Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 98/2014
Dosar nr._ - art. 208, 209 cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 98
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
PREȘEDINTE - M. C. G. - Judecător
Judecător A. M. S.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
......................
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul G. I. M. (arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin) împotriva sentinței penale nr. 4184 din data de 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelantul inculpat asistat de avocat B. A. (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu D. L.); intimata parte civilă S. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefier, care învederează instanței că la data de 11.02.2014, Serviciul Registratură a înregistrat motivele de apel depuse la apărătorul inculpatului, după care, se constată că a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel, față de care, procurorul și părțile prezente nu au formulat obiecțiuni.
A fost audiată intimata parte civilă S. I., conform prevederilor art. 111 coroborat cu art. 380 alin. 4 cod procedură penală, aceasta învederând că își menține plângerea și nu se împacă cu inculpatul, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.
Constatând dosarul în stare de judecată, deoarece părțile prezente nu au formulat alte cereri, instanța a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. A., având cuvântul pentru apelantul inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 228, 229 alin. 1 lit. b și d cod penal și 231 cod penal, cu aplic. art. 5 cod penal și redozarea pedepsei conform limitelor reduse din noul cod penal; s-a arătat că agravanta prev de art. 229 lit. b cod penal nu poate fi reținută în cauză, deoarece numai inculpatul a declarat cale de atac, iar trimiterea în judecată nu s-a realizat și pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Totodată, s-a solicitat aplicarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală care are același conținut cu art. 3201 din cod procedură penală anterior, întrucât, în primă instanță, inculpatul a recunoscut fapta comisă.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de admitere a apelului pentru critica de nelegalitate referitoare la schimbarea încadrării juridice, efect al aplicării legii penale mai favorabile - noul cod penal; astfel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. g, i cu aplic. art. 210 cod penal anterior, în infracțiunea prev de art. 228, 229 alin 1 lit. b și d și art. 231 din cod penal actual,, arătând că nu poate fi reținută și agravanta prev de art. 229 alin. 2 lit. b cod penal actual, deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru fapta de violare de domiciliu prev de art. 192 cod penal.
În privința reținerii caracterului concurent al infracțiunii din prezenta cauză cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 2271/2013 a judecătoriei C., s-a arătat că prevederile din vechiul cod penal sunt mai favorabile, solicitând să se mențină aplicarea art. 36 cod penal rap la art. 33, 34 vechiul cod penal; similar, în cazul recidivei postcondamnatorii, față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3539/2006 a Judecătoriei C., s-a solicitat menținerea aplicării art. 37 lit. a, art. 61 vechiul cod penal, ca lege mai favorabilă.
Față de criteriile de individualizare a pedepsei, s-a arătat că nu este justificată aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege, față de antecedentele penale, conduita procesuală și urmările faptei asupra familiei părții vătămate.
Apelantul - inculpat G. I. M., în ultimul cuvânt, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, însușindu-și concluziile apărătorului asupra schimbării încadrării juridice.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 4184 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g, i C.pen. cu aplicarea art. 210 alin. 1 C.pen., art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul G. I. M. (fiul N. și C., născut la data de 15.02.1984 în municipiul C., județul D., CNP_, cu domiciliul în ., județul D., în prezent deținut în PMT C.) la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 61 alin 1 C.p., s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p 3539/05.09.2006 a Judecătoriei C. și s-a contopit restul de pedeapsă – 377 zile - cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare; s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 2271/02.07.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 1831/01.10.2013 a Curții de A. C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.; - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 192 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p.; - pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.; - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 37 lit. b C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa stabilită anterior cu pedepsele repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în temeiul 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 36 alin. 3 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestării preventive de la data de 02.05.2013, la zi, și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a anulat mandatul de executare emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de arestare, corespunzător, s-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale sus amintite.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 346 C.proc. pen., art. 161 C.proc.pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2700 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3508/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată - în stare de arest în altă cauză - inculpatul G. I.-M. zis "G.", pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" comis în stare de recidivă post-condamnatorie, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.p, cu aplicare art. 210 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) C.p., constând în fapt în aceea că în noaptea de 24/25.02.2013, cunoscând familia S., întrucât partea vătămată S. I. este mătușa sa (fiind sora mamei sale), iar S. I., soțul acesteia (fost cadru militar) avea venituri mari raportate la nivelul de trai din mediul rural, nculpatul a luat decizia de a se deplasa la locuința celor doi, pentru a le sustrage banii.
Astfel, inculpatul a pătruns în curte prin escaladarea gardului din plăci de beton, după care s-a deplasat la corpul de clădire nelocuit, pe care familia S. îl are în acea incintă. S-a deplasat prin curte până în dreptul ultimului geam al corpului de casă nelocuit, a împins una dintre ferestre, care era neasigurată, s-a urcat pe geam, a pătruns în interiorul casei și s-a deplasat în camera în care știa că partea vătămată ține ascunși banii. Cu ocazia pătrunderii efective în locuință, inculpatul a lăsat mai multe urme, care au confirmat modul de pătrundere, acestea fiind stabilite cu ocazia cercetării la fața locului din data de 26.02.2013 și din data de 27.02.2013, activități în care organele de poliție au identificat printre altele urme pe peretele exterior, urme pe geam, care au fost create prin ștergere, precum și o urmă de încălțăminte, creată cu pământ, în interiorul camerei, pe covor, în dreptul geamului; de asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului, s-a stabilit că geamul în cauză era asigurat, însă locul faptei suferise modificări, întrucât în dimineața de 26.02.2013, anterior observării lipsei banilor, partea vătămată asigurase geamul.
Conform propriilor susțineri, inculpatul a folosit pe timpul desfășurării activității infracționale o pereche de mănuși din material textil, aceasta fiind evident o măsură de precauție pentru a nu lăsa urme la faptei.
Întrucât știa locul în care se aflau banii, inculpatul G. I.-M. s-a deplasat direct la lada de pat, unde știa că, într-un sertar, partea vătămată S. I. ținea ascunsă suma de bani, într-un șorț din material textil de culoare albastru.
În zilele ulterioare furtului, inculpatul a efectuat mai multe deplasări în municipiul C. împreună cu martorii S. F. și C. I., unde a cheltuit sume mari de bani la jocuri de noroc și pentru plata consumației din localurile unde s-au deplasat. Nu s-a putut însă stabili cu certitudine dacă suma de bani sustrasă este într-adevăr de 45.000 lei, așa cum susține partea vătămată, sau de_ lei, așa cum a afirmat inculpatul, nici unul dintre martori neputând preciza cuantumul, unii afirmând că știau despre furt, dar nu au pus întrebări despre sumă.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului G. I.-M., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat"prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.p, cu aplicare art. 210 alin. 1 C.p. și, întrucât fapta cercetată în prezenta cauză a fost săvârșită de inculpat înainte să se fi împlinit termenul pentru a se considera executată pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3539/05.09.2006, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g) și i) C.p, cu aplicare art. 210 alin. 1 C.p., este "de la 3 la 15 ani" ,s-a constatat căfapta cercetată în prezentul dosar a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) C.p.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul urmăririi penale, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată, dar și persoana inculpatului, care nu este la prima faptă de acest sens, orientându-se prin urmare la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin 1 C.p, prima instanță a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p 3539/05.09.2006 a Judecătoriei C. și a contopit restul de pedeapsă – 377 zile - cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., instanța de fond a contopit pedeapsa stabilită anterior, cu pedepsele repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
Cu privire la sporul de pedeapsă, instanța de fond a reținut că se justifică în speță aplicarea acestuia, față de multitudinea faptelor săvârșite de condamnat și de perseverența infracțională a acestuia.
Avându-se în vedere că inculpatul, prin natura faptelor săvârșite, a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul art. 1 Cod penal, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 346 C.proc. pen., art. 161 C.proc.pen., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I., obligându-l pe inculpat la plata sumei de 27.000 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile, dat fiind faptul că această sumă a fost recunoscută de către inculpat, iar din probe nu s-a putut stabili vreo altă sumă, dubiul profitându-i inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. I. M., prin apărător solicitând desființarea sentinței și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 228, 229 alin. 1 lit. b și d cod penal și 231 cod penal, cu aplic. art. 5 cod penal și redozarea pedepsei conform limitelor reduse din noul cod penal; a arătat că agravanta prev de art. 229 lit. b cod penal nu poate fi reținută în cauză, deoarece numai el a declarat cale de atac, iar trimiterea în judecată nu s-a realizat și pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Totodată, a solicitat aplicarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală care are același conținut cu art. 3201 din cod procedură penală anterior, întrucât, în primă instanță, a recunoscut fapta comisă.
Prin Încheierea de ședință din data de 14.02.2014, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel.
Examinând apelul inculpatului, C. reține:
Apelantul - inculpat G. I. M. a fost dedus judecății pentru o infracțiune de furt calificat, în fapt reținându-se că acesta a pătruns pe timp de noapte și prin escaladarea ferestrei în locuința părții vătămate, de unde a sustras suma de 45.000 RON (450 milioane ROL), faptă pe care a recunoscut-o parțial, în sensul că a arătat că modalitatea de săvârșire a infracțiunii este aceea descrisă în rechizitoriu, dar a contestat valoarea sumei sustrase, recunoscând numai suma de 27.000 lei, condiții în care prima instanță a respins cererea de judecată în procedura simplificată prev de art. 3201 cod procedură penală și a readministrat probatoriul testimonial.
Se reține în speță că, de la data comiterii infracțiunii (24/25 februarie 2013) și până la soluționarea definitivă a cauzei prin prezenta decizie, a intervenit o nouă lege penală, concursul de legi apărut impunând stabilirea legii mai favorabile, în conformitate cu art. 5 din codul penal actual.
Astfel, urmează să se stabilească în cauză legea penală aplicabilă atât din perspectiva condițiilor de incriminare a faptei și a regimului incriminator, dar și a incidenței legii mai favorabile privitor la recidiva postcondamnatorie, liberarea condiționată și concursul de infracțiuni, pentru fapta din prezenta speță și faptele concurente definitiv judecate în altă cauză, precum și la incidența motivelor de apel susținute de apelant.
1.Încadrarea juridică a infracțiunii, din perspectiva art. 5 cod penal, impune analizarea condițiilor de incriminare a furtului comis în timpul nopții și prin escaladare în legile penale succesive (cod penal anterior și cod penal actual), după cum urmează:
Codul penal anterior, prin dispozițiile art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i, incrimina furtul prin escaladare și în timpul nopții drept modalitate calificată a infracțiunii tipice (simple) de furt, elementele circumstanțiale de agravare incluse în conținutul constitutiv al alin. 1 lit. g (furtul prin escaladare) incriminând o infracțiune complexă, acțiunea de escaladare absolvind, în mod natural și necesar și fapta de violare de domiciliu, care nu mai putea fi reținută ca infracțiune distinctă în cadrul unui concurs de infracțiuni.
Astfel, fapta de violare de domiciliu care are semnificația unei infracțiuni - mijloc, se absoarbe în infracțiunea - scop, reprezentată de fapta de furt, care astfel devine o unitate infracțională, ca infracțiune complexă, deoarece actul material al furtului prin escaladare implică o acțiune anterioară de escaladare a împrejmuirii/ferestrei imobilului unde se găsește bunul a cărui sustragere este urmărită și, în final, realizată de către autorul furtului comis în aceste circumstanțe de agravare.
În consecință, furtul calificat, în accepțiunea art. 209 lit. g vechiul cod penal, nu se poate consuma fără săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, care astfel este absorbită în infracțiunea de furt și exclude reținerea concursului de infracțiuni.
În ceea ce privește noul cod penal, se constată că legiuitorul a apreciat că furtul comis prin escaladare, dacă acțiunea de sustragere a implicat și fapta de pătrundere fără drept în domiciliul unei persoane fizice ori în sediul profesional al unei persoane juridice, necesită o incriminare distinctă, în sensul aplicării, cumulativ, atât a circumstanței de agravare prev de art. 229 alin. 1 lit. d („prin efracție,escaladare sau folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase”), cât și a circumstanței de agravare prev de art. 229 alin. 2 lit. b („prin violare de domiciliu sau sediu profesional”), ca urmare a necesității unei protecții sporite a valorilor sociale care ocrotesc dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului (căruia i-a fost asimilat și sediul profesional), consacrat atât de C.E.D.O. (art. 10) cât și de Constituția României.
În prezenta speță, ne aflăm astfel în situația reținerii unor norme de incriminare implicite în conținutul unei infracțiuni complexe - în codul penal anterior - și expres prevăzute - în codul penal actual -, astfel că pentru determinarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere regimul sancționator diferit prevăzut în cele două acte normative: pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani prevăzută de vechiul cod penal pentru inf. prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. i, și pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani prevăzută de noul cod penal pentru infracțiunea prev de art. 228, 229 alin. 2 lit. b, care va fi reținută în conformitate cu art. 5 cod penal.
Totodată, în ceea ce privește circumstanțele de agravare - furt comis în timpul nopții și prin escaladare - se constată că se regăsesc în ambele reglementări penale, diferențiindu-se numai tratamentul sancționator, mai favorabil instituit prin codul penal actual: închisoare de la 1 la 5 ani pentru inf. prev de art. 228, 229 alin. 1 lit. b și d noul cod penal, față de închisoarea de la 3 la 15 ani pentru infracțiunea prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i vechiul cod penal.
Față de considerentele expuse, apelul inculpatului este fondat, privitor la legalitatea încadrării juridice din perspectiva art. 5 cod penal, urmând să se dispună conform art. 386 alin. 1 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din inf. prev de art. 208, 209 alin. 1 lit. g și i vechiul cod penal, în infracțiunea prev de art. 228, 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b noul cod penal cu aplic. art. 231 noul cod penal - corespunzător art. 210 vechiul cod penal - referitor la furtul între rude.
2.Starea de recidivă postcondamnatorie:
Se reține că, prin actul de sesizare a instanței, s-a indicat că infracțiune dedusă judecății constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii prev de art. 37 lit. a cod penal, fapta fiind săvârșită până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3539/05.09.2006 a Judecătoriei C., din a cărei executare a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 377 zile închisoare.
Ori, din compararea normelor în materie conținute de codul penal anterior și codul penal actual, se constată că sunt întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzute de ambele acte normative: art. 37 lit. a vechiul cod penal statuând că „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, în timpul executării acesteia (n.n. inclusiv prin liberare condiționată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de 1 an”, iar art. 41 alin. 1 noul cod penal prevede că „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mare de 1 an și până la reabilitare, condamnatul săvârșește din nou op infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare”.
Totodată, în cauză se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea care reprezintă al doilea termen al recidivei în perioada de liberare condiționată, prima instanță aplicându-i corespunzător prevederile art. 61 teza II vechiul cod penal, dispoziții speciale și derogatorii de la regimul general al pedepsei aplicabile recidivei, prev de art. 39 alin. 1 vechiul cod penal.
Astfel, în timp ce dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii impuneau contopirea pedepselor aplicate infracțiunilor care alcătuiau termenii recidivei, conform art. 34 vechiul cod penal, cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 7 ani închisoare, prevederile referitoare la efectele liberării condiționate (art. 61 vechiul cod penal)instituiau atât posibilitatea menținerii liberării condiționate fără efect asupra regimului sancționator aplicabil infracțiunii care reprezenta al doilea termen al recidivei; derogând astfel de la principiul prev de art. art. 39 alin. 1 vechiul cod penal, cât și posibilitatea revocării liberării condiționate, cu efectul stabilirii unei pedepse rezultante prin „contopirea pedepsei stabilită pentru infracțiunea ulterior săvârșită cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat”, cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani închisoare.
Ori, noul cod penal prevede instituția revocării condiționate dar cu efecte de agravare a situației condamnatului care, beneficiind de liberare condiționată, a comis o nouă infracțiune în termenul de supraveghere, instituind obligativitatea „revocării liberării și executarea restului de pedeapsă conform dispozițiilor de la recidivă”, respectiv prin „adăugare” la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune (art. 104 alin. 2 noul cod penal rap la art. 43 alin. 2 noul cod penal).
Față de acestea, se constată că pentru apelantul - inculpat legea mai favorabilă este reprezentată de prevederile art. 37 lit. a, art. 61 alin. 1 din cod penal anterior, a căror aplicare va fi menținută în conformitate cu art. 5 noul cod penal.
3.Concursurul de infracțiuni în raport de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 2271/02.07.2013 a Judecătoriei C..
În privința faptelor concurente, dar judecate definitiv în cauze diferite, se constată că atât noul cod penal cât și vechiul cod penal conțin prevederi specifice (art. 40 alin. 1 noul cod penal și art. 36 alin. 1 vechiul cod penal), în sensul obligativității stabilirii unei pedepse rezultante pluralității intermediare de infracțiuni, potrivit regulilor aplicate concursului de infracțiuni, însă codul penal actual instituie un regim juridic agravat în raport de reglementarea din codul penal anterior, impunând aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă pedepsei celei mai grele, reținută pentru stabilirea pedepsei rezultante (art. 39 alin. 1 lit. b noul cod penal față de art. 34 alin. 1 lit. b vechiul cod penal), în timp ce în codul penal anterior aplicarea sporului avea caracter facultativ.
Astfel, în speță, pedeapsa rezultantă a fost stabilită prin aplicarea pedepsei reținută drept cea mai grea (aceea de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2271/2013 a Judecătoriei C., la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în timp ce, procedând la stabilirea pedepsei conform art. 39 alin. 1 lit. b din codul penal actual, rezultanta s-ar obține prin însumarea pedepsei de 4 ani închisoare cu sportul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (8 ani și 6 luni), adică 2 ani și 10 luni, totalizând 6 ani și 10 luni.
Pe cale de consecință, ser reține că dispozițiile codului penal anterior sunt mai favorabile, urmând a fi reținute.
4.Individualizarea pedepsei și aplicarea art. 396 alin. 10 din codul procedură penală actual.
Prin motivele de apel susținute de apărătorul inculpatului, s-a solicitat aplicarea art. 396 alin. 10 noul cod procedură penală, raportat la declarația inculpatului din 24.09.2013, prin care acesta a recunoscut fapta și a arătat că își însușește probele administrate în faza urmăririi penale.
Ori, examinând conținutul acestei declarații, se constată că inculpatul a recunoscut doar parțial fapta descrisă în rechizitoriu, contestând valoarea sumei și precizând că a sustras o sumă mult mai mică, aceea de 27.000 lei, față de 45.000 lei cât s-a reținut conform plângerii părții vătămate.
Această precizare a fost corect evaluată de către prima instanță, ca împrejurare esențială referitoare la infracțiune, sub aspectul bunului furat și, în consecință, în mod corect s-a respins cererea de judecată simplificată prev de art. 3201 vechiul cod procedură penală.
Astfel pentru a fi incidente dispozițiile art. 3201 vechiul cod procedură penală, este necesar ca inculpatul să recunoască în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu, în baza probelor administrate la urmărirea penală, în acest fel justificându-se renunțarea la administrarea probelor în mod nemijlocit, în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, noul cod de procedură penală a prevăzut aceeași instituție - „procedura în cazul recunoașterii învinuirii” în art. 374 alin. 4, 375, 377 și 396 alin. 10 cod procedură penală, reglementând toate ipotezele în care se poate reține că inculpatul recunoaște învinuirea și va beneficia de reducerea limitelor pedepsei prevăzute cu o treime, după cum urmează:
-ipoteza prev de art. 374 alin. 4 cod procedură penală: inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, iar judecata va avea loc numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală,;
-ipoteza prev de sart. 375 alin. 3 cod procedură penală: inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, dar instanța respinge cererea de judecată conform art. 374 alin. 4 și art. 377 alin. 1, 2 cod procedură penală, procedând la cercetare judecătorească și, în final, reține faptele descrise în rechizitoriu;
-ipoteza prev de art. 377 alin. 4 cod procedură penală: inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, dar instanța constată că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare trebuie schimbată și administrează probe în acest sens (art. 377 alin. 5 cod procedură penală).
Ori, în speță, inculpatul a recunoscut parțial fapta, iar instanța a reținut situația de fapt recunoscută de inculpat, după efectuarea cercetării judecătorești în procedura obișnuită, ceea ce diferă de fapta descrisă prin rechizitoriu.
Pe cale de consecință, recunoașterea parțială a faptei nu atrage beneficiul art. 3201 alin. 7 vechiul cod procedură penală sau, corespunzător, aș art. 396 alin. 10 noul cod procedură penală, critica inculpatului fiind neondată.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei din prezenta cauză, C. va aplica o sancțiune corespunzătoare prevederilor penale reținute conform art. 5 cod penal, orientată spre mediu (3 ani închisoare), reținând că inculpatul este o persoană cu antecedente penale, că a fost condamnat și pentru alte infracțiuni contra patrimoniului, concurente cu infracțiunile din prezenta cauză, iar circumstanțele reale de comitere (prin folosirea informațiilor deținute în virtutea calității de rudă apropiată a părții vătămate, referitor la sumele de bani pe care aceasta le deținea și la locul de depozitare) și lipsa oricărei preocupări pentru repararea prejudiciului produs, conduc la necesitatea aplicării unei sancțiuni mai severe, spre mediu, astfel că nu mai este necesară aplicarea unui spor la stabilirea pedepsei rezultante. Totodată, în privința pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a teza II, lit. b vechiul cod penal, aplicată de prima instanță, se constată că noul cod penal a instituit principiul subsidiarității pedepselor accesorii față de pedeapsa complementară, în sensul că pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev de art. 66 alin. 1 lit. a, b noul cod penal (n.n. corespunzătoare art. 64 lit. a teza II, lit. b din vechiul cod penal) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1 noul cod penal); cum, în cauză, aplicarea pedepsei complementare direct în apelul declarat de inculpat ar reprezenta o încălcare a principiului neagravării situației în propria cale de atac (art. 418 cod procedură penală), se va proceda la înlăturarea pedepsei accesorii.
Față de toate considerentele expuse, apelul inculpatului estre fondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va fi admis, va fi desființată în parte sentința, pe latură penală și va fi rejudecată cauza, în sensul criticilor anterior dezvoltate.
Întrucât, în cauză, apelantul - inculpat s-a aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2271/02.07.2013 a Judecătoriei C., se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 422 noul cod procedură penală rap la art. 36 alin. 3 vechiul cod penal și va fi dedusă perioada executată pentru infracțiunile concurente, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 425 alin. 3 cod procedură penală și art. 275 alin. 3 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului G. I. M. (arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin), declarat împotriva sentinței penale nr. 4184 din data de 10 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
Desființează în parte sentința, sub aspectul laturi penale și, rejudecând conform art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p.;
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitate.
În baza art.386 al.1 C.pr.pen.;
Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al 1 lit.g,i V. C.p. rap. la art. 210 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a V. C.p, în i,fracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 5 C.p, art. 231 C.p și art. 37 lit. a V.C.P.
În baza art. 228 al. 1, 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 2 lit. b C.p. rap. la art. 231 C.p, cu aplic. art. 5 C.p. și art. 37 lit. a V.C.P. cu aplic. art. 5 C.p.;
Condamnă pe inculpatul G. I. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Menține aplicarea art. 61 alin. 1 V.C.P., cu aplic. art. 5 C.p. privitor la revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de 377 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin S.p. 3539/2006 a Judecătoriei C., care va fi contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în pedeapsa de 3 ani închisoare.
Menține aplicarea art. 36 al. 1 V.C.P., corob. cu art. 33 lit. a, 34 lit. b V. C.p, cu aplic. art. 5 C.p., în privința infracțiunilor judecate prin S.p. 2271/2.7.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin D.P.1831/2013 a Curții de A. C., iar pedepsele repuse în individualitate vor fi contopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie de 4 (patru) ani închisoare.
Înlătură sporul de 1 an închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 422 C.p.p. corob. cu art. 36 al. 3 V. C.p. și art. 5 C.p.;
Deduce în continuare perioada executată (conform S.P. 2271/2013 a Judecătoriei C.) de la 10.12.2013, la zi.
Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
D. L.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: A. I. B.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 77/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 65/2014. Curtea de... → |
|---|
