Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 1224/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1224/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1224/2015
Dosar nr._ - ART.199 N.C.P. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1224
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. C. M.
Judecător - Ș. B.
Grefier - M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă curtea de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul inculpat R. C., împotriva sentinței penale nr.1578 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect violența în familie (art.199 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat R. C. asistat de avocat I. E., desemnat din oficiu în substituire pentru avocat S. P. și partea vătămată R. A., lipsind partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ NR.1 C.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, partea vătămată a arătat că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă.
În raport de această precizare, s-a luat câte o declarație părților, prin care partea vătămată R. A., a arătat că-și retrage plângerea prealabilă formulată întrucât s-a împăcat cu inculpatul, iar inculpatul R. C. a arătat că este de acord cu retragerea plângerii de către partea vătămată, declarații care au fost consemnate și depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I. E., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și încetarea procesului prin retragerea plângerii.
Partea vătămată R. A. solicită încetarea procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și încetarea procesului penal cu obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Apelantul inculpat R. C. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și încetarea procesului penal.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1578 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în baza art. 199 alin.1 C.p. rap. la art. 193 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p. și aplic. art. 375 C.p.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul R. C., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25 lei reprezentând daune materiale .
In temeiul 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost obligat inculpatul R. C. la plata către partea civila S. Județean C. de Urgenta a sumei de 127 lei actualizata cu indicele de inflație la data plații efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile R. A..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu numărul 5042/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței la data de 12.12.2014, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 199 Cp combinat cu art. 193 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp.
Prin încheierea din 13.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, potrivit art. 346 alin. 2 N.C.p.p., dispunând începerea judecării în cauză privind pe inculpatul R. C., infracțiunii de violență în familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 199 Cp combinat cu art. 193 alin. 1 și 2 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată R. A. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, la data de 30.09.2014 cu suma de 1123,6 lei reprezentând: daune morale – 1000 lei și daune materiale 123,6 lei.
În ședința publică din data de 20.03.2015, persoana vătămată R. A. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând daune materiale, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La data de 18.06.2014 S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 124,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate R. A..
La termenul de judecată din 17.04.2015, inculpatului R. C. s-au adus la cunoștință dispozițiile art. art. 374 alin. 4,art. 375 și art. 396 alin.10 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul R. C. a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, din conținutul acesteia reieșind că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 Cp de la 1969, prin sentința penală nr. 133/11.02.2004 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 249/24.05.2004 a Curții de A. C.. Acesta a executat o parte din pedeapsă, fiind liberat condiționat la data de 26.10.2007, cu un rest de pedeapsă neexecutată, de 1121 zile.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
R. A. este căsătorită cu inculpatul R. C. din data de 18.08.1977, așa cum rezultă din extrasul din Registrul de căsătorie – pentru uz official – nr. 9255/04.06.2014, eliberat de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Predești.
De mai mult timp, R. A. locuiește efectiv în gospodăria fiicei sale S. M., în ., județul D., întrucât soțul R. C., o acuză de infidelitate.
În seara zilei de 22.04.2014, în jurul orei 20.15, R. A. circula pe drumul județean 606 din satul Milovan al comunei Pleșoi, județul D., către locuința fiicei sale, S. M.. La acea oră l-a văzut pe soțul său R. C., care circula pe un teren arabil din apropiere.
Acesta a venit la ea în drumul județean 606 și, cu ajutorul cozii din lemn a unui topor pe care îl avea asupra lui, a lovit-o de mai multe ori peste corp și membre.
Văzându-se în pericol, persoana vătămată a început să țipe după ajutor, iar la scurt timp la fața locului a sosit nepoata sa, C. A. E. și fiica sa S. M..
Când le-a văzut pe cele două venind spre locul incidentului, inculpatul R. C. a încetat să o mai lovească pe soția sa, plecând spre casă, pe câmp.
Întrucât R. A. acuza dureri la antebrațul mâinii drepte, despre care spunea că nu o poate mișca, martora C. A. E. a solicitat intervenția Ambulanței, fiindu-i astfel acordate primele îngrijiri.
Prin Ordonanța din data de 25.04.2014 a organelor de cercetare penală s-a dispus efectuarea unei examinări medico legale a persoanei vătămate R. A., pentru a se stabili: leziunile pe care aceasta le-a suferit în data de 22.04.2014, modul cum acestea au fost produse, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și dacă leziunile suferite i-au pus viața în primejdie.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală numărul 1336/A1/ 14.05.2014, persoana vătămată R. A., în vârstă de 54 ani a prezentat leziuni de violență ce pot data din 22.04.2014; au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure; a necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Raportul de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale numărul 1827/A1/30.09.2014 al Institutului de Medicină Legală C. a concluzionat: „ în urma examinării raportului de constatare medico-legală numărul 1336/A1/14.05.2014 privind pe numita R. A., în vârstă de 54 ani, vă precizăm că leziunile traumatice suferite nu i-au pus în primejdie viața.”
Audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de făptuitor, suspect și inculpat, R. C. a negat săvârșirea faptei descrise mai sus, poziție procesuală ce nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în prezenta cauză.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul R. C. a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a reținut că inculpatul R. C. a recunoscut săvârșirea faptei, iar declarația sa se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza.
În drept, fapta inculpatului R. C. care la data de 22.04.2014, în jurul orei 20,15, în timp ce se afla în ., în apropierea locuinței persoanei vătămate R. A., soția sa, a exercitat acte de violență asupra acesteia, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 alin.1 C.pen. combinat cu art. 193 alin.1 și 2 C.pen.
Inculpatul R. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 C.pen. prin S.P. 133/11.02.2004 a Tribunalului D., definitivă prin D.P. 249/24.05.2004 a Curții de A. C., reținându-se astfel dispozițiile art. 41 alin.1 C.pen.
Elementul material al infracțiunii de violență în familie s-a realizat prin acțiunea de lovire a persoanei vătămate R. A. de către inculpatul R. C.. Urmarea imediată a constat în pricinuirea de leziuni persoanei vătămate care au necesitat pentru vindecare 40 – 45 zile îngrijiri medicale. Între elementul material al infracțiunii și urmarea imediată există raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea inculpatului față de fapta săvârșită și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art. 16 alin. 3 lit. a Cp, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
La sancționarea faptei, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând și regretând fapta, dându-se relevanță juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art. 396 alin. 10C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se va face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Inculpatul R. C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 Cp de la 1969, prin sentința penală nr. 133/11.02.2004 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 249/24.05.2004 a Curții de A. C.. Acesta a executat o parte din pedeapsă, fiind liberat condiționat la data de 26.10.2007, cu un rest de pedeapsă neexecutată, de 1121 zile.
La data săvârșirii prezentei fapte, respectiv la data de 22.04.2014, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie întrucât nu s-a împlinit termenul de reabilitare a pedepsei de 7 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 133/11.02.2004 a Tribunalului D., definitivă prin decizia penală nr. 249/24.05.2004 a Curții de A. C.
Din aceste considerente, în baza art. 199 alin.1 C.p. rap. la art. 193 alin. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin.1 C.p. și aplic. art. 375 C.p.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. instanța a condamnat inculpatul R. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Cu privire la latura civilă, conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din analiza acestor prevederi legale reiese că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase. Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Privitor la pretențiile civile ale părților vătămate, instanța reține că inculpatul, persoana din cauza căreia partea civilă a suferit, este dator să despăgubească victima și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care aceasta le-a suferit în urma infracțiunii.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată R. A. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, la data de 30.09.2014 cu suma de 1123,6 lei reprezentând: daune morale – 1000 lei și daune materiale 123,6 lei.
În ședința publică din data de 20.03.2015, persoana vătămată R. A. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând daune materiale, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La data de 18.06.2014 S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 124,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate R. A..
Instanța, la termenul de judecată din data de 20.03.2015, a pus în vedere părții civile R. A. să indice probele prin care înțelege să-și dovedească pretențiile de natură civilă și a acordat termen în acest sens.
Partea civilă R. A. nu s-a mai prezentat în fața instanței și nici nu a depus probe în susținerea pretențiilor civile invocate, motiv pentru care în baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. instanța a admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 25 lei reprezentând daune materiale .
In temeiul 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., a obligat inculpatul R. C. la plata către partea civila S. Județean C. de Urgenta a sumei de 127 lei actualizata cu indicele de inflație la data plații efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile R. A..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul R. C., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de azi, C. le-a luat câte o declarație părților, prin care partea vătămată R. A., a arătat că-și retrage plângerea prealabilă formulată, iar inculpatul R. C. a arătat că este de acord cu retragerea plângerii de către partea vătămată.
În raport de cele învederate, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul, va desființa în totalitate sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap.la art.16 lit.g C.p.p., va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.199 alin.1 rap.la art.193 alin.1 și 2 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În condițiile art.25 alin.5 C.p.p. va lăsa nesoluționate acțiunile civile exercitate în cauză.
În baza art.275 pct.2 lit.b C.p.p., va obliga persoana vătămată la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la fond și în apel.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului R. C., fiul lui S. și M., născut la data de 24.05.1954 în ., cu domiciliul în ., nr. 153, CNP_, formulat împotriva sentinței penale nr. 1578 din 29.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, desființează în totalitate sentința penală numărul 1578 din 29.04.2015 a Judecătoriei C. și, rejudecând:
În baza art.396 alin.6 C.p.p. rap.la art.16 lit.g C.p.p. dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.199 alin.1 rap.la art.193 alin.1 și 2 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În condițiile art. 25 alin.5 C.p.p. se lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate în cauză.
În baza art.275 pct.2 lit.b C.p.p. obligă persoana vătămată R. A., fiica lui N. și A., născută la data de 07.10.1959 în ., cu domiciliul în ., nr. 153, CNP_, la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la fond și în apel.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel se va avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. C. M. Ș. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.Ș.B.
J.fond:S.C.M.
G.S. 23.10. 2015/4ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1162/2015. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1331/2015.... → |
|---|








