Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1331/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1331/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1331/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1331/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
PREȘEDINTE A. D. Judecător
C. C. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul N. V. G. împotriva sentinței penale nr. 62 din 27 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit apelantul inculpat, fiind reprezentat de avocat F. M. L., apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat F. M. L. solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței instanței de fond și, rejudecând, redozarea pedepsei aplicare pe care o consideră prea aspră în raport cu gravitatea faptei comise și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că solicită reducerea acesteia.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului și consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este legală și temeinică și că nu este posibilă reducea acesteia având în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni aflate în concurs.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 27 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. 386 N.C.p.p. cu aplicarea art. 5 N.C.P.. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. V. G., din infracțiunile prev. de art. 338 alin. 1 N.C. pen. și 335 alin. 2 N.C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 375 C.proc.pen. și a art 5 N. C.pen., a fost condamnat inculpatul N. V. G., fiul lui D. și I., născut la 22.08.1991 în C., jud. D., cu domiciliul în loc. S., ., jud. D., necăsătorit, 11 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 375 C.proc.pen. și a art. 5 N. C.P.., a fost condamnat inculpatul N. V. G. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate mai sus, astfel încât inculpatul executa în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a ) și b C p.
În baza art. 861 din Codul penal, a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit in condițiile art. 862 din Codul penal.
În temeiul art. 863 din Codul penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., după un program stabilit de aceștia; - să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență;
A fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere, prevăzute de art. 864 din Codul penal.
S-a pus în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. să anunțe instanța de executare în caz de sustragere a inculpatului de la măsurile de supraveghere dispuse și să întocmească rapoarte anuale de evaluare cu privire la inculpat.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1014/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. V. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. 2 NCP și părăsirea locului accidentului, prevzută de art. 338 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 38 alin. 1 lit. a NCP.
În fapt, s-a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal din data de 29.07.2013,organele de poliție s-au sesizat din oficiu pentru infracțiunile prevăzute de art. 184 Cod penal din 1968 și art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 constând în aceea că, în ziua de 29.07.2013, numitul N. V. G., conducând pe drumurile publice un autoturism, după ce a accidentat-o pe persoana vătămată S. T., a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Prin procesul-verbal din data de 05.10.2013,organele de poliție s-au sesizat din oficiu pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991constând în aceea că, în ziua de 05.10.2013, numitul N. V. G. a condus pe drumurile publice un autoturism fără permis de conducere și deținea în port-bagajul vehiculului o bâtă de baseball.
Totodată, s-a precizat faptul că inculpatul N. V. G. este posesor al permisului de conducere categoria B din anul 2011 și deține un autoturism marca F. înmatriculat în Germania cu numărul B-NA 141, iar în seara zilei de 29.07.2013, în jurul orelor 2235, inculpatul, conducând autoturismul menționat pe . C., județul D., nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul direcției și l-a lovit pe numitul S. T. care se deplasa din sens opus, pe partea dreaptă a sensului de rulare al autoturismului, după care s-a oprit cu autoturismul într-un gard.
Inculpatul a abandonat autoturismul și victima și a părăsit locul accidentului sărind gardul unei locuințe, însă, a doua zi – 30.07.2014 – inculpatul s-a prezentat la organele de poliție, ocazie cu care i-a fost reținut permisul de conducere, fiind eliberată dovada fără drept de circulație nr._/30.07.2013, dovadă semnată de inculpat.
Numitul S. T. a fost internat în Spitalul S., secția Ortopedie, în perioada 30.07.- 05.08.2013, din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 1529/A2/20.08.2013 rezultând că acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 40 – 45 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, în ziua de 29.07.2013, a condus pe drumurile publice un autoturism, și care, după ce a accidentat-o pe persoana vătămată S. T., a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. 2 NCP și părăsirea locului accidentului, prevzută de art. 338 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 38 alin. 1 lit. a NCP.
Inculpatul a acționat cu intenție directă în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni .
Prin declarația luată la termenul de judecată din data 06.04.2015, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe noi, precizând și faptul că este de acord să presteze muncă în folosul comunității în cazul în care pedeapsa va fi cu suspendare sau amânarea aplicării pedepsei. Instanța a procedat la audierea inculpatului și, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, s-a pronunțat asupra cererii inculpatului în sensul admiterii acesteia, părțile nemaiavând alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 29.07.2013; procesul-verbal de cercetare la fața locului din aceeași dată; certificatul medico-legal nr. 1529/A2/14.08.2013 emis de Institutul de medicină Legală C.; declarația martorului S. T.; declarațiile inculpatului N. V. G., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, precum și fișa privind cazierul judiciar al acestuia.
În temeiul art. 386 NCPP, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. V. G., din infracțiunile prev. de art. 338 alin. 1 N.C. pen și 335 alin. 2 N.C.pen în infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere cele expuse, în drept, instanța a reținut că fapta inculpatului care, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, la data de 29.07.2013 a condus pe drumurile publice un autoturism și care, după ce a accidentat-o pe persoana vătămată S. T., a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969.
Sub aspectul laturii obiective, cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni de pericol.
Din cele de mai sus, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C.pen.: limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., urmând a reduce cu o treime limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care va dispune condamnarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N. V. G., crticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei rezultante, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu gravitatea faptei comise și circumstanțele personale.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată că apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente :
Materialul probator administrat în faza de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpat care a recunoscut în totalitate faptele deduse judecății, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, solicitând judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. 4 art. 375 Cod procedură penală, confirmă concluzia prinei instanțe, aceea că inculpatul N. V. G. este persoana care, la data de 29.07.2013 a condus pe drumurile publice autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare B-NA141 înmatriculat în Germania și pe fondul neaaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul diecției și a produs un accident de circulație, lovind victima S. T. care a suferit leziuni traumatice vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului.
La data de 30.07.2014 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată dovada fără drept de circulație, însușită prin semnătură de către inculpat.
La 05.10.2013, în jurul orelor 23:30, inculpatul N. V. G., având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, a condus din nou atoturismul sus menționat pe drumurile publice din orașul S., pe . surpris în trafic de către un echipaj de poliție care a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare.
În drept, fapta inculpatului N. V. G. din data de 29.07.2013 de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, producând un accident de circulație soldat cu vătămarea unei persoane și de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infrațiuni de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Fapta aceluiași inculpat din data de 05.10.2013 de a conduce pe drumurile publice un autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, întrunește elementele constitutive ale infrațiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând și acceptând rezultatul faptelor sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice.
Prima instanță a stabilit corect încadrarea juridică a faptelor inculpatului, aplicând în mod judicios disp. art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la soluționarea definitivă a cauzei, dispozițiile legii penale vechi (Codul penal de la 1969) legitimându-și incidența prin prisma regimului sancționator mai blând al pluralității de infracțiuni sub forma concursului real (art. 33 lit. a Cod penal de la 1969, art. 34 lit. b Cod penal de la 1969)
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, C. constată că pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG r. 195/2002 este orientată spre minimul special redus cu o treime, prin aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, iar în raport de gravitatea concretă a faptei comise, de totala indiferență manifestată de inculpat după producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane în vârstă, nu se indentifică nicio cauză de reducere a acesteia.
În referire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având execitarea dreptului de a conduce suspendată, C. reține că aceasta este de asemenea orientată spre minimul special prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 redus cu o treime, prin aplic.art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, fiind suficient de blândă în raport de perseverența dovedită de inculpat în sfidarea normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice.
Atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor nu reclamă reconsiderarea pedepselor componente, aceasta fiind deja reflectată în cuantumul redus al acestora, iar pedeapsa rezultantă stabită în urma sancționării pluralității de infracțiuni este egală cu pedeapsa cea mai grea, nefiind aplicat vreun spor așa cum stablesc disp. art. 34 lit. b Cod penal de la 1969, astfel că nu este posibilă diminuarea acesteia.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei rezultante, prin suspendarea acesteia sub supraveghere, în condițiile art.861 Cod penal de la 1969 corespunde unei juste individualizări judiciare, în acord cu prima instanță, C. apreciind că pronunțarea condamnării, alături de supravegherea conduitei inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, este suficientă pentru îndreptarea atitudinii acestuia față de lege, ordinea publică și normele de conviețuire socială și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni.
În concluzie, apreciind neîntemeiate criticile aduse hotărârii apelate și constatând că nu există motive de desființare a acesteia care să poată fi reținute din oficiu, în baza art.421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul formulat de inculpatul N. V. G., ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, declarat de inculpatul N. V. G. împotriva sentinței penale nr. 62 din 27 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la cheltuieli judiciare către stat,în cuantum de 400 lei,din care onorariul apărător din oficiu, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015
A. D. C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.D.O.
I.B.
| ← Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 1224/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1311/2015. Curtea... → |
|---|
