Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 577/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 577/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.577
Ședința publică de la 10 decembrie 2015
PREȘEDINTE M. M. Ș.
Grefier R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul B. P., împotriva sentinței penale nr.111 din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul condamnat B. P., reprezentat de avocat I. R., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. R., pentru contestatorul condamnat B. P., învederează că din punctul său de vedere ar renunța la contestația formulată, având în vedere că art. 244 alin. 2 CP este din punct de vedere al conținutului juridic egal cu art. 215 alin. 2 VCP, în afara limitelor de pedeapsă.
Precizează ceea ce s-a stabilit prin sentința penală nr. 112/16.09.2008, pronunțată de C. de A. C., este exact concluzia relevată, însă arată cu nu are un mandat în acest sens, întrucât nu este prezent contestatorul condamnat, astfel arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește termenul în care a fost formulată contestația, arată că este tardiv formulată, dat fiind faptul că hotărârea instanței de fond a fost comunicată condamnatului la toate adresele cunoscute, respectiv adresa din Germania, adresa din județul A. cât și prin afișare la sediul instanței, ultima comunicare între cele menționate este din data de 19.05.2014. Cum contestatorul nu a indicat nicio altă adresă sau nici un alt domiciliu, la care acesta ar fi trebuit să fie citat în mod legal, la acest moment procedura de comunicare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, apare ca fiind corect realizată.
Prezenta contestație a fost formulată la data de 13.10.2015, cu încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. 9 din Legea 255/2013, care reglementează un termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii, contestația apare ca fiind tardiv formulată.
În condițiile în care se va aprecia că această excepție nu este întemeiată, pe fondul contestației, solicită respingerea acesteia ca nefondată, dat fiind faptul că dispozițiile art. 244 alin. 2 CP sunt identice cu dispozițiile art. 215 alin. 2 VCP, dispoziții în baza cărora inculpatul a fost condamnat de instanța de fond.
În cadrul unei contestații la executare, nu se poate proceda la o reindividualizare, restabilire a situației de fapt în ceea ce privește reținerea dispozițiilor alin. 2, raportat la infracțiunea de înșelăciune.
Cu privire la excepția tardivității contestației, avocat I. R., pentru contestatorul condamnat B. P., învederează că această contestație este formulată în termenul legal, arătând că la fila 6 din dosarul de fond, în care s-a pronunțat Tribunalul O., este indicată adresa de la data nașterii, respectiv ..
Mai precizează că tot în aceea fișă, este consemnat că din data de 01.01.1989, contestatorul condamnat este cetățean al R.F.G., și este stabilit în R.F.G. de la aceea dată.
Mai arată că la fila 4 în dosarul de fond, a fost citat la adresa din A., însă acesta nu a locuit niciodată în A..
Referitor la citația din Germania, solicită să se observe că la fila 31 din același dosar, este răspunsul autorităților poștale germane, în limba franceză, germană și română, din care rezultă că adresa la care a fost citat nu există pe teritoriul Germaniei.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.111 din 20 martie 2014, Tribunalul O., a admis contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului O. împotriva sentinței penale nr. 187/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 149 din 19.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ privind pe condamnatul B. P., și a redus pedeapsa principală de 12 ani închisoare la care a fost condamnat intimatul B. P. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. și ped de art. 26 C.p rap. la art. 215 alin. 2 și 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și cu aplicarea art. 75 litera a C.p. din Vechiul Cod Penal la pedeapsa de 5 ani închisoare pedeapsa principală ce reprezintă maximul prevăzut de Noul Cod Penal pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 49 din Noul Cod Penal rap. la art. 244 alin.2 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 36 alin.1 din Noul Cod Penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din Noul Cod Penal.
S-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a și b din Noul Cod Penal.
S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 418/20.10.2008 emis în baza sentinței penale Nr. 187/12.11.2007 a Tribunalului O. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția penală la nr._, Biroul Executări Penale din cadrul acestei instanțe a formulat contestație la executare prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 187/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 149/19.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ privind pe condamnatul B. P., fiul lui P. și R. născut la data de 19.11.1955 în Pecica jud. A..
În motivarea contestației la executare s-a arătat că prin sentința penală nr. 187/12.11.2007 a Tribunalului O. pronunțată în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul B. P. la pedeapsa de 12 ani închisoare privativă de libertate pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art.26 c.p. rap. la art.215 alin.2 si 5 c.p. cu aplic.art.41 alin.2 c.p. si art.75 lit. a. vechiul cod penal și la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c din vechiul cod penal.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c din vechiul cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
Prin decizia penală nr. 112 din 16.09.2008 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._ a fost modificată sentința instanței de fond, fără ca modificarea să vizeze cuantumul pedepselor precizate anterior, ci numai încetarea procesului penal pentru unele infracțiuni ca urmare a intervenirii prescripției.
Prin decizia penală nr. 149/19.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a fost respins recursul inculpaților.
Pe cale de consecință, pedeapsa principală de 12 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art.26 c.p. rap.la art.215 alin.2 si 5 c.p. cu aplic. art. 41 alin.2 c.p. si art.75 lit. a vechiul cod penal aplicată inculpatului B. P. este mai mare decât maximul special prevăzut de noul cod penal, astfel că aplicând legea mai favorabilă aceasta trebuie redusă la limitele speciale prevăzute de legea nouă.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave a fost prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 2 și 5 din vechiul cod penal, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
În actuala reglementare infracțiunea de înșelăciune prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar legiuitorul nu a mai prevăzut pentru această infracțiune și modalitatea agravantă constând în existența consecințelor deosebit de grave și nici pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (așa cum se prevedea în vechea reglementare).
Modalitatea reținută în sarcina condamnatului a fost complicitatea pentru care sancțiunea aplicată era pedeapsa prevăzută de lege pentru autor conform dispoz. art. 27 din vechiul cod penal și care au fost reluate în aceeași formă în cuprinsul dispoz. art. 49 din noul cod penal.
Pentru considerentele expuse s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
_ să se reducă pedeapsa principală de 12 ani închisoare aplicată inculpatului B. P. la pedeapsa de maximum 5 ani închisoare.
_ în temeiul art.12 alin. 1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal să se pronunțe asupra pedepselor accesorii și complementare prev. prev. de art.65 și art.66 alin.1 lit.a,b și g din Codul Penal.
_ să se dispună anularea MEPI nr.418/20.10.2008 emis în baza sentinței penală nr.187/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul O. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.6 din Codul penal, art.595 din Codul de procedură penală și art. 23 din lg.255/2013.
Analizând actele și lucrările contestației la executare, după atașarea dosarului de fond, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 187/12.11.2007 a Tribunalului O. pronunțată în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul B. P. pedeapsa de 12 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art.26 c.p. rap. la art.215 alin.2 si 5 c.p. cu aplic. art. 41 alin.2 c.p. si art.75 lit.a vechiul cod penal și la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c din vechiul cod penal.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c din vechiul cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
Prin decizia penală nr. 112 din 16.09.2008 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._ a fost modificată sentința instanței de fond, fără ca modificarea să vizeze cuantumul pedepselor precizate anterior, ci numai încetarea procesului penal pentru unele infracțiuni ca urmare a intervenirii prescripției.
Prin decizia penală nr. 149/19.01.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ au fost respinse recursul inculpaților.
În baza sentinței penale susmenționat s-a emis de către Tribunalul O. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 418/20.10.2008, executarea pedepsei nu a început întrucât inculpatul s-a sustras motiv pentru care a fost emis mandatul european de arestare nr. 5 din 16.11.2012.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Potrivit dispozițiilor art.244 alin. 1 C.p. infracțiunea de înșelăciunea constând în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care infracțiunea de înșelăciune este folosită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare privativă de libertate, astfel că în considerarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru această infracțiune se impune reducerea pedepsei aplicate, de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul B. P..
În motivare a arătat că pedeapsa principală a închisorii cu executare trebuia redusă la 3 ani conform dispozițiilor art.244 alin.1 Cod penal și nu la 5 ani, conform dispozițiilor art.244 alin.2 Cod penal, deoarece nu a fost acuzat de folosirea de nume sau calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase.
Analizând contestația, prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, C. apreciază că este nefondată.
Deși reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității contestației, C. apreciază că petentul condamnat a formulat contestația în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care, în procedura judecării contestației de către instanța de fond, atât citațiile, cât și hotărârea instanței de fond nu au putut fi comunicate condamnatului, neexistând nicio dovadă că acesta a avut cunoștință de judecarea contestației la executare formulată din oficiu.
Pe de altă parte, la dosar există numeroase înscrisuri din care rezultă că s-a încercat identificarea condamnatului, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare, însă condamnatul nu a putut fi identificat.
Totodată, în fișa de evidență emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date existentă la fila 6 la dosarul de fond, rezultă că petentul condamnat a migrat în R.F. Germania la 1 ianuarie 1989.
Privitor la criticile contestației formulată de petentul condamnat, C. apreciază că sunt nefondate, în condițiile în care acesta a fost condamnat pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod penal anterior rap.la art.215 alin.2 și 5 Cod penal anterior, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal anterior.
Ori, dispozițiile art.215 alin.2 Cod penal anterior au corespondent în dispozițiile art.244 alin.2 Cod penal în vigoare, în condițiile în care în hotărârea de condamnare a inculpatului s-a reținut că s-au folosit mijloace frauduloase.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, contestația va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. P., împotriva sentinței penale nr.111 din 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 10 decembrie 2015.
M. M. Ș.
Grefier,
R. F.
j.f.Gh.M.
PS/21.12.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 41/2016. Curtea... → |
|---|
