Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 485/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU M.
DECIZIE Nr. 485/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
PREȘEDINTE C. C.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul P. I.– deținut în P. de M. și T. C., împotriva sentinței penale nr.626 pronunțată la data de 17.09.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat P. I. asistat de avocat F. M. R. care subst. pe avocat B. A. din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
Avocat F. M. R., pentru contestator condamnat, având cuvântul, depune la dosar înscrisuri din partea contestatorului condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune,
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri condamnatului.
Avocat F. M. R., pentru contestator condamnat, având cuvântul solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale, rejudecând admiterea propunerii de liberare condiționată, îndeplinind condițiile de a fi liberat condiționat, a fost recompensat de două ori de la ultima amânare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, corect s-a reținut că nu se justifică încă liberarea condamnatului, în condițiile în care din datele cauzei nu rezultă suficiente elemente că convingă instanța că această persoană va avea o conduită responsabilă după liberare, că s-a îndreptat si conștientizează gravitatea faptelor pe care le-a comis.
Avocat F. M. R., pentru contestator condamnat, având cuvântul în replică arată faptul că penitenciarul a emis o caracterizare pozitivă pentru condamnat, care a avut un comportament adecvat cu colegii si personalul, după ultima discutare în comisie și-a însușit gradul de pericol al infracțiunii, a dobândit o calificare profesională, dorind să se se angajeze în muncă pentru a-și ajuta părinții și să demonstreze că s-a îndreptat.
Contestatorul Pușcasu I., având ultimul cuvât arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, regretă fapta comisă și dorește să demonstreze că s-a îndreptat.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 626 pronunțată la data de 17.09.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă propunerea de liberare din centrul de detenție a condamnatului P. I., fiul lui I. și M., născut la data de 27.04.1996, CNP_, cu domiciliul în sat Ciudanovița, ., .-S., deținut în PMT, ca nefondată.
În baza art.181 alin.2 din Legea nr.254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 10.02.2016.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 15.07.2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, propunerea formulată de Comisia de Individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție din cadrul Penitenciarului de M. și T. C. privind liberarea condamnatului P. I..
S-a arătat că persoana privată de libertate Pușcasu I. execută măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală CD 54/2014 a Tribunalului D. pentru săvârșirea infracțiunea de viol.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 125 alin. 4 C.p., poate fi liberată, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, persoana privată de libertate care a împlinit vârsta de 18 ani, și dacă, în cursul executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție, a dovedit interes constat pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că, deși petentul a executat fracțiunea de ½ din durata măsurii educative, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Executarea pedepsei a început la data de 02.04.2013 și urmează să expire în termen la data de 01.12.2016.
Pentru a putea fi liberat din centrul de detenție, condamnatul trebuie să execute 1/2 respectiv 670 zile, și a executat de la data de 02.04.2013 până la data de 15.07.2015, un număr de 835 zile închisoare.
Conform procesului verbal din data de 15.07.2015 întocmit de Comisia de propuneri din cadrul centrului de detenție, petentul condamnat a mai fost discutat o dată și amânat pentru data de 08.07.2015.
Pe parcursul executării pedepsei a avut o conduită oscilantă în raport cu normele mediului instituțional, fiind recompensat de 5 ori și sancționat disciplinar de 3 ori, pentru nerespectarea ROI și lovire deținut.
Având în vedere natura faptei pentru care acesta a fost internat în centrul de detenție precum și perioada rămasă de executat, instanța constată că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că măsura educativă a internării în centrul de detenție aplicată persoanei private de libertate si executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărâre, astfel încât apreciază că subzistă necesitatea executării în continuare a măsurii educative aplicate, urmând a se fixa un termen la data de 10.02.2016, după expirarea căruia poate fi reiterată cererea de liberare din centrul de detenție,conduita persoanei private de libertate în această perioadă urmând a fi avută în vedere pentru a aprecia asupra atingerii scopului măsurii educative aplicate.
Față de cele reținute anterior, tribunalul a respins propunerea de liberare din centrul de detenție formulată de Comisia de liberare condiționată din cadrul Centrului de Detenție PMT C. cu privire la condamnatul P. I. ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În motivarea contestației a arătat că netemeinic a reținut prima instanță că măsura educativă nu și-a atins până în prezent scopul, întrucât penitenciarul a emis o caracterizare pozitivă pentru condamnat, care a avut un comportament adecvat cu colegii si personalul, după ultima discutare în comisie și-a însușit gradul de pericol al infracțiunii, a dobândit o calificare profesională, dorind să se se angajeze în muncă pentru a-și ajuta părinții și să demonstreze că s-a îndreptat.
În dovedirea contestației a depus la dosar angajament emis de S.C. SUPER IMPOSER S.R.L sub nr. 9230/02.07.2015, certificat de calificare profesională, disploma de studii, certificat de absolvire curs de pregătire emis de Societatea Națională de C. Roșie.
Analizând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, C. constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente :
În mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că, deși persoana privată de libertate P. I. a executat fracția de ½ din durata măsurii educative, prevăzută de art. 125 alin. 4 Cod penal, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării acesteia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată.
Într-adevăr, liberarea condiționată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică dacă se constată de către instanță îndeplinirea condițiilor legale, constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.
C. de apel constată că în raport cu gravitatea faptei săvârșite de contestator, constând în aceea că a întreținut raport sexual cu o minoră în vârstă de 14 ani, pentru constrângerea acesteia folosind forța fizică, dar și de comportamentul oscilant dovedit pe parcursul executării măsurii educative, este necesar ca procesul de reeducare al contestatorului să continue în stare de detenție.
Datele rezultate din caracterizarea întocmită de PMT C. nu relevă un comportament constant pozitiv care să conducă la concluzia că măsura educativă a internării și-a atins scopul și că petentul s-a îndreptat, putându-se integra în societate.
Astfel, deși se constată că acesta în cursul detenției urmat programe educaționale și cursuri școlare, absolvind clasa a 9-a, evaluarea psihologică relevă că petentul prezintă în continuare personalitate cu tendințe ale imaturității afective și comportamentale, iar ameliorarea comportamentului a intervenit abia după data de 04.02.2015 când a fost analizat anterior de comisia de liberare. Anterior, acesta a avut nu mai putin de trei abateri disciplinare, inclusiv prin lovirea unui alt deținut, astfel că, în acord cu prima instanță, C. constată că nu există suficiente indicii că petentul a înțeles gravitatea și consecințele faptei sale, că s-a îndreptat și că se poate reintegra în societate.
În concluzie, C. consideră necesară continuarea executării măsurii educative în stare de detenție, pentru continuarea pregătirii școlare și profesionale, impunerea obligației de prezentare la serviciul de probațiune, în cazul în care ar fi pus în libertate, nefiind în măsură să garanteze finalizarea procesului de reeducare al contestatorului.
Față de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, C. va respinge contestația ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul P. I.– deținut în P. de M. și T. C., împotriva sentinței penale nr.626 pronunțată la data de 17.09.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
Președinte,
C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. CC.
j.f.C.T.O.
V.D./IB
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1311/2015. Curtea... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 497/2015.... → |
|---|
