Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 145/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 145/2013
Dosar nr._ - Legea 365/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 145
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - D. F. - Judecător
Judecător - A. D.
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C..
.......................
Pe rol, soluționarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. - S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 320 de la 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat T. Z. A. N..
Cauza a fost primită și înregistrată la data de 20.01.2012, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 2340 din 09 iunie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, prin care s-a admis recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C. împotriva d.p. nr. 34/17.02.2011 a Curții de Apel C. și s-a casat această din urmă decizie, cu trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales R. S. și avocat ales V. M., reprezentând pe intimatul - inculpat T. Z. A. N. (lipsă, aflat în stare de libertate), lipsind: intimații - părți civile: B. C. C., C. E.C. B. S.A., B. T., U. Ț. B. S.A., B. P. S.A. și B.R.D. G. S. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței că la data de 19.04.2013, prin S. Registratură, Institutul Național de Expertize Criminalistice București a înaintat raportul de expertiză criminalistică nr. 62/09.04.2013 și, de asemenea, s-au depus la dosar, în xerocopii, procese-verbale încheiate la 27.11.2012, cu ocazia efectuării unor măsurători, filmări și fotografii în cauză, respectiv de constatare a unor defecțiuni tehnice ale DVD-ului folosit pentru filmările de comparație.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să dispună efectuarea unei noi expertize criminalistice, existând contradicții între expertizele efectuate anterior în cauză.
Avocat R. S. și avocat V. M., pentru intimatul - inculpat, având pe rând cuvântul, solicită respingerea cererii reprezentantului Ministerului Public, ca nefondată, menționând totodată că renunță la expertul parte și la depunerea de concluzii la expertiza efectuată de Ministerului Justiției - INEC.
Instanța respinge, ca nefiind utilă cauzei, o nouă expertiză criminalistică și constatând că nu se ridică excepții și nu se formulează noi cereri, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor în apel.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului și să se constate că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, a încetat de drept; pe fond, a arătat că din probele existente până în prezent nu rezultă dovezi suficiente de a se stabili cert că persoana acuzată de extragerile frauduloase este inculpatul și, în consecință, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocat R. S., având cuvântul pentru intimatul - inculpat T. Z. A. N., solicită respingerea apelului ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, inculpatul nefiind autorul infracțiunilor de care este acuzat.
Avocat V. M., pentru intimatul - inculpat, solicită de asemenea respingerea apelului declarat de Ministerul Public, ca nefondat, deoarece inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 320 de la 16 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ , a fost achitat inculpatul T. Z. A. N. - fiul lui C. și I., născut la data de 07.08.1982 în Municipiul C., domiciliat în C. . nr.57, fără forme legale în C., ., județul D., CNP_0 - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 24 pct. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 27 pct. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 16 octombrie 2009 la 21 mai 2010.
În baza art. 118 lit. f Cod penal, s-a dispus confiscarea unui plastic tip carte de credit, prevăzut cu bandă magnetică utilizat și capturat în data de 02.06.2009 la ATM-ul aparținând Băncii Comerciale C. montat în C., . nr. 68, .; s-a ridicat măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 135D/P/2009 din 16 octombrie 2009 a D. - ST C. asupra sumei de 52.200 EURO consemnată la BCR Lipscani București, în contul D. - confiscări RO81RNCB_0002, potrivit ordinului de încasare numerar nr._ din 16.10.2009 și s-a dispus restituirea acestei sume către inculpatul T. Z. A. N..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.135D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -S. T. C. s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului T. Z. A. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 alin.1 și 3 din Lg. 161/2003 titlul III cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin.1 și 2 din Lg.365/2002 privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin.2 Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin.1 și 2 din Lg 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, toate în final cu aplic. art. 33 lit. a și b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 13.07.2009, B. C. C., a sesizat BCCO C. cu privire la faptul că în ziua de 02.06.2009, ATM-ul bancar de la Sucursala Brazda lui N. din C., a capturat un card.
Potrivit procesului-verbal de predare primire cu nr.931/1/13 07.2009, B. C. C. a predat la BCCO C. un card capturat la data de 02.06.2009; totodată, conform procesului-verbal cu același nr. 931/1/13 07.2009, B. C. C. a predat la C. un CD cu imaginile video din momentul capturării card-ului, proces-verbal intitulat "de predare - primire, imagini video ale sistemului de supraveghere montat la ATM".
Din procesul-verbal încheiat la data de 28 iulie 2009 a rezultat că BCCO C. a procedat la citirea card-ului capturat de ATM-ul Băncii Comerciale C., cu ajutorul dispozitivului tip MSR 120, seria_,_1063325.
Fiind solicitat Băncii Comerciale C. jurnalul cu tranzacțiile efectuate în intervalul de timp care apare în înregistrarea sistemului de supraveghere din ziua de 02.06.2009, cu adresa cu nr._/25.08.2009(vol.1fila34)B. C. C. menționează că anexează un care reflectă informațiile solicitate. Din tabelul Băncii Comerciale C., (vol. 1 fila 33), a rezultat că au fost folosite în intervalul de timp orar 7:26 - 7:28 din ziua de 02.06.2009, un număr de 5 card-uri, din care s-au efectuat patru extrageri de numerar, iar cel de-al cincilea cârd, respectiv cel nr._1063325 a fost capturat de bancomat; aceeași situație a rezultat fără echivoc și din jurnalul bancomatului cu privire la tranzacțiile efectuate, material care se află atașat la dosar(vol. 1filele 21-25).
Pe parcursul urmăririi penale s-a solicitat băncilor de pe teritoriul țării să comunice dacă, card-urile cu numerele:_4381166,_1063325,_2576404,_2579768 și_5694621au mai fost utilizate și altă dată pe teritoriul României.
Cu această ocazie, conform procesului - verbal întocmit la data 09.10.2009, BCCO C. a stabilit că cele 5 card-uri au fost folosite în multe zile. Astfel: la data de 28.05.2009 card-urile au fost folosite la ATM-ul Băncii U. din mun. B., de unde s-a retras suma de 1.030 Ron.
În ziua de 01.06.2009 a fost retrasă suma de 3.090 Ron formată Iei tranzacții de câte 1.030 Ron fiecare, de la un ATM aparținând B. din mun. B..
Ulterior, în intervalul 02.06._09 au fost efectuate în mun. C.. după cum urmează: - la data de 02.06.2009 au fost retrași 3.090 Ron de la ATM-ul Băncii Comerciale C., ocazie cu care a fost capturat un card; - în zilele de 03.06.2009 și 04.06.2009 au fost retrași 2.280 Ron de la ATM-uri ale C. B.; - în ziua de 05.06.2009 au fost retrași 1.030 Ron de la un ATM al Băncii T..
De asemenea, B. Group S. General a comunicat faptul că acele card-uri au fost utilizate pentru efectuarea a încă 10 operațiuni de retragere numerar în cuantum da 1.030 Ron fiecare, la bancomatele acestei instituții bancare (vol. 1 filele 36-37).
Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, deși s-au solicitat bancare înregistrările video cu tranzacțiile card-urilor prezentate acestea nu au mai putut fi procesate, întrucât se depășise termenul de 30 de zile de la data efectuării tranzacțiilor.
În aceste împrejurări, lucrătorii BCCO C. au procedat la vizualizări ale imaginilor capturate de camerele de supraveghere ale ATM -ului Băncii Comerciale C. din C., cartier Brazda lui N. din ziua de 02.06.2009, stabilind faptul că persoana care s-a deplasat la ATM-ul bancar unde i s-a reținut card-ul contrafăcut, se numește T. - Z. A. - N., fiul lui C. și lulia, născut de 07.08.1982 în C., jud. D., cu domiciliul în C., ..57, jud. D., CNP_.
După identificarea persoanei, D. S. T. C. a solicitat și obținut de la Tribunalul D., autorizația cu nr. 55/28.09.2009 pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de T. Z. A. - N..
Urmare exploatării autorizației, s-a stabilit faptul că inculpatul T. Z. A. - N. urma să părăsească teritoriul României la mijlocul lunii octombrie 2009, deplasându-se în Italia pentru o perioadă mai îndelungată de timp.
În aceste împrejurări s-a solicitat Tribunalului D. emiterea autorizațiilor de percheziție domiciliară pentru domiciliul legal al inculpatului dar și pentru adresa din C., . unde acesta locuia fără forme legale.
În urma efectuării perchezițiilor domiciliare au fost ridicate de la domiciliul inculpatului și locuința sa, sisteme informatice și mijloace de stocare a datelor pentru care D. S. T. C. a solicitat și a obținut de la Tribunalul D. autorizația de percheziție informatică cu 166/29.10.2009, însă nu au rezultat elemente care să intereseze cauza; totodată, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului din C., ., a fost descoperită și ridicată suma de 52.200 euro. pentru care D. S. T. C., a dispus instituirea sechestrului asigurător cu consemnarea sumei la BCRJSA Lipscani București.
Deoarece, pe întreaga perioadă a urmăririi penale, inculpatul T. Z. A. - N. a negat că el ar fi persoana care apare în imaginile capturate de camerele video ale Băncii Comerciale C., Brazda lui N. - C., D. S. T. C. a dispus la data de 29.10.2009 efectuarea unei expertize tehnico - științifice la Institutul pentru Tehnologii Avansate București, pentru a se stabili dacă persoana care apare în imaginile video este inculpatul T. - Z. A. - N..
Această expertiză tehnico - științifică dispusă de D. S. T. C. a fost solicitată și de către inculpatul T. - Z. A. - N. prin apărătorul ales la data de 27.10.2009.
Conform raportului de expertiză cu nr._/17.11.2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București, s-a stabilit că există similitudini între persoana de la bancomatul Băncii Comerciale C. din ziua de 02.06.2009 și inculpatul T. - Z. A. -N., după cum urmează: linia inserției părului, profilul retrognat (bărbia retrasă) cu aceleași forme ale nasului, buzelor și bărbiei, a boselor frontale, linia sprâncenelor corespunde proiecției din puncte de stație diferite, gradul mare de asemănare în regiunea bucală și maxilo – inferioară indicat prin aceeași morfologie a maxilarelor și a țesutului corespondent, a buzelor și bărbiei, morfologia craniană în regiunea occipitală și identitatea liniilor cervicale la superpoziție corespunzătoare unor puncte de stație de fotografiere diferite.
După analiza înregistrărilor, Institutul pentru Tehnologii Avansate București a stabilit că s-au constatat similitudini ale unor trăsături faciale în ambele proiecții, frontală și profil, atestând că există un grad mare de asemănare între suspect și inculpatul T. - Z. A. - N..
În aceste condiții, la întrebarea formulată de D. S. T. C. și solicitată și de inculpat prin apărătorul ales, Institutul pentru Tehnologii Avansate București a formulat următorul răspuns "Datorită gradului mare de asemănare între suspectul înregistrat de camerele de supraveghere ale Băncii Comerciale C., în data de 2.06.2009 si numitul T. - Z. A. - N., se afirmă ca fiind foarte probabilă identitatea dintre aceștia. Nivelul mic al Incertitudinii este dat de lipsa unei proiecții complet ortonormale frontale pentru a permite și o analiză a altor trăsături faciale, precum și de depășirea condiției ca fața să aibă o orientare cu o abatere maximă +/-10% în raport cu planul senzorului de achiziție a imaginii".
Conform raportului de constatare tehnico - științifică cu nr._/20.11.2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București, cartela respectivă a fost contrafăcută prin înscriere cu un dispozitiv de tip MSR 206, iar datele înscrise pe cartelă au o structură similară celor folosite de sistemele bancare.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/17.11.2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate București, nu au fost identificate informații referitoare la card-uri bancare, imagini reprezentând ATM-uri, tastaturi sau discuții realizate prin intermediul rețelei Internet.
Pe parcursul urmăririi penale, la data de 03.11.2009, inculpatul T. - Z. A. - N. a dorit să facă un denunț menționând faptul că în urmă cu o perioadă de timp, a fost contactat de niște persoane care se ocupă cu contrafacerea de card-uri bancare și acestea i-au propus ca în schimbul unui procent din banii obținuți în mod fraudulos, el să le asigure cazare în locuința sa din Italia ( a se citi denunțul aflat în vol. 1, fila 118).
Pe parcursul urmăririi penale, băncile nu și-au manifestat interesul de a se constitui parte civilă în procesul penal.
La data de 16.10.2009, D. S. T. C. a instituit sechestrul asigurător cu privire la suma de 5:2.200 euro descoperită și ridicată de la inculpatul T. - Z. A. - N., sumă care a fost consemnată la BCR SA, conform ordinului de încasare cu nr._/16.10.2009, aflat la dosarul cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză, nu fac dovada săvârșirii de către inculpat a faptelor expuse în rechizitoriu.
Astfel, în raportul de expertiză judiciară efectuat pe parcursul cercetării judecătorești de către specialiști din cadrul INEC București, s-a concluzionat că persoana ce apare în imaginile video capturate de camerele de supraveghere ale ATM –ului Băncii C. nu este inculpatul T. Z. A. N., în cuprinsul raportului reținându-se că în ceea ce privește caracteristicile individualizatoare ale fețelor persoanelor comparate ( autor și inculpat) s-au constatat existența unor deosebiri importante, respectiv: forma și dimensiunile capului diferite; lățimea urechilor, distanța dintre comisurile ochilor și extremitatea inferioară a nasului, forma sprâncenelor diferite; curbura zonei occipitale și cea a urechilor diferite.
S-a mai arătat că, în cuprinsul tuturor declarațiilor date în cauză pe întreg parcursul procesului penale, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, inculpatul a relatat că în ziua respectivă nu s-a aflat în zona unde se afla amplasat ATM-ul, iar în cursul zilei chiar a părăsit localitatea. De asemenea, rezultatul perchezițiilor efectuate la domiciliul inculpatului și asupra bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia nu a relevat indicii sau probe care să confirme săvârșirea faptei de către inculpat sau existența vreunei legături între inculpat și cele întâmplate în ziua de 2 iunie 2009.
Instanța de fond a reținut că singura împrejurarea că inculpatul ar fi fost rugat de niște persoane care se ocupă cu contrafacerea de card-uri bancare ca în schimbul unui procent din banii obținuți să le asigure cazare în locuința pe care acesta o are în Italia, nu poate constitui temei pentru a se putea reține vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în absența oricăror alte probe care să-l plaseze pe acesta la locul, data și ora la care s-a încercat utilizarea cardului contrafăcut.
Referitor la utilizarea celorlalte patru card-uri menționate în actul de inculpare, instanța de fond a constatat că nici una din probele existente la dosar nu fac dovada că ar fi instrumente bancare contrafăcute sau că la datele indicate în rechizitoriu ar fi fost folosite de inculpat pentru retrageri de numerar în vreuna din localitățile indicate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, instanța de fond a achitat pe inculpatul T. Z. A. N. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea 161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 24 pct. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 27 pct. 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât faptele nu au fost comise de inculpat.
Raportat la cele expuse mai sus și la faptul că nu există nici un indiciu că ar fi fost obținuți în mod fraudulos, instanța de fond a ridicat măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 135D/P/2009 din 16 octombrie 2009 a D. - ST C. asupra sumei de 52.200 EURO consemnată la BCR Lipscani București, în contul D. - confiscări RO81RNCB_0002, potrivit ordinului de încasare numerar nr._ din 16.10.2009 și a dispus restituirea acestei sume către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. – S. T. C., care a invocat critici vizând soluția de achitare a inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, motivându-se în esență că soluția adoptată de instanța de fond privind achitarea inculpatului, s-a bazat pe aprecierea incorectă a probelor, reținându-se o stare de fapt neconformă cu adevărul; astfel, s-a arătat că soluția de achitare s-a bazat exclusiv pe concluziile expertizei criminalistice efectuate de INEC București, având ca obiect identificarea persoanei,însă, având în vedere că această expertiză - care a concluzionat în sensul excluderii inculpatului din sfera de bănuială legitimă este în contradicție cu raportul de expertiză întocmit la urmărirea penală de ITA și raportul de constatare tehnico-științifică asupra cardului utilizat în data de 2 iunie 2009 la ATM-ul Băncii C. -, se impunea să se efectueze o nouă expertiză, cu același obiectiv, vizând identificarea persoanei potrivit art.125 Cod pr.penală; totodată, s-a arătat că au fost nesocotite probe care, apreciate în ansamblu, conturează participația penală și vinovăția inculpatului, respectiv: - denunțul formulat de inculpat din care rezultă că inculpatul cunoștea persoane care se ocupau cu contrafacerea instrumentelor de plată electronică; - proces-verbal încheiat la 3 august 2009 de organele de poliție din cadrul BCCO prin care s-au sesizat din oficiu cu privire la existența pe raza municipiului C. a unui grup infracțional organizat specializat în fraude cu carduri bancare clonate, fiind identificat inculpatul cu rolul de „săgeată”; - raport de constatare tehnico-științifică efectuat de ITA asupra cardului folosit la ATM-ul Băncii C. din care rezultă că acesta a fost contrafăcut; - comportamentul soției inculpatului din momentul efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatulu aceasta aruncând peste gard în curtea vecină laptopul personal și a încercat să sustragă de la cercetări suma de 52 200 euro.
S-a mai susținut că apărarea inculpatului, în sensul că în ziua respectivă nu se afla în zona ATM-ului respectiv și seara ar fi plecat spre Serbia, nu exclude activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul și nu reprezintă altceva decât o încercare de a scăpa de tragerea la răspundere penală pentru faptele comise.
Prin decizia penală nr. 34 de la data de 17 februarie 2011, Curtea de Apel C. a dispus admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. – S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 320 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ ; a desființat sentința în parte, numai cu privire la măsura preventivă, iar în baza art. 140 lit. b C.p.p., art. 350 C.p.p., s-a constatat încetată de drept, la data de 16.09.2010, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul T. Z. A. N. prin decizia nr. 592 din 21 mai 2010 a Curții de Apel C..
Cheltuielile judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că faptele ce au făcut obiectul rechitorului nu au fost comise de inculpat, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea acestuia conform dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, instanța de apel a constatat însă că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art 140 lit b Cod procedură penală, conform cărora măsurile preventive încetează de drept și atunci când se dispune achitarea, astfel că, în baza art 350 Cpp rap la art 140 lit b Cod procedură penală, se impunea să se constate căm la data pronunțării hotărârii instanței de fond, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin decizia nr. 592 din 21 mai 2010 a Curții de Apel C., a încetat de drept.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C., criticând hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prev de art. 3859 pct. 10 Cod procedură penală, deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele și toate infracțiunile; instanța nu a admis cererea formulată de parchet, privind efectuarea unei noi expertize prin care să se lămurească contradicțiile apărute între expertiza efectuată la urmărirea penală și cea din faza judecății în primă instanță; instanța de apel a comis o gravă eroare de fond, hotărârea bazându-se exclusiv pe concluziile expertizei întocmite în faza judecății.
Prin decizia penală nr. 2340 din 09 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, s-a admis recursul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C.; s-a casat decizia penală nr. 34/17.02.2011 a Curții de Apel C. și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, sens în care s-a constatat în esență că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, instanța de apel nu a făcut o analiză detaliată a faptelor reținute prin rechizitoriu, a probelor administrate și a întrunirii sau neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în actul de inculpare, așa încât inculpatul a fost exclus din sfera subiecților ce ar fi putut utiliza cardul clonat la ATM-ul bancar de la Sucursala Brazda lui N. din C. aparținând Băncii Comerciale C., doar pe baza expertizei administrată în faza de judecată, celelalte probe deci nemaiprezentând relevanță.
De asemenea, s-a arătat că instanța de apel nu a explicat de ce persoana care a retras sume de bani de la ATM-ul bancar, s-a dovedit prin expertiză că este inculpatul, aspect relevant pentru stabilirea faptului că acesta nu a săvârșit infracțiunea de falsificare de instrumente de plată electronică prev de art. 24 alin. 2 și 2 din Legea nr. 365/2002, având în vedere că între cele două infracțiuni (cea menționată și cea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art. 27 alin. 1 și 2 din g. 365/2002) nu există teoretic interdependență, care să permită aprecierea că achitarea pentru una dintre ele ar atrage în mod obligatoriu achitarea și pentru cealaltă.
Astfel, fără să o afirme expres, instanța de apel a analizat doar fapta încadrată în infracțiunea prev de art. 27 alin. 1 și 2 din g. 365/2002, deși parchetul a criticat soluția de achitare pronunțată de prima instanță în raport de toate cele trei infracțiuni ce au făcut obiectului actului de sesizare.
După casarea cu trimiterea spre rejudecarea apelului declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C., Curtea de Apel C. - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori a înregistrat cauza la data de 20 ianuarie 2012, sub nr._ .
În motivele de apel formulate inițial, în primul ciclu procesual la instanța de apel, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C. a susținut în esență că se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, motivând că soluția adoptată de instanța de fond privind achitarea acestuia s-a bazat pe aprecierea incorectă a probelor, reținându-se o stare de fapt neconformă cu adevărul; astfel, s-a arătat că soluția de achitare s-a bazat exclusiv pe concluziile expertizei criminalistice efectuate de INEC București, având ca obiect identificarea persoanei,însă, având în vedere că această expertiză - care a concluzionat în sensul excluderii inculpatului din sfera de bănuială legitimă este în contradicție cu raportul de expertiză întocmit la urmărirea penală de ITA și raportul de constatare tehnico-științifică asupra cardului utilizat în data de 2 iunie 2009 la ATM-ul Băncii C. -, se impunea să se efectueze o nouă expertiză, cu același obiectiv, vizând identificarea persoanei potrivit art.125 Cod pr.penală; totodată, s-a arătat că au fost nesocotite probe care, apreciate în ansamblu, conturează participația penală și vinovăția inculpatului, respectiv: - denunțul formulat de inculpat din care rezultă că inculpatul cunoștea persoane care se ocupau cu contrafacerea instrumentelor de plată electronică; - proces-verbal încheiat la 3 august 2009 de organele de poliție din cadrul BCCO prin care s-au sesizat din oficiu cu privire la existența pe raza municipiului C. a unui grup infracțional organizat specializat în fraude cu carduri bancare clonate, fiind identificat inculpatul cu rolul de „săgeată”; - raport de constatare tehnico-științifică efectuat de ITA asupra cardului folosit la ATM-ul Băncii C. din care rezultă că acesta a fost contrafăcut; - comportamentul soției inculpatului din momentul efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului, aceasta aruncând peste gard, în curtea vecină, laptopul personal și a încercat să sustragă de la cercetări suma de 52 200 euro.
S-a mai susținut că apărarea inculpatului, în sensul că în ziua respectivă nu se afla în zona ATM-ului respectiv și seara ar fi plecat spre Serbia, nu exclude activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul și nu reprezintă altceva decât o încercare de a scăpa de tragerea la răspundere penală pentru faptele comise.
În ședința de azi, 23 aprilie 2013, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii instanței de fond doar în sensul de a se constata că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, a încetat de drept; pe fond, a arătat că din probele existente până în prezent nu au rezultat dovezi suficiente pentru a se stabili cert că persoana acuzată de extragerile frauduloase este inculpatul și, în consecință, a lăsat la apreciere soluția ce se va pronunța.
Apelul este fondat și urmează a fi admis - numai în ceea ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpatul T. Z. A. N. -, cu următoarea motivare:
Curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat, potrivit art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală, cu privire la măsura preventivă dispusă față de inculpat prin decizia penală nr. 592 din 21 mai 2010 a Curții de Apel C. și, în consecință, nu a constatat că aceasta a încetat de drept la data de 16 septembrie 2010.
Cealaltă critică privind achitarea inculpatului s-a apreciat că nu este fondată, deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond și cum rezultă și din expertiza criminalistică nr. 62/09.04.2013 efectuată de instanța de apel, nu inculpatul este persoana care a comis infracțiunile de acces fără drept într-un sistem informatic, falsificare a instrumentelor de plată electronice și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, deoarece caracteristicile fizionomice ale inculpatului nu sunt identice cu cele ale persoanei surprinse de camera de supraveghere a băncii.
În condițiile în care nu există probe care să înlăture concluziile acestei expertize și a celei întocmită sub nr. 143 din 08.09.2010, dispusă de instanța de fond, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală - nu el este autorul faptei - este legală.
Nu se poate susține că, dacă arestarea preventivă a inculpatului și apoi trimiterea sa în judecată, au fost legale, existând indicii rezonabile că inculpatul ar fi autorul faptelor de care este acuzat, indicii care se întemeiau pe raportul de expertiză nr._ din 17.11. 2009 și nr._ din 18.11.2009 - ambele ale Institutului pentru Tehnologii Avansate -, concluziile acestora nu mai puteau fi infirmate ulterior de noile expertize dispuse în cauză.
În legătură cu sumele de bani ridicate și indisponibilizate de la inculpat, instanța de apel reține că deținerea lor nu este contrară legii și nici că ar fi provenit din comiterea de infracțiuni - inculpatul făcând dovezi credibile și contrare acuzațiilor formulate prin rechizitoriu - și, pe cale de consecință, ele trebuie să fie restituite ca urmare a ridicării măsurii sechestrului dispusă prin sentința penală nr. 320/2010, dată în cauza nr._ de Tribunalul D..
În baza art. 140 lit. b Cod procedură penală, art. 350 Cod procedură penală și art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul Ministerului Public, va fi desființată sentința și, rejudecând, se va proceda conform celor motivare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C., împotriva sentinței penale nr. 320 din 16 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, privind pe inculpatul T. Z. A. N..
Desființează sentința penală, în parte, numai cu privire la măsura preventivă.
În baza art. 140 lit. b C.p.p., art. 350 C.p.p.;
Constată încetată de drept, la data de 16.09.2010, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul T. Z. A. N. prin decizia nr. 592 din 21 mai 2010 a Curții de Apel C..
Cheltuielile judiciare din apel, în sumă de 100 de lei reprezentând 50 % onorariu apărător oficiu către Baroul D., ce va fi avansat din fondurile M. J., prin Curtea de Apel C., rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2013.
Președinte, Judecător,
D. F. A. D.
Grefier,
M. I.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: L. L. U.
Dact. 3 ex./A.T. - 24 mai 2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 958/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 967/2013.... → |
|---|
