Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 2169/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2169/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 2169/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2169/2012
Ședința publică de la 25 Octombrie 2012
PREȘEDINTE C. L. Judecător
A. M. S. Judecător
M. C. G. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 468 din 25 mai 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat C. D., apărător ales, partea civilă avocat C. F., asistată de avocat C. F., apărător ales care reprezintă și pe partea civilă lipsă M. M., de asemenea lipsind părțile civile S. județean de Urgență S. și S. C. Județean de urgență C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. D., având cuvântul pentru recurentul inculpat M. M., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunile de distrugere, prev.de art. 217 alin. 1 C.pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p., întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi comis aceste fapte respectiv degradările constatate la poarta locuinței părții vătămate M. F. au fost produse de utilajele agricole pe care le deține partea vătămată iar la data incidentului nu a pătruns în curtea locuinței acestei părții vătămate. În ceea ce privește infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pen. susținând că a acționat în legitimă apărarea, depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea atacului datorându-se faptului că a fost atacat de M. M. și M. F. cu o bară metalică. A arătat că nejustificat, cu ocazia analizei materialului probator administrat în cauză, prima instanță a acordat relevanță depozițiilor martorelor M. V. (soția părții vătămate M. M.) și L. Sita (concubina părții vătămate M. F.) și a înlăturat depozițiile martorelor L. N., L. M., M. C. și M. F.. A mai solicitat, tot cu referire la infracțiunile de lovire, să fie reținută scuza provocării având în vedere și incidentul care a avut loc între inculpat și partea vătămată M. M. în timp ce inculpatul se afla la poarta locuinței martorului M. F..
Într-o teză subsidiară, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât, modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispusă de prima instanță, îl pune în situația de a-și pierde locul de muncă din Italia, unde își desfășoară în prezent activitatea.
Avocat C. F., având cuvântul pentru părțile civile M. F. și M. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat. A arătat că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de instanța de prim grad. Martorii invocați în apărare de inculpat nu au sesizat incidentul întrucât au ieșit la poartă abia după ce au auzit strigătele soției părții vătămate M. M. și nu se justifică în cauză nici reținerea provocării. În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării, pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt foarte mici și nu se justifică schimbarea modalității de executare întrucât nu este adevărat că inculpatul ar lucra în străinătate.
Avocat C. F., pentru părțile civile M. F. și M. M. a depus la dosar și concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că materialul probator administrat în cauză face dovada comiterii infracțiunilor de către inculpat neputând fi reținute susținerile acestuia în sensul că s-a aflat în legitimă apărare atunci când a comis infracțiunile de lovire sau alte violențe. A mai arătat că nici scuza provocării nu poate fi reținută deoarece injuriile au fost reciproce iar inculpatul a avut reprezentarea că, atunci când va trece prin fața locuinței părții vătămate, la scurt timp după incidentul verbal, se poate produce o altercație. În ceea ce privește modalitate de individualizare a executării pedepsei rezultante a arătat că a fost corect stabilită de prima instanță.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, a achiesat la concluziile avocatului ales.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 468 din 25 mai 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 334 C.p.p., a fost schimbată încadrarea juridica reținută în sarcina inculpatului M. M. din infracțiunile prev. de art. 181 alin. 1 C.p., art. 180 alin. 2 C.p., art. 217 alin. 1 C.p. și art. 192 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. in infracțiunile prev. de art. 181 alin. 1 C.p., art. 180, alin. 2 C.p., art. 217 alin. 1 C.p. și art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p.
În baza art. 181 alin. 1 C.p., a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui M. și C., născut la data de 04.09.1975, in oraș Drăgănești-O., domiciliat în ., studii 10 clase, fără antecedente penale, CNP_ la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală ( parte vătămata M. F.).
În baza art. 180 alin. 2 cod penal a fost condamnat inculpatul M. M. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe( parte vătămata M. M.).
În baza art. 217 alin.1 cod penal a mai fost condamnat inculpatul M. M. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul M. M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului M. M. drepturile prev.de art. 64 lit.a taza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86¹ Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 86² Cod penal.
În baza art. 86³ a1in. 1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului M. M. asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p..
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulata de partea vătămata M. F. și l-a obligat inculpatul M. M. la plata către aceasta a sumei de 9 000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulata de partea vătămata M. M. și obligat inculpatul M. M. la plata către aceasta a sumei de 3500 lei cu titlu de daune morale și suma de 800 euro, echivalentul in lei din ziua efectuarii plătii cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă acțiunea civilă formulata de partea civila S. Județean de Urgență S. și obligat inculpatul la plata sumei de 1649,73 lei reprezentând cheltuieli spitalizare parte vătămata M. F..
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. M. la plata sumei de 3000 reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria S. nr 4042/P/2010 din 05.09.2011 inregistrat pe rolul Judecatoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M. M. pentru savirsirea infractiunilor prev. de art. 181 alin 1, 180 alin 2, 217 alin 1 si 192 alin 2 cp.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 09.08.2010, organele de poliție au fost sesizate de către numitii M. M., despre faptul că în noaptea de 8/9.08.2010, în timp ce se afla pe stradă in ., a fost agresat fizic prin lovire de către numitii M. F. si M. M., provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Examinarea medico-legală efectuată în cauză a concluzionat faptul producerii de leziuni traumatice părții vătămate, prin lovire cu corpuri contondente, ce necesita circa 3-4 zile de îngrijiri medicale, așa cum relevă certificatul medico-legal nr.95 /10.08.2010.
La data de 13.08.2010, P. de pe lângă Tribunalul O. a fost sesizat de către numiții M. F. Și M. M., care au solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii de către numiții M. M. si Polifronie D. a infracțiunilor de tentativă de omor, lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp; distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al.2 Cp amenințare, prev. de art. 193 Cp., insultă, prev. de art.205 Cp., toate cu aplic, art 33 lit. a Cp.
La data de 05.10.2010, P. de pe lângă Tribunalul O. a dispus scoatere de sub urmărire penală a inculpatului M. M. si a numitului Polifronie D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor și continuarea cercetărilor penale împotriva acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art.l81 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al.2 Cp., amenințare, prev. de art. 193 Cp., insultă, prev. de art.205 Cp., toate cu aplic, art 33 lit. a Cp.
In fapt, din verificările efectuate in cauză si din coroborarea probele administrate, au rezultat următoarele:
La data de 08.08.2010, în jurul orei 2230, partea vătămată M. M. se întorcea împreună cu soția sa M. V. de la un botez, iar momentul în care au trecut prin fața locuinței numitului M. C., la poarta acestuia se aflau inculpatul M. M. si Polifronie D., iar primul a început să-i adreseze partii vătămate M. M. insulte și amenințări, dupa care, venind spre el, 1-a lovit, cu capul în față, fiind ajutat de către soția sa să se ridice și să plece spre locuința sa.
Martora M. V. a confirmat situația faptică prezentată.
Martorii M. C. și M. F. au confirmat faptul că partea vătămată M. M. și inculpatul M. M. au avut loc discuții contradictorii insultându-se și îmbrâncindu-se reciproc.
După aproximativ o jumătate de oră, partea vătămată M. F. se afla la domiciliul său, împreună cu martora L. Sita, iar la un moment dat a condus-o pe aceasta către ieșirea din curte, asigurând cu o yală poarta de acces, însă, în timp ce se îndrepta către casă, a auzit zgomote de loviri în porțile sale din metal și pe inculpatul M. M. si numitul Polifronie D. amenințând și lovind porțile cu pietre și un levier, aceștia reușind să intre în curte. Imediat ce a intrat în curte, inculpatul M. M. 1-a lovit în cap pe parte vătămată M. F. cu levierul, acesta a căzut, apoi inculpatul M. M. si Polifronie D. au continuat să-1 lovescă cu picioarele și pumnii pe toată suprafața corpului.
Auzind țipete, partea vătămată M. M. a ieșit din casă împreună cu soția sa M. V., observând cum tatăl său M. F. este lovit și târât din curte de către inculpatul M. M. si Polifronie D., care aveau câte o bară metalică în mâini, iar inculpatul M. M. l-a lovit în cap pe partea vătămată M. M. cu levierul, apoi inculpatul M. M. si Polifronie D. l-au lovit în continuare, târându-1 afară din curte, până când au intervenit martorele M. V., L. Șița, L. N..
Aspectele referitoare la distrugerea parțială a porților de acces, la violarea de domiciliu, la . fizică a părților vătămate M. F. și M. M. de către inculpatul M. M. si Polifronie D., au fost susținute de către martorele M. V., L. Sița. De asemenea martorele L. N. și L. M. au auzit zgomote venind dinspre poarta lui M. F., l-au văzut pe acesta în șanț lovit, iar inculpatul M. M. având în mână un levier striat pe care-1 agita în aer și încerca să-1 lovească pe M. F..
Martorii M. C. și M. F. au afirmat că l-au văzut pe partea vătămată M. M. alergând pe stradă cu un levier în mână după inculpatul M. M. si Polifronie D., iar în momentul în care a dat cu levierul în M. M., acesta i 1-a smuls, producându-se o lovire între M. M., M. M. și M. F., fără a observa care în cine a dat.
Examinarea medico-legală efectuată în cauză a concluzionat faptul producerii de leziuni traumatice părții vătămate M. F., prin lovire cu și de corpuri dure și corpuri dure alungite, ce necesită circa 25-30 zile de îngrijiri medicale, așa cum a relevat raportul de constatare medico-legal nr.2997 /26.08.2010 și noul raport de expertiză medico-legală din 24.01.2011.
Examinarea medico-legală efectuată în cauză a concluzionat faptul producerii de leziuni traumatice părții vătămate M. M., prin lovire cu și de corpuri contondente și corp tăietor, ce necesită circa 17-18 zile de îngrijiri medicale, așa cum relevă certificatul medico-legal nr.957 /l 0.08.2010.
Inculpatul M. M. a afirmat că a fost împreună cu Polifronie D. la muncă la martorul M. C., iar la un moment dat, fiind la poarta locuinței acestuia, a trecut partea vătămată M. M., care i-a adresat injurii și amenințări, insă nu i-a dat atenție. După ce a plecat către casă, în dreptul locuintei părții vătămate M. F., acesta împreună cu partea vatamata M. M. au ieșit din curte înarmați cu un levier, lovindu-1 peste mână, picioare, spate, reușind să-l smulgă și să se apere.
Inculpatul M. M. nu a recunoscut nici o infracțiune reținută în sarcina sa, acesta încercând să-și construiască propriul fir faptic, în care evenimentele desfășurate converg spre propria victimizare, iar celelalte părți vătămate, în ciuda numărului mare al zilelor de îngrijiri medicale sunt, în opinia sa, cei care l-au lovit pe el, deși leziunile suferite sunt excoriații minore la nivelul membrului inferior drept.
Partile vatamate M. M. și M. F. au confirmat situația faptică prezentată, precizând că nici unul dintre ei nu 1-a lovit pe M. M., deoarece nu aveau cum, fiind atacați și loviți cu levierul în cap.
La termenul din data de 18.05.2012 instanta din oficiu a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice retinute in sarcina inculpatului M. M. din infractiunile de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al. 2 Cp.,toate cu aplic, art 33 lit. a Cp. in infractiunile de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al.1, 2 Cp.,toate cu aplic, art 33 lit. a Cp.
Avand in vedere ca in alin 1 al art 192 Cod penal este prevazuta forma de baza a infractiunii de violare de domiciliu, la care se raporteaza si dispoz alin 2 al aceluiasi articol in baza art 334 Cod procedura penala, instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice retinute in sarcina inculpatului din infractiunile de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al. 2 Cp.,toate cu aplic, art 33 lit. a Cp. in infractiunile de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al.1, 2 Cp.,toate cu aplic, art 33 lit. a Cp.
Instanta a apreciat ca fapta inculpatului M. M. care în noaptea de 8/9.08.2010, în timp ce se afla pe stradă în ., a lovit porțile de acces ale locuinței părții vătămate M. F., distrugându-le parțial, apoi a intrat, fără drept în curtea locuinței acestuia și i-a lovit cu ajutorul unui levier metalic și apoi cu pumnii și picioarele pe părțile vătămate M. F., căruia i-a produs leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale și M. M., acestuia producându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.l C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art 180 al.2 Cp., distrugere, prev. de art.217 al.l Cp., violare de domiciliu, prev. de art 192 al.1, 2 Cp.,toate cu aplic, art 33 lit. a Cp.
S-a apreciat ca actionind in acest mod inculpatul M. M. a prevazut rezultatul faptelor sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea faptelor retinindu-se ca forma de vinovatie intentia directa.
S-a apreciat totodată că vinovatia inculpatului M. M. a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de probe: plangerile si declaratiile partilor vatamate, declaratii martori, declaratiile inculpatului, certificatele medico legale depuse la dosar, proces verbal de cercetare la fata locului, planse foto.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal, circumstantele concrete in care a fost savirsita fapta.
Avind in vedere aceste argumente respectiv atitudinea nesincera a inculpatului pe parcursul procesului penal, varsta inculpatului si a partilor vatamate, urmarile faptelor produse, respectiv numarul mare de ingrijiri medicale necesar partilor vatamate pentru vindecare si circumstantele concrete in care au fost savarsite faptele, urmeaza ca in baza art 345 alin 2 c.p.p, a dispus condamnarea inculpatului pentru savirsirea infractiunilor prev de art 181 alin 1, 180 alin 2, 217 alin 1 si 192 alin 1, 2 cp.
Cu ocazia individualizării pedepsei accesorii a avut în vedere jurisprudența CEDO.
In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate a apreciat ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
În ceea ce priveste actiunile civile formulate de partile civile M. F. si M. M., avand in vedere declaratia martorului N. I. M. A., a constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev de art 998 si urm c.civ, prin actiunea inculpatului cauzandu-se partilor vatamate un prejudiciu moral astfel ca pentru repararea acestuia a admis în parte actiunile civile formulate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M. M.
Prin motivele de recurs formulate în scris și susținute oral de avocatul ales inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen, pentru infracțiunea de distrugere, prev.de art. 217 alin. 1 C.pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p. S-a susținut că, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că ar fi comis aceste fapte respectiv degradările constatate la poarta locuinței părții vătămate M. F. au fost produse de utilajele agricole pe care le deține partea vătămată iar la data incidentului nu a pătruns în curtea locuinței acestei părții vătămate. În ceea ce privește infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și vătămare corporală, prev. de art.181 alin. 1 C.pen., a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pen. susținând că a acționat în legitimă apărarea, depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea atacului datorându-se faptului că a fost atacat de M. M. și M. F. cu o bară metalică. Nejustificat, cu ocazia analizei materialului probator administrat în cauză, prima instanță a acordat relevanță depozițiilor martorelor M. V. (soția părții vătămate M. M.) și L. Sita (concubina părții vătămate M. F.) și a înlăturat depozițiile martorelor L. N., L. M., M. C. și M. F.. A mai solicitat, tot cu referire la infracțiunile de lovire, să fie reținută scuza provocării având în vedere și incidentul care a avut loc între inculpat și partea vătămată M. M. în timp ce inculpatul se afla la poarta locuinței martorului M. F..
Într-o teză subsidiară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispusă de prima instanță îl pune în situația de a-și pierde locul de muncă din Italia, unde își desfășoară în prezent activitatea.
În ceea ce privește latura civilă s-a arătat într-o primă teză că în mod nelegal a fost obligat la plata de daune morale și materiale, în favoarea părților vătămate în condițiile în care a comis fapta în legitimă apărare. În subsidiar s-a susținut că nu este probe care să facă dovada cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat.
Curtea, examinând hotărârea atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3856 alin 3 C.pr.pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerațiuni:
Analizând hotărârea pronunțată, în raport de probele dosarului, curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Astfel, verificând motivele invocate de inculpat în recursul său, referitoare la faptul că nu a comis infracțiunile de distrugere, prev.de art. 217 alin. 1 C.pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p., motive în raport de care s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen. respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen. curtea constată că sunt nefondate.
La fel ca instanța prim grad, în urma propriului examen curtea reține că plângerea părții vătămate M. F., care l-a indicat pe inculpat drept autorul infracțiunilor de mai sus se coroborează cu declarațiile martorilor M. V. (filele nr. 49-52 dosar urmărire penală, fila nr. 34 dosar judecătorie) și L. Sița (filele nr. 53-56 dosar urmărire penală, fila nr. 42 dosar judecătorie), care au auzit zgomote și l-au observat pe inculpat lovind în poarta părții vătămate după care l-au văzut în curtea locuinței acesteia, declarația martorei L. M. (filele nr. 57-60 dosar urmărire penală, fila nr. 43 dosar judecătorie) care a auzit „un zgomot produs de elemente metalice” și a observat ulterior că porțile părții vătămate „au suferit degradări” și mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă că poarta mică de acces în curtea locuinței părții vătămate (nu porțile mari pe care se presupune că intra partea vătămată în curtea locuinței cu utilajele agricole) prezintă un număr de patru urme de loviri din exterior către interior a ștacheților metalici din partea superioară, care sunt îndoiți către interior - (filele nr. 39-40 dosar urmărire penală).
Față de declarațiile martorelor M. V. și L. Sița, curtea constată că este nefondată și solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. și infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C.pen., situația de fapt prezentată de acesta (a fost atacat de părțile vătămate cu o bară metalică) negăsindu-și corespondent în materialul probator administrat în cauză. Astfel, în ceea ce privește declarațiile martorilor invocați de inculpat, se constată că L. M. și L. N. nu au observat partea inițială a incidentului deoarece au ieșit la poartă după ce au fost alertate de strigătele martorei M. V. și au avut posibilitatea să constate doar urmările actelor de agresiune. Pe de altă parte, martorii M. C. și M. F. sunt rude cu părțile, ca și ceilalți martori audiați în cauză numai că, în cazul lor, dovada subiectivismului rezultă din aceea că depozițiile pe care le-au dat nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză din care rezultă că incidentul, soldat cu vătămarea părților vătămate, a fost provocat de inculpat și de numitul Polifronie D. aceștia lovind cu obiecte metalice în poarta părții vătămate M. F.. Or, în condițiile în care, cu ocazia relatării, cei doi martori nu au făcut referire la acest aspect deși au susținut că au perceput în integralitate incidentul concluzia care se impune este aceea reținută mai sus și anume că declarațiile lor sunt subiective, fiind corect înlăturate de prima instanță cu ocazia reținerii situației de fapt. În acest context, antecedentele penale ale părții vătămate M. F. sunt lipsite de relevanță penală.
Nici scuza provocării, circumstanță atenuantă legală, invocată de inculpat în cuprinsul motivelor de recurs nu poate fi primită în condițiile în care injuriile dintre inculpat și partea vătămată M. M. au fost reciproce și urmate de îmbrânceli din partea ambelor părți, acest prim incident finalizându-se prin plecarea părții vătămate la domiciliul săi. Or, pe lângă faptul că o astfel de altercație nu poate fi considerată o împrejurarea de natură să producă o stare de puternică tulburare sau emoție astfel încât inculpatul să nu se poată abține de la o ripostă, între momentul acestui incident și cel soldat cu vătămarea celor două părți vătămate s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca efectele unui eventual act de provocare să fi încetat.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că au fost corect individualizate, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările în care au fost comise, modalitatea de săvârșire și atitudinea procesuală a inculpatului care, în pofida probelor certe care-l incriminează, a negat comiterea infracțiunilor. Critica inculpatului privind schimbarea modalității de executare (dispunerea suspendării condiționate în loc de suspendare sub supraveghere) nu este justificată întrucât așa cum s-a arătat, modalitatea de executare dispusă de instanță a fost corect individualizată, în raport de datele ce caracterizează fapta și care se răsfrâng și asupra persoanei inculpatului caracterizându-l pe acesta drept o persoană în privința căruia procesul de reeducare și reinserție socială nu se poate realiza fără îndrumarea unor persoane de specialitate.
Cât privește criticile formulate de inculpat referitoare la modul de soluționare a acțiunii civile, sunt nefondate.
Manifestând rol activ instanța de fond a administrat suficiente probe pentru lămurirea aspectelor legate de pretențiile părții civile, bazându-se în soluționarea acțiunii civile pe dispozițiile art. 998 C.civ., potrivit cărora dezdăunarea (materială și morală) a părții civile trebuie să reprezinte întotdeauna o reparare justă și integrală a pagubei produsă prin fapta ilicită.
Cuantumul despăgubirilor civile reprezentând daune materiale pe care inculpatul trebuie să le plătească părților civile M. F. și M. M. a fost corect stabilit pe baza probei cu înscrisuri și a probei testimoniale (declarația martorului N. I. M. A.).
Și în ceea ce privește cuantumul daunelor morale curtea apreciază că instanța de fond le-a stabilit într-un cuantum rezonabil, suficient pentru a acoperi prejudiciul nepatrimonial suferit de părțile civile fără să constituie un mijloc de îmbogățire fără just temei.
Pentru aceste considerente, constatând totodată că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. proc. pen. recursul formulat de inculpatul M. M., va fi respins ca nefondat.
Va fi obligat recurentul –inculpat la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către fiecare din intimații părți civile M. F. și M. M., reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei.
Văzând și dispozițiile art. 417 și urm. C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 468 din 25 mai 2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul –inculpat la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către fiecare din intimații părți civile M. F. și M. M., reprezentând onorariu avocat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 octombrie 2012.
C. L. A. M. S. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red.jud.AMS
j.f.C.L.
IB - 16.11.2012
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2215/2012.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2305/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
