Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 486/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 486/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 486
Ședința publică de la 07 aprilie 2014
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 01 aprilie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, inculpatul L. M. G. și partea civilă S. R. prin A. – DGRFP C., împotriva sentinței penale nr. 2677 din data de 23 decembrie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
C.
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 2677 din data de 23 decembrie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în baza art. 270 alin. 2 lit. a din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul L. M. G., fiul lui S. T. și S., născut la data de 15.07.1990, în localitatea Poiana M., jud. D., domiciliat în . A, jud. D., CNP –_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile art. 71 alin.2 C.p.
În baza art. 81 - art. 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. pe durata termenului de încercare.
În baza art. 118 C.p. s-a dispus confiscarea cantității de_ pachete de țigări marca Marble, a cantității de 500 pachete de țigări marca City, a cantității de 500 pachete de țigări marca Brand, a cantității de 1970 pachete de țigări marca Fast și a cantității de 3000 pachete de țigări marca Monte, ridicate de la inculpat potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr. 120 emisă la 14.09.2013 (fila 30 – dosar u.p.).
În baza art. 118 alin. 3 C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul L. M. G. a sumei de 2000 (două mii) euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății efective, reprezentând contravaloarea autovehiculului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului L. M. G. perioada reținerii de 24 de ore de la data de 14.09.2013 la data de 15.09.2013.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C..
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului V. R., desemnat din oficiu pentru inculpat, conform delegației nr. 3687/2013, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 3970/P/2013 din 15.10.2013 al Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de „contrabandă”, faptă prev. de art. 270 alin.2 lit. a din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
În actul de sesizare s-a reținut în esență de procuror că, în data de 14.09.2013, în jurul orelor 11.00 – 11.30, în urma controlului amănunțit efectuat de organele vamale din PTF Porțile de F. II asupra inculpatului L. M. G. și autoturismului cu care călătorea acesta, au fost descoperite ascunse într-un locaș special amenajat, disimulate în vederea sustragerii de la controlul vamal, cantitatea de 20.970 pachete de țigări netimbrate și cu timbre specifice Muntenegru pe care nu le-a declarat și a încercat să se sustragă de la controlul vamal.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal constatare și planșă fotografică, adeverința nr. 119 din 14.09.2013, adeverințe de reținere a bunurilor nr. 119 și 120 din 14.09.2013, referat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. privind calculul datorat statului, declarații inculpat, declarații martor.
La solicitarea instanței, I.P.J. D. a înaintat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Partea vătămată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 242.931 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de către inculpat.
Având în vedere dispozițiile art. 320 ind.1 alin.1 – alin. 7 C.p.p., în ședința publică din 15.11.2013, s-a procedat la ascultarea inculpatului L. M. G. care a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei, solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor de la urmărire penală, arătând că nu solicită administrarea altor probe, cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.p. fiind încuviințată de instanță.
De asemenea, s-a dispus efectuarea în cauză a unui referat de evaluare privind pe inculpat, referatul fiind întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D..
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă, fiind probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că, la data de 14.09.2013, în jurul orelor 11.30, inculpatul L. M. G. s-a prezentat în Punctul de Trecere a Frontierei Porțile de F. II, pe sensul de intrare în România, conducând autovehiculul marca IVECO-F., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului Țapelea C..
Urmare a controlului efectuat de organele vamale, a fost descoperită ascunsă și nedeclarată de inculpat, în autovehiculul condus de acesta, într-un compartiment special amenajat în remorca autoutilitarei, cantitatea totală de_ pachete de țigări (_ țigarete), respectiv cantitatea de_ pachete de țigări marca Marble, cantitatea de 500 pachete de țigări marca City, cantitatea de 500 pachete de țigări marca Brand, cantitatea de 1970 pachete de țigări marca Fast și cantitatea de 3000 pachete de țigări marca Monte, așa cum rezultă din adeverința de reținere a bunurilor nr. 120 emisă la 14.09.2013 (fila 30 – dosar u.p.).
Din referatul întocmit de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. (filele 47 - 49 – dosar u. p.) s-a reținut că valoarea mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal, și anume a cantității de țigări ridicată de la inculpat, este mai mare de_ lei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L. M. G., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „contrabandă”, faptă prev. de art. 270 alin.2 lit. a din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
Prima instanță a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție astfel că acesta va răspunde penal, motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului L. M. G..
De asemenea, s-a dat eficiență față de inculpat și prevederilor art. 320 ind. 1 C.p.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p. după cum urmează: limitele de pedeapsă reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. și prevăzute între 1 an și 4 luni – 4 ani și 8 luni închisoare, natura infracțiunii, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și se află la primul conflict cu legea penală, atitudinea sinceră a inculpatului, însă și cantitatea mare de țigări depistată asupra autoutilitarei condusă de către inculpat (_ pachete de țigări).
Față de cele expuse mai sus, care nu sunt însă de natură să formeze convingerea instanței în sensul de a reține circumstanțe atenuante judiciare, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă orientate spre minim, în condițiile aplicării art. 320 ind.1 C.p.p.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Lg. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7C.p.p., reținută în sarcina inculpatului, este de natură să-și realizeze scopul prevăzut în art. 52 C.p.
Raportat la pedeapsa stabilită, în temeiul art. 71 alin. 2 C.p., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.
Având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa anterior stabilită, precum și lipsa antecedentelor penale prima instanță a apreciat, sub aspectul individualizării modalității de executare, că sunt îndeplinite condițiile art. 81 alin. 1 C.p., motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1 C.p., executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, instanța atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., pe durata termenului de încercare, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
De asemenea, în baza art. 118 C.p., s-a dispus confiscarea cantității de_ pachete de țigări marca Marble, a cantității de 500 pachete de țigări marca City, a cantității de 500 pachete de țigări marca Brand, a cantității de 1970 pachete de țigări marca Fast și a cantității de 3000 pachete de țigări marca Monte, ridicate de la inculpat potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr. 120 emisă la 14.09.2013 (fila 30 – dosar u.p.).
În același timp, întrucât autoutilitara marca IVECO-F., cu nr. de înmatriculare_, de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, nu aparține inculpatului, iar din materialul probator nu a rezultat că proprietarul a cunoscut scopul folosirii autovehiculului, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 118 alin. 3 C.p. în sensul că s-a dispus confiscarea de la inculpatul L. M. G. a sumei de 2000 (două mii) euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății efective, reprezentând contravaloarea autovehiculului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, valoare ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare al autovehiculului în cauză (fila 56 – dosar u.p.).
Totodată, întrucât inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore în cursul urmăririi penale, în baza art. 88 C.p., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului L. M. G. perioada reținerii de 24 de ore de la data de 14.09.2013 la data de 15.09.2013 (fila 17 – dosar u.p.).
S-a mai constatat de instanță că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (fila 7 - dosar) reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv suma aferentă bunurilor de proveniență extracomunitară introduse în mod fraudulos de către inculpat în teritoriul vamal comunitar, prin sustragere de la controlul vamal.
În baza art. 346 C.p.p., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. cu motivarea că inculpatul nu poate fi obligat și la plata taxelor vamale în condițiile în care bunurile, și anume țigările, care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă au fost confiscate întrucât, inculpatul ar fi supus unei sancțiuni duble în sensul că, pe de o parte, se dispune confiscarea țigărilor, iar, pe de altă parte, ar fi obligat la plata taxelor vamale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, inculpatul L. M. G. și partea civilă S. R. prin A. – DGRFP C..
P. motivele de recurs formulate în scris de parchet a fost criticată hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei și nelegală sub aspectul soluționării acțiunii civile.
S-a arătat că aplicarea pedepsei închisorii orientată spre minim, a cărei executare a fost suspendată condiționat este mult prea blândă raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen. - modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta și valoarea mare a prejudiciului cauzat statului (_ lei), prejudiciu care nu a fost achitat de inculpat - și nu este de natură să satisfacă scopul pedepsei, astfel cum este stabilit în art. 52 C.pen.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile s-a susținut că în mod greșit prima instanță a respins în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă în condițiile în care, potrivit practicii judiciare măsura confiscării administrative a țigaretelor înaintea acordării liberului de vamă, în situația depistării la primul birou vamal, aflat la granița cu un stat necomunitar, are ca efect doar stingerea datoriei vamale, adică taxele vamale instanța în mod greșit nedispunând obligarea acestuia la plata accizelor și tva-ului.
Partea civilă, S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a criticat hotărârea sub aspectul soluționării laturii civile.
S-a arătat că hotărârea prin care prima instanță a respins în totalitate acțiune civilă este netemeinică și nelegală deoarece, în ceea ce privește prejudiciul produs bugetului de stat sunt incidente prevederile legislației vamale europene cu privire la depistarea, în interiorul spațiului vamal a unor mărfuri necomunitare, pentru care nu au fost îndeplinite formalitățile de import. P. introducerea în țară a unor cantități de țigări cu timbru fiscal de Serbia este demonstrată proveniența necomunitară a acestora iar potrivit legislației comunitare, pentru cantitatea de 20.970 pachete de țigarete cu timbru fiscal sârbesc, găsită asupra inculpatului, acesta datorează drepturi de import alcătuite din taxe vamale, accize și tva. În ceea ce privește confiscarea cantității de țigări, s-a arătat că nu poate duce la stingerea prejudiciului cauzat bugetului de stat având în vedere că autoritatea vamală nu a solicitat contravaloarea acestor țigarete, țigarete care, potrivit art. 20665 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi distruse, ci accizele, taxele vamale și tva-ul, cu care a fost prejudiciat bugetul statului.
În conformitate cu art. 163 alin. 1 și 2 și art. 167 C.pr.pen. s-a solicitat să se dispună luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului respectiv asupra sumelor datorate cu orice titlu de terțe persoane inculpatului, în vederea reparării pagubei, până la concurența valorii acesteia.
La termenul de judecată din 14.02.2014, instanța, din oficiu, în temeiul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 a recalificat calea de atac din recurs în apel.
P. motivele de apel, depuse de inculpat în ședință publică, la termenul de judecată din 14.02.2014, a fost criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia fiind apreciat prea mare față de prejudiciul minim adus valorilor sociale ocrotite de lege, faptul că a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală și nu este cunoscut cu antecedente penal, împrejurări ce ar fi trebuit reținute de prima instanță drept circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. a, c C.pen. anterior, cu consecința aplicării unei pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. d C.pen. anterior.
La data de 25.03.2014 partea civilă a depus la dosar în scris o completare la motivele de apel prin care a învederat în esență cele susținute în cadrul motivelor scrise de apel și a solicitat admiterea cererii de constituire pentru întreaga sumă de 242 931 lei, la care se adaugă accesoriile, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data de 14.09.2013, data săvârșirii infracțiunii până la data achitării integrale a debitului. Cu privire la solicitarea de instituire a măsurilor asigurătorii s-a arătat că o astfel de cerere a fost formulată și în fața primei instanțe, cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat iar în apel se impune instituirea acestor măsuri asupra averii inculpatului până la concurența sumei pe care o datorează bugetului de stat.
La termenul de judecată din 01.04.2014 a fost audiat apelantul inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (fila nr. 13).
C., examinând sentința apelată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a admis cererea de judecată simplificată formulată de inculpat, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.3201 alin.1 și 2 C.pr.pen. anterior, în vigoare la data soluționării cauzei, respectiv inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea intervenind înainte de începerea cercetării judecătorești și a solicitat ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
C. constată de asemenea că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.3201 alin. 4 C.pr.pen., pentru admiterea cererii de judecată conform procedurii prevăzută de art.3201 C.pr.pen., având în vedere că, din probele administrate la urmărirea penală, rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.
Sub aspectul situației de fapt, curtea reține că la data de 14.09.2013, în urma controlului efectuat de organele vamale, în autovehiculul marca Iveco F., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului Țapelea C., condus de apelantul inculpat L. M. G. a fost descoperită, într-un compartiment special amenajat în remorca autoutilitarei, cantitatea totală de 20.970 pachete de țigări netimbrate și cu timbre specifice Republicii Serbia și Muntenegru (419.400 țigarete), pe care apelantul inculpat nu le-a declarat și a încercat să se sustragă de la controlul vamal.
În ceea ce privește încadrarea juridică, corect prima instanță a reținut că fapta comisă de apelantul inculpat L. M. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006.
Examinând în continuare incidența art. 5 C.pen. în cauză, curtea constată că în privința infracțiunii prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006 nu sunt incidente aceste dispoziții de la data comiterii faptei și până în prezenta neintervenind vreo lege care să modifice prevederile respective.
Sub aspectul motivelor de apel, ce vizează individualizarea pedepsei, formulate de parchet și de apelantul inculpat, curtea constată ca fiind fondate criticile parchetului și nefondate criticile formulate de inculpat.
Se constată în acest sens că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social concret dedus din modalitatea de comitere a faptei - în vederea sustragerii de la controlul vamal inculpatul s-a prezentat la punctul de frontieră cu un autovehicul în care a fost ascunsă o cantitate foarte mare de țigarete (419.400 țigarete), cele 20.970 pachete de țigări fiind depozitate într-un compartiment special amenajat pentru a împiedica depistarea acestora cu ocazia efectuării controlului vamal. Datele ce caracterizează fapta comisă de inculpat nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale urmând a fi avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei în cadrul limitelor prevăzute de lege iar atitudinea sinceră manifestată de inculpat fiind valorificată prin reducerea acestor limite, în condițiile art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. anterior.
Aceleași date, ce caracterizează fapta comisă de inculpat justifică însă concluzia că pedeapsa aplicată de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare nu sunt de natură să asigure realizarea scopului pedepsei în principal prevenirea comiterii unor infracțiuni similare de către inculpat, impunându-se majorarea acesteia dar și schimbarea modalității de executare, supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare de o instituție specializată și supunerea acestuia unor măsuri de supraveghere fiind de natură, în opinia instanței de apel, să asigure procesul de reformare a conduitei infracționale a inculpatului.
În ceea ce privește identificarea legii mai favorabile, sub aspectul modalității de executare, curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere, prev. de art. 861 și următoarele C.pen. anterior este favorabilă inculpatului în raport de instituția similară, reglementată de art. 91 și următoarele C.pen. actual sub aspectul sferei obligațiilor care pot fi impuse inculpatului - în conformitatea cu art. 91 alin. 3 C.pen. actual pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să presteze o muncă neremunerată - dar și sub aspectul efectelor suspendării potrivit legilor succesive - în cazul suspendării reglementată de art. 861 și următoarele C.pen. anterior reabilitarea de drept intervine la data împlinirii termenului de încercare, în vreme ce, în cazul instituției reglementată de art. 91 și următoarele C.pen. actual, conform art. 165 C.pen. actual coroborat cu art. 98 C.pen. actual, reabilitarea de drept reabilitarea de drept intervine dacă în termen de 3 ani de la data la care pedeapsa se consideră executată nu a săvârșit o altă infracțiune (criterii impuse de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012).
Față de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o inculpatul, curtea apreciază totodată că, în vederea completării represiunii penale se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual (art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen. anterior) - interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată 1 an, de la rămânerea definitivă a prezentei, conform art. 68 alin. 1 lit. b C.pen. actual dar și interzicerea acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă ce va fi executată, în condițiile art. 65 alin. 3 C.pen. actual, în cazul în care pedeapsa principală va fi executată efectiv,ca urmare a anulării sau revocării suspendării.
În ceea ce privește dispozițiile incidente în cauză, curtea va face aplicarea prevederilor din noul cod penal, în temeiul art. 3 C.pen. actual, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 conform cărora „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.” iar în privința drepturilor ce urmează a fi interzise, cu titlu de pedeapsă accesorie sau complementară, nu au intervenit modificări, nefiind așadar incidente prevederile art. 5 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, motivele de apel, formulate de partea civilă și de parchet sunt întemeiate în parte.
Se constată în acest sens că, în fața primei instanțe, S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă cu suma de 242.931 lei reprezentând datorie vamală solicitând totodată obligare inculpatului la plata accesoriilor (dobânzi și penalități de întârziere), de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a prejudiciului.
Din înscrisul aflat la fila nr. 47 dosar urmărire penală, emis de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de A. Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Direcția Regională Vamală C. - Biroul Vamal Porțile de F. II, necontestat de apelantul inculpat, rezultă că datoria vamală pentru țigările ce formează obiectul infracțiunii de contrabandă din prezenta cauză este în sumă de totală de 242.931 lei, din care 30.542 lei reprezintă taxe vamale,_ lei reprezintă accize și_ lei reprezintă tva.
Din conținutul aceluiași înscris rezultă că, la baza determinării drepturilor vamale s-a avut în vedere valoarea în vamă a țigaretelor, stabilită în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, cursul de schimb utilizat pentru determinarea valorii în vamă a fost calculat conform art. 168 din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/1993 iar cursul de schimb utilizat pentru determinarea accizei a fost calculat conform art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În ceea ce privește noțiunea de datorie vamală, conform art. 4 pct. 13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare prin ”datorie vamala”, se înțelege „obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export” iar conform art. 4 pct. 14 lit. a din același act normativ „drepturile de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri”.
În raport de aceste dispoziții, ținând cont și de Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza 24-68 din 01.07.1969, având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei prin care s-a statuat ca toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent se constată că datoria vamală include, pe lângă taxele vamale și accizele și tva-ul, această din urmă taxă reprezentând „taxă cu efect echivalent”.
Cu privire la momentul la care ia naștere datoria vamal în cauză sunt incidente prevederile art.224 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, conform cărora datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar unde se precizează că o datorie vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, debitor vamal fiind și orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.
În cauză sunt îndeplinite aceste condiții, datoria vamală care, așa cum s-a arătat, include taxe vamale, accize și tva, luând naștere în sarcina apelantului inculpat L. M. G. la momentul introducerii în mod ilegal a țigărilor pe teritoriul vamal al României.
În ceea ce privește motivarea primei instanțe în sensul că inculpatul nu poate fi obligat la plata datoriei vamale, deoarece țigările ce au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă au fost confiscate curtea constată că este nefondată în raport de specificul măsurii de siguranță a confiscării speciale, măsură destinată să înlăture anumite stări de pericol iar nu să conducă la o reparare a prejudiciului.
O astfel de destinație este cu atât mai evidentă în cazul țigărilor confiscate în privința cărora, prin dispozițiile art. 20665 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a stabilit că „P. derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul și condițiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sar intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizați pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistrați, expeditorilor înregistrați sau importatorilor autorizați de astfel de produse (…)”.
Pe de altă parte nu poate fi reținută soluția în sensul că datoria vamală s-a stins prin confiscarea bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în țară, nici față de dispozițiile art. 233 primul paragraf lit. d din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, care prevede ca o datorie vamala se stinge "în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamala în conformitate cu art. 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulată și confiscate simultan sau ulterior" deoarece, raportat la sfera de incidență a normei comunitare se poate concluziona ca aceasta își găsește aplicarea ca mod de stingere a datoriei vamale doar in ipoteza faptică a sechestrării mărfurilor înainte de primul birou vamal situat în interiorul Uniunii Europene.
De altfel, norma de drept intern, în conținutul art. 256 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, instituie stingerea datoriei vamale în cazul confiscării numai în situația în care confiscarea a avut loc înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor. Or, condițiile și cazurile în care se acordă liberul de vamă sunt reglementate de art. 95 din același act normativ, și au în vedere exclusiv mărfurile declarate iar nu cele introduse ilegal în țară - conform art. 95 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României atunci când „sunt îndeplinite condițiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv și mărfurile nu sunt supuse unor măsuri de prohibiție sau restricție, fără a aduce atingere alin. (2) și (3) și fără a se naște o datorie vamală, autoritatea vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri imediat ce datele de referință din declarație au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeași dispoziție se aplică și când verificările nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil și prezența mărfurilor în vederea acestor verificări nu mai este necesară.”
În ceea ce privește decizia ÎCCJ nr. 21/2011, invocată în concluziile formulate în ședință publică de avocatul inculpatului se constată că, prin această decizie nu a fost soluționată problema în discuție fiind respins ca inadmisibil recursul în interesul legii privind măsura de siguranță a confiscării speciale, în cazul infracțiunii de contrabandă, pred. de art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, concomitent cu obligarea legală a inculpatului la plata sumelor reprezentând datorie vamală, motivat de faptul că, prin hotărârile invocate cu ocazia promovării recursului în interesul legii nu s-au pronunțat soluții contradictorii.
Concluzionând curtea constată că, în cauză, țigările nu au fost confiscate înainte de primul birou vamal, situat în interiorul Uniunii Europene procedându-se la reținerea acestora după momentul comiterii infracțiunii de contrabandă, ca urmare a depistării pachetelor de țigări introduse ilegal în țară de inculpat, în modalitatea ascunderii acestora, într-un compartiment special amenajat, nefiind așadar îndeplinite condițiile pentru a se putea considera că datoria vamală s-a stins conform art. 233 primul paragraf lit. d din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar sau conform art. 256 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Față de considerațiile de mai sus, reținând totodată că prejudiciul reprezentat în cauză de datoria vamala dă naștere la accesoriilor fiscale, de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitarea integrală a prejudiciului, se constată că acțiunea civilă este întemeiată în totalitate, inclusiv sub aspectul taxelor vamale și tva-ului.
În ceea ce privește instituirea măsurilor asigurătorii, motivul de apel formulat de partea civilă este nefondat întrucât, pe de o parte, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul inculpatului, sechestrul neputând fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare, sens în care a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2181 din 20.06.2013 iar pe de altă parte nu sunt incidente prevederile art. 249 alin. 7 C.pr.pen. actual când instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie, situație în raport de care organul judiciar are obligația efectuării demersurilor necesare pentru identificarea bunurilor asupra cărora s-ar putea institui măsurile asigurătorii.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. vor fi admise apelurile declarate de parchet și de partea civilă S. R. prin A. – DGRFP C. și va desființată în parte sentința, pe latură penală și civilă.
În urma rejudecării cauzei se va proceda la înlăturarea aplicării art. 81 C.pen., 82 C.pen., 359 C.pr.pen. rap. la art. 83 C.pen. și art. 71 alin. 5 C.pen.
Va fi majorată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. actual (fost art. 320 /1 alin. 7 C.pr.pen. anterior) la 2 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 C.pen. actual se va aplica inculpatului L. M. G. pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual pe o durată 1 an iar în baza art. 65 alin. 1 C.pen. actual, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual.
În baza art. 86 /1, art. 86 /2 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 /3 alin. 1 lit. a-d C.pen.anterior, va fi obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 /4 C.pen. anterior.
În temeiul art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 397 alin. 1 C.pr.pen., art. 19 alin. 5 C.pr.pen., art. 4 și art. 224 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României va fi admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A., reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și va fi obligat inculpatul la plata sumei de 242.931 lei reprezentând taxe vamale, accize și TVA și la plata accesoriilor fiscale, de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitarea integrală a prejudiciului.
Constatând, în urma examenului efectuat din oficiu, că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. M. G..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat la 30 lei cheltuieli judiciare din faza de apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., celelalte cheltuieli judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 552 alin. 1 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și partea civilă S. R. prin A. – DGRFP C., împotriva sentinței penale nr. 2677 din data de 23 decembrie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, desființează în parte sentința, pe latură penală și civilă și, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 81 C.pen., 82 C.pen., 359 C.pr.pen. rap. la art. 83 C.pen. și art. 71 alin. 5 C.pen.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. actual (fost art. 320 /1 alin. 7 C.pr.pen. anterior) la 2 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 C.pen. actual aplică inculpatului L. M. G. pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual pe o durată 1 an.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. actual, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual.
În baza art. 86 /1, art. 86 /2 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 /3 alin. 1 lit. a-d C.pen.anterior, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 /4 C.pen. anterior.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A., reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și obligă inculpatul la plata sumei de 242.931 lei reprezentând taxe vamale, accize și TVA și la plata accesoriilor fiscale, de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitarea integrală a prejudiciului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. M. G..
Obligă apelantul inculpat la 30 lei cheltuieli judiciare din faza de apel.
Celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.S.A.M.
j.f.I.M.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
