Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 40/2014
Dosar nr._ - art. 208, 209 cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 40
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE: - L. B. - Judecător
Judecător: C. C.
Grefier: M. V.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
..............
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 257 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu V. M. reprezentând pe apelantul inculpat (lipsă), lipsind intimata parte civilă S.C. A. - F. O. (prin reprezentant legal ing. C. C.).
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de grefier, constatându-se că a fost calificată calea de atac, conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel, după care, procurorul și părțile prezente nu au formulat obiecțiuni.
Apărătorul apelantului inculpat a depus la dosar motive de apel.
Instanța de control judiciar, din oficiu, pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, respectiv din art. 20 rap. la art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, i și alin. 3 lit. b vechiul cod penal, în art. 32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 3 lit. b Cod penal.
Avocat V. M., pentru apelantul inculpat, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice, întrucât noul cod penal este legea mai favorabilă, solicitând ca, în raport de legea penală mai favorabilă, instanța să dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege în condițiile alicării art. 74, 76 din codul penal anterior, arătând că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței, însă numai cu privire la schimbarea încadrării juridice, întrucât noul cod penal este legea mai favorabilă, cu menținerea pedepsei stabilită anterior de instanța de fond, arătând că nu se impune reducerea sub minimul special prevăzut de lege, în raport de starea de recidivă a inculpatului.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
P. sentința penală nr. 257 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în baza disp. art.20 rap.la art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a, i si alin.3 lit. b C.penal cu aplicarea art.37 lit.b C.penal, a fost condamnat inculpatul C. C., fiul lui S. și M. ,născut la data de 15.08.1978 în mun. Caracal, jud.O., domiciliat în ., CNP_, cetățean român, fără ocupație, recidivist) la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 57 C.penal; în baza art. 71 C.p., s-a dispus aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a și b C.p., mai puțin dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei principale.
În baza disp. art.20 rap. la art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i si alin.3 lit. b C. penal cu aplicarea art.37 lit. b C. penal, a fost condamnat inculpatul P. I. (fiul lui F. și V., născut la data de 9.07.1969 în ., domiciliat în comuna Fălcoiu, ., CNP_, cetățean român, fără ocupație, cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art.85 C. penal, s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. I. prin sentința penală nr. 240/21.09.2012 în dosar penal nr._ al Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare la data de 9.10.2012; în baza disp. art. 85 alin.1 C. penal raportat la art. 34 C. penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani aplicată anterior cu pedeapsa de 2 ani aplicată in prezenta cauză, urmând ca inculpatul P. I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 81-82 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioada de 4 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art. 71 C.p., s-a dispus aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit. a și b C.p., mai puțin dreptul de a alege pe perioada executării pedepsei principale; în baza art.71 alin 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 alin.1 C.p.p. și art.998 – 999 C. civil, s-a admis acțiunea civilă formulata de parte civilă . si au fost obligați în solidar inculpații C. C. și P. I., să plătească părții civile suma de 1200 lei reprezentând despăgubiri civile; în baza art. 191 alin.1 C.p.p., au fost obligați fiecare dintre inculpați la câte 700 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, din care, câte 300 lei fiecare reprezentând onorariu avocat din oficiu în faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 1401/P/2011, au fost trimiși în judecată - în stare de libertate - inculpații P. I. și C. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.20 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin.l lit. a,i și alin.3 lit.b C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. față de inculpatul C. C..
În fapt, instanța de fond a constatat că la data de 13 mai 2011, în jurul orei 11,15, inculpații P. I. și C. C. au pătruns prin efracție în curtea stației de irigații SRP2+SPP1+SPP2 Dobrosloveni, de unde au încercat să sustragă un motor electric, prejudiciul produs în urma săvârșirii infracțiunii fiind în cuantum de 1200 lei, cu ajutorul unei răngi și a unui baros inculpații au încercat să sustragă componente metalice de la stație, moment în care au fost surprinși de organele de poliție, încercând să fugă, însă au fost prinși de organele de poliție și identificați în prezența martorului asistent B. N., fiind întocmit proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Astfel, s-a constatat că faptele reținute in sarcina inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.20 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin.l lit. a,i și alin.3 lit.b C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. față de inculpatul C. C..
La stabilirea pedepselor, precum si la individualizarea cuantumului acestora, instanța de fond, conform art.72 C.P, a avut in vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire, precum și toate elementele ce caracterizează persoana inculpaților, faptul că inculpatul C. C. în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit. b C.p., iar inculpatul P. I. este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani pentru fiecare dintre aceștia, cu executarea in regim de detenție pentru primul inculpat, respectiv în regim de suspendare pentru cel de-al doilea inculpat, considerându-se că astfel va fi îndeplinit scopul educativ preventiv al sancțiunilor penale.
În baza disp. art.85 C.penal, s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. I. prin sentința penală nr. 240/21.09.2012, în dosar penal nr._ al Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare la data de 9.10.2012, iar potrivit art. 34 C.penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani aplicată anterior, cu pedeapsa de 2 ani aplicată in prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare,
Totodată, în baza art. 81-82 C.p., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului P. I., pe o perioada de 4 ani, constituind termen de încercare.
Sub aspectul soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă . - reprezentată legal de ing. C. C. -, instanța de fond a constatat în esență că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a inculpaților, reținându-se existența unor fapte săvârșite cu vinovăție, care au cauzat un prejudiciu determinat în baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 alin.1 C.p.p. și art.998 – 999 C.civil, astfel că s-a admis acțiunea civilă formulata de partea civilă mai sus menționată și au fost obligați inculpații C. C. și P. I. la plata sumei de 1.200 lei reprezentând despăgubiri civile.
Conform răspunsului înaintat cu adresa nr. 2226/19.07.2012 a Agenției de Îmbunătățiri Funciare – F. Jud. O., contravaloarea componentelor Stației de pompare a apei situată pe raza com. Dobrosloveni, ., asupra cărora cei doi inculpați au exercitat manopere de lovire cu corpuri dure pentru a le putea desprinde și însuși pe nedrept, respectiv un suport metalic pentru susținerea unui motor electric de acționarea unei pompe B. 600, a fost evaluat la 200 lei, iar soclul din beton pe care era prins suportul metalic a fost evaluat la 1000 lei, rezultând un prejudiciu evaluat la suma totală de 1200 lei, fără TVA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (la data de 01.11.2013) inculpatul C. C., solicitând schimbarea încadrării juridice, întrucât noul cod penal este legea mai favorabilă și să se dispună condamnarea sa la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege în condițiile alicării art. 74, 76 din codul penal anterior, arătând că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
P. Încheierea de ședință din data de 04 februarie 2014, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel, conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013.
Apelul este fondat.
Instanța de apel, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, conform art. 420 cod procedură penală, constată că apelul declarate de inculpat este fondat, în raport de motivele de apel formulate în ședința publică de la 04 februarie 2014 de apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, ca urmare a modificărilor intervenite la 01 februarie 2014, dar și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond.
Astfel, potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. A.. 2 al aceluiași articol, menționează că dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de parlament, modificări ori completări, ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
De asemenea, art. 12 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind codul penal, menționează la alin. 1 că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.
Determinarea legii penale mai favorabile presupunerea o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.
Întrucât codul penal anterior și noul cod penal prevăd pentru infracțiunea pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată condiții de incriminare identice, precum și aceleași condiții de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile, instanța va compara legile succesive sub aspectul naturii și duratei sancțiunilor prevăzute pentru fiecare faptă săvârșită.
Astfel, codul penal anterior prevedea pentru infracțiunea de furt calificat prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. a și i și alin. 3 lit. b cod penal, pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani, în cauza de față, infracțiunea fiind săvârșită în forma tentativei, pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 9 ani închisoare, iar noul codul penal prevede pentru infracțiunea de furt calificat - în modalitatea de săvârșire menționată mai sus - pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, respectiv pentru tentativă la această infracțiune închisoarea de la 1 an la 3 ani și 6 luni.
Întrucât pedepsele prevăzute de cele două legi pentru infracțiunea de furt calificat sunt de aceeași natură, însă limitele maxime și minime sunt diferite, este evident mai favorabilă legea care prevede limite mai reduse, în cauza de față, noul cod penal.
Cu privire la starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul apelant la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față, instanța constată că se impune menținerea art. 37 lit. b cod penal anterior, întrucât tratamentul sancționator prevăzut de noul cod presupune o majorare obligatorie cu ½ a limitelor pedepsei legale pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie.
În consecință, întrucât potrivit ambelor legi sunt îndeplinite condițiile de existență a recidivei, instanța de apel apreciază că legea mai favorabilă, sub aspectul pedepsei prevăzută pentru infracțiunea care constituie al doilea termen al recidivei, este noul cod penal, iar în raport de condițiile de existență și tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, legea mai favorabilă aplicabilă în cauză este codul penal anterior.
Instanța de apel constată că este nefondată solicitarea apelantului inculpat vizând recunoașterea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră, persoana fiecărui inculpat, astfel încât numai prin aplicarea unei pedepse sub minimul special s-ar satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Ori, conduita bună, în sensul legii, nu se aplică în cauza de față, întrucât, pe de o parte, apelantul inculpat a fost condamnat anterior de mai multe ori, pentru infracțiuni de același gen, la pedepse cu închisoarea de 8 luni, 6 luni, 7 ani, pentru infracțiuni de tâlhărie, respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, iar, pe de altă parte, acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, declarând în faza de cercetare judecătorească că nu a pătruns în interiorul stației de irigații, așa cum s-a susținut în actul de sesizare a instanței și nu a încercat să sustragă un motor electric; atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea în fața autorității și comportarea sinceră în timpul judecății, nu se aplică, de asemenea, în cazul apelantului inculpat, întrucât acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, la instanța de fond s-a prezentat numai la primele termene de judecată acordate în cauză, ulterior lipsind în mod nejustificat și, de asemenea, la instanța de apel nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele acordate, tatăl inculpatului învederând că acesta este plecat în Portugalia, însă nu cunoaște exact adresa la care locuiește.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor (martorul S. M. a menționat în declarațiile date pe parcursul procesului penal că a văzut pe cei doi inculpați în curtea stației de irigații, încercând, cu ajutorul unui baros, să sustragă componente metalice), proces verbal de depistare, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice. Susținerile inculpatului apelant sunt așadar vădit pro forma, neputând să răstoarne probele ce-l incriminează, invocarea nevinovăției de către acesta contrazicând nesusținut probatoriile administrate, modalitatea de apărare utilizată de apelantul inculpat, respectiv negarea realității evidente, neputând influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție.
Așadar, instanța de apel constată că prima instanță a stabilit corect vinovăția apelantului inculpat în săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, dovedită cu certitudine cu probatoriul administrat în cauză, ce confirmă situația de fapt relevată prin rechizitoriu și menținută de instanța de fond.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel apreciază că se impune, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă, condamnarea apelantului inculpat la o pedeapsă într-un cuantum mai redus, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, starea de recidivă postexecutorie nepermițând posibilitatea aplicării unei alte modalități de executare a pedepsei, pedeapsa în cuantumul menționat mai sus fiind de natură să asigure scopul educativ al pedepsei, cât și prevenția generală.
În raport de aceste considerente, în baza art. 421 alin. 2 lit. a cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul C. C., va fi desființată în parte sentința apelată și, rejudecând, în baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, se va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 20 rap. la art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, i și alin. 3 lit. b vechiul cod penal, în art. 32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 3 lit. b Cod penal, iar în baza art.32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 3 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 37 lit. b vechiul cod penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 65 Cod penal și se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal, pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
Constatând legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 257 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 20 rap. la art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, i și alin. 3 lit. b vechiul cod penal, în art. 32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 3 lit. b Cod penal.
În baza art.32 rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 3 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 37 lit. b vechiul cod penal, condamnă pe inculpatul C. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 65 Cod penal și interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal, pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 04 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
L. B. C. C.
Grefier,
M. V.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: M. M.
Dact. 2 ex./26.02.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Încheierea nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
