Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1146/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1146/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1146/2014
Dosar nr._ - Art.211 Cod penal – latura civilă -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1146
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE V. Mireajudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul N. N. S., partea civilă M. M. V. și partea responsabilă civilmente C. I., împotriva sentinței penale nr.4 din 5 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat Tentea P., apărător ales, pentru inculpatul N. N. lipsă, avocat C. R., apărător ales, pentru partea civilă lipsă, avocat Serbănescu T., apărător ales, pentru inculpatul C. B. A., lipsă, partea responsabilă civilmente, asistată de avocat Ș. T., apărător ales, lipsind S. de Probațiune de pe lângă T. D..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța din oficiu pune în discuția părților excepția tardivității apelului declarat de partea civilă M. M. V..
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. R. pentru partea civilă M. M. V., a apreciat că apelul declarat de partea civilă este în termen și a solicitat majorarea daunelor morale acordate de către instanța de fond.
În susținerea apelului declarat, au fost invocate importanța valorii sociale lezate, circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie (loc public), personalitatea părții vătămate, precum și împrejurarea că aceasta este angajat al unei societăți din C..
Avocat Ș. T., pentru partea responsabilă civilmente C. I., a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie arătând că suma acordată părții civile este prea mare și că aceasta nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli.
Avocat Tentea P., pentru inculpatul N. N., a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea acesteia, în sensul diminuării daunelor morale acordate părții civile.
A solicitat respingerea apelului declarat de partea civilă M. M. V. ca tardiv și admiterea apelului declarat de partea responsabilă civilmente C. I..
Avocat Ș. T. pentru inculpatul C. B. A., a lăsat la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța cu privire la excepția invocată și a solicitat admiterea apelurilor declarate de inculpatul N. N. și partea responsabilă civilmente C. I..
Avocat C. R. pentru partea civilă M. M. V., a solicitat respingerea apelurilor declarate de inculpatul N. N. și partea responsabilă civilmente C. I..
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelurilor declarate de inculpatul N. N. și partea responsabilă civilmente C. I. și obligarea, în solidar, a celor doi inculpați la plata daunelor morale, iar a inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.3 Cod pr.penală, s-a solicitat obligarea inculpatului minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4 din 5 martie 2014, Judecătoria Filiași, în baza art. 396 C.P.P. a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M. M. – V., domiciliat în orașul Filiași, .. 39, județul D. și a obligat pe fiecare dintre inculpații: N. N. – S., cu domiciliul în municipiul C., ., ., județul D., C.N.P.:_ și C. B. – A., cu domiciliul în ., .. 224, județul D., C.N.P._, la plata sumei de 3000 lei, către partea civilă, cu titlu de daune morale.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 800 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința penală nr. 3 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Filiași, instanța, având în vedere că, în cauză, pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe, potrivit dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 5 din Codul de procedură penală a dispus disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală și formarea prezentului dosar sub nr._ /2013, la care au fost atașate fotocopii din dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași și din dosarul de urmărire penală numărul 1141/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
Pe parcursul judecății, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea părții civile, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii M. E. (depoziție fila nr. 73 din dosar) și N. V. (depoziție fila nr. 75 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 3 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Filiași, instanța, în baza art. 211 alin. 1 C.P., rap. la art. 211 alin. 2 lit. b) și c) C.P. și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a) C.P., cu aplicarea art. 75 C.P. și art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C.P. și art. 320 indice 1 C.P.P., a dispus condamnarea inculpatului N. N. S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, împotriva părții vătămate M. M. – V., iar în baza art. 88 C.P. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 09.11.2013, până la 25.11.2013, inclusiv. Totodată, în baza art. 71 C.P. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute prin disp. art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b) C.P., iar în baza art. 86 indice 1 C.P. s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului N. N. – S., stabilind conform art. 86 indice 2 C.P. un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 C.P., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. D. la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.P.P., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 4 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În acest sens, s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea – credință a măsurilor de supraveghere, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atrage după sine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Prin aceeași sentință penală, în baza art. 211 alin. 1 C.P., rap. la art. 211 alin. 2 lit. b) și c) C.P. și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a) C.P., cu aplicarea art. 99 C.P. și art. 320 indice 1 C.P.P. a fost condamnat inculpatul C. B. A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, împotriva părții vătămate M. M. – V., iar în baza art. 83 C.P. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. B. – A. prin sentința penală nr. 8 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ și executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.
In baza art. 88 C.P. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 09.11.2013, până la 25.11.2013, inclusiv.
In baza art. 71 C.P. și Decizia LI./2007 a I.C.C.J - Secțiile Unite, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute prin disp. art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b) C.P.
In baza art. 86 indice 1 C.P. raportat la art. 110 indice 1 C.P. și Decizia LXXV/2007 a I.C.C.J. – Secțiile Unite, s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului C. B. - A., stabilind conform art. 110 C.P. un termen de încercare de 4 ani.
In baza art. 110 indice 1 alin. 1 C.P. raportat la art. 103 C.P., s-a încredințat supravegherea executării pedepsei de către inculpatul C. B. - A., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, părinților acestuia.
In baza art. 86 indice 3 alin. 1 C.P. rap. la art. 110 indice 1 C.P., pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. D. la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 din C.P.P., rap. la art. 110 indice 1 alin. 3 C.P., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 4 C.P. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În acest sens, a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea – credință a măsurilor de supraveghere, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atrage după sine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii; în baza art. 191 alin. 1 C.P.P. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constat următoarele:
In dimineața zilei de 09.11.2013, în jurul orelor 5:30 dimineața, inculpații au agresat în loc public, respectiv pe bulevardul central din orașul Filiași, bulevardul Racoțeanu, pe partea vătămată M. M. V. cu scopul de a-i sustrage prin violență sumele de bani pe care partea vătămată le-ar fi avut asupra sa, iar după punerea în aplicare a rezoluției infracționale, respectiv după ce au lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, producându-i acesteia leziuni ce necesită pentru vindecare 8 – 9 zile de îngrijiri medicale, cei doi inculpați i-au sustras portofelul părții vătămate în care se afla actul acesteia de identitate și suma de 10 lei.
Ulterior, inculpații au fugit spre gara orașului Filiași, fiind urmăriți de agenții de ordine publică, inculpatul C. B. – A. fiind reținut de către organele de poliție în apropierea gării mai sus amintite.
Inculpații au recunoscut starea de fapt, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 C.p.p., instanța constatând că ambii au fost implicați în acțiunea de lovire și sustragere a portofelului părții vătămate, mai precis inculpatul C. B. A., ce este minor, a fost cel care a lovit-o primul cu pumnul pe partea vătămată în zona feței, din lateral spate, iar inculpatul N. N. S. a lovit-o cu piciorul, după care inculpatul minor i-a sustras din buzunarul pantalonilor portofelul părții vătămate.
S-a constatat că ambii inculpați sunt coautori ai infracțiunii de tâlhărie, că în principiu actele materiale de tâlhărie au fost deopotrivă exercitate de aceștia, astfel încât în sarcina acestora este angajată răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. 1 C.P., rap. la art. 211 alin. 2 lit. b) și c) C.P. și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a) C.P., instanța urmând însă, ca la dozarea pedepsei ce s-a aplicat inculpaților, să aibă în vedere circumstanțele personale ale acestora, respectiv dispozițiile art. 75 C.P., în sarcina inculpatului major și, respectiv, art. 99, privitor la minoritate, referitor la inculpatul C. B. A..
Reținându-se săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, referitor la inculpatul N. N. S., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 C.p., art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C.p., apreciind că lipsa antecedentelor penale, comportamentul sincer și calitatea acestuia de student, constituie circumstanțe atenuante, personale ale acestuia, dar și aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 C.p.p., privind recunoașterea faptei, efectiv aplicând inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, împotriva părții vătămate M. M. – V., apreciind că prin această pedeapsă se asigură scopul sancționator, preventiv și educativ prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Privitor la inculpatul C. B. Andrei, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 C.p. și art. 320 indice 1 C.p.p., condamnându-l pe acesta, în baza art. 211 alin. 1 C.P., rap. la art. 211 alin. 2 lit. b) și c) C.P. și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a) C.P, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, împotriva părții vătămate M. M. – V., aceasta fiind pedeapsa rezultantă după aplicarea în cauză mai întâi a prevederilor art. 99 C.p. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu jumătate și art. 320 indice 1 C.p., reducând cu o treime limitele de pedeapsă rezultate după reducerea cu o jumătate a pedepsei prevăzute de lege.
S-a constatat, din fișa de cazier judiciar a inculpatului și din analiza dosarului nr._ că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 8 din 30.01.2013 și a săvârșit fapta dedusă judecății în prezenta cauză în termenul de încercare a acestei pedepse de 6 luni închisoare, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 83 C.p., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. 8/30.01.2013 și executarea în întregime a acestei pedepse, care nu a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare. Totodată, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului C. B. – A. și s-a stabilit, conform art. 110 C.P., un termen de încercare de 4 ani.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 28 alin. 1 din Codul de procedură penală republicat, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Ca atare, instanța de fond a verificat existența și întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciu.
Conform dispozițiilor art. 1349 alin. 1 și 2 din Codul civil, "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane" iar "cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase.
Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.
Din analiza acestor prevederi legale a reieșit că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, dispozițiile art. 1349 din Codul civil impun îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția celui răspunzător de producerea prejudiciului, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat. Sarcina dovedirii acestora revine, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, celui care se pretinde prejudiciat, lipsa oricărei dintre cele patru condiții făcând imposibilă angajarea răspunderii civile delictuale.
În cauză, inițial, persoana vătămată M. M. – V. s-a constituit parte civilă împotriva ambilor inculpați cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale cauzate de șocul, disperarea și suferința pe care le-a resimțit ca urmare a atitudinii (faptei) celor doi inculpați.
Instanța a reținut că prin săvârșirea faptei s-a produs părții civile un prejudiciu moral, care trebuie acoperit.
Astfel, date fiind împrejurările, acțiunile și urmările pe care le-a suferit partea civilă, nu se poate pretinde că actele de lovire la care a fost supusă aceasta, doar pentru a i se sustrage suma de 10 lei, în timp ce se îndrepta spre a-și găsi un loc de muncă, nu au cauzat un prejudiciu moral părții civile, prejudiciu ce constă în suferințele psihice, durerea și trauma pe care orice om aflat în situația părții civile le-ar fi suportat.
Nu poate rămâne fără urmări, indiferent de persoana aflată în discuție, spaima de a fi atacat în plină stradă, pentru a fi jefuit, luat prin surprindere, din spate, de două persoane necunoscute, mai ales când victima se trezește de dimineață tocmai pentru a face naveta la un loc de muncă pentru care se afla în probe.
Este evident că o astfel de împrejurare nu a dat naștere unui prejudiciu material, pe care de altfel partea civilă nici nu l-a dovedit, iar în condițiile în care nu avea un contract de muncă, ce a fost reziliat tocmai ca urmare a vătămării sale, nu se poate susține un raport de cauzalitate între pierderea locului de muncă și fapta de tâlhărie la care partea civilă a fost supusă.
Totodată, prejudiciul moral trebuie apreciat și în funcție de persoana părții civile și, mai ales, de intensitatea durerii, traumei, pe care aceasta a suferit-o or, sub acest aspect, martorii propuși de partea civilă au declarat în fața instanței că aceasta nu a rămas cu sechele și și-a revenit psihic după acest incident.
Instanța de fond a apreciat că, sub aspectul daunelor morale, suma de 1000 de lei la care inculpații au fost dispuși prin avocații acestora să o plătească părții civile este neîndestulătoare, iar suma de 30.000 de lei cerută de partea civilă este exagerată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada unui prejudiciu grav adus demnității, sănătății sau integrității psihice a acesteia.
În concluzie, instanța a apreciat că suma de 3.000 de lei cu titlu de daune morale la care va fi obligat fiecare inculpat (în total 6.000 de lei), este o sumă ce cuantifică corespunzător suferința psihică produsă părții civile prin infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost condamnați.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul N. N. S., partea civilă M. M. V. și partea responsabilă civilmente C. I..
Partea civilă M. M. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii penale și majorarea daunelor morale acordate de către instanța de fond.
În susținerea apelului declarat, au fost invocate importanța valorii sociale lezate, circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie (loc public), personalitatea părții vătămate, precum și împrejurarea că aceasta este angajat al unei societăți din C..
Partea responsabilă civilmente C. I. a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, arătând că suma acordată părții civile este prea mare și că aceasta nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli.
Inculpatul N. N. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea acesteia, în sensul diminuării daunelor morale acordate părții civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că în ziua de 9.11.2013, în jurul orei 5:30, inculpații N. N. S. și C. B. A. au lovit-o pe partea civilă M. M. V. cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 9 zile de îngrijiri medicale, actele de violență fiind exercitate în scopul sustragerii banilor pe care aceasta îi avea asupra sa.
Prin s.p.nr.3 din 22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului major N. N. S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată și a inculpatului minor C. B. A. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, precum și disjungerea laturii civile a cauzei.
Soluționând acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. M. V. instanța de fond, prin s.p.nr.4 din 5.03.2014, a constatat că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale și a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpați la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. M. V..
C. apreciază, astfel, că în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât suntem în prezența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și prejudiciu și a formei de vinovăție prevăzută de lege.
Se poate observa, însă, că prima instanță, în mod greșit a obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 3000 cu titlu de daune morale, întrucât au fost încălcate, astfel, dispozițiile art. 1382 din Noul Cod Civil, potrivit cărora cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. Prin urmare, cum cei doi inculpați au acționat în calitate de coautori la comiterea faptei care a generat prejudiciul suferit de partea civilă, instanța de fond trebuia să constate că în cauză operează principiul solidarității pasive instituit de art. 1382 din Noul cod civil.
Pe de altă parte C. constată că deși inculpatul C. B. A. a fost minor la data comiterii faptei, iar în cauză a fost introdus în calitate de parte responsabilă civilmente tatăl sau C. I., prima instanță nu a dispus obligarea inculpatului minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata daunelor morale acordate părții civile M. M., încălcând astfel dispozițiile art. 1372 din Noul cod civil, potrivit cărora cel care în temeiul legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat de acesta altei persoane.
Pentru aceste considerente, C., admițând apelurile declarate de inculpatul N. N. S. și partea responsabilă civilmente C. I., va desființa hotărârea atacată și în baza art. 397 Cpp, va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. V..
Vor fi obligați inculpații N. N. S. și C. B. A. în solidar, iar inculpatul minor C. B. A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale.
C. apreciază, astfel, că în raport de importanța valorilor sociale lezate, de măsura în care au fost lezate aceste valori, de natura leziunilor suferite de partea vătămată, de intensitatea acestora, concretizată în numărul de zile necesare pentru îngrijiri medicale ( 9 zile ), de vârsta părții civile ( 21 ani ), suma de 3000 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de partea civilă.
Vor fi obligați fiecare dintre inculpați, conform art.274 al. 2 Ncpp, iar inculpatul minor C. B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente, conform art.274 alin.3 Cod pr.penală, la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă M. M. V., cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă M. M. V., C. îl va respinge ca tardiv, întrucât hotărârea primei instanțe a fost comunicată la data de 13.03.2014, iar apelul a fost declarat la data de 25.03.2014, adică după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art.410 alin.1 Cod pr.penală.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, partea civilă va fi obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpatul N. N. S. și partea responsabilă civilmente C. I., împotriva sentinței penale nr.4 din 5 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ .
Desființează hotărârea atacată.
În baza art. 397 Cpp.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. V. și obligă inculpații N. N. S. și C. B. A. în solidar, inculpatul minor C. B. A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă fiecare dintre inculpați, iar inculpatul minor C. B. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă M. M. V..
Respinge apelul declarat de partea civilă M. M. V. ca tardiv.
Obligă partea civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 septembrie 2014.
V. MireaCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.VM
j.f.C.G.
PS/24.10.2014
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1140/2014. Curtea de Apel... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
