Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
Decizia penală nr.101/2014
Ședința publică de la 14 februarie 2014
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul P. C. E. împotriva sentinței penale nr. 4196 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat P. C. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că a fost recalificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Legea 255/2013, ca fiind apel, față de care procurorul și părțile prezente nu au formulat obiecțiuni.
S-a luat declarație apelantului inculpat P. C. E., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infr. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 1995/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în infr. prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b din vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 C.p., art. 375 rap. la art. 374 C.pr.p., art. 396 alin. 10 C.p.p., cu aplic. art. 5 C.p.
Apelantul inculpat P. C. E., având cuvântul, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost trimis în judecată. Totodată a arătat că are o situație familială deosebită întrucât i-a decedat soția și are un copil minor în întreținere, iar tatăl său este bătrân și nu s-ar putea îngriji de minor în cazul în care s-ar dispune executarea în detenție.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că inculpatul a mai fost condamnat și a executat pedepse cu închisoarea din care a fost liberat condiționat astfel că nu se justifică aplicarea unei amenzi. A mai arătat nu se justifică aplicarea unei amenzi nici prin prisma faptului că inculpatul nu realizează venituri și nici față de gravitatea concretă a faptei - infracțiune de pericol, alcoolemie mare - sau față de datele ce caracterizează persoana inculpatului care a mai fost anterior condamnat prin cinci hotărâri definitive și a beneficiat de o liberare condiționată de 420 de zile. Cu privire la starea de recidivă inculpatului îi sunt favorabile dispozițiile art. 37 lit. b din vechiul C.pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a solicitat aplicarea unei amenzi.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4196 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. și art. 37 lit. b Cp., a fost condamnat inculpatul P. C. E., fiul lui I. și E., născut la data de 20.08.1973 în ., cu domiciliul în com. Calopăr, ., jud. D., posesor al CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art. 57 Cp.
În temeiul art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehiculul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. reținându-se în fapt că, în seara de 08.09.2013 a condus pe drumurile publice din ., autoturismul marca Dacia 1305 cu numărul de înmatriculare_ având o alcoolemie peste limita legală.
Până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cerere încuviințată de prima instanță care a soluționat cauza în procedură simplificată, conform art. 3201 C.pr.pen.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 08.09.2013, deși consumase anterior băuturi alcoolice, inculpatul P. C. E. a condus autoturismul marca Dacia 1305 cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice circa 60 de km, fiind oprit în jurul orei 21.15 pe DJ 561C, pe raza satului Murta din ., de către lucrătorii de poliție.
Întrucât emana miros de alcool, inculpatul a fost supus la ora 21.38 testării cu aparatul alcool-test, fiind înregistrată o valoare de 0,76 g ‰ alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc D., unde i-au fost recoltate probe biologice, rezultând valori de 1,20 g ‰ alcool pur în sânge la ora 21.53, respectiv 1,00 g ‰ alcool pur în sânge la ora 22.53.
În drept a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist postexecutoriu, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. A reținut de asemenea că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice pe un drum public, respectiv un drum județean unde traficul este intens și unde putea oricând să accidenteze o persoană și a avut în vedere și consecințele pe care le are consumul alcool în cazul persoanelor care conduc autovehicule pe drumurile publice.
Având în vedere că inculpatul prin natura faptelor săvârșite a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul art. 1 Cod penal, i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal, având în vedere la stabilirea acestor pedepse complementare și Decizia nr. 4/2007 a I.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Din fișa de cazier judiciar s-a reținut că prin sentința penală nr. 172/2008 a Judecătoiriei S., definitivă prin neapelare la data de 23.12.2009, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ai închisoare, fiind arestat la data de 21.10.2008 și liberat condiționat la data de 08.09.2010, rest de executat 407 zile. Față de această condamnare, instanța a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie și că se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și nemotivat inculpatul P. C. E..
La termenul din data de 14 februarie 2014, având în vedere disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, s-a recalificat calea de atac exercitată din recurs în apel.
C., examinând sentința apelată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În urma propriului examen, se reține că judecata în primă instanță s-a desfășurat conform art. 3201 C.pr.pen., instanța de fond, în raport de materialul probatoriu administrat în faza urmăririi penale încuviințând în mod corect cererea formulată de inculpat în sensul aplicării dispozițiilor ce reglementează judecata în procedură simplificată.
La fel ca prima instanță, sub aspectul situației de fapt, instanța de apel reține că, în seara zilei de 08.09.2013 apelantul inculpat a condus pe drumurile publice din ., autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie de peste o,80 g%.
Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal - instanța de apel constată că textul din actualul cod penal care incriminează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, respectiv de art. 336 alin. 1 C.pen. are un regim sancționator diferit față de vechea reglementare în sensul că spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, care prevedea pentru infracțiunea în cauză numai pedeapsa închisorii, de unu la 5 ani, art. 336 alin. 1 din actualul Cod penal prevede pentru această infracțiune atât pedeapsa închisorii, în aceleași limite, respectiv de la unu la 5 ani cât și pedeapsa amenzii.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea reține că, potrivit art. 74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei dar și alegerea pedepsei, atunci când legea prevede pedepse alternative - situație incidentă în cauză - se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Aplicând criteriile enunțate mai sus la situația din speță, curtea constată că inculpatul a condus autoturismul pe drumuri publice din comună (sate), la o oră la care traficul nu era intens - în jurul orei 2100, la începutul lunii septembrie, când majoritatea populației de la sate se află la domiciliu - aspecte de natură să imprime faptei un grad de periculozitate relativ redus, în pofida alcoolemiei destul de mari. În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată că acesta este recidivist dar toate condamnările anterioare sunt pentru infracțiuni de natură diferită față de infracțiunea ce formează obiectul cauzei iar de la momentul depistării în trafic și până la momentul soluționării cauzei în apel, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, acceptând să dea în cauză declarații detaliate cu privire la circumstanțele în care a consumat alcool și a condus autoturismul sub influența acestuia. Se reține totodată că are în întreținere un copil minor, în vârstă de 10 ani, de care se ocupă singur, în condițiile în care soția sa (mama minorului), a decedat pe 25.04.2012.
Din coroborarea acestor date rezultă că fapta în concret prezintă o gravitate relativ redusă iar gradul de periculozitate al inculpatului nu este unul deosebit de ridicat fiind suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda pentru a prevenit pe viitor comiterea de către inculpat a unor noi infracțiuni la regimul circulației rutiere.
În considerarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului se constată că legea mai favorabilă este legea penală nouă, respectiv art. 336 alin. 1 din actualul Cod penal care prevede pedeapsa închisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.
În ceea ce privește starea de recidivă, curtea constată că aceasta subzistă atât în raport de dispozițiile vechiului cod penal cât și în raport de dispozițiile actualului cod penal și, în condițiile în care sub aspectul regimului sancționator dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile întrucât prevăd în cazul recidivei postexecutorii aplicarea unui spor facultativ spre deosebire de actualul cod penal, care prevede majorarea obligatorie a limitelor de pedeapsă, dispozițiile art. 37 lit. b C.pen., anterior, vor fi reținute ca fiind mai favorabile.
Referitor la individualizarea cuantumului pedepsei amenzii aceasta se va realiza în raport de dispozițiile actualului cod penal deoarece, atâta timp cât codul penal anterior nu prevedea pentru infracțiunea ce formează obiectul cauzei pedeapsa amenzii, combinarea dispozițiilor favorabile ar echivala cu crearea unei „lex tertia”, care nu este permisă de art. 5 C.pen. Se va ține așadar cont de criteriile menționate mai sus, cu ocazia alegerii sancțiunii, pedeapsa de 140 de zile amendă fiind apreciată suficientă în cauză pentru preveni comiterea unor noi infracțiuni.
În conformitate cu prevederile art. 61 alin. 3 teza a II-a C.pen., ținând cont de starea materială precară a inculpatului care nu are un loc de muncă și venituri stabile și are în întreținere un copil minor de 10 ani, suma corespunzătoare unei zile amendă va fi stabilită într-un cuantum de 10 lei.
Referitor la pedeapsa accesorie art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prevede că „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Cum, în cauză, legea mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă a fost identificată ca fiind legea mai favorabilă, pedepsele accesorii și complementare ar trebui să se aplice potrivit legii noi. Conform art. 65 alin. 1 din actualul Cod penal, „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.” ceea ce înseamnă că interzicerea acestor drepturi nu se poate dispune ca pedeapsă accesorie decât dacă s-a dispus ca pedeapsă complementară. Or, în speță, prima instanță nu a dispus aplicarea unei pedepse complementare și nici nu avea legal posibilitatea de a dispune o pedeapsă complementareă față de cuantumul pedepsei aplicate (1 an închisoare) și dispozițiile art. 65 din Codul penal anterior, situație față de care, aplicarea unei pedepse complementare în apelul inculpatului - situație premisă pentru aplicarea unei pedepse accesorii - ar conduce la încălcarea principiului neagravării situației în propriul apel, prev. de art. 418 din actualul Cod de procedură penală.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că apelul declarat de inculpatul P. C. E. este întemeiat, va fi admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., se va desființa sentința penală în parte, în ce privește latura penală și, în baza art. 386 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infr. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 1995/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în infr. prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b din vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 375 rap. la art. 374 C.pr.pen., art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu aplic. art.5 C.pen.
În baza art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b din vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 375 C.pr.pen., art. 374 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen. va fi condamnat inculpatul P. C. E. la pedeapsa de 140 zile amendă.
În baza art. 61 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa amenzii penale de 1400 lei.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
În raport de soluția pronunțată în apel, în sensul admiterii în parte a apelului, în ce privește latura penală, vor fi menținute celelalte dispoziții din hotărâre respectiv dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei onorariu avocat oficiu.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne
în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 552 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul P. C. E. împotriva sentinței penale nr. 4196 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în parte, în ce privește latura penală.
În baza art. 386 C.pr.pen.
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infr. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 1995/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în infr. prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b din vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 375 rap. la art. 374 C.pr.pen., art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu aplic. art.5 C.pen.
În baza art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b din vechiul C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 375 C.pr.pen., art. 374 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 5 C.pen.
Condamnă pe inculpatul P. C. E. la pedeapsa de 140 zile amendă.
În baza art. 61 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
Inculpatul va executa pedeapsa amenzii penale de 1400 lei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.pen. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
D. L.
Red.jud.S.A.M.
j.f.- A.I.B
O.A. - 21.02.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
