Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 343/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 343/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 343
Ședința publică de la 15 Februarie 2012
PREȘEDINTE S. P. M. - judecător
M. M. Ș. - judecător
L. B. - judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat O. C. N., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat O. N. C. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și sentinței penale, reindividualizarea pedepsei, aplicarea art. 74, 76 cod penal, arătând că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul a fost recuperat integral și are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pedeapsa fiind just individualizată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arata ca recunoaște fapta comisă, solicită aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală și este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1735 din 01.07.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 215 alin. 1, 2, și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul C. A., fiul lui D. și al C., născut la data de 27.08.1979 în orașul Filiași, județul D., cetățean român, studii: 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în ., .. 14, județul D., cu antecedente penale la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 290 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa de 3 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a C.p., art. 34 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p. pe durata prev. de art. 71 C.p.
În baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului C. A. pe durata termenul de încercare de 5 ani, prev. de art. 862 C.p., compus din durata pedepselor la care se adaugă un interval de 2 ani, stabilit de instanță.
În baza art. 863 C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, astfel: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D.; b) să anunțe, în prealabil, Serviciului orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informațiile de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existență .
S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 864 C.p.
În baza art. 71 alin. 5 CP, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a teza II, lit. b C.p.
În temeiul art. 215 alin. 1, 2, și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul T. M., fiul lui I. și al Măriei, născut la data de 31.10.1976 în orașul Filiași, județul D., cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în comuna Brădești, ., ., nr. 3, județul D., recidivist la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 290 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 293 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.p., art. 34 lit. b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a teza II-a, lit. b C.p., pe durata prev. de art. 71 C.p.
În temeiul art. 350 C.p.p. și art. 88 C.p., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpaților de la data de 02.02.2010 până la data de 22.04.2010.
În temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 139 alin. 2 C.p.p., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații C. A. și F. M. prin încheierea nr. 266/2010 a Tribunalului D..
S-a luat act de faptul că părțile vătămate M. C., domiciliat în ., T. G., domiciliată în Filiași, .. A 1 b, ., județul D. și D. P., domiciliat în C., ., județul D. nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind integral recuperat.
În temeiul art. 14 și 346 C.p.p., a obligat inculpații în solidar la plata către partea civila F. R. M., domiciliată în C., .. 4, .. 10, județul D., la plata sumei de 100 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
În temeiul art. 348 C.p.p. s-a dispus anularea actelor false.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. c C.p. s-a dispus confiscarea ștampilei cu însemnele . C. ridicată din posesia inculpatului T. M..
În baza art. 191 C.p.p., a obligat inculpații la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, care vor fi suportate de inculpați în mod egal.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1390/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și a inculpatului T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 293 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b C.p., în final cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a retinut, în esență, că în vederea obținerii de foloase materiale injuste, la începutul anului 2010 inculpații C. A. și T. M., prin folosirea unor identități - „T. M." și „B. M."- și calități - ,,reprezentanți" ai .. C. - fictive, au hotărât să profite de criza locurilor de muncă din județele D. și M. prin promisiunea angajării în afara granițelor țării, contra unei anumite sume de bani, a persoanelor interesate, acestea constatând însă ulterior imposibilitatea contactării inculpaților și, implicit, a recuperării sumelor de bani achitate. În aceste condiții, cei doi inculpați au reușit să inducă în eroare părțile vătămate M. C., T. G., D. P. și F. R. M., determinându-le astfel pe acestea să achite, cu prilejul încheierii unor contracte de mediere și de muncă, în total, suma de 300 de euro și 40 de lire sterline.
În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierilor, părțile vătămate M. C., T. G. și F. R. M. s-au constituit părți civile cu câte 100 de euro fiecare, iar partea vătămată D. P. cu suma de 50 de euro.
Situația de fapt descrisă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și înscrisurile semnate de acestea, declarații de martori, procesele verbale de percheziție domiciliară, raportul de expertiză grafică nr._/08.04.2010, formularul de anunț publicitar nr. 34.817/04.01.2010, procesul verbal de depistare și înscrisurile ridicate, contractul de închiriere nr._/01.02.2010, declarații de martori, declarațiile inculpaților, alte înscrisuri.
Examinând și coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a constatat vinovăția inculpaților dovedită cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, reținând următoarea situație de fapt:
În vederea aducerii la îndeplinire a hotărârii infracționale, cei doi inculpați au procedat mai întâi la crearea unui cadru favorabil inducerii în eroare a persoanelor interesate, actele de pregătire demonstrând caracterul organizat al activității lor. Astfel, anterior anului 2010, cu ocazia manifestării intenției de a achiziționa un autoturism de la numitul B. M., inculpatul T. M. a solicitat publicarea în cotidianul regional „Gazeta de Sud", pentru o perioadă de 5 zile, a următorului anunț publicitar: „Locuri de muncă în Spania. Tel._,_. În jurul aceleiași date, în urma unei discuții telefonice, martorul S. I. s-a întâlnit cu cei doi inculpați cărora le-a dat acceptul, în baza unei înțelegeri verbale provizorii, să folosească un imobil situat pe . C., în apropierea Societății de Investiții Financiare Oltenia. În aceeași perioadă, inculpatul T. M., folosindu-se de datele de stare civilă numitului B. M., a solicitat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. informații complete cu privire la .. C., societate administrată în realitate de Rovere Massimo - date ce au fost comunicate prin adresa nr. 576/07.01.2010, acest înscris fiind ridicat la data de 03.02.2010 cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare în locuința inculpatului T. M..
Totodată, cei doi inculpați se aflau în posesia unei ștampile cu impresiunile centrale „JOBROM", ce a fost descoperită de organele de poliție la percheziția corporală a inculpatului T. M., a unor înscrisuri intitulate fie „contract de muncă", acesta fiind ridicat la percheziționarea locuinței inculpatului T. M., fie „contract de mediere", descoperit cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului C. A., potrivit cărora .. C., reprezentată de T. M. D., în calitate de mediator, se obliga, printre altele, contra unui tarif de 200 euro, să ofere „beneficiarului” un loc de muncă în agricultură pe o perioadă nedeterminată, condițiile de muncă, salarizare, cazare și transport fiind enumerate într-un document adițional intitulat „ Adendum”.
În aceste împrejurări, existând condițiile necesare perfectării unor documente care creau o puternică aparență de autenticitate, dar și convingerea persoanelor interesate că, în temeiul acestor înscrisuri, vor presta activități în afara granițelor țării, în domeniul agriculturii, în condiții decente și contra unor sume de bani rezonabile, inculpații C. A. și T. M., fiind contactați telefonic în urma anunțului publicitar, nu au ezitat să pună în executare, în mod efectiv, hotărârea infracțională, solicitând astfel și încasând diverse sume de bani. Ulterior, părțile vătămate au constatat nu doar nerespectarea clauzelor „contractuale" ci și imposibilitatea contactării în orice fel a celor doi inculpați, consecința folosirii de către aceștia a unor identități și calități fictive. Astfel, în urma contactării unuia dintre cele două numere de telefon din anunțul din ziar, în ziua de 06.01.2010, partea vătămată M. C. s-a deplasat la imobilul situat pe . C., ocazie cu care, consecința discuțiilor purtate cu două persoane de sex bărbătesc, care s-au prezentat ca fiind „Boltașiu M.” și „T. M. D.” -, a semnat două „contracte de mediere”, atât în nume propriu cât și pentru o rudă de-a sa, T. G., precum și un „adendum", achitând cu acest prilej, în total, suma de 200 de euro din cuprinsul chitanțelor eliberate rezultând că aceasta reprezenta contravaloarea transportului în țara în care persoanele interesate urmau să presteze diverse munci agricole.
De asemenea, în ziua de 07.01.2010 partea vătămată D. P. a semnat un înscris intitulat „Contract de muncă", identic din punct de vedere al conținutului cu cel cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului T. M., a achitat suma de 40 de lire cu titlu de transport, conform unei chitanțe emise în numele JOBROM S.R.L. C..
În aceleași condiții descrise mai sus și în același scop, partea vătămată F. M. a achitat unei persoane care s-a recomandat a fi „B. M." suma de 100 de euro, semnând, totodată, un contract de muncă ce urma a fi adus la îndeplinire pe teritoriul Spaniei.
Ca urmare a faptului că proprietarul imobilului închiriat pe . C. a refuzat încheierea unui contract în formă scrisă, aspect confirmat de martorul S. I., cei doi inculpați au hotărât să-și continue rezoluția infracțională pe raza municipiului Drobeta T. – S., prejudicierea efectivă a persoanelor interesate de angajarea în străinătate fiind întreruptă la data de 02.02.2010 de lucrători de poliție din cadrul IPJ M..
Astfel, beneficiind de copia unei cărți de identitate cu datele de stare civilă ale părții vătămate D. P., dar pe care era aplicată fotografia sa, inculpatul T. M. a închiriat începând cu data de 30.01.2010, de la martora Golumbina F., potrivit contractului înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin sub nr._/01.02.2010, imobilul, proprietatea acesteia din urmă, situat pe . din municipiul Drobeta Turnu Severin.
În același scop, urmarea unui anunț publicitar în presa locală ce avea ca obiect angajarea de personal pentru activități de birou, martora G. Ș. M., interesată de un asemenea anunț, s-a întâlnit în ziua de 31.01.2010, atât cu inculpatul C. A. cât și inculpatul T. M. - acesta din urmă prezentându-se ca fiind „D. P." -, ocazie cu care cei doi i-au comunicat faptul că, în numele .. C., ai cărei angajați au afirmat că sunt, va oferi relații persoanelor interesate de recoltarea fructelor și legumelor pe teritoriul Spaniei și va întocmi actele necesare în acest sens .
Astfel au fost create condițiile necesare inducerii în eroare a oricărei persoane interesate de „oferta" inculpaților, o dovadă în acest sens fiind atât declarațiile martorilor Rîiosu T., F. G. și C. G. - care au solicitat relații cu privire la condițiile de muncă, deplasându-se chiar în municipiul Drobeta Turnu Severin în dimineața zilei de 02.02.2010, pentru a perfecta întreaga documentație necesară - cât și alte înscrisuri ce conțin contactele telefonice ale inculpaților cu alți „beneficiari" contractelor de muncă, numărul mare al acestora evidențiind dimensiunea reală a faptelor săvârșite.
Descinderea în imobilul închiriat de cei doi inculpați, în ziua de 02.02.2010, a lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. M. și a inspectorilor de muncă - ocazie cu care inculpatul T. M. s-a prezentat ca fiind „D. P.” - a condus nu la împiedicarea prejudicierii persoanelor enumerate mai sus ci și la sistarea întregii activități infracționale.
Situația de fapt reținută mai sus a fost confirmată de probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată. Astfel, activitatea infracțională desfășurată pe raza municipiului C., care a condus la inducerea în eroare a părților vătămate M. C., T. G., D. P. și F. R. M., cu consecința prejudicierii acestora, a fost recunoscută de cei doi inculpați și confirmată nu numai prin înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în locuințele acestora sau prin declarațiile părților vătămate M. C., D. P. și F. R. R. - care i-au recunoscut pe inculpații C. A. și T. M. ca fiind persoanele care s-au prezentat ca reprezentanți ai .. C. și sub numele de „T. M.”, respectiv, „B. M.” - ci și prin raportul de expertiză nr._/08.04.2010 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J D..
Prin raportul de expertiză grafică s-a concluzionat că scrisul de mână depus pe contractul de mediere și chitanța încheiate între .. și partea vătămată T. G. și scrisul depus pe contractul de muncă și chitanța încheiate între aceeași societate și partea vătămată D. P. a fost executat de inculpatul C. A.. De asemenea, s-a stabilit că impresiunile de ștampilă, inscripționate cu mențiunea centrală „JOBROM", depuse pe contractele și chitanțele încheiate între S.C. JOBROM și părțile vătămate T. G. și D. P. au fost aplicate cu ștampila ridicată la data de 02.02.2010 de la inculpatul T. M..
Fiind audiat, inculpatul F. M. a recunoscut atât folosirea unei identități fictive, cât și aplicarea ștampilei pe contractele de muncă ridicate de lucrătorii de poliție, celelalte mijloace de probă administrate în cauză demonstrând, fără echivoc, intenția ambilor inculpați de inducere în eroare a oricărei persoane interesate de angajarea în străinătate.
În drept, fapta inculpatului C. A., care în perioada ianuarie-februarie 2010, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de mijloace materiale injuste, prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase de a intermedia și oferi locuri de muncă în afara granițelor țării, dar și prin folosirea de nume și calități mincinoase, aflându-se pe raza municipiului C., a indus în eroare părțile vătămate M. C., T. G., D. P. și F. R. M., determinându-le astfel pe acestea să achite, cu prilejul încheierii unor contracte de mediere și de muncă, în total, suma de 300 de euro și 40 de lire sterline și a acordat inculpatului T. M. sprijinul necesar punerii în executare a hotărârii infracționale de a induce în eroare, pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, a altor persoane interesate de angajarea în străinătate, hotărâre infracțională ce a fost întreruptă data de 02.02.2010 de intervenția organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Elementul material al infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului s-a realizat prin inducerea în eroare a părților civile M. C., T. G., D. P. și F. R. M., prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase de a intermedia și oferi locuri de muncă în afara granițelor țării, dar și prin folosirea de nume și calități mincinoase determinându-le astfel pe acestea să achite, cu prilejul încheierii unor contracte de mediere și de muncă, în total, suma de 300 de euro și 40 de lire sterline, precum și acordarea inculpatului T. M. sprijinului necesar punerii în executare a hotărârii infracționale de a induce în eroare, pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, a altor persoane interesate de angajarea în străinătate, hotărâre infracțională ce a fost întreruptă data de 02.02.2010 de intervenția organelor de poliție. Urmarea imediată a acestei fapte constă în crearea unei situații care a produs un prejudiciu în cuantum de 300 de euro și 40 de lire sterline, în dauna părților civile M. C., T. G., D. P. și F. R. M.. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din faptul că prejudiciul cauzat părților civile M. C., T. G., D. P. și F. R. M. se datorează faptei inculpatului C. A. de inducere în eroare a părților vătămate, cu prilejul încheierii contractului de muncă.
Față de situația de fapt reținută instanța a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 215 alin. 1, 2, și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev de art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei, reținând vinovăția inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, respectiv modalitatea și împrejurările, natura infracțiunii săvârșite și cele personale ale inculpatului, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale și recunoscând săvârșirea faptei, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului pe durata termenul de încercare de 5 ani, prev. de art. 862 CP
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, a cărei aplicare este atrasă de drept, potrivit art.71 Cod penal, ca urmare a condamnării inculpatului la o pedeapsă principală cu închisoarea, instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea „ope legis” a drepturilor electorale, ci că aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. De asemenea, instanța a avut în vedere și recursul în interesul legii nr. 74/2007, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care stabilește că pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b și c nu se aplică automat prin efectul legii, ci se supun aprecierii instanței.
Totodată, fapta inculpatului T. M., care în perioada ianuarie-februarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de mijloace materiale injuste, prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase de a intermedia și oferi locuri de muncă în afara granițelor țării, dar și prin folosirea de nume și calități mincinoase, aflându-se pe raza municipiului C. a indus în eroare părțile vătămate M. C., T. G., D. P. și F. R. determinându-le astfel pe acestea să achite, cu prilejul încheierii unor contracte de mediere și de muncă, în total, suma de 300 de euro și 40 de lire sterline și a pus în executare hotărârea infracțională de a induce în eroare alte persoane interesate de angajarea în străinătate -, atât prin închirierea unui imobil pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, cât și prin activități specifice, hotărâre infracțională ce a fost întreruptă la data de 02.02.2010 de intervenția organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp, cu aplicarea disp. art.41 alin. 2 Cp., art. 290 alin. 1 Cp, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 293 Cp, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 Cp, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a Cp.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a suferit anterior condamnări pentru furt calificat, proxenetism și fapte la regimul circulației. Prin raportare la condamnarea anterioară de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, aplicată prin sentința nr. 3230/01.07.2003 a Judecătoriei C., în executarea căreia inculpatul a fost încarcerat la data 20.02.2001 și liberat condiționat la data 04.04.2007, cu un rest de 868 de zile neexecutate, se va reține ca faptele descrise in prezentul rechizitoriu au fost săvârșite în stare de recidivă mare postexecutorie, instanța urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, procedând la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului F. M. conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că în temeiul art. 71 C.pen. și cu aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), văzând și decizia LXXI (71)/2007 dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite), instanța a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului la vot nu s-ar justifica și constatând că nu se pune problema interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 139 alin. 2 C.p.p., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații C. A. și F. M. prin încheierea nr. 266/2010 a Tribunalului D..
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act de faptul că părțile vătămate M. C., T. G. și D. P. nu s-au mai constituit părți civile, prejudiciul fiind integral recuperat.
În temeiul art. 14 și 346 C.p.p., a obligat inculpații în solidar la plata către partea civila F. R. M. la plata sumei de 100 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 348 C.p.p., instanța a anulat în totalitate înscrisurile falsificate folosite de inculpați în activitatea infracțională, respectiv contractele de mediere și de muncă, chitanțele de încasare a sumelor de bani achitate de părțile vătămate M. C., T. G., D. P. și F. R. M., contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. – S. sub nr._/01.02.2010 în numele lui „D. P.”, precum și cele 10 înscrisuri intitulate „Contract de muncă”, ce urmau a fi completate cu numele persoanelor interesate de angajarea în afara granițelor țării.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. c C.p. instanța a dispus confiscarea ștampilei cu însemnele . C. ridicată din posesia inculpatului T. M..
În baza art. 191 C.p.p., a obligat inculpații la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, care vor fi suportate de inculpați în mod egal.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații T. M. și C. A., primul criticând greșita individualizare a pedepsei în sensul că nu s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 C.p., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prev. de lege, cât timp inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a manifestat regret, prejudiciul cauzat a fost mic și recuperat în totalitate, inculpatul are în întreținere un copil minor și are probleme de sănătate, fiind împins la comiterea acestor infracțiuni de starea materială precară. A apreciat că în cauză se putea dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Inculpatul C. a criticat sentința cu privire la modul greșit de soluționare a măsurii preventive, în sensul menținerii obligării de a nu părăsi țara, deși a înregistrat o firmă de construcții în localitatea Halkida din G. și are astfel posibilitatea să își asigure existența prin mijloace oneste, obligându-se să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instanță. A depus la dosar un permis de ședere pe teritoriul Greciei, eliberat de Departamentul de siguranță din Halkida, valabil până la 26 aprilie 2012, dovada că s-a înregistrat ca persoană fizică comerciantă în aceeași localitate, având ca obiect principal de activitate lucrări generale de construcții a clădirilor, iar ca obiect secundar construcția altor grinzi și bare din fier sau oțel ne/aliaj, construirea de unghiuri, forme și secțiuni din fier sau oțel ne/aliaj.
Prin decizia penală nr. 142 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D., a fost respins apelul inculpatului T. M.; s-a admis apelul inculpatului C. A., a fost desființată în parte pe latură penală sentința, în sensul că: în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C. A..
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat inculpatul T. la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu apărător oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, din care 300 lei reprezintând onorariu apărător oficiu pentru inculpatul C..
Observând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că apelul declarat de către inculpatul T. este neîntemeiat. Tocmai având în vedere datele favorabile inculpatului și menționate de acesta, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de acesta, deși inculpatul este recidivist și a comis infracțiunile în formă continuată. Pedeapsa aplicată acestuia a fost astfel just individualizată. Nu s-a putut reține susținerea inculpatului apelant că în cauză se putea dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, cât timp acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism. Or, potrivit, art. 861 alin. 1 lit. b C.p., printre alte condiții, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei dacă infractorul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor în care infracțiunea anterioară a fost comisă din culpă, în timpul minorității, a intervenit amnistia ori s-a împlinit termenul de reabilitare. Inculpatul nu s-a aflat în nici unul dintre cazurile enumerate de art. 38 C.p., astfel că pedeapsa aplicată în cauză nu poate fi executată decât în regim de detenție, în raport cu perseverența infracțională deosebită a acestuia.
Apelul inculpatului C. s-a constatat întemeiat pentru următoarele considerente: după ce a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse cu obligarea inculpatului să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 C.p., instanța a menținut, în temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de ambii inculpați prin încheierea nr. 266/2010 a Tribunalului D.. Prima instanță nu a arătat motivele pentru care a considerat că se impune menținerea acestei măsuri, deși a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei principale aplicate inculpatului poate fi atins și fără privarea acestuia de libertate. Or, în condițiile în care faza cercetării judecătorești a fost terminată și nu există date pentru a trage concluzia că inculpatul încearcă să se sustragă procesului penal, să influențeze martorii ori părțile vătămate, în raport cu modalitatea de executare a pedepsei principale și cu înscrisurile depuse de inculpat, potrivit cărora poate lucra într-o țară a Uniunii Europene, tribunalul a apreciat că menținerea măsurii preventive de către prima instanță nu își găsește justificare, astfel s-a desființat în parte sentința atacată, sub acest aspect și s-a dispus, în temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T. M., solicitand casarea deciziei și sentinței, reindividualizarea pedepsei cu aplicarea art. 320/1 C.p.p. si a art. 74, 76 cod penal, arătând că a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul a fost recuperat integral și are un copil minor în întreținere.
Recursul este fondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de lege, Curtea constata ca instanta de fond si cea de apel au retinut o stare de fapt corecta si concordanta cu probele administrate in cauza, iar incadrarea juridica este, de asemenea, justa.
In ceea ce priveste motivul de recurs formulat de inculpat, prin care a solicitat sa se faca aplicarea in cauza a disp. art. 320/1 C.p.p., cu consecinta reducerii pedepselor ce i-au fost aplicate, Curtea constata ca acesta este fondat.
Astfel, se constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de art.320/1 C.p.p., avand in vedere prevederile OUG nr. 121/2011 de modificare a acestui text legal, precum si deciziile Curtii Constitutionale in materie, intrucat inculpatul a recunoscut faptele inca din faza de urmarire penala, astfel cum au fost retinute in sarcina sa, decizia din apel fiind pronuntata la data de 12 mai 2011, iar solicitarea de aplicare a procedurii simplificate a fost formulata prin chiar motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, vazand si disp art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p., va fi admis recursul declarat de inculpat, vor fi casate sentința și decizia în parte, sub aspectul laturii penale, privindu-l pe inculpatul T. M..
Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului, care vor fi repuse în individualitatea lor.
Se vor reține dispozitiile art.320/1 C.p.p. cu privire la fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Ca urmare a retinerii art. 320/1 C.p.p., se va proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C.p., avand in vedere limitele de pedeapsa prevazute de lege, reduse potrivit art. 320/1 alin. 7 C.p.p., gradul de pericol social al faptelor, modalitatea si imprejurarile comiterii acestora, urmarea produsa, persoana si conduita inculpatului, care, desi a avut o atitudine sincera, este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, astfel ca nu se vor retine in favoarea sa circumstante atenuante, dar se impune reducerea pedepselor aplicate, in cadrul noilor limite de pedeapsa, la un cuantum in masura sa-si realizeze scopul preventiv, educativ si sanctionator in sensul disp. art. 52 C.p.
Pentru aceste considerente, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului după cum urmează:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 c.p. și art. 37 lit.b C.p.;
-2 luni închisoare pt. infracțiunea prev. de art. 290 alin.1 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art. 37 lit. b C.p.;
-2 luni închisoare pt. infracțiunea prev.de art. 293 alin. C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.și art.37 lit.b C.p..
Se vor recontopi pedepsele, urmând ca inculpatul T. M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Vazand si disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală și decizia penală în parte sub aspectul laturii penale privindu-l pe inculpatul T. M..
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului T. M. și le repune în individualitatea lor.
Aplică disp. art.320/1 C.p.p. și reduce pedepsele aplicate inculpatului după cum urmează:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 c.p. și art. 37 lit.b C.p.;
-2 luni închisoare pt. infracțiunea prev. de art. 290 alin.1 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art. 37 lit. b C.p.;
-2 luni închisoare pt. infracțiunea prev.de art. 293 alin. C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.și art.37 lit.b C.p..
Recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul T. M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2012.
S. P. M. M. M. Ș. L. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.SPM
IB/29.02.2012.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 350/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 371/2012.... → |
|---|
