Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1162/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1162/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 1162/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1162/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
PREȘEDINTE C. L. Judecător
O. D. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul A. D., partea civilă T. Ș. A. și asigurătorul de răspundere civilă O. I. C., prin mandatar B. Asigurătorilor din România, împotriva sentinței penale nr. 24 din 11 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns inculpatul apelant A. D., asistat de avocat I. E., în substituire pentru avocat D. C., apărător din oficiu, lipsind apelanta parte civilă T. Ș. A., reprezentată de avocat L. A., în substituire pentru avocat M. A., apărător ales, asigurătorul de răspundere civilă O. I. C., prin mandatar B. Asigurătorilor din România, reprezentată de avocat F. S., apărător ales și părțile civile J. M. D., T. M., Ș. M., Ș. F. V., G. D., S. C. Județean de Urgență C., S. C. de N. din C., J. S., Ș. D. și Ș. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat L. A., pentru partea civilă T. Ș. A., susține că daunele morale sunt prea mici în raport de trauma suferită de minoră, care a rămas orfană la o vârstă fragedă iar prestația periodică stabilită este sub nivelul normal.
A solicitat admiterea apelului, conform motivelor scrise.
Avocat F. S., pentru asigurătorul de răspundere civilă O. I. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, în parte și, rejudecând, diminuarea daunelor morale la 80.000 lei, suma apreciată ca echitabilă și în concordanță cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și ghidul asigurătorului.
Pune concluzii de respingere a apelului părții civile, prestația periodică fiind corect stabilită.
Avocat I. E., pentru inculpatul A. D., susține că daunele morale sunt prea mari iar cheltuielile de judecată, exagerate.
Reprezentantul Parchetului învederează că durerea nu poate fi evaluată în bani, așa încât daunele morale trebuie să ofere o anumită satisfacție; susține că nu se impune majorarea nici a daunelor morale și nici a cuantumului prestației periodice care a fost stabilită în mod corect în raport de venitul minim pe economie.
Arată însă că se impune globalizarea prestației periodice până la data pronunțării hotărârii, apelul părții civile fiind admisibil sub acest aspect.
Pune concluzii d admitere a apelului asigurătorului și reducerea daunelor morale la o valoare simbolică, la aprecierea instanței.
Arată că în mod greșit a fost obligat și asigurătorul la cheltuieli judiciare către partea civilă, inculpatul fiind singurul care trebuie să le suporte.
Avocat F. S., pentru asigurător O. I. C., arată că prestația periodică oricum se globalizează la data pronunțării hotărârii.
Avocat L. A. pentru partea civilă T. Ș. A., pune concluzii de respingere a apelului asigurătorului și inculpatului.
Avocat I. E., arată că suma reprezentând cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul este prea mare și trebuie plătită doar de asigurător.
Avocat F. S., solicită obligarea doar a inculpatului la cheltuieli judiciare, acestea neconstituind „prejudicii”.
Inculpatul, având cuvântul, arată că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. nr. 24 din 11 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea părții civile J. S. la acțiunea civilă formulată.
S-a luat act de învoiala părților civile T. M., Ș. M., Ș. D., Ș. F. V., G. D. și Ș. C., toți cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. A., ., nr. 2, ., ., București și a asigurătorului O. I. C., cu sediul în Bulgaria, reprezentată prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, .. 40-40 bis, .,prin tranzacția încheiată la data de 08.05.2014 și constată acoperit prejudiciul suferit de aceste părți civile.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. Ș. A., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. A., ., nr. 2, ., ., București.
A fost obligat asigurătorul O. I. C. la plata sumei de 300.000 lei către partea civilă T. Ș. A., reprezentând daune morale.
A fost obligat asigurătorul O. I. C. la plata sumei de 200 lei lunar către partea civilă T. Ș. A., cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 30.10.2011 și până la majoratul acesteia sau la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
A fost obligat inculpatul A. D., domiciliat în C., .. 34 D, jud. D., alături de asigurător, la 5.000 lei cheltuieli de judecată către părțile civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr._ al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. D. pentru infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.p, părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, vătămare corporală din culpă art. 184 alin. 2 și 4 din C.p cu aplicarea art. 33 lit b C.p. și art. 33 lit. a C.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în data de 29/30.10.2011 inculpatul conducând autoturismul marca BMW înmatriculat sub nr. BH9704BK pe DJ 561 B a provocat un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei T. F. și vătămarea corporală a părții vătămate J. M. D., aceasta necesitând pentru vindecare 180 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuau cercetarea locului faptei.
Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului cu fotografii judiciare, raportul de expertiză tehnică auto, raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 4316/A3/12.04.2012 emis de IML C., raportul de constatare medico-legală nr. 2627/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 20.09.2012, înscrisuri, declarații martori .
P. încheierea din camera preliminară din data de 06.03.2014, în baza art 342 C.p.p instanța a constatat că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Totodată, a constatat că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat și nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 258/P/2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul D., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor în conformitate cu dispozițiile legale de la data administrării acestora precum și actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A. D. pentru infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.p, părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, vătămare corporală din culpă art. 184 alin. 2 și 4 din C.p cu aplicarea art. 33 lit b C.p. și art. 33 lit. a C.p.
La termenul de judecată din 23.05.2014 inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
De asemenea, inculpatul a aratat ca i-au fost aduse la cunostinta . cu 1 februarie 2014 a noului cod penal si a noului cod de procedura, situatie in care in temeiul art.5 NCP, are dreptul sa solicite aplicarea legii mai favorabile, sens in care a apreciat ca mai favorabila este legea veche, lege sub imperiul careia au fost savarsite infractiunile si a solicitat judecarea sa sub imperiul acestei legi.
P. sentința penală nr. 56/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 5 Cp (nou), art. 74 lit. a, b Cp, art. 76 lit. b Cp și art. 3201 alin. 1 și 7 Cpp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 184 alin. 2 și 4 Cp cu aplicarea art. 5 Cp (nou), art. 74 lit. a și b Cp, art. 76 lit. e Cp și art. 3201 alin. 1 și 7 Cpp, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cp, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cp (nou), art. 74 lit. a și b Cp, art. 76 lit. d Cp, art. 3201 alin. 1 și 7 Cpp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 34 lit. b Cp, au fost contopite cele 3 pedepse aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare așa încât inculpatul a urmat să execute în final pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni care constituie termen de încercare cf. art. 82 Cp.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cp s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe perioada executării pedepsei pedeapsă accesorie a cărei executare o suspendă pe perioada termenului de încercare cf. art. 71 alin. 5 Cp.
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În temeiul art. 3201 alin. 8 Cpp s-a disjuns acțiunea civilă pentru care s-a întocmit nou dosar cu termen de judecată la 13.06.2014, înregistrat sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele:
D. înscrisurile aflate la dosarul disjuns, a rezultat că s-au constituit părți civile în procesul penal numiții T. Ș. A., J. M. D., J. S., T. M., Ș. M., Ș. D., Ș. F. V., G. D. și Ș. C.
De asemenea, la data de 21.05.2014 (fila 41), societatea de asigurare a depus cerere prin care, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 C.p.pen., să se ia act de tranzacțiile intervenite între aceasta și părțile civile J. M. D., T. M., Ș. M., Ș. D., Ș. F. V., G. D. și Ș. C..
La cererea formulată, s-au anexat tranzacțiile semnate de părți și dovezi privind plata sumelor convenite (filele 43-53).
În prezenta cauză în ședința publică din 13.06.2014 partea vătămată J. S. a arătat că nu mai are nicio pretenție de la inculpat de natură civilă și penală, arătând în acest sens că renunță la acțiunea civilă, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei (f.57).
În ceea ce privește partea civilă T. Ș. A., societatea de asigurare, având calitatea de parte responsabilă civilmente, a depus note de ședință (filele 65-72) precum și oferta de despăgubire înaintată anterior părților civile (filele 73-74).
P. concluziile scrise asupra fondului laturii civile, partea civilă T. Ș. A., prin tutore G. D., a solicitat 1.000.000 de euro despăgubiri pentru daunele morale, în calitate de fiică a defunctei T. F. și stabilirea unei pensii de întreținere în valoare de 1.500 lei pe lună, de la data producerii accidentului și până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Fiind interpelat la termenul din 12.11.2014, apărătorul părții civile a arătat că nu este de acord cu sumele propuse de reprezentantul asigurătorului și nici nu are probe de administrat.
Față de cele reținute, constatând că între părțile civile J. M. D., T. M., Ș. M., Ș. D., Ș. F. V., G. D. și Ș. C. și societatea de asigurare au fost încheiate tranzacții privind cuantumul despăgubirilor acordate, acestea arătând expres că prin încasarea sumelor nu mai au nici un fel de pretenții față de persoana responsabilă civilmente sau față de inculpat ca urmare a prejudiciului suferit prin accidentul din 29/30.10.2011, în temeiul art. 23 C.p.pen. instanța a luat act de învoială și, fiind făcută dovada virării sumelor cu privire la care părțile au tranzacționat, va constata acoperit prejudiciul suferit de aceste părți civile.
De asemenea, față de declarația din 13.06.2014, dată în fața instanței, în temeiul art. 22 C.p.pen. s-a luat act de renunțarea părții civile J. S. la acțiunea civilă formulată.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă T. Ș. A., reprezentată legal de tutore G. D., instanța a reținut că aceasta este fiica defunctei T. F., victimă a accidentului de circulație al cărui autor este inculpatul, în mod neechivoc rezultând că decesul acesteia a determinat suferințe psihice care se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral patrimonial, între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciul produs existând un raport de cauzalitate.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, s-a justificat pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești.
Astfel, potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ., instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere intensitatea legăturii afective dintre această parte civilă și victima decedată, dedusă prin raportare la gradul de rudenie, cât și din împrejurările ce caracterizau relațiile părții civile cu defuncta, vârsta la care partea civilă a fost privată de ajutorul, sprijinul și ocrotirea ce îi puteau fi acordate de către mamă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte pretențiile formulate cu titlu de daune morale, considerând că, deși evaluarea bănească a suferinței psihice provocate de decesul unei persoane apropiate nu poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de echitate, suma solicitată, 1.000.000 euro apare ca fiind exagerată, despăgubirile acordate pentru daune morale nefiind menite a avea decât un rol reparator și nu de sursă de îmbogățire fără just temei.
P. urmare, apreciind asupra suferinței și traumei părții civile T. Ș.-A., instanța a apreciat că suma de 300.000 lei este de natură a compensa prejudiciul moral încercat.
În ceea ce privește cererea formulată de aceeași parte civilă pentru stabilirea unei pensii de întreținere până la vârsta de 26 de ani, instanța a reținut că temeiul legal acordării unei astfel de despăgubiri îl constituie dispozițiile art. 1390 C.civ., potrivit cărora despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, la stabilirea acesteia urmând a se ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
În speță, s-a reținut că partea civilă T. Ș.-A. este fiica victimei decedate, existând anterior obligația de întreținere în temeiul art. 516 C.civ., iar potrivit art. 529 C.civ. când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net, pentru un copil.
În cauză, partea civilă nu a făcut dovada veniturilor realizate de victimă, respectiv că aceasta obținea lunar sume în cuantum superior salariului minim net pe economie.
Pe de altă parte, instanța a mai reținut că starea de nevoie a acestei minore este prezumată până la vârsta majoratului, respectiv până la vârsta de 18 ani și numai în condițiile în care, ulterior împlinirii acesteia, s-ar afla în continuare de studii, prestația periodică ar putea continua până la terminarea acestora, fără a se depăși vârsta de 26 de ani, însă la acest moment este prematur a se analiza întrunirea condițiilor enumerate.
De asemenea, sub aspectul cuantumului, instanța a mai avut în vedere că societatea de asigurare a înaintat părții civile o ofertă de despăgubire, în care a indicat pentru minora T. Ș. posibilitatea plății unei prestații periodice de 200 lei/lună, care în opinia instanței concordă cu criteriile reținute mai sus, încadrându-se înspre limita superioară a unei pătrimi din suma de referință – salariul minim net pe economie, în condițiile în care nu s-au administrat alte probe din care să rezulte venituri superioare.
În ceea ce privește data de la care se va acorda această prestație, instanța a reținut că partea civilă T. Ș. A. a fost privată de aportul și sprijinul material al mamei de la data producerii decesului, respectiv 30.10.2011, dată care va fi avută în vedere pentru acoperirea integrală a prejudiciului material suferit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. D., partea civilă T. Ș. A. și asigurătorul O. I. C., prin mandatar B. Asigurătorilor din România, criticile fiind arătate în partea introductivă a deciziei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată ca fiind fondate apelurile declarate de asigurător și inculpat și nefondat apelul părții civile pentru următoarele considerente:
Partea civilă T. Ș. A., prin tutore Gidău D., s-a constituit parte civilă cu 1.000.000 euro daune morale și prestație periodică în cuantum de 1500 lei lunar începând cu data producerii accidentului și până la împlinirea vârstei de 26 ani..
Constatând că sunt întrunite cerințele art. 1391 alin.2 cod civil, instanța de fond a acordat suma de 300.000 lei, reținând intensitatea legăturilor afective dintre minoră și victimă și vârsta la care a fost privată de ajutorul și ocrotirea unei mame.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare ci este apreciată de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute, modul în care au fost afectate situația familială, socială și profesională.
Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate și nu una având exclusiv scop patrimonial; sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii; nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; aceste sume trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.
În raport de aceste considerente și având în vedere împrejurările și modalitatea producerii accidentului în urma căruia partea civilă a rămas organă, că infracțiunea comisă de inculpat este din culpă, că nu este o daună directă ci un prejudiciu nepatrimonial de afecțiune, C. apreciază că suma de 200.000 lei corespunde mai bine unei aprecieri rezonabile și echitabile, de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie pentru prejudiciul moral suferit și nu să determine o îmbogățire fără just temei.
De precizat că principala satisfacție compensatorie este și trebuie realizată prin hotărârea de condamnare a autorului accidentului și nu prin acordarea de despăgubiri civile într-un cuantum exagerat.
În ceea ce privește prestația periodică stabilită în favoarea minorei, se constată că suma de 200 lei/lună a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 1390 rap. la art. 517, 529 cod civil,, luându-se în calcul venitul minim pe economie, la dosarul cauzei neexistând nici o dovadă că victima realiza venituri.
De menționat că nu se impune stabilirea unei sume globale până la data pronunțării hotărârii, acest aspect fiind reglementat la punerea în executare și stabilirea sumei datorate de către asigurător.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată către partea civilă, se constată că acesta a fost stabilit corect, potrivit art. 276 alin.2 și 3 cod pr.penală însă, obligarea și a inculpatului la plata acestor cheltuieli alături de asigurător este nelegală, deoarece conform art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil iar potrivit art. 50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin.1 pct. 2 lit. a cod pr.penală se vor admite apelurile declarate de asigurător și inculpat, se va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând, se vor reduce daunele morale la 200.000 lei și se va înlătura obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată către partea civilă; în baza art. 421 alin.1 pct. 1 lit. b cod pr.penală se va respinge apelul părții civile T. Ș. A., ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de inculpatul A. D. și asigurătorul O. I. C., prin mandatar B. Asigurătorilor din România, împotriva sentinței penale nr. 24 din 11 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în parte .
Reduce despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârea apelată asiguratorul către partea civilă T. Ș. A., de la 300.000 lei la 200.000 lei daune morale.
Înlătură dispoziția din hotărârea apelată privind obligarea inculpatului alături de asigurator la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile în cuantum de 5000 lei, cheltuieli, care rămân în sarcina asiguratorului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale .
Respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă T. Ș. A..Obligă partea civilă prin reprezentant legal G. D. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2015.
C. L. O. D.
Grefier,
D. L.
Red.jud. O.D.
j.f.R.M.F.
I.B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 397/2015.... | Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 1224/2015.... → |
|---|
