În același sens este și biletul de externare (fila 17 dosar_/215/2011) eliberat de S. C. de Neuropsihiatrie C. în urma internării de la 04.06.2010 la 21.06.2010.
Aspectele arătate mai sus au dus la concluzia că părții civile i-au fost provocate suferințe prin accidentul rutier, fiind de netăgăduit că trebuie acoperit "prețul durerii".
Instanța a apreciat că având în vedere suferințele fizice și psihice suportate de partea civilă D. I., suma de_ lei este în acord cu amploarea acestor suferințe.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D. și a obligat . R. SA la plata sumei de 332,82 lei despăgubiri civile (filele 42 – 43 dosar_/215/2011) către această partea civilă reprezentând jumătate din cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la achitarea integrală a debitului.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile C.A.S. D., dobândind calitatea procesuală a acestora, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În acest sens, din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantul S. C. Județean de Urgență C. reiese că prejudiciul este evaluat la sumele arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs asigurătorul . R. SA, în motivare arătând că daunele morale acordate părții civile sunt prea mari și în mod greșit s-a acordat suma de 1.200 lei, reprezentând contravaloarea ședințelor de masaj efectuate de partea civilă.
La dosar nu există înscrisuri medicale, respectiv recomandare, referat, trimitere, scrisoare medicală, din care să rezulte necesitatea de a efectua masaj recuperatoriu ca parte a tratamentului necesar vindecării părții civile.
Declarațiile martorilor atestă doar faptul că s-a efectuat acest tratament, nu și necesitatea efectuării lui ca urmare a unei recomandări de specialitate.
Totodată, nu există dovezi care să ateste că partea civilă a plătit efectiv suma de 1.200 lei, depozițiile martorilor fiind subiective și indirecte.
În privința daunelor morale, a arătat că partea civilă nu a urmărit o reparare a prejudiciului suferit, ci tinde să se procedeze către o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere cuantumul foarte mare al sumei solicitate cu titlu de daune morale.
A mai arătat că motivarea instanței de fond este insuficientă, nefăcând trimitere la practica judiciară în materie și nici la argumente de natură tehnico-medicală, în motivarea aprecierii asupra cuantumului sumei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că este nefondat.
În speță, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul fiind cel care a produs accidentul în urma căruia partea civilă a suferit mai multe leziuni care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Privitor la cuantumul sumei reprezentând contravaloarea ședințelor de masaj, declarațiile martorilor G. M. A. și Scmidt B. V. se coroborează atât cu actele medicale – referatul medical nr.195 din 15 februarie 2010, buletin de examinare rezonanță magnetică nr.591 din 30 aprilie 2010, examen ortopedic nr._ din 4 mai 2010, biletul de ieșire din S. C. Județean de Urgență C., rezultatul investigației angiograf nr.92 din 4 mai 2010, eliberat de S. Județean de Urgență C., foaia de observație clinică nr._, cât și cu actele medico-legale - certificat medico-legal nr.274/A2 din 15 februarie 2010, raport de expertiză medico-legală nr.2090/A1 din 16 iunie 2010, existente la dosar, în care sunt descrise în mod detaliat leziunile suferite de partea civilă în urma accidentului produs de inculpat.
Ori, având în vedere natura acestor leziuni – discontinuitate trabeculară ram iliopubian drept, schiță tasare anterioară corp vertebral T 11, corpi vertebrali în ax, fractură tasare anterosuperioară a corpului vertebral T 11, hernie de disc L IV cu radiculită dreapta posttraumatică, HDL 4, partea civilă a probat necesitatea efectuării ședințelor de masaj în vederea recuperării.
Totodată, martorii au arătat în mod concret numărul de ședințe de masaj pe care partea civilă le-a urmat – de 2 ori pe săptămână timp de 3 luni, cum și sumele plătite pentru acestea – 50 RON/ședință.
Referitor la cuantumul daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere consecințele produse de accident asupra stării de sănătate a părții civile, fiind vătămată atât integritatea corporală, dar și starea psihică a părții vătămate.
Nu trebuie neglijate suferințele fizice pe care partea civilă le-a suportat în urma faptei inculpatului, perioada de timp în care a fost internată în spital, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, durata tratamentelor recuperatorii, starea de disconfort pe care partea civilă este nevoită să o suporte, având în vedere natura leziunilor produse, partea civilă fiind obligată să depună un efort suplimentar în desfășurarea activităților cotidiene, din actele medicale rezultând că a prezentat în permanență dureri, prin referatul medical nr.1039 din 16 august 2010 propunându-se chiar pensionarea pentru invaliditate temporară, astfel încât, Curtea apreciază că suma de_ lei reprezintă o satisfacție echitabilă pentru consecințele negative produse asupra sănătății fizice și psihice a părții civile.
Este nefondată critica privind nemotivarea sentinței recurate, hotărârea instanței de fond fiind amplu motivată, fiind arătate toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale.
În consecință, întrucât nu există alte motive care să conducă la reformarea sentinței, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.192 alin.2 și art.193 alin.6 Cod pr.penală, recurenta va fi obligată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr.11 din 19 februarie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr.3565 din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă reprezentând onorariu apărător.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 februarie 2013.
A. DumitruLiana BalaciMircea M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red.jud.MMȘ
j.f.A.B.
PS/25.02.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 175/2012. Curtea de Apel... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... → |
|---|
