Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 66/2014
Dosar nr._ - Art.2781 Cod pr.penală -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.66
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
PREȘEDINTE M. M. Șeleajudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul T. A., împotriva ordonanței nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013, a Parchetului de pe lângă C. de A. C., privind pe intimatul Ș. R. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat Ț. I., apărător ales, pentru intimatul lipsă, lipsind și petentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat Ț. I. pentru intimat, solicită respingerea plângerii, menținerea rezoluției, deoarece intimatul nu a săvârșit vreo infracțiune, doar a pronunțat o soluție, existând căi de atac prevăzute de lege.
Precizează că va solicita separat cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, obligarea la cheltuieli judiciare către stat, rezoluția este legală și temeinică, întrucât nu s-au identificat date că s-au săvârșit fapte de natură penală.
Magistratul judecător a pronunțat o soluție care poate fi atacată conform legii.
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013, P. de pe lângă C. de A. C., în baza art.228 alin.4 rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător Ș. R. G., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
În motivarea rezoluției, s-au reținut următoarele:
În zilele de 13 și 27 septembrie 2013, persoana vătămată T. A. a formulat două plângeri prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător Ș. R. G., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal.
În plângere, persoana vătămată a pretins că magistratul judecător Ș. R. G. și-a îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarelor nr._/215/2011 și nr._ ale Judecătoriei C..
Conform pretențiilor persoanei vătămate, îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în mod abuziv de către magistratul judecător Ș. R. G. cu ocazia soluționării dosarelor nr._/215/2011 și nr._ a constat în:
1. Pronunțarea sentinței civile nr._ din 6.12.2012 în dosarul nr. nr._/215/2011, în mod ilegal în favoarea părții adverse, ca urmare a admiterii probelor cu înscrisuri și a neluării în considerare a hotărârii judecătorești nr.2728 din 15.11.2009, care este irevocabilă;
2. Tergiversarea soluționării dosarului nr._, prin declinarea în mod ilegal a competenței în favoarea altei instanțe judecătorești și a soluționat acest dosar după ce hotărârea de declinare a competenței a fost casată.
Actele premergătoare efectuate nu au confirmat săvârșirea de către magistratul judecător Ș. R. G. a pretinselor fapte penale sesizate de persoana vătămată.
Astfel, din conținutul celor două plângeri au rezultat nemulțumirile sale cu privire la temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești nr._/2012 și nr._/2011.
Potrivit art.282 și art.299 Cod pr.civilă, nemulțumirile părților cu privire la temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate, pot constitui motive de apel sau de recurs și pot fi valorificate prin utilizarea acestor căi de atac.
Cum din conținutul plângerilor persoanei vătămate în afara acestor nemulțumiri nu mai rezultă nici măcar un indiciu care să confirme faptele pe care le-a sesizat, în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev.de art.246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, potrivit art.278 Cod pr.penală, iar prin rezoluția nr.2405/II/2/2013 din 6 decembrie 2013, a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. C., s-a respins ca neîntemeiată.
Petentul a formulat plângere potrivit art.2781 Cod pr.penală, fiind înregistrată pe rolul Curții de A. C. sub nr._, în motivare arătând că atât procurorul de caz, cât și procurorul general nu au efectuat cercetări potrivit motivelor arătate în plângerea penală.
La solicitarea Curții a fost atașat dosarul nr.833/P/2013 al Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Ca o precizare prealabilă, trebuie făcută mențiunea că potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală „plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege”.
C. verificând rezoluția, pe baza lucrărilor și a materialului dosarului, apreciază că plângerea formulată de petent este nefondată.
Deși petentul, în plângerea formulată a arătat că înțelege să conteste și rezoluția nr.2405/II/2/2013 din 6 decembrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. C., potrivit art.2781 alin.1 Cod pr.penală anterior, obiectul plângerii îl constituie rezoluția procurorului de caz, ci nu rezoluția procurorului ierarhic superior.
Din plângerea penală formulată și din memoriile depuse rezultă că petentul este nemulțumit de hotărârile pronunțate și de modul în care magistratul judecător a apreciat probele în cauzele înregistrate pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2011 și nr._ .
Prin soluționarea plângerii formulată de petent în temeiul art.2781 din Codul de procedură penal anterior, C. nu analizează temeinicia sau legalitatea soluțiilor pronunțate de magistratul judecător și modul de apreciere a probelor, ci stabilește dacă în exercitarea activității ce-i revine potrivit dispozițiilor legale, intimatul magistrat a săvârșit vreo faptă de natură penală.
Ori, simpla nemulțumire a petentului cu privire la soluțiile date de magistratul judecător nu este suficientă pentru a atrage răspunderea penală, în lipsa elementelor obiective și subiective de vinovăție în ceea ce privește săvârșirea unei fapte penale, în condițiile în care activitatea magistratului este una de apreciere a probelor și interpretarea faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia dintre părți.
În activitatea desfășurată cu prilejul soluționării unei cauze cu care a fost investit, magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
În altă ordine de idei, posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților ce au dat soluții într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.
În condițiile în care, din actele premergătoare efectuate nu rezultă faptul că intimatul magistrat ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală cu prilejul soluționării celor două cauze, C. apreciază că rezoluția nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. C. este temeinică și legală.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.2781 alin.8 lit.a Cod pr.penală anterior, va fi respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petent și se va menține rezoluția nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată petentul T. A., împotriva ordonanței nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013, a Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Menține rezoluția nr.833/P/2013 din 8 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Obligă petentul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 13 februarie 2014.
M. M. Ș.
Grefier,
M. N.
PS/20.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 107/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 101/2014.... → |
|---|
