Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 443/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 443/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 443
Ședința publică de la 01 martie 2013
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
T. C. B.- judecător
A. I. S.- judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul Subașu C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul Subașu C. C., asistat de avocat C. A., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.p.p., în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Fiind de acord, s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
S-a învederat și faptul că au fost depuse la dosar, concluzii scrise pentru inculpatul Subașu C. C. precum și o caracterizare, probă cu înscrisuri cu privire la care procurorul arată că nu se opune.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate și pe fond condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. Arată că în cauză prima instanță în mod greșit a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni în condițiile în care inculpatul în tot cursul cercetării judecătorești nu a recunoscut comiterea infracțiunii, a formulat apărări neveridice și a influențat declarațiile martorilor determinând sancționarea celor din urmă, a revenit nejustificat asupra declarațiilor date sugerând fără nici un fel de fundament săvârșirea unor infracțiuni de către polițistul care a constatat faptele. În contextul acestor date arată că este irelevant că a condus autoturismul doar pe o distanță de 100 m și că oricum activitatea infracțională a fost întreruptă doar ca urmare a intervenției organelor de poliție.
Avocat C. A. pentru inculpatul Subașu C. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea soluției aplicate de prima instanță arătând că aceasta este justificată de datele obiective referitoare la comiterea faptelor, respectiv distanța scurtă pe care a fost condus autoturismul, caracterul izolat al unei asemenea atitudini în comportamentul anterior al inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta celui din urmă și situația sa familială. Apreciază că activitatea polițistului care a constatat săvârșirea faptei este criticată nu numai de inculpat dar și martorii care și-au schimbat declarațiile de la urmărire penală.
Inculpatul Subașu C. C., având ultimul cuvânt, arată că își menține poziția exprimată în instanță.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 48 din data de 18 ianuarie 2013 a Judecătoriei S., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 C.p.p. a fost achitat inculpatul Subasu C. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În baza art. 18 ind. 1 si art. 91 alin. 1 lit. c Cp. s-a aplicat inculpatului amenda administrativa în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. 5422/P/2010 din 14.02.2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului Subașu C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002.
Din conținutul actului de sesizare s-a reținut că in seara zilei de 22.10.2012 inculpatul a fost depistat conducând pe drumurile publice un autovehicul având in sânge o concentrație de alcool ce depășește limita legala.
1. După finalizarea cercetării judecătorești prin sentința penală nr. 595 din data de 06.06.2011 pronunțată de J. S. s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, apreciindu-se ca fapta nu exista.
2. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă J. S. iar prin decizia penală nr. 1729 din data de 26.10.2011 pronunțata de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, casată sentința si trimisă cauza spre rejudecare la J. S. pentru a fi reaudiați martorii din acte, pentru a fi audiat ca martor C. M. G., subofițerul de jandarmi prezent la fata locului cu agentul constatator, pentru a se aprecia daca împotriva ordonanței 2339/P/2011 din 25.05.2011 a Parchetului de pe lângă J. S. s-a formulat plângere si pentru a se aprecia asupra oportunității efectuării unei confruntări intre C. M. si ceilalți martori.
3. După casarea cu trimitere spre rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei S. la data de 09.11.2011 sub nr._ *.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata si martorii Ciumpila I., A. F. D., S. P. A., F. P. A., C. C. si C. M., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză prima instanță a reținut în fapt că în seara zilei de 22.10.2010 inculpatul Subașu C. C. conducând autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_ având ca pasageri pe martorii Ciumpila I., C. C., F. P. A., G. F. si A. F. D. s-au deplasat din . către localitatea Piatra O., parcând mașina pe .>
Ajungând in localitatea Piatra O. cei sase au mers la un bar in apropierea locului unde parcaseră mașina, consumând băuturi alcoolice.
In jurul orei 01.00 intenționând sa plece către casa cu aceeași mașina cu care veniseră condusa de inculpat, acesta a pornit mașina deplasându-se cca 100 m pe . văzând un echipaj de politie a oprit repede autoturismul si împreuna cu ceilalți ocupanți au coborât din mașina astfel ca in momentul in care echipajul de politie a ajuns lângă aceștia, mașina era staționată.
Conducătorul auto a fost testat cu un aparat etilotest indicând o concentrație de alcool in sânge de 0,62 mg/l alcool pur in aerul expirat, fiind condus apoi la Spitalul Județean de Urgenta S. unde i-au fost recoltate probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr._ emis de Serviciul Județean de Medicina Legala O., inculpatul avea o concentrație de alcool in sânge de 1,25 gr‰ la prima proba, respectiv de 1,10 gr‰ la cea de a doua proba.
Cat privește probatoriul administrat in cauza respectiv declarațiile martorilor prima instanță a constatat ca aceștia au fost contradictorii pe parcursul întregului proces penal.
Astfel in declarațiile date imediat după depistarea inculpatului de către organele de politie martorii Ciumpila I., C. C., F. P. A., G. F. si A. F. D. au declarat la organele de politie ca au fost opriți in trafic pe . Piatra O. de către organele de politie care au procedat la legitimarea conducătorului auto, după ce acesta condusese autoturismul din . Piatra O. in locul unde au fost depistați de organele de politie.
Ulterior in declarațiile date pe formular tipizat ca martor aceștia au revenit asupra declarațiilor date in prima faza a cercetărilor precizând ca inculpatul a condus autoturismul din . Piatra O., ca a oprit autoturismul respectiv pe . cu toții la un bar au consumat băuturi alcoolice si ulterior când plecaseră pentru a se întoarce cu autoturismul in . opriți pe . către organele de politie.
In cursul cercetării judecătorești, atât înainte de casarea cu trimitere spre rejudecare cat si ulterior aceeași martori au declarat ca de fapt in momentul in care au fost depistați de organele de politie se aflau lângă mașina staționată si nu cu mașina in mișcare așa cum precizaseră anterior așteptând ca la fața locului sa vina o alta persoana sa ia autoturismul întrucât si inculpatul consumase băuturi alcoolice.
Urmare a acestor declarații contradictorii organele de urmărire penala s-au sesizat cu privire la săvârșirea de către martori a infracțiunii de mărturie mincinoasa, aceștia fiind sancționați administrativ prin ordonanța 2339/P/2011 din 25.05.2011 a Parchetului de pe lângă J. S. prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala față de Gjita F. M., A. F. D., S. P. A. si C. C., aplicându-li-se amenda in cuantum de 1.000 lei fiecăruia.
Cu ocazia reaudierii acestora după casarea cu trimitere spre rejudecare martorii sus menționați au precizat ca nu au contestat soluția dispusa prin ordonanța 2339/P/2011 din 25.05.2011 a Parchetului de pe lângă J. S. .
In ceea ce îl privește pe inculpat, acesta in cursul urmăririi penale, la organele de politie, in prima declarație a arătat ca in momentul in care a fost depistat de organele de politie nu conducea autoturismul fiind staționat așteptând venirea unei alte persoane împreună cu ceilalți martori pentru ca apoi in declarația data ca învinuit sa precizeze ca după ce a consumat băuturi alcoolice a pornit împreună cu ceilalți martori conducând autoturismul cca 50-100 m pe . observând un echipaj de politie a oprit mașina si împreună cu ceilalți ocupanți au coborât pentru a acredita ideea ca mașina era staționată.
Aceeași poziție a avut-o inculpatul si cu ocazia audierii sale la prezentarea materialului de urmărire penala, precizând ca a condus autoturismul o mica distanta si ca a oprit când a văzut echipajul de politie.
In cursul cercetării judecătorești, după casarea cu trimitere spre rejudecare a fost audiat ca martor C. M. care in seara zilei de 22.10.2010 in calitate de subofițer de jandarmi își exercita atribuțiile de serviciu împreună cu agentul constatator, acesta precizând ca a observat autoturismul marca Tico in mișcare iar când s-a deplasat cu polițistul către mașina respectiva aceasta a oprit iar din ea au coborât mai multe persoane printre care si inculpatul.
In raport de întregul material probator administrat in cauza prima instanță a apreciat ca in seara zilei de 22.10.2010 inculpatul s-a deplasat conducând un autoturism marca Daewoo Tico din . Piatra O. unde a parcat autoturismul pe .-se împreună cu ceilalți martori la un bar unde au consumat băuturi alcoolice si ulterior după câteva ore intenționând sa se întoarcă cu aceeași mașină din locul de unde plecaseră inculpatul a condus autoturismul pe o distanta scurta de cca 100 m fiind depistat de către organele de politie.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului Subașu C. C. de a conduce pe drumurile publice un autoturism având in sânge o concentrație de alcool ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificata si completata prin OUG nr. 63/2006 publicat in MOf al României nr. 729/20.09.2006.
S-a apreciat ca actionind in acest mod inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui retinindu-se ca forma de vinovatie intentia directa.
Avind in vedere circumstantele concrete in care a fost savarsita fapta, respectiv aceea ca inculpatul dupa ce a consumat bauturi alcoolice a condus autoturismul pe o distanta mica, pe o . Piatra O. care la ora respectiva nu era circulata, tinand seama si de persoana inculpatului care nu este cunoscuta cu antecedente penale, prima instanță a apreciat ca faptei savarsite de acesta ii lipseste pericolul social prevazut de lege pentru existenta unei infractiuni de sine statatoare, in cauza aplicarea unei sanctiuni administrative fiind suficienta pentru a-l face pe inculpat sa realizeza care sunt consecintele social negative ale faptei sale.
Astfel potrivit art 18/1 Cod penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa unei din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social si tinand seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca acesta este cunoscut.
Tinand seama de argumentele mentionate anterior s-a dispus achitarea inculpatului Subasu C. C. in conformitate cu dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 C.p.p.
În baza art. 18 ind. 1 si art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. S. criticând soluția sub aspectul temeiniciei și invocând în principal că în raport de conduita inculpatului, valoarea alcoolemiei și natura infracțiunii comise, nu se impunea aplicarea disp. art. 18/1 Cp.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 19 dosar.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere fiind depusă la fila 24 dosar o caracterizare emisă de Primăria comunei Brâncoveni.
Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt înlăturând motivat apărările formulate de inculpat și analizând declarațiile date de martori în favoarea celui din urmă prin comparare cu cele date de aceleași persoane în faza de urmărire penală, reținând în ansamblul probator doar acele aspecte care se coroborează cu restul probelor din dosar. De asemenea prima instanță în mod judicios a avut în vedere în analiza probelor și în special a declarațiilor martorilor ce se aflau împreună cu inculpatul faptul că față de aceștia s-au dispus soluții de scoatere de sub urmărire penală fiind sancționați cu amendă administrativă prin ordonanțe ale Parchetului de pe lângă J. S..
De asemenea în mod corect prima instanță a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g %o.
În cauză însă s-a făcut o greșită apreciere asupra gradului de pericol social concret al faptei comise de inculpat omițându-se să se analizeze în aprecierea acestei trăsături impuse de art. 17 C.p. datele despre urmările care s-ar fi putut produce dar și datele despre persoana și conduita inculpatului în cursul procesului penal, atitudinea acestuia față de faptă și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura o reală coerciție, o îndreptare a comportamentului inculpatului pe viitor.
Art. 18/1 alin. 2 Cp. impune instanței la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte să evalueze nu numai modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de făptuitor și împrejurările în care a fost comisă dar și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și persoana și conduita făptuitorului atunci când acesta este cunoscut.
În raport de aceste criterii legale se impunea să fie avut în vedere faptul că inculpatul a fost depistat având o alcoolemie de 1,25 g%o, semnificativ peste valoarea maximă peste care fapta este considerată infracțiune, și că în aceste condiții intenționa să conducă un autoturism în care se aflau încă șase persoane, noaptea, pe un drum județean, pe o distanță de peste 5 km până în localitatea Brâncoveni. Faptul că nu a condus decât pe o distanță foarte scurtă nu este un rezultat direct al voinței inculpatului ci o consecință a faptului că au fost depistați de către organele de poliție și în aceste condiții au decis să oprească autoturismul pentru a evita tragerea sa la răspundere penală.
Deși nu au fost produse rezultate concrete cu caracter periculos și nici nu au fost vătămate persoane instanța apreciază că asemenea acțiuni, dat fiind circumstanțele concrete în care inculpatul intenționa să procedeze prezintă un pericol potențial foarte ridicat, existând riscul producerii unor evenimente rutiere care să ducă la vătămarea corporală sau decesul persoanelor care circulau împreună cu inculpatul sau al altor participanți la trafic.
Mai mult, Curtea constată că ulterior săvârșirii acestei fapte, deși atât la organele de poliție cât și la procuror atât inculpatul cât și ceilalți pasageri din autoturism au recunoscut faptele (în acest sens declarațiile inculpatului de la filele 22 – 27 d.u.p. precum și ale martorilor Ciumpilă I., C. C., F. P. A., G. F. și A. F. D. de la filele 9 – 21 d.u.p.) ulterior, după începerea cercetării judecătorești inculpatul a înțeles să formuleze apărări total nefondate și mai mult a invocat exercitarea unor presiuni de către organele de poliție care au procedat la oprirea lor în trafic în dorința de a evita răspunderea penală, conduită care în nici un caz nu justifică aprecierea că faptele nu prezintă pericolul social concret specific unei infracțiuni, ci dimpotrivă demonstrează că inculpatul nu înțelege consecințele potențial periculoase ale acțiunilor sale și nici nu regretă săvârșirea faptei, impunându-se aplicarea unei sancțiuni penale pentru a se realiza scopurile prev. de art. 52 Cp.
Pentru aceste considerente, se va dispune admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. S., se va casa sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale și rejudecându-se cauza în temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 va fi condamnat inculpatul Subașu C. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea sancțiunii Curtea va avea în vedere pe lângă argumentele expuse în paragrafele anterioare și datele despre persoana inculpatului respectiv vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, caracterizările cu privire la comportamentul pe care l-a avut anterior în comunitate și situația sa familială (căsătorit, tatăl a doi copii minori) apreciind că o pedeapsă al cărui cuantum este stabilit la minimul special prevăzut de lege corespunde scopurilor prev. de art. 52 Cp.
În temeiul art. 81 Cp. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durat termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cp., lipsa antecedentelor penale și comportamentul în comunitate și familie al inculpatului justificând concluzia că aplicarea pedepsei reprezintă o atenționare suficientă pentru cel din urmă nefiind necesară executarea efectivă în regim de detenție.
Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. și în baza art. 71 alin. 5 Cp. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale și rejudecând:
În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002
Condamnă pe inculpatul Subașu C. C. fiul lui M. si R., nascut la 26.11.1972 in mun S., jud O., domiciliat in mun S., Al. Muncii nr 3, ., ., CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare
În temeiul art. 81 Cp.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durat termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cp.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. T. C. B. A. I. S.
Grefier,
A. R.
Red.jud.A.C.M.
j.f.R.I.P.
O.A. 12 Martie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 703/2013.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 78/2013. Curtea de... → |
|---|
