Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2012 în dosarul nr. 185/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 185

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2012

PREȘEDINTE C. M. - judecător

G. V. - judecător

G. C. A. - judecător

Grefier S. V.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul R. V. I. și garantul B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul recurent R. V. I., asistat de avocat N. O., apărător ales.

S-au prezentat avocat S. F., apărător ales pentru garantul B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România, avocat P. G., apărător ales pentru părțile civile B. L., B. G. și B. C. N., lipsă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat N. O. pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere faptul că latura civilă a fost soluționată în contradictoriu cu B. Național C. V. B., calitate procesuală pasivă având ca și garant Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, întrucât accidentul s-a produs în România de către un autoturism staționat pe teritoriul statului român și care nu era asigurat.

P. urmare, B. N. de C. V. din B. nu are legitimare procesuală pasivă, fiind greșit introdus in cauză si obligat la plata despăgubirilor, in solidar cu inculpatul.

S-a invocat Decizia nr. 3/15.06.2010, pronunțatăde ICCj prin care s-a statuat că Fondul de Protecție a victimelor străzii are, in procesul penal, calitatea de parte responsabilă civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de autovehicule neasigurate, având in vedere disp. art. 25 ind. 1 din L32/2000 privind activitatea de asigurare si supravesherea asigurărilor.

S-a mai solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului la Tribunalul D. pentru a se efectua o nouă expertiză, având în vedere că aceasta a fost solicitată atât în fața instanței de apel cât și în fața primei instanțe iar cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a arătat în acest sens că expertiza efectuată în cauză a avut în vedere o situație de fapt necorespunzătoare realității întrucât viteza cu care circula autoturismul inculpatului nu era de 135 km/h ci de 98 – 99 km/h, atât cât era permis de lege pe acel sector de drum.

S-a solicitat instanței de recurs ca, în măsura în care nu se dispune efectuarea unei noi expertize, să se aprecieze că instanțele de fond și apel au reținut în mod greșit o culpă comună, de 50 % pentru inculpat și victimă, întrucât inculpatul nu avea posibilitatea să evite producerea accidentului, astfel incat ar fi fost normal să se rețină o culpă de doar 20 % în sarcina sa și 80 % pentru victimă.

În ceea ce privește latura penală s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei, reținându-se circumstanțe atenuante potrivit art. 74, art 76 cod penal, iar în ceea ce privește latura civilă, micșorarea cheltuielilor proporțional unei culpe de 20 % pentru inculpat.

Avocat S. F., pentru garantul B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România, a învederat instanței greșita soluționare a laturii civile.

În acest sens s-a arătat faptul că, potrivit art. 94 cod familie, pensia la care ar fi fost îndreptățite fiicele victimei, ar fi fost de 385 și respectiv 384 lei. Cu privire la recursul inculpatului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât la data producerii accidentului era în vigoare Ordinul CSA nr. 20/2008.

În acest sens s-a arătat că plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului inculpatului sunt emise de autoritățile bulgare și că nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că, din anul 2008, autoturismul ar fi rulat în România, astfel încât B. C. V. B. are calitate de garant.

Avocat P. G. pentru părțile civile a solicitat respingerea recursului garantului Birou C. V. B., învederând instanței că victima avea un venit de_ lei/lună, întregul cuantum al acesteia fiind destinat întreținerii minorei, motiv pentru care nu ar fi întemeiată stabilirea unei pensii la un nivel de 1/3 din venitul victimei, potrivit dispozițiilor Codului Familiei.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei, se învederează instanței că acesta a fost în mod legal și temeinic stabilit în hotărârea atacată, reținându-se o culpă egală a inculpatului și a victimei.

Avocat S. F. pentru garantul B. C. V. B. a învederat instanței că pensia de urmaș ar trebui calculată la venitul net și nu la venitul brut.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât în mod corect a fost citat în cauză B. C. V. B., Fondul de Protecție al Victimelor străzi răspunzând numai pentru vehiculele neasigurate din alte state.

În ceea ce privește solicitarea de efectuare a unei noi expertize, s-a arătat instanței că aceasta nu mai este necesară întrucât expertiza deja întocmită a avut în vedere o situație de fapt rezultată din declarațiile martorilor și chiar din declarațiile inițiale ale inculpatului. Având în vedere faptul că inculpatul a condus cu o viteză peste limita legală având și o îmbibație alcoolică peste cea permisă de lege, s-a reținut în mod corect în sarcina sa o culpă de 50 %.

În ceea ce privește incidența art. 94 cod familie, s-a învederat instanței că acesta se aplică numai în relațiile de familie, stabilind un nivel minim la care poate fi obligat un părinte la a contribui la întreținerea copilului său.

În cauza de față, copii victimei beneficiau de o contribuție mai mare din partea acesteia.

Avocat P. G. pentru părțile civile a solicitat obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, a declarat că își însușește concluziile apărătorului său.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față;

P. sentința penală nr.178 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în baza art. 334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei inculpatului R. V. I. din infracțiunea prev. de art. 178 alin.2, 3 C.p. în infracțiunea prev. de art.178 alin. 2 C.p.

În baza art. 178 alin.1, 2 cod pen, inculpatul R. V. I., fiul lui G. și P., născut la 30.12.1990 în Băilești, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în Băilești, ., jud. D., CNP_, a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a - 34 lit. b cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 cod pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a și lit. b cod penal.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu garantul B. Național de C. V. din B. (N. Bureau of Bulgarian Motor Insurers ) la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile, din care 5.000 lei cheltuieli de înmormântare și 15.000 lei daune morale către partea civilă B. C. N..

Inculpatul a fost obligat în solidar cu garantul la 2.500 lei lunar rentă periodică în favoarea minorelor B. L. născută la 26.06.1993 și B. G. născută la 23.04.2004 începând cu data producerii accidentului, 23.05.2009 și până la majoratul acestora sau până la intervenirea unei cauze legale de încetare ori de modificare a obligației de întreținere.

Inculpatul a fost obligat la 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B. C. N. și la 250 cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr. 95/P/2010 din 18.03.2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R. V. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin.1-3 C.pen, art. 86 alin.1, art. 89 alin.1din OUG 195/2002 cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.

In fapt, s-a stabilit că în dimineața zilei de 23.05.2009, învinuitul R. V. I. a plecat din municipiul Calafat însoțit de martorii R. M. și T. F., deplasându-se spre orașul Băilești cu autoturismul proprietate personală marca BMW, înmatriculat sub nr. CA-4641-MM, pe care l-a condus pe drumurile publice deși nu poseda permis pentru nici o categorie de autovehicule

În afara localității Basarabi, inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație, autoturismul pe care l-a condus lovind frontal laterala dreaptă a autoturismului Dacia L., la volanul căruia se afla numitul B. V..

Viteza mare la care s-a produs coliziunea a determinat proiectarea autovehiculului L. în decorul din laterala dreaptă a carosabilului, pe acest fond conducătorul acestui autoturism suferind vătămări grave, care au condus la decesul acesteia.

După producerea accidentului inculpatul R. V. I. a părăsit locul faptei, fără a anunța organele de poliție, fiind identificat ulterior la Spitalul Băilești, unde s-au recoltat probe în vederea stabilirii alcoolemiei, procedându-se totodată la testarea cu aparatul alcooltest, care, pentru orele 12²³ a indicat o concentrație în aerul expirat de 0,47 mg/l.

În raport de această valoare, concentrația în sânge a alcoolului era superioară celei de 0,80 gr%o, astfel încât devin operante disp. art. 87 din OUG 195/2002, această infracțiune absorbindu-se însă în varianta agravantă din art. 178 alin.3 din C.pen.

Pentru determinarea mecanismului de producere a accidentului, a vitezei de deplasare, a regulilor încălcate de conducătorii auto și posibilităților de evitare, în cauză a fost dispusă o expertiză tehnică auto ce s-a materializat în raportul întocmit de experții ingineri R. R. și S. R. (filele 76-96).

Potrivit expertizei efectuate, autoturismul condus de inculpat se deplasa pe DN 56 din direcția Calafat spre Băilești cu o viteză de cca 136 km/h, iar accidentul de circulație s-a produs pe fondul conduitei rutiere deficitare a ambilor conducători auto implicați.

În cursul judecății, instanța a constatat că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului prin actul de inculpare corespunde probelor administrate și a considerat că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, respectiv art. 178 alin 2 și 3 Cp. se impune a fi schimbată in infracțiunea prev. de art. 178 alin 1 si 2 c.p, întrucât uciderea din culpă a fost urmarea nerespectării dispozițiilor legale si a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii.

S-a reținut că în producerea accidentului a existat o culpă concurentă, culpă egală a inculpatului si a victimei. Ambii conducători auto implicați în accident nu au respectat normele legale de circulație rutieră. Accidentul se putea evita de către conducătorul auto R. V. I. daca efectua o ocolire pe partea stângă, deoarece din datele dosarului nu rezultă că din sens contrar circula vreun vehicul, si daca nu depășea viteza legală, el circulând cu 131,8 km/h. De asemenea, conducătorul B. V. putea evita accidentul dacă se asigura si amâna manevra de întoarcere a autoturismului după trecerea autovehiculului condus de inculpat. Campul de vizibilitate îi permitea vizionarea șoselei.

Prima instanta a retinut ca, in drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 178 alin 1 și 2 Cp, 86 alin 1 din OUG 195/2002 și art. 89 alin 1 din OUG 195/2002 rep.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, circumstanțele în care au fost săvârșite, culpa comună egală a inculpatului si a victimei, comportarea anterioară si atitudinea ulterioară a inculpatului, inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului.

În faza cercetării judecătorești, partea vătămată B. C. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare si pomeniri ulterioare pentru victima, soțul său,_ lei daune morale, rentă periodică lunară in cuantum de 3300 lei pentru minore, până la majorat, respectiv până la definitivarea studiilor și_ lei reprezentând venitul net pe care trebuia să îl încaseze soțul său de la data decesului.

In ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, art 999 Cod civil.

P. actele depuse la dosar si depozițiile martorilor audiați, s-a dovedit că la înmormântare au fost suportate cheltuieli in cuantum de peste_ lei, astfel încât instanța în raport cu proporția culpei victimei în producerea accidentului a obligat inculpatul în solidar cu B. Național C. V. din B. (N. BUREAU OF BULGARIAN MOTOR INSURERS) la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de înmormântare.

S-a reținut că în urma decesului și a înmormântării, atât soția victimei cât și cele două fiice minore ale sale au suferit și un prejudiciu moral, traumele fizice și psihice încercate afectandu-le negativ sănătatea, participarea la viața socială profesională comparativ cu situația anterioară.

Prima instanța, admițând cererea pentru daune morale, a apreciat că suma de_ lei asigură o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral constatat.

Având în vedere prev. art. 998 cod civil și disp. art. 4 si 17 alin 4 C.p.p., date fiind nevoile celor două minore, posibilitățile materiale ale inculpatului R. V. I. prezumate la nivelul salariului minim pe economia națională, dar si posibilitățile materiale de care au fost lipsite minorele din veniturile realizate de victimă - tatăl lor de_ lei - salariul de bază lunar pe care îl obținea în funcția de director general la . SRL Câmpulung și reținând că minorele beneficiază de pensie de urmaș in suma de 385 lei fiecare, inculpatul a fost obligat în solidar cu garantul, la rentă periodică în favoarea minorelor B. L. născută la 26.06.1993 si B. G. născută la 23.04.2004, în sumă de 2500 lei, începând cu data producerii accidentului până la majoratul acestora sau la intervenirea unor cauze legale de încetare sau modificare a obligației.

Cererea părții civile privind obligarea inculpatului la suma de_ lei reprezentând venitul net pe care trebuia să îl încaseze soțul său de la data decesului până în prezent, s-a apreciat că este netemeinică si nelegală, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul R. V. I. și apelantul garant B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Inculpatul prin apărătorul ales a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1,2 cod penal este greșit individualizată, apreciind că se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art.74 cod penal rap. la art.76 cod penal, astfel încât pedeapsa aplicată să fie sub minimul special prevăzut de lege, și în condițiile art.81 sau 86¹cod penal.

In ceea ce priveste latura civilă, a fost greșit soluționată de către instanța de fond, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 136/1995, Ordinului nr.1/2008 a Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Ordinului nr.13/2008 pentru modificarea normelor privind Fondul de Protecție a victimelor Străzii, la data accidentului autoturismul nu era asigurat, astfel că B. Național de C. V. din B. nu are legitimare procesuală pasivă, fiind greșit introdus în cauză și obligat la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpatul, calitatea de garant al obligației având-o Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Apelantul garant B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asiguratorilor de Autovehicule din România a criticat hotărârea primei instanțe aratand ca, în mod greșit a fost obligat, în solidar, inculpatul R. V. I. și garantul să achite părților civile B. C., B. L. și B. G., sumele de 5.000 lei daune materiale, 2.500 daune materiale – prestații periodice pentru cele 2 fiice ale victimei, de la data accidentului și până la majoratul acestora și 15.000 lei daune morale.

S-a aratat ca, vinovați de producerea accidentului au fost inculpatul și victima B. V., starea efectivă, concretă de pericol find determinată de victima B. V., prin manevra sa, bruscă, imprevizibilă și nesemnalizată corespunzător, de pătrundere pe sensul de deplasare al inculpatului, fără a-i acorda prioritate de trecere, așa cum era obligat conform legislației rutiere, astfel că, se impunea fi reținută în sarcina inculpatului o culpa de 25% în producerea accidentului, restul de 75% urmând a fi atribuita victimei.

P. urmare, despăgubirile acordate părților civile trebuie să fie proporționale cu procentul culpei, inculpatului aceea de 25%, raportat la venitul net lunar al victimei 7762 lei.

S-a aratat ca, potrivit art.94 alin.3 din Codul familiei pensiile de întreținere acordate celor două părți civile părțile civile B. L. și B. G. trebuie să fie în sumă de 227,25 lei/lunar pentru minora B. L. și 227,50 lei/luna pentru minora B. G..

Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul diminuării prestațiilor periodice acordate părților civile la sumele de 227,25 lei/lună către B. L. și 227,50 lei/lună către B. G., precum și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile.

P. decizia penală nr. 158 din 20 mai 2011, Tribunalul D. a respins apelul inculpatului R. V. I., ca nefondat, a admis apelul declarat de garantul B. Național de C. V. din B. si a desființat în parte sentința atacată.

A fost obligat inculpatul alături de garantul B. Național de C. V. din B. (Național Bureau Of. B. Motor Insurers) la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile din care 5.000 lei cheltuieli de înmormântare și 15.000 lei daune morale către partea civilă B. C. N., la 2.500 lei lunar rentă periodică în favoarea minorelor B. L. și B. G. începând cu data producerii accidentului, 23.05.2009 și până la majoratul acestora sau până la intervenirea unei cauze legale de încetare ori de modificare a obligației de întreținere.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art.192 alin.2 C.p.p., a fost obligat apelantul inculpat R. V. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:

Potrivit criticilor formulate de inculpatul R. V. I. în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 C.p., întrucât starea de fapt reținută de instanță nu corespunde realității iar expertiza tehnică efectuată de expertul R. R. a plecat de la o premisă eronată, astfel încât concluziile prezentate au fost greșite.

Analizând însă probele administrate în cauză, comparativ cu conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat, Tribunalul a constatat că atât conținutul cât și concluziile sale corespund stării de fapt, rezultate din probele administrate.

S-a putut astfel constata că martorul T. F., care se afla în autoturismul condus de inculpat a relatat că, după ce au ieșit din satul Basarabi au circulat în spatele unui autoturism marca L. și că „ la un moment dat Dacia L. a trecut pe banda de contrasens, ieșind chiar cu roțile din stânga în afara șoselei și apoi a întors la dreapta, reintrând pe șosea, apărând brusc în fața mașinii noastre „( f.33 dosar u.p.)

În mod similar, martorul R. M., a declarat că „ în timp ce ne aflam la ieșirea din . sensul opus de mers ne-a ieșit în față un autoturism de culoare gri … încercând să întoarcă către Calafat în timp ce se afla perpendicular pe sensul nostru de mers, vărul meu R. V. a frânat încercând să-l evite …( f.43 dosar u.p.).

Declarațiile martorilor s-au coroborat și cu schița accidentului și procesul verbal de cercetare la fața locului care au evidențiat urme de rulare pe acostament și nu în ultimul rând cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că la ieșirea din satul Basarabi, la circa 50-60 m în față a fost observat un autoturism Dacia L. care se deplasa în aceeași direcție de mers ( C.) pe banda din dreapta, care a semnalizat stânga, a trecut pe contrasens, a ieșit de pe carosabil în partea laterală stângă a drumului față de direcția de mers spre C., apoi, fără să semnalizeze a virat dreapta și a reapărut pe șosea, perpendicular pe axul drumului. Potrivit declarației date, singura manevră efectuată de inculpat a fost frânarea, însă cu toate acestea impactul nu a putut fi evitat.

În contextul probator menționat, Tribunalul a constatat că varianta reținută de expertul tehnic în cuprinsul cap.II referitoare la dinamica producerii accidentului corespunde unei stări de fapt reale și că dimpotrivă varianta prezentată în cuprinsul motivelor de apel, întemeiată în principal pe depozițiile martorilor B. C. N. – soția victimei și B. L. - fiica victimei este nereală, cu atât mai mult cu cât acestea nu au perceput în mod direct circumstanțele în care s-a produs coliziunea dintre cele 2 autovehicule.

În ceea ce privește proporția culpei celor 2 conducători de vehicule în producerea accidentului, Tribunalul a considerat că în condițiile în care atât inculpatul cât și victima au încălcat mai multe dispoziții legale referitoare la circulația pe drumurile publice (victima disp.art.35, 41 și 54 din OUG 195/2002 și art.1 și 125 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2001, iar inculpatul disp.art.35, 48,49 și 77 din OUG 195/2002 și art.1 și 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002), în mod corect prima instanță a reținut că vinovăția părților este egală.

Tribunalul a apreciat că reținerea unei culpe în proporție de 20% în sarcina inculpatului nu ar reflecta în mod real gradul de vinovăție a acestuia în contextul în care, chiar și în condițiile efectuării unei manevre interzise de către victima B. V., accidentul de circulație nu s-ar fi produs dacă inculpatul, nefiind posesorul unui permis de conducere, nu s-ar fi aflat în trafic.

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.178 al.1, 2 C.p. – 2 ani închisoare, instanța a constatat că reprezintă limita minimă prevăzută de textul de lege și că în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta, de urmările acesteia, de atitudinea manifestată imediat după săvârșirea ei, nu se impune reducerea acesteia ca efect al reținerii disp.art.74 din C.p. Pentru aceleași considerente, Tribunalul a reținut și că în cauză nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

Tribunalul a reținut de asemenea că prima instanță nu a făcut o greșită aplicare a disp. Lg.136/1995, Ordinul nr.1/2008 al președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Ordinului nr.13/2008 pentru modificarea Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul nr.1/2008 atunci când a introdus în cauză în calitate de garant B. Național de C. V. din B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România.

Potrivit art.4 din Ordinul nr.13/2008 Fondul de protecție a victimelor străzii acordă despăgubirii pentru prejudicii cauzate prin accidete de vehicule produse pe teritoriul României de vehicule neasigurate din alte state decât cele în care se aplică Acordul multilateral.

Având în vedere dispozițiile legale menționate și ținând seama de faptul că autoturismul condus de inculpat nu era asigurat la data producerii accidentului, iar conform adresei cu nr.OJ 1246/6.10.2010, emisă de B.A.A.R., B. Național de C. V. din B. este semnatar al Acordului Multilateral, în mod corect prima instanță l-a obligat la plata despăgubirilor civile.

În ceea ce privește apelul declarat de garantul Birou Național de C. V. din B., prin mandatarul B. de Autovehicule de România, Tribunalul a considerat că este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:

Potrivit Deciziei cu nr.1/28.03.2005 a Î.C.C.J. în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Lg.nr.136/1995.

Urmare hotărârii menționate, instanțele de judecată au dispus obligarea asigurătorului "alături de inculpat" la plata despăgubirilor civile.

În aceste condiții, s-a reținut că, în mod greșit prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu B. Național de C. V. din B., la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile B. C. N., B. L. și B. G., întrucât în această situație nu operează principiul solidarității pasive instituit de art.1003 din Codul civil și care constituie o garanție pentru creditor că își va recupera creanța.

În ceea ce privește critica privind reținerea unei culpe egale a inculpatului și victimei în producerea accidentului de circulație, s-a considerat că este neîntemeiată pentru aceleași considerente pentru care s-a apreciat că sub acest aspect este neîntemeiat și apelul declarat de inculpat.

În legătură cu susținerile referitoare la cuantumul mare al despăgubirilor acordate părților civile, cu titlu de daune materiale, daune morale și prestație periodică în favoarea minorelor B. L. și B. G., s-a considerat că, în raport de veniturile încasate de victimă lunar - 7.762 lei, de contribuția efectivă a acesteia la cheltuielile ocazionate de asigurarea hranei, hainelor, dar și a celor ocazionate de educarea celor două minore (cheltuieli de școlarizare), în mod corect prima instanță a stabilit în favoarea celor două minore o rentă periodică în cuantum de 2.500 lei lunar.

P. încheierea din 6 iulie 2011, privind înlăturarea omisiunii vădite strecurată în dispozitivul deciziei penale nr. nr.158 din data de 30.05.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în temeiul art.195 și 196 din Codul de procedură penală, s-a dispus îndreptarea omisiunii vădite strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 158 din data de 30.05.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în sensul că obligă pe inculpatul R. V. I. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B. C. N..

Împotriva acestei decizii au declarat recursur inculpatul R. V. I. și garantul B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere faptul că latura civilă a fost soluționată în contradictoriu cu B. Național C. V. B., calitate procesuală pasivă având ca și garant Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, întrucât accidentul s-a produs în România de către un autoturism staționat pe teritoriul statului român și care nu era asigurat.

B. N. de C. V. din B. nu are legitimare procesuală pasivă, fiind greșit introdus in cauză si obligat la plata despăgubirilor, in solidar cu inculpatul.

Acesta a fost reprezentat in cauză de mandatarul B.A.A.R., care, de fapt, trebuia să fie adevăratul garant al obligației de despăgubire.

S-a invocat Decizia nr. 3/15.06.2010, pronunțatăde ICCj prin care s-a statuat că Fondul de Protecție a victimelor străzii are, in procesul penal, calitatea de parte responsabilă civilmente si poate fi oblișat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de autovehicule neasigurate, având in vedere disp. art. 25ind. 1 din L32/2000 privind activitatea de asișurare si supravesherea asigurărilor.

In motivarea recursului formulat, garantul B. Național C. V. B. a solicitat casarea atât a sentinței primei instante si a deciziei instantei de apel si, in rejudecare, sa obligarea inculpatul alături de garant, la plata sumelor de 454,5 Lei / luna către Busiu L. si 455 Lei / luna către Busiu G., cu titlu de prestații periodice lunare.

S-a aratat ca, soluția Tribunalului D. de a menține sentința Judecătoriei Calafat prin care a acordat suma de 2.500 Lei / luna cu titlu de prestații periodice lunare este vădit nelegala.

Conform mențiunilor din cartea de munca a victimei accidentului rutier, acesta realiza, la data decesului, un venit lunar brut de 11.009 Lei, căruia ii corespunde un venit net lunar de 7.762 Lei.

Art. 94 alin. (3) din Codul familiei prevede ca, in cazul in care exista 2 copii in intretinerea părintelui, cota ce li se cuvine acestora impreuna este de pana la 1/3 din venitul celui care o datorează iar, fata de aceste dispoziții rezulta ca, suma pe care victima o aloca pârtilor civile Busiu L. si Busiu G. era de 2.588 Lei, respectiv cate 1.294 Lei pentru fiecare.

Urmare a producerii decesului victimei accidentului rutier, Busiu V., Casa Județeană de Pensii Argeș a stabilit, cu titlu de pensie de urmaș, sumele de 385 Lei pentru Busiu L., respectiv de 384 Lei pentru Busiu G..

Cu privire la situația in care victima primește pensie de urmaș, atât in doctrina cat si in practica judiciara s-a statuat ca, primind o pensie de invaliditate, de urmaș, sau de ajutor social, victima va avea la indemana si o acțiune prin care va putea cere autorului prejudiciului, diferența care nu este acoperita prin plata pensiei, diferența intre retribuția avuta anterior si pensia stabilita.

In consecința, diferența dintre 1.294 Lei si pensiile de urmaș in valoare de 385 Lei, respectiv 384 Lei, este de 909 Lei pentru Busiu L., respectiv 910 Lei pentru Busiu G., acestea fiind despăgubirile care trebuiau acordate de instanțele inferioare celor doua parti civile, cu titlu de prestații periodice lunare, in cazul in care s-ar fi constatat culpa exclusiva a inculpatului.

Având in vedere insa ca, in speța, instanțele inferioare au reținut culpa . a victimei in producerea accidentului rutier, in proporție de 50 - 50%, rezulta ca sumele de 909 Lei, respectiv 910, mai sus indicate, se impune a fi reduse proporțional cu culpa reținuta in sarcina inculpatului, la suma de 454,5 lei pentru minora Busiu L. si la suma de 455 lei luna pentru minora Busiu G..

Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.385⁶ Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Analizând probele administrate în cauză, respectiv declarații martori, declarațiile inculpatului, proces verbal de cercetare la fata locului, comparativ cu conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat, Curtea constată că atât conținutul cât și concluziile acestuia din urma corespund stării de fapt retinute de prima instsanta si de cea de prim control judiciar.

Este neintemeiata solicitarea de efectuare a unei noi expertize, întrucât expertiza deja întocmită a avut în vedere o situație de fapt rezultată din declarațiile martorilor și chiar din declarațiile inițiale ale inculpatului.

Astfel, varianta reținută de expertul tehnic în cuprinsul cap.II referitoare la dinamica producerii accidentului corespunde unei stări de fapt reale.

Martorul T. F., care se afla în autoturismul condus de inculpat a relatat că după ce au ieșit din satul Basarabi au circulat în spatele unui autoturism marca L. și că „ la un moment dat Dacia L. a trecut pe banda de contrasens, ieșind chiar cu roțile din stânga în afara șoselei.

Apoi autoturism marca L. a întors la dreapta, reintrând pe șosea, apărând brusc în fața mașinii noastre „( f.33 dosar u.p.)

Martorul R. M., a declarat că „ în timp ce ne aflam la ieșirea din . sensul opus de mers ne-a ieșit în față un autoturism de culoare gri … încercând să întoarcă către Calafat în timp ce se afla perpendicular pe sensul nostru de mers, vărul meu R. V. a frânat încercând să-l evite …( f.43 dosar u.p.).

Declarațiile martorilor coroborate cu schița accidentului și procesul verbal de cercetare la fața locului, evidențiază urme de rulare pe acostament.

Chiar inculpatul a recunoscut că, la ieșirea din satul Basarabi, la circa 50-60 m în față a fost observat un autoturism Dacia L. care se deplasa în aceeași direcție de mers ( C.) pe banda din dreapta, care a semnalizat stânga, a trecut pe contrasens, a ieșit de pe carosabil în partea laterală stângă a drumului față de direcția de mers spre C., apoi, fără să semnalizeze a virat dreapta și a reapărut pe șosea, perpendicular pe axul drumului.

Potrivit declarației date singura manevră efectuată de inculpat a fost frânarea, însă cu toate acestea impactul nu a putut fi evitat.

Declaratiile martorilor B. C. N. – soția victimei și B. L. - fiica victimei nu pot fi retinute de instanta intrucat acestea nu au perceput în mod direct circumstanțele în care s-a produs coliziunea dintre cele 2 autovehicule.

În ceea ce privește proporția culpei celor 2 conducători de vehicule în producerea accidentului, Curtea apreciaza că în condițiile în care atât inculpatul cât și victima au încălcat mai multe dispoziții legale referitoare la circulația pe drumurile publice (victima disp.art.35, 41 și 54 din OUG 195/2002 și art.1 și 125 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2001, iar inculpatul disp.art.35, 48,49 și 77 din OUG 195/2002 și art.1 și 121 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002), în mod corect prima instanță si cea de apel au reținut că vinovăția părților este egală.

Curtea apreciaza ca nu se poate retine o culpa de 20% în sarcina inculpatului intrucat aceasta nu ar reflecta în mod real gradul de vinovăție al acestuia.

Chiar în contextul efectuării unei manevre interzise de către victima B. V., accidentul de circulație nu s-ar fi produs dacă inculpatul, nefiind posesorul unui permis de conducere, nu s-ar fi aflat în trafic sau daca acesta ar fi circulat cu viteza legala permisa pe tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul si nu cu viteza de 131,8 km/h.

Ca atare, în producerea accidentului a existat o culpă concurentă, culpă egală a inculpatului si a victimei, ambii conducători auto implicați în accident nerespectand normele legale de circulație rutieră.

Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la greșita individualizare a pedepsei și a modalității de executare.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere disp. art. 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, evidențiat de împrejurările în care au fost comise, culpa . a victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a condus pe drumurile publice un autoturism deși nu poseda permis pentru nici o categorie de autovehicule, producand un accident de circulatie soldat cu moartea unei persoane.

Trebuie avut in vedere si faptul ca inculpatul a parasit locul faptei, fără a anunța organele de poliție, iar la testarea cu aparatul alcooltest, avea o concentrație de 0,47 mg/l in aerul expirat.

P. urmare pedepsele aplicate, respectă întru-totul dispozițiile legale, fiind în măsură să realizeze scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art. 52 cod penal.

În mod corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că, în raport de modalitatea savarsirii faptelor si de atitudinea inculpatului care a condus un autoturism fara a detine permis de conducere, a produs un eveniment rutier, a parasit locul faptei iar la testarea cu aparatul alcooltest, avea o concentrație de 0,47 mg/l în aerul expirat, nu se pot retine in favoarea acestuia circumstantele atenuante prev de art 74 c.p.

Totodata, in mod corect, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, nu poate fi realizat decât prin executarea în regim de detenție, neputând fi aplicabile disp. art. 81 sau 86¹ cod penal.

Nu poate fi retinut nici motivul invocat de inculpatul recurent privind lipsa de calitate procesuala a Biroului N. de C. V. din B. care ar fi fost greșit introdus in cauză si obligat la plata despăgubirilor, in solidar cu inculpatul.

Decizia nr. 3/15.06.2010, pronunțatăde ICCj priveste cazurile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule inmatriculate pe teritoriul Romaniei si neasigurate pentru răspundere civilă.

Fondul de Protecție al Victimelor străzi răspunde numai pentru vehiculele neasigurate din alte state.

Or, placutele de înmatriculare ale autoturismului inculpatului erau emise de autoritățile bulgare, din probatoriul administrat în cauză nerezultand că din anul 2008 autoturismul ar fi rulat în România, motiv pentru care B. C. V. B. are calitate de garant, fiind incidenta Decizia nr. I pronuntata de ICCJ la 28.03.2005, potrivit careia societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.

P. urmare, in mod corect a fost admis de catre Tribunalul D. apelul declarat de garantul B. Național de C. V. din B. si obligat inculpatul alături de garantul B. Național de C. V. din B. (Național Bureau Of. B. Motor Insurers) la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri civile din care 5.000 lei cheltuieli de înmormântare și 15.000 lei daune morale către partea civilă B. C. N. și la 2.500 lei lunar rentă periodică în favoarea minorelor B. L. și B. G..

Neîntemeiat este și recursul garantului B. Național C. V. B., in sensul pbligarii inculpatului alături de garant, doar la plata sumelor de 454,5 lei lunar către Busiu L. si 455 lei lunar către Busiu G., cu titlu de prestații periodice lunare.

Aceasta dispozitie legala se aplică numai în relațiile de familie, stabilind un nivel maxim la care poate fi obligat un părinte la a contribui la întreținerea copilului său. În cauza de față, copii victimei beneficiau efectiv de o contribuție mai mare din partea acesteia.

Astfel, în raport de veniturile de 7.762 lei încasate de victimă lunar, contribuția efectivă a acesteia la cheltuielile ocazionate de asigurarea hranei, hainelor, dar și a celor ocazionate de educarea celor două minore (cheltuieli de școlarizare), în mod corect s-a stabilit în favoarea celor două minore o rentă periodică în cuantum de 2.500 lei lunar.

Pentru motivele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile, ca nefondate.

In baza art.193 Cpp, va fi obligat recurentul inculpat alături de recurentul garant B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România, la 1500 lei cheltuieli judiciare, în recurs,către intimații părți civile.

Văzând și disp. art. 192 alin.2 cod pr.pemnală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de inculpatul R. V. I. și garantul B. Național C. V. B. prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 mai 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă recurentul inculpat alături de recurentul garant la 1500 lei cheltuieli judiciare, în recurs,către intimații părți civile.

Obligă recurentul garant la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 30.01.2012.

C. M. G. V. C. A. G.

Grefier,

S. V.

Red.jud. GCA

j.a.V.M./V.S.D.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 371/2012....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1140/2014. Curtea de Apel... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Curtea de Apel CRAIOVA