Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr. 31/1990. Decizia nr. 2217/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2217/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 2217/2012
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2217
Ședința publică de la 31 Octombrie 2012
PREȘEDINTE M. M. Ș. - Judecător
Judecător A. D.
Judecător L. B.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
....................
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul V. D. S. împotriva deciziei penale nr. 874 de la 09 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori în dosarul cu nr._/63/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul V. D. S. asistat de avocat ales R. S., lipsind intimatele părți civile .." SRL C., C.A.S. D. și . - prin lichidator judiciar E. ..L. C..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat R. S., având cuvântul pentru contestatorul V. D. S., solicită admiterea contestației în anulare pentru cazul invocat, prev de art. 386 lit. c cod procedură penală, întrucât, prin decizia contestată s-a menținut condamnarea contestatorului pentru inf. prev de art. 280 din Lg. 53/2003, în vechea formulare a legii, deși la data pronunțării instanței de recurs, termenul de prescripție specială pentru această infracțiune se împlinise, în raport de dispozițiile art. 124 cod penal; arată că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârșită în cursul anului 2003, iar pentru aceasta, textul incriminator prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă, iar în raport de art. 122 alin. 1 lit. e cod penal, termenul de prescripție era de 3 ani, astfel încât, este evident că la 09 aprilie 2012 - când s-a pronunțat instanța de recurs - acest termen se împlinise; întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe la dosar, contestația în anulare formulată este admisibilă, urmând ca instanța să desființeze decizia atacată și să fixeze un termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea tuturor părților din dosar.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației în anulare, întrucât decizia contestată este legală și temeinică, respectiv instanța de recurs ar fi observat dacă era împlinit termenul de prescripție.
Contestatorul V. D. S., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Reține că partea civilă .. SRL C. - prin administrator Di Maio Davide - și inculpatul V. D. S., au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 168 de la 05 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._/63/2010, astfel:
În recursul său, inculpatul a făcut referire la cazurile de casare prev. de art.3859 pct.10, 16 și 18 Cod pr.penală, criticând decizia dată în apel sub următoarele aspecte: atât instanța de apel, cât și instanța de fond, au respins în mod nejustificat cererea sa privind efectuarea unei expertize contabile, esențială pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, considerente pentru care, după admiterea recursului, casarea deciziei, a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de apel; instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prev.de art.280 din Codul muncii, ori dispozițiile textului de lege respectiv au fost abrogate expres prin art.16 din Legea nr.241/2005, considerente pentru care trebuia adoptată o soluție corespunzătoare de achitare, cu referire la art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, cu consecința nesoluționării acțiunii civile formulată de C. D.; instanța de apel a adoptat o soluție greșită de condamnare a sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, actualul art.272 pct.2, deși în cauză intervenise prescripția specială, termenul de 7 ani și jumătate, împlinindu-se la finele anului 2010, fapt pe care instanța de apel nu l-a observat, considerente pentru care s-a cerut, în rejudecare, încetarea procesului; instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținând că acesta ar fi înșelat Banca Unicredit România, utilizând o balanță de verificare falsă la solicitarea creditului; în realitate, balanța respectivă cuprindea date reale. În cadrul aceleiași critici a solicitat, eventual, ca instanța de recurs, în temeiul art.13 Cod penal, să facă aplicarea dispozițiilor art.741 alin.2 Cod penal, în raport de care să constate că prejudiciul a fost achitat integral.
Partea civilă a criticat soluțiile sub aspectul modului de rezolvare a laturii civile, apreciind că inculpatul trebuia obligat la plata sumelor arătate în cererea de constituire de parte civilă, respectiv:_ lei, reprezentând banii ridicați de inculpat de la ., ca sume în curs de clarificare și folosite în interes personal; 90.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor societății de către acesta (spații de producție, mijloace fixe, mărfuri), ca efect al întocmirii actelor false de închiriere; cât și dobânda comercială pe perioada de 9 luni (ianuarie 2005 – septembrie 2005), la sumele de bani menționate pe bilete la ordin, ce fac obiectul infracțiunii de înșelăciune.
P. decizia penală nr. 874 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul cu nr._/63/2010, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul V. D. S. împotriva deciziei penale nr.168 din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010; s-a casat decizia, doar sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și, în rejudecare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art.33, art.34 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 alin.1 lit.g Cod pr.penală, s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea 31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 - săvârșită de inculpat, urmare intervenirii prescripției speciale, iar în baza art.33, art.34 Cod penal, s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a menținut restul dispozițiilor deciziei recurate.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă .. SRL C., prin administrator Di Maio Davide și a fost obligată partea civilă la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 6218/P/2003, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. D. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp, trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cp și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 din Legea nr. 53/2003.
Verificând decizia pe baza criticilor de casare invocate de inculpat și partea civilă, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea a constatat că recursul declarat de inculpatul V. D. S., este fondat numai sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, pe când cel declarat de partea civilă, s-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Într-adevăr, împotriva deciziei dată în apel se poate declara recurs pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 teza a II-a Cod pr. penală, invocat de inculpat, cu referire la soluția de respingere nejustificată a instanțelor de a administra la cererea acestuia o expertiză contabilă pentru a lămuri împrejurările în care s-au consumat infracțiunile cu caracter economic atribuite prin actul de sesizare.
Însă, pentru a o fi operant, motivul de casare respectiv impune îndeplinirea a două condiții, una fiind în sensul omisiunii instanței de a se pronunța asupra acestor cereri, esențiale pentru părți, iar o a doua, fiind în sensul că cererile respective să fie de natură să garanteze drepturile și să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul influențării soluției pronunțată în cauză, respectiv din condamnare în achitare ori invers.
Așa cum a statuat constant jurisprudența, cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel că, de exemplu, dacă expertiza solicitată nu este hotărâtoare pentru rezolvarea cauzei, cazul de casare invocat nu va fi operant. Or, așa cum rezultă din examinarea dosarului, în sens probator, pentru a stabili atât existența faptelor, cât și vinovăția inculpatului, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au valorificat, prin coroborare, un probatoriu amplu (cele rezultate din înscrisuri, din declarațiile inculpatului, din actele de control întocmite de DGFP D., concluziile expertizelor contabile deja administrate), apreciat de Curte ca fiind suficient și de natură să susțină învinuirea atribuită inculpatului prin actul de sesizare.
P. urmare, o soluție de casare cu trimitere pentru o nouă judecată în apel, pentru critica de casare mai sus examinată, nu se justifică.
2. Referitor la criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de același inculpat, în aplicarea cazului de casare prev. de art.3859 pct.18 Cod pr.penală (critici examinate împreună), vizând greșita sa condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal, art.280 din Legea nr.53/2003, Curtea a apreciat că nici acestea nu pot fi primite.
Așa cum deja a rezultat, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat, a reținut în cauză o situație de fapt exactă, în raport de care a încadrat judicios faptele inculpatului.
Astfel, activitatea de inducere desfășurată de inculpat în momentul încheierii contractului de credit cu Unicredit România SA, Sucursala C., a fost just apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal, în concurs cu infracțiunile prev.de art.290 Cod penal (faptă pentru care, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii).
Totodată, activitatea aceluiași inculpat de a nu vira în termenul prevăzut de lege sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuție la bugetele AJOFM D. și C. D., fapt ce a atras obligația ., la plata unor dobânzi și penalități aferente acestor sume, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.280 din Legea 53/2003.
3. Într-adevăr, critica invocată de inculpat în cadrul cazului de casare prev.de art.3859 pct.6 Cod pr.penală (anume că a fost greșit condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cum astfel a fost modificată ulterior), s-a apreciat întemeiată, în condițiile în care pentru această faptă intervenise – la data soluționării cauzei în apel - prescripția specială a răspunderii. Verificând aspectul respectiv din perspectiva dispozițiilor prev.de art.121, art.122 rap.la art.124 Cod penal, Curtea a constatat că în raport cu data săvârșirii acestei fapte de către inculpat (2003), a intervenit prescripția, aceasta înlăturând răspunderea penală pentru infracțiunea respectivă.
4. Nici criticile societății parte civilă vizând modul de rezolvare al laturii civile, nu au putut fi primite, deoarece, așa cum judicios a reținut instanța de prim control judiciar întemeindu-se pe concluziile expertizei contabile administrată, acțiunile civile formulate în procesul penal s-a întemeiat în parte, inculpatul fiind corespunzător obligat către .. Podari, prin administrator DI MAIO DAVIDE - să plătească acestei părți civile următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri: 9925,08 lei reprezentând contravaloarea mobilei ; 6045,09 lei reprezentând contravaloarea centralei termice; 7114,01 lei reprezentând diferența de preț pentru un BMW; 1600 Euro sau echivalentul în lei la cursul valutar de la data plății; 22.000 lei reprezentând suma ridicată de inculpat; 2.500 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat (relația comercială . .), toate sumele actualizate la data plății efective; - în solidar cu partea responsabilă . să plătească părții civile .. SRL Podari și sumele de 9754,47 lei și 951,82 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, începând cu 1.05.2005 (cuantumul dobânzilor aferente creditelor contractate de partea civilă); - în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator expert COM SRL C., ., Jud.D. și la plata sumelor de 23.050 lei reprezentând dobânzi și penalități plătite de partea civilă către C.J.P. D.; 9395 dobânzi și penalități către C.A.S .D.,C.,., nr.8, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Justificat s-au respins celelalte capete de cerere formulate de partea civilă ., ca neîntemeiate, cereri de despăgubiri reluate în cadrul recursului, întrucât sumele de bani invocate nu pot fi considerate a fi echivalentul unor pagube certe, pentru ca și în privința acestora să fie antrenată răspunderea civilă delictuală, consacrată de dispozițiile art.998, 999 din vechiul Cod civil.
Împotriva acestei decizii a Curții de Apel C., condamnatul V. D. S. a formulat prezenta contestație în anulare, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 18 aprilie 2012, sub nr._ .
În motivarea contestației, condamnatul a susținut în esență că invocă cazul prev de art. 386 lit. c cod procedură penală, întrucât, prin decizia contestată s-a menținut condamnarea sa pentru inf. prev de art. 280 din Lg. 53/2003, în vechea formulare a legii, deși la data pronunțării instanței de recurs, termenul de prescripție specială pentru această infracțiune se împlinise, în raport de dispozițiile art. 124 cod penal; arată că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârșită în cursul anului 2003, iar pentru aceasta, textul incriminator prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 6 luni sau amendă, iar în raport de art. 122 alin. 1 lit. e cod penal, termenul de prescripție era de 3 ani, astfel încât, este evident că la 09 aprilie 2012 - când s-a pronunțat instanța de recurs - acest termen se împlinise; întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe la dosar, contestația în anulare formulată este admisibilă, urmând ca instanța să desființeze decizia atacată și să fixeze un termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea tuturor părților din dosar.
Contestația în anulare este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
P. decizia penală nr. 874 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul cu nr._/63/2010, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul V. D. S. împotriva deciziei penale nr.168 din 5 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2010; s-a casat decizia, doar sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și, în rejudecare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art.33, art.34 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 alin.1 lit.g Cod pr.penală, s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.266 pct.2 din Legea 31/1990, devenit art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 - săvârșită de inculpat, urmare intervenirii prescripției speciale, iar în baza art.33, art.34 Cod penal, s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a menținut restul dispozițiilor deciziei recurate.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă .. SRL C., prin administrator Di Maio Davide și a fost obligată partea civilă la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cazul de contestație în anulare formulat de contestatorul V. D. S. este reglementat de dispozițiile art. 386 lit. c cod procedură penală și se referă la situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f - i1 cod procedură penală cu privire la care existau probe în dosar.
Așadar, acest caz de contestație în anulare implică două condiții, respectiv: - ca instanța de recurs să nu se fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prev de art. 10 lit. f - i1 cod procedură penală (menționăm că acest caz operează nu numai atunci când s-a formulat de parte un motiv de casare privind aplicarea cauzei de încetare a procesului penal, rezultată din probele administrate sau s-a cerut în cadrul dezbaterilor judiciare să se dea eficiență unei asemenea cauze, dar și atunci când instanța, examinând recursul sub toate aspectele cazurilor de casare care pot fi luate în considerare și din oficiu, nu a reținut existența ei, fiind o omisiune esențială a instanței de recurs; ori, în raport de dispozițiile art. 3859 alin. 3 cod procedură penală, cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pct. 11, 12, 15, 17, 171 și 18, se iau în considerare din oficiu atunci când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului); instanța de recurs avea așadar obligația - constatând nefondată solicitarea inculpatului în sensul achitării pentru infracțiunea prev de art. 280 din Lg. 53/2003 - să verifice împlinirea sau nu a termenului de prescripție a răspunderii penale prevăzut de lege și să se pronunțe în acest sens; - cea de-a doua condiție pentru incidența cazului de contestație în anulare invocat, se referă la existența la dosar a unor probe din care rezultă existența unor cauze de încetare a procesului penal, omise de instanța de recurs în soluționarea recursului; ori, în cauza de față, verificând dispozițiile legale care reglementează prescripția răspunderii penale, se putea constata - raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea menționată mai sus - că termenul de prescripție de 3 ani era împlinit, astfel încât, soluția care se impunea era aceea a încetării procesului penal pentru infracțiunea prev de art. 280 din Lg. 53/2003.
Întrucât, în cauză, se constată îndeplinite condițiile menționate mai sus, contestația în anulare formulată este întemeiată, urmând ca, în baza art. 392 cod procedură penală să o admită și, în raport de cazul de contestație în anulare incident, să se dispună desființarea parțială a deciziei pronunțată de instanța de recurs la data de 09 aprilie 2012, respectiv sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește infracțiunea prev de art. 280 din Lg. 53/2003, cu stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului declarat de contestatorul - inculpat V. D. S., respectiv la 28 noiembrie 2012, termen la care se vor cita părțile interesate, respectiv inculpatul, partea civilă S.C. D.P.D. S.R.L. și partea vătămată C.A.S. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de condamnatul V. D. S. împotriva deciziei penale nr. 874 de la 09 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori în dosarul cu nr._/63/2010.
Desființează în parte decizia penală nr. 874/9.04.2012 a Curții de Apel C., sub aspectul laturii penale, cu privire la infracțiunea prev de art. 280 din Legea nr. 53/2003.
Stabilește termen la 28 noiembrie 2012, pentru judecarea recursului declarat de inculpatul V. D. S., când se vor cita inculpatul si partea civilă .. și partea vătămată C.A.S. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. Ș. A. D. L. B.
Grefier,
M. V.
Red. jud. L. B.
Jud. recurs: G. V.; C. M.; C. A. G.
Dact. 3 ex./A.T. - 22 Noiembrie 2012
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 331/2012. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2215/2012.... → |
|---|
