Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2355/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2355/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 2355/2013
Dosar nr._ - OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 2355
Ședința publică de la 02 decembrie 2013
PREȘEDINTE - I. E. - Judecător
Judecător A. I. S.
Judecător C. C.
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din datele de 22 noiembrie 2013, respectiv 28 noiembrie 2013, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă J. Tg. J. și inculpatul H. I. S. împotriva sentinței penale nr. 1051 de la 22 mai 2013, pronunțată de J. Tîrgu J. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 1051 de la 22 mai 2013 pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul cu nr._, în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G 195 /2002 cu aplic art. 37 lit. a C.p., art. 3201 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p., art. 76 lit. e C.p., a fost condamnat inculpatul H. I. S. (fiul lui I. și S., născut la data de 19.09.1973 în Tg. J., jud. Gorj, cu domiciliul în ., CNP_) la 1 lună închisoare; în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G 195 /2002 cu aplic art. 37 lit. a C.p, art. 3201 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p., art. 76 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul H. I. S. la 3 luni închisoare; conform art. 33-34 C.p.p. s-au contopit cele două pedepse aplicate, în rezultanta cea mai grea, de 3 luni închisoare; în baza art. 83 C.p., s-au revocat pedepsele de 6 luni închisoare, respectiv 11 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin s.p. nr. 98/17.06.2010 a Judecătoriei Novaci, respectiv s.p. nr. 143/01.02.2011 a Judecătoriei Tg. J., pentru infracțiuni concurente, urmând ca inculpatul H. I. S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare stabilită prin prezenta, alături de pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare, deci, în total, 1 an și 2 luni închisoare; s-a aplicat inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale. A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a fi avansată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Tg. J. nr. 2050/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul H. I. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, constând în fapt în aceea că la data de 28.04.2012, în jurul orelor 19:30, în timpul efectuării unui control rutier, organele de poliție au depistat pe . Turceni pe inculpatul H. I. S., care conducea autoturismul marca Dacia înmatriculată sub numărul_, anterior lucrătorii de poliție fiind sesizați prin serviciul 112 despre faptul că acest autoturism rula cu viteză mare pe străzile orașului Turceni.
Organele de poliție i-au solicitat inculpatului să prezinte documentele de identitate și permisul de conducere, acesta declarând că nu are permis, întrucât i-a fost anulat ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni la regimul rutier.
Deoarece inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest ce a indicat o concentrație de 0,89 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care i s-a solicitat deplasarea la Spitalul Turceni pentru recoltarea de probe biologice, acesta însă refuzând, în declarațiile ulterioare recunoscând că a consumat două sticle de vin.
Cu privire la cererea formulată de inculpat, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3201 alin. 1 și 2 C.p.p., faptele fiind recunoscute până la începerea cercetării judecătorești, nemaifiind solicitate alte probe, considerente pentru care a fost admisă.
Astfel, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul H. I. S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 C.p. din OUG 195/2002, după reținerea prealabilă a disp. art. 3201 alin. 7 C.p.p., art. 37 lit. a, 74 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p., art. 76 lit. e C.p.; art. 87 alin. 5 din O.U.G 195 /2002, după reținerea art. 3201 alin. 7 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p., art. 76 lit. d C.p.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, natura infracțiunilor, pericolul social concret, felul și limitele de pedeapsă, persoana inculpatului, care a recunoscut în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., precum și chestiuni reținute de altfel ca și circumstanțe atenuante, conduita sinceră a inculpatului pe tot parcursul procedurii judiciare, regretul efectiv, buna sa integrare în societate, inclusiv referințele bune de care se bucură.
Așadar, s-a apreciat de prima instanță că în mod categoric, față de aceste referințe nu s-ar fi impus aplicarea unor pedepse mai mari care și-ar depăși rolul și scopul determinat de legiuitor și ar deveni disproporționate, în raport de gravitatea faptelor și de persoana inculpatului, mai ales având în vedere starea de recidivă, astfel că o sancțiune pe un termen mai lung nu ar avea rolul de a corija comportamentul, a-l readapta la valorile apărate de lege, ci a-l depărta de societate prin izolarea de mediul social din care provine, de membrii familiei, serviciu, aptitudini particulare profesionale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât P. de pe lângă J. Tg. J. cât și inculpatul H. I. S..
Ministerul Public a susținut în motivarea recursului declarat că sentința este netemeinică deoarece pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată sub aspectul cuantumului și al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare; de asemenea, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 76 lit. e cod penal, acest text de lege neexistând și nici nu poate fi vorba despre o eroare materială, ci de una reluată constant, în cauză impunându-se reținerea art. 74 lit. a cod penal.
S-a mai susținut că se impunea ca, după revocarea suspendării condiționate a pedepselor de 6 luni, respectiv 11 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 98/2010 a Judecătoriei Tg. J., respectiv sentința penală nr. 143/2011 a Judecătoriei Tg. J., să se contopească aceste pedepse, iar rezultanta să se cumuleze cu rezultanta aplicată în prezenta speță, iar în final, să i se aplice inculpatului un spor de concurs.
S-a motivat în esență că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde raportat la gravitatea faptelor și împrejurările concrete în care au fost comise, nefiind de natură a asigura realizarea scopului preventiv și educativ prev de art. 52 C.p. Astfel, deși inculpatul a săvârșit fapta prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 în stare de recidivă postcondamnatorie și limitele pedepsei sunt prevăzute de lege de la 6 luni la 3 ani, instanța de fond a stabilit o pedeapsă de o lună închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, în același fel procedând și cu privire la infracțiunea prev de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, stabilind o pedeapsă de numai 3 luni închisoare. Se impunea ca instanța să țină seama de faptul că inculpatul perseverează în comiterea de infracțiuni la regimul circulației, anterior fiind sancționat pentru fapte similare cu cele deduse judecății în prezenta cauză. În final, s-a susținut că se impunea aplicarea unui spor, acesta fiind oportun în speță, deoarece inculpatul a fost condamnat pentru două infracțiuni săvârșite în concurs și a perseverat în comiterea de fapt de același gen.
În motivele de recurs depuse la dosar la data de 24.10.2013 inculpatul a arătat că recursul său vizează numai individualizarea pedepselor, solicitând ca, în rejudecare, instanța de recurs să țină seama de problemele psihice pe care le prezintă, precum și de actele depuse în circumstanțiere la dosar, considerând că aceste elemente reprezintă cauze de atenuare. Inculpatul a mai arătat că în dispozitivul hotărârii s-a strecurat o eroare materială, în condițiile în care art. 74 alin. 1 lit. e C.p. nu există, iar din menționarea împrejurărilor care constituie circumstanțe atenuante a rezultat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c C.p. În consecință, s-a solicitat a se acorda preponderență funcției preventive și de educare a pedepsei prin redozarea acesteia, în sensul micșorării cuantumului.
Recursul inculpatului este nefondat. În cauză nu s-au evidențiat aspecte deosebite cu privire la persoana inculpatului care să fi impus reducerea pedepselor aplicate inculpatului sub limita deja stabilită de către prima instanță.
Curtea reține din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit prin solicitarea ca judecata să se facă doar în baza acestora, că la data de 28.04.2012 s-a apelat serviciul de urgență 112, sesizându-se faptul că pe . orașului Turceni o persoană în stare de ebrietate conduce un autoturism pe drumurile publice.
Ca urmare a acestei sesizări, o patrulă de poliție a sosit la fața locului când inculpatul, care oprise autoturismul pentru scurt timp, intenționa să îl pună din nou în mișcare. Inculpatul a declarat că nu are asupra sa nici un fel de act de identitate și nici permisul de conducere.
Verificându-se datele de identitate declarate de către inculpat, s-a constatat că permisul de conducere categoria B deținut de acesta a fost anulat începând cu data de 23 martie 2011, ca urmare a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest și s-a constatat o alcoolemie de 0,89 mg/l în aerul expirat, concentrație care i-a determinat pe lucrătorii de poliție să-i solicite inculpatului să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În prezența martorului asistent C. D.-F. inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Din depoziția martorului asistent C. D. F. reiese că inculpatul a condus cu viteză excesivă, pe sensul interzis al străzii, autoturismul marca Dacia L., iar după ce l-a parcat și a coborât, persoanele prezente au constat că inculpatul, care se deplasa cu un mers împleticit, avea în mână o sticlă de vin, astfel că au apelat numărul de urgență 112.
Prima instanță a apreciat că se impune a fi reținute drept circumstanțe atenuante „conduita sinceră a inculpatului pe tot parcursul procedurii judiciare, regretul efectiv, buna sa integrare în societate, inclusiv referințele bune de care se bucură”.
Or, așa cum s-a arătat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în diferite spețe, „recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei”.
Inculpatul este condamnat definitiv pentru săvârșirea a patru infracțiuni, respectiv două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având permisul suspendat sau anulat, o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație ce depășește limita legală și o infracțiune de refuz de supunere la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, săvârșind infracțiunile din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit pentru cele două condamnări penale. În cazul stabilirii pedepselor pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni, instanțele de judecată au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii sub minimul special a pedepselor aplicate.
Perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași tip de infracțiuni nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante la individualizarea pedepselor aplicabile acestuia.
Se constată că este întemeiată critica formulată de parchet și cu privire la modul de stabilire a pedepsei rezultante în cauză. Astfel, inculpatul a comis infracțiunile di prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin sentințele penale nr. 98/17.06.2010 a Judecătoriei Novaci și 143/01.02.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, însă, prin aceste sentințe s-au stabilit pedepse rezultante pentru infracțiuni aflate în concurs, astfel că se impunea, după revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru fiecare pedeapsă rezultantă, să se repună în individualitatea lor și să se aplice cumulul juridic, în temeiul art. 36 alin. 2 C.p., urmând ca pedeapsa rezultantă să se cumuleze aritmetic cu pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză.
Pentru cele expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I. S., se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Jiu, se va casa sentința penală și se vor majora pedepsele aplicate inculpatului, cu reținerea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., urmând să se aplice apoi dispozițiile art. 83 C.p.
Văzând și art. 192 alin. 2 și 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I. S. împotriva sentinței penale nr. 1051 de la 22 mai 2013, pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul cu nr._ .
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Jiu, împotriva sentinței penale nr. 1051 de la 22 mai 2013, pronunțată de J. Târgu Jiu în dosarul cu nr._, privind pe inculpatul H. I. S..
Casează sentința penală și, rejudecând:
Desface pedeapsa rezultantă de 1 an și două luni închisoare aplicată inculpatului H. I. S. în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, aplicată în cauză și pedepsele de 6 luni închisoare și 11 luni închisoare.
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate în cauză.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. e și alin. 2 C.p. reținute în favoarea inculpatului.
Majorează pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p. la 4 luni închisoare.
Majorează pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p. la 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p.
Contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 83 C.p.
Revocă beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin s.p. 98/17.06.2010 a Judecătoriei Novaci, definitivă prin d.p. 313/06.10.2010 a Tribunalului Gorj, pe care o descontopește în pedepsele de 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu art. 74, 76 C.p. și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu art. 74, 76 C.p. (fapte din 24.07.2009)
Revocă beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin s.p. 143/01.02.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin nerecurare, pe care o descontopește la rândul ei în pedepsele de 11 luni închisoare, aplicată în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu art. 13 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p. și 5 luni închisoare, aplicată în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu art. 13 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p. (fapte din 23.07.2009).
În baza art. 36 alin. 2 C.p.
Contopește pedepsele aplicate prin sentințele penale 98/17.06.2010 a Judecătoriei Novaci și 143/01.02.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 luni închisoare.
Dispune executarea pedepsei rezultante de mai sus alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, în total 2 ani și 3 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
Obligă inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare la fond, din care 200 lei reprezintă cheltuieli judiciare statului, precum și la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. E. A. I. S. C. C.
Grefier,
F. I.
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: M. M.
Dact./A.T.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 2331/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 139/2014.... → |
|---|
