Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1116/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 1116/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1116
Ședința publică de la 17 mai 2013
PREȘEDINTE T. M.- judecător
C. Ș.- judecător
A. D.- judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și partea civilă N. C. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 15 martie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul P. C. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul parte civilă N. C. și inculpatul P. C. T., lipsind asigurătorul ., partea civilă S. Județean de Urgență C. și partea responsabilă civilmente . S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, părțile au declarat că s-au împăcat, conform declarației atașate la dosarul cauzei, apoi, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea sentinței, și, pe fond, încetarea procesului penal declanșat împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen., cu obligarea părților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul parte civilă N. C., având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile parchetului, întrucât s-a împăcat cu inculpatul.
Inculpatul P. C. T., având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile parchetului, întrucât s-a împăcat cu partea civilă.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 214 din data de 15 martie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 si 4 Cp. a fost condamnat inculpatul P. C. T., fiul lui T. și I., născut la data de 27.07.1972, în loc. Cugir, jud. A., domiciliat în loc. Cugir, .. 13, ., ., șofer la .., S., jud. A., fără antecedente penale, CNP_, la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa.
În baza art. 71 Cp. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cp., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 4 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cp. in condițiile art. 359 C.p.p.
În baza art. 71 alin. 5 Cp. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 si 346 C.p.p. a fost admisă in parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată Neacsa I. C. și a fost obligat asigurătorul .. către aceasta la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale si 1.441, 87 lei reprezentând daune materiale
În baza art. 14 si 346 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. Clinic Județean de Urgență C. și a fost obligat asigurătorul .. către acesta la plata sumei de 4290,97 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate Neacsa C..
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de partea vătămată Neacsa C. privind acordarea de către inculpat a unei prestații periodice în cuantum de 500 lei până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 193 C.p.p. a fost obligat asigurătorul .. către partea vătămată Neacsa C. la plata sumei 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de părți.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S. nr. 4368/P/2008 din 13.09.2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului P. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cp.
Din conținutul actului de sesizare s-a reținut că inculpatul P. C. T. in ziua de 19.09.2008, în jurul orelor 06:30, în timp ce conducea autoutilitara marca IVECO, pe raza comunei P., jud. O., a acroșat-o pe partea vătămată N. C., ce rula pe o bicicletă în aceeași direcție de mers cu inculpatul, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecata.
A fost audiata partea vătămată N. C. care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 70.000 lei din care 50.000 lei reprezentând daune morale si 20.000 lei reprezentând daune materiale. De asemenea a solicitat ca inculpatul sa plătească suma de 500 lei lunar necesara întreținerii copilului sau minor.
De asemenea au fost audiați martorii S. V., D. N., M. M. F., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând materialul probatoriu administrat in cauza prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.09.2008, în jurul orelor 06:30, inculpatul P. C.-T., în timp ce conducea autoutilitara IVECO EUROCARGO ML El5, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 64,kilometrul 40+100, pe raza localității P., jud. O., în sensul de mers Găneasa - D., a observat pe partea dreaptă a carosabilului la 2 - 3 metri în fața sa, într-un timp scurt, un biciclist care se deplasa în aceeași direcție. In acel moment, pentru a evita impactul cu biciclistul, conducătorul auto a frânat, totodată virând spre stânga.
Cu toate că a efectuat manevrele necesare evitării impactului, biciclistul a fost lovit cu suportul din partea dreaptă a oglinzii exterioare a autoutilitarei, fiind împins oblic spre dreapta și a căzut de pe bicicletă.
În urma impactului, biciclistul N. C. a suferit leziuni traumatice, pentru a căror vindecare a necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1678/E/06.11.2008.
Atât conducătorul auto P. C.-T., cât și victima, biciclistul N. C., au fost testați în vederea stabilirii alcoolemiei în momentul producerii accidentului, rezultatul fiind zero g/l - conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1161 și 1162/1163.
În cauză au fost efectuate trei expertize tehnice judiciare în vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului. Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit la data de 15.05.2010, de către expertul tehnic judiciar ing. P. N., conducătorul auto P. C.-T. a încălcat disp. art. 48, art. 49 al. 1 (cu rezerve) și art. 77 al. 3 din OUG 195/2002, precum și disp. art. 118 lit. c din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, în sensul că nu a respectat regimul maxim de viteză în localitate, respectiv 50 km/h, și nu a adaptat viteza la condițiile de drum pentru evitarea oricărui pericol.
În ceea ce-1 privește pe numitul N. C., s-a concluzionat că acesta a încălcat disp. art. 70 al. 3 din OUG 195/2002, cât și prevederile art. 14 al. 3 lit. c, d și e și art. 161 al. 1 lit. i și r din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
Starea de pericol a fost generată de faptul că biciclistul-victimă N. C. se deplasa pe drumurile publice fără ca bicicleta să fie echipată cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, și fără a purta vestă reflectorizantă, dar și de conducătorul auto care a circulat în localitate cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege și nici nu a manifestat suficientă atenție în conducere.
Prin raportul de expertiza nr. 9/18.01.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s-a concluzionat ca starea de pericol a fost generata atât de către biciclist datorită deplasării acestuia pe carosabil in condițiile in care acostamentul era practicabil, sau fără ca bicicleta sa fie echipata cu elemente de iluminare adecvate condițiilor de vizibilitate existente la acel moment cat si de către apropierea autoutilitarei conduse de inculpat de biciclist fără a se păstra față de acesta o distanta laterala suficienta efectuării unei manevre de depășire in condiții de siguranță.
S-a apreciat ca starea de pericol s-a declanșat in momentele in care autoutilitara condusa de inculpat s-a înscris pe o traiectorie de acroșare a biciclistului.
Deși partea vătămată N. C. și martorii D. N. și Ș. V., în declarațiile ulterioare infirmării soluției de către instanța de judecată, au susținut că victima purta vestă reflectorizantă, aceste aspecte sunt infirmate de procesul-verbal de cercetare la fața locului și de planșele fotografie.
Cu ocazia audierii, inculpatul P. C.-T. a declarat, în primă fază că circula cu aproximativ 60-70 km/h, însă, ulterior a revenit și a precizat că viteza a fost de aproximativ 55 km/h.
De asemenea, acesta a mai declarat că nu 1-a observat pe biciclist în timp util pentru a evita impactul întrucât persoana vătămată nu purta echipamente luminoase sau reflectorizante.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului P. C. T., care la data de 19.09.2008, în jurul orelor 06:30, în timp ce conducea autoutilitara marca IVECO, pe raza comunei P., jud. O., a acroșat-o pe partea vătămată N. C., ce rula pe o bicicletă în aceeași direcție de mers cu învinuitul, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporală din culpă", faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
S-a apreciat că acționând in acest mod inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia si putea sa-l prevadă reținându-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovăție culpa.
Vinovăția inculpatului sub aceasta forma a fost probata cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, precum și planșe foto, buletine de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1161 și 1162/1163 din data de 25.09.2008; raport de constatare medico-legală nr. 1678/E din data de 06.11.2008; raport de expertiză tehnică judiciară; înscrisuri; plângere și cereri parte vătămată N. C.; declarație parte vătămată N. C., declarațiile martorilor D. N., Ș. V.; raportul de expertiza nr. 9/18.01.2013 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, raport de expertiză tehnică auto; răspuns la obiecțiunile formulate de partea vătămată N. C., la raportul de expertiză tehnică auto; declarațiile inculpatului P. C.-T..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cp. respectiv dispoz. părții generale, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului si atitudinea acestuia in timpul desfășurării procesului penal.
Față de aceste elemente, respectiv atitudinea sincera a inculpatului in cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, vârsta inculpatului, urmările produse, gradul de pericol social al faptei acestuia constând in aceea ca in urma neglijentei sale s-a adus atingere unui drept fundamental al omului, respectiv dreptul la integritate corporala, ținând seama si de forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul respectiv culpa in varianta prev. de art. 19 alin. 2 lit. b Cp. prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art. 52 Cp.
Având in vedere aceste argumente in baza art. 345 alin. 2 C.p.p. prima instanță a dispus condamnarea inculpatului P. C. T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cp. la pedeapsa închisorii, această pedeapsa fiind de natura sa satisfacă scopul educativ si preventiv prevăzut de art. 52 Cp.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 și 2 Cp. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Cp., iar condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a – c Cp. din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitiva si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Astfel in baza art. 71 alin. 2 Cp. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza finală si lit. b C.p. cu referire la art. 8 CEDO, cauza S. si P. împotriva României și cauza Hirst contra Marii Britanii pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 71 alin. 5 Cp. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În raport de cele sus menționate s-a apreciat că inculpatul este nedemn in ceea ce privește exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cp. respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel ca pe durata executării pedepsei principale au fost interzise inculpatului aceste drepturi.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate prima instanță a apreciat că scopul sancționator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Având in vedere ca inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsa mai mica de 3 ani închisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, exceptând cazul când condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art. 38 Cp., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, s-a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cp. in baza acestor prevederi legale dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei fixând conform art. 82 Cp. termen de încercare pe o durata de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei a fost aplicata.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. care atrag revocarea suspendării condiționate.
Potrivit disp art. 71 alin. 5 Cp. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă si executarea pedepselor accesorii.
Astfel in baza art. 71 alin. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului in condițiile art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b Cp. pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că pe parcursul soluționării cauzei s-au constituit părți civile în procesul penal S. Clinic de Urgență C. cu suma de 4.290,97 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate si partea vătămată Neacsa C. aceasta solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 20.000 lei (reprezentând despăgubiri pentru daune materiale) și 50.000 lei (reprezentând despăgubiri pentru daune morale). De asemenea aceasta a solicitat o prestație periodica pentru întreținerea periodica pentru întreținerea copilului minor Neacsa D. C. Stefanut născut la data de 11.11.2003, până la vârsta de 18 ani in cuantum de 500 lei.
La termenul din data de 09.12.2011, a fost audiată pe latură civilă, în legătură cu pretențiile părții vătămate Neacsa C., martora M. M. F., concubina părții vătămate din depozițiile căreia s-a reținut că ulterior producerii accidentului rutier avea calitatea de însoțitor, ajutând-o pe partea vătămată până la împlinirea unui termen de 1 an de la data producerii accidentului.
Martora a mai precizat ca înainte de evenimentul rutier nu avea un loc de munca și locuia cu partea vătămată.
În privința sumelor de bani cheltuite de partea vătămată ca urmare a producerii accidentului, martora a precizat ca a fost cheltuita o suma de 20 000 lei, fiind necesar ca Neacsa C. sa urmeze un regim special de alimentație.
În ceea ce privește prejudiciul material suferit de partea vătămată, estimat de aceasta la suma de 20.000 lei, prima instanță a reținut că potrivit art. 998 – 999 cod civil, cel care a cauzat un prejudiciu trebuie să îl repare integral, cu condiția ca acest prejudiciu să existe, să fie determinat sau determinabil și să nu fi fost reparat încă. Astfel, susținerile părții vătămate potrivit cărora în timpul spitalizării și ulterior, până în prezent a cheltuit suma de 20.000 lei, s-a reținut că nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, instanța neputând reține declarația martorei M. M. F. în acest sens, având în vedere relațiile de concubinaj dintre martora și partea vătămata.
În același sens s-a avut în vedere ca din nici un înscris medical nu rezulta ca părții vătămate i s-ar fi prescris de medic un regim alimentar special.
S-a constatat ca la dosar fil.195-238 exista bonurile fiscale depuse de partea vătămata pentru justificarea daunelor materiale pretinse. Prima instanță a apreciat ca aceste bonuri fiscale sunt susceptibile de a crea un dubiu serios cu privire la veridicitatea cheltuielilor pretinse de partea vătămata, având in vedere că pe o mare parte din aceste bonuri sunt menționate medicamente care nu au fost prescrise de medic și, mai mult decât atât pe unele sunt menționate medicamente pentru copii, spre exemplu, nurofen pentru copii, pikovit, etc. De asemenea sunt menționate pe bonurile respective bunuri precum dero, margarina, lapte praf, orbit calciu, sticle de vin, etc.. La învederarea instanței cu privire la faptul ca pe unul dintre bonurile fiscale este menționată si o sticla de vin, partea vătămata a adresat conducerii instanței un memoriu in care preciza faptul ca a cumpărat acea sticla de vin pentru a o pune la piciorul stâng ( fila 282 dosar instanță).
față de aceste aspecte prima instanță analizând bonurile fiscale depuse de partea vătămată, a avut in vedere numai medicamentele care i-au fost prescrise de către medic precum și înscrisurile care sunt in legătură cu vătămările produse părții vătămate, înlăturând din materialul probator celelalte înscrisuri cu privire la care pot fi ridicate serioase semne de întrebare.
Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct potrivit art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995.
Prin această decizie instanța supremă a statuat caracterul limitat derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cît timp nici o prevedere legală nu prevede o altfel de interpretare.
S-a considerat că răspunderea civilă a asigurătorului este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile – legea nr. 136/1995 – fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente ori garant, concluzionându-se că, în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu produs prin accident de autovehicul pe teritoriul României în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile prevăzute de legea specială.
Răspunderea civilă delictuală solidară reglementată de dispoz. art. 1003 cod civil este caracteristică părții responsabilă civilmente având în vedere și dispoz. art. 1000 Cod civil pentru prejudiciile cauzate părții civile .
Ori, în cazul societăților de asigurare nu se poate face aplicarea dispoz. art. 1003 Cod civil întrucât între societatea de asigurare și inculpat nu există nici unul dintre raporturile prev. în art. 1000 Cod civil neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală a societății de asigurare nici chiar pentru fapta altuia conform mențiunilor anterioare reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiției, ci numai o răspundere civilă contractuală, guvernată de principiul consensualismului juridic.
Mai mult, autovehiculul nu se afla în paza juridică sau materială a societății de asigurare nefiind astfel incidente dispoz. art. 1000 alin.1 Cod civil, întrucât contractul de asigurare nu conduce la un transfer al pazei juridice pentru ca asigurătorul să răspundă în solidar.
Pentru aceste considerente, apreciind întemeiată doar în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată Neacsa C. în procesul penal, prima instanță a admis-o în parte și în baza art. 14 și 346 C.p.p., și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. S. alături de asigurătorul ., la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale și a sumei de 1.441,87 lei cu titlu de cheltuieli materiale. În acest sens instanța reține că, prin fapta dedusă judecății s-a creat părții vătămate un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința fizică și psihică pricinuită de leziunile produse ca urmare a evenimentului rutier, de imposibilitatea participării active la viața socială pe o durată lungă de timp, de imposibilitatea îngrijirii propriului copil. Prima instanță a apreciat în acest sens că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform prev. de art. 998-999 C.civ, referitoare la săvârșirea unei fapte ilicite și producerea unei prejudiciu material și moral, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul concret suportat de victima fiind evidentă. În raport cu această situație, compensarea suferințelor produse părții vătămate Neacsa C. prin acordarea unor sume de bani se impune atât ca o satisfacție dată acesteia cât și ca o sancțiune pentru autorul infracțiunii, aspect față de care instanța apreciază reparatorie suma indicată mai sus, astfel că va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. În ceea ce privește cuantumul despăgubirile civile pretinse prima instanță a avut in vedere ca din rapoartele de expertiza efectuate in cauza rezulta fără tăgadă faptul ca la starea de pericol a fost generata atât de apropierea autoutilitarei conduse de inculpat fără a păstra față de biciclist o distanta corespunzătoare cât și de către biciclist prin deplasarea acestuia pe carosabil și fără ca bicicleta sa fie echipată cu elemente de iluminare adecvate in condițiile de vizibilitate existente la acel moment.
Referitor la obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice pentru întreținerea periodica a copilului minor Neacsa D. C. Stefanut născut la data de 11.11.2003, până la vârsta de 18 ani in cuantum de 500 lei, s-a apreciat că cererea părții vătămate este nefondată, din raportul de expertiza medico-legala nr. 76/E/14.06.2011 rezultând ca partea vătămată nu prezintă o infirmitate fizica sau psihica permanenta, având pierduta temporar pentru un an dar in totalitate capacitatea de munca cu păstrarea capacității de autoservire.
Fața de aceste aspecte s-a reținut ca cererea părții vătămate este vădit neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Astfel in baza art. 14 si 346 C.p.p. a fost admisă în parte acțiunea civila formulata de partea vătămată Neacsa I. C. și a fost obligat asigurătorul .. către aceasta la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale si 1.441,87 lei reprezentând daune materiale
De asemenea a fost admisă acțiunea civilă formulata de S. Clinic Județean de Urgenta C. și a fost obligat asigurătorul .. către acesta la plata sumei de 4.290,97 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate Neacsa C..
A fost respinsă ca nefondată cererea formulata de partea vătămată Neacsa C. privind acordarea de către inculpat a unei prestații periodice în cuantum de 500 lei până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 193 C.p.p. a fost obligat asigurătorul .. către partea vătămată Neacsa C. la plata sumei 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. S. și partea civilă N. C..
Ulterior, la termenul din data de 17.05.2013, inculpatul și partea civilă au declarat că s-au împăcat, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Recursurile vor fi admise având în vedere următoarele:
Potrivit disp.art.10 alin.1 lit.”h” C.pr.pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit împăcarea părților, în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
În speță, inculpatul P. C. T. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 184 alin. 6 Cod penal, pentru faptele prevăzute la alin.2 și 4, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
În raport de textele legale mai sus menționate, coroborate cu starea de fapt nou conturata prin împăcarea părților, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit. b) Cod proc.penală recursul declarat în cauza va fi admis, hotărârea atacată va fi casată în parte, în latură penală și rejudecând în aceste limite, în temeiul disp.art.11 pct.2, lit.”b” rap.la art.10 lit.”h” Cod proc.penală, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, prin împăcarea părților și va menține restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, văzând și dispozițiile art. 192 alin.1 pct.2 lit.b) C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. S. și partea civilă N. C. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 15 martie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală,
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. h C.p.p.,
Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P. C. T., pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp, pentru împăcarea părților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. M. C. Ș. A. D.
Grefier,
B. D.
Red.jud.A.D.
j.f.C.L.
O.A. ..........................
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1086/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1122/2013.... → |
|---|
