Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 371/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2012 în dosarul nr. 371/2012
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.371
Ședința publică de la 17 Februarie 2012
PREȘEDINTE C. Șeleajudecător
T. Mireajudecător
G. Vizirujudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. M., împotriva sentinței penale nr.222 din 6 octombrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat R. M., apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa și, fiind de acord, s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu a arătat în concret care sunt împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante, indicându-le generic, în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat în instanță, dar nici nu a stabilit în concret termenul de încercare al pedepsei aplicate, așa încât se impune reținerea spre rejudecare și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum corespunzător gravității faptei, cu înlăturarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
Avocat R. M. pentru inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, în raport cu gradul de pericol social, întrucât nu a produs niciun eveniment rutier, traficul era redus la acea oră și inculpatul nu are antecedente penale.
Inculpatul având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.222 din 6 octombrie 2011, J. M., în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2001, cu aplic. art.74-76 Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. I. - fiul lui M. și M., născut la data de 06.04.1970 în mun. M., jud.Gorj, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Cătunele, ..172, jud. Gorj, CNP_, la 2 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 și urm. Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.
S-a dispus aplicarea disp.art.71 alin.5 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 492/P/2011 din 06.07.2011 P. de pe lângă J. M. a trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La data de 26.03.2011 în jurul orelor 23,00, lucrătorii Poliției Municipiului M., în timp ce efectuau un control pe linie de circulație pe .. M., au oprit în trafic autoturismul marca VW GOLF cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul V. I. .
Inculpatul a fost testat de către organele de poliție cu aparatul alcooltest, care a afișat o alcoolemie de 0,81 mg/l, motiv pentru care a fost transportat apoi la Spitalul Municipal M., fiind recoltate probe biologice de sânge din a căror analiză a rezultat că acesta avea o alcoolemie de 1,60 gr.%0 la prima probă recoltată și o alcoolemie de 1,40 gr%o la proba numărul doi.
Starea de fapt expusă mai sus a fost probată în cursul urmăririi penale cu proces verbal de depistare în trafic, buletin de analiză toxicologică, declarații de martori, declarație de inculpat.
Având în vedere situația de fapt reținută mai sus, în drept, fapta inculpatului de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul, cu o alcoolemie peste limita legală de 0,80 gr./l. alcool pur în sânge și care a avut reprezentarea și a acceptat faptul că acțiunea sa constituie un pericol pentru siguranța circulației, chiar dacă nu l-a urmărit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 .
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
La alegerea pedepsei precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite determinat de modul de producere și de importanța valorilor sociale încălcate.
Au fost, de asemenea, avute în vedere datele persoane ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine corespunzătoare după săvârșirea faptei și o conduită bună anterior săvârșirii faptei.
În acest sens instanța a reținut circumstanțele prevăzute de art. 74 - 76 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. Prin urmare, în baza art. 71 alin. 1 C.pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Apreciind în contextul celor deja menționate și ținând cont de probele în circumstanțiere administrate în cauză, declarația martorului I. I., a fost suspendată condiționat executarea conform art. 81 C,.pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, potrivit art. 82 C.pen. și în baza art. 71 alin. 5 din același cod, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu a arătat în concret care sunt împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante, indicându-le generic, în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat în instanță, dar nici nu a stabilit în concret termenul de încercare al pedepsei aplicate, așa încât se impune reținerea spre rejudecare și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum corespunzător gravității faptei, cu înlăturarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. M. nr.492/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul V. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
La primul termen de judecată din 15 septembrie 2011, prima instanță a acordat termen pentru ca apărătorul inculpatului să-și pregătească apărarea, pentru ca la al doilea termen de judecată din 6 octombrie 2011 a soluționat cauza.
Potrivit art.4 Cod pr.penală, instanța de judecată este obligată să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal.
Astfel, instanța este obligată în stabilirea adevărului să cerceteze toate probele necesare în cauză.
De asemenea, instanța este obligată în obținerea contactului direct cu întregul material probator în perceperea nemijlocită a elementelor de natură să influențeze soluționarea cauzei, respectiv să ia legătura personal cu inculpatul, să asculte martorii, să perceapă direct mijloacele materiale de probă, garantând în același timp și principiul contradictorialității.
Or, prima instanță nu a insistat în audierea inculpatului și a martorilor audiați de către organele de urmărire penală, încălcând astfel principiul rolului activ, al nemijlocirii și contradictorialității, cercetarea judecătorească lipsind cu desăvârșire, aspect ce atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Pe considerentele sus-menționate, având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, precum și dreptul la un proces echitabil coroborat cu dublul grad de jurisdicție, Curtea constată recursul ca fondat, urmând să caseze sentința și să dispună rejudecarea de către aceeași instanță J. M..
În rejudecare, prima instanță va proceda la audierea inculpatului, raportându-se și la dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile alineatului întâi, pentru ca apoi să admită, nemijlocit și în contradictoriu, probele strânse la urmărirea penală, urmând a se avea în vedere și celelalte critici formulate prin promovarea căii de atac.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. M., împotriva sentinței penale nr.222 din 6 octombrie 2011, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. I..
Casează sentința și dispune rejudecarea de către aceeași instanță J. M..
Cheltuielile judiciare în recurs din care 200 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 februarie 2012.
C. ȘeleaTatiana MireaGabriel V.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.C.I.
PS/23.02.2012
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 343/2012. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Curtea... → |
|---|
