Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1886/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1886/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2012 în dosarul nr. 1886/2012
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1886
Ședința publică de la 24 Septembrie 2012
PREȘEDINTE C. Mereanujudecător
G. Vintilăjudecător
C. Șeleajudecător
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul V. N. C., împotriva sentinței penale nr.3004 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. D., apărător ales, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat anterior, chiar dacă în timpul minorității, se impune totuși o sancțiune corespunzătoare raportat la pericolul social concret al faptelor, coroborat cu producerea unui accident rutier, înțelegând să suplimenteze motivele de recurs sub aspectul impunerii revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat de 763 zile închisoare și nu menținerii acestei liberări, așa cum a dispus prima instanță.
Avocat C. D. pentru inculpat, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să fie redozată pedeapsa și schimbată modalitatea de executare din detenție, în suspendarea condiționată prev.de art.81 Cod penal sau suspendarea sub supraveghere, prev.de art.861 Cod penal, întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră și a cooperat, aplicându-i-se astfel dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, iar între timp a absolvit cursurile și a obținut permisul de conducere.
Solicită respingerea recursului parchetului, pe considerentele arătate mai sus, dar și în ceea ce privește revocarea liberării condiționate, întrucât pedeapsa din care provine restul rămas neexecutat a fost aplicată pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității și nu poate fi reținută starea de recidivă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului, precizând că în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aceasta a fost corect stabilită de către prima instanță, raportat la intervalul scurt de timp în care a săvârșit infracțiunea față de condamnările anterioare, dar și faptul că are antecedente penale.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3004 din 29 noiembrie 2011, J. C., în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., a condamnat pe inculpatul V. N. C. - fiul lui N. A. și I., născut la 13.06.1987, în C., D., CNP_, domiciliat în C., ., jud. D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C.p. s-a menținut liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 763 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 42/03.05.2007 a Tribunalului D..
În temeiul 71 C.p., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul V. N. C., acuzat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La data de 01.07.2009 în timp ce se aflau în efectuarea serviciului de supraveghere, îndrumare și controlul traficului rutier, organele de poliție au oprit în trafic autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul V. N. C..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la data de 01.07.2009, în jurul orelor 19.00, inculpatul V. N. C., proprietar al autoturismului menționat anterior, a urcat la volanul acestuia, conducându-l de la domiciliul său situat pe . din C., până pe raza comunei Bucovăț.
Astfel, inculpatul însoțit de martorul S. F. a condus autoturismul pe . – .. B. S. până în . timp ce se întorcea pe același traseu, ajungând pe . fost oprit în trafic de către organele de poliție.
La solicitarea organelor de poliție, inculpatul a declarat inițial că posedă permis de conducere eliberat de autoritățile din Marea Britanie, după care, a revenit, menționând că nu posedă permis de conducere eliberat de autoritățile britanice sau române.
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la sediu Secției 6 Poliție, iar după stabilirea identității s-au efectuat verificări în baza de date, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul V. N. C. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, aspect confirmat atât prin adresa nr._/06.07.2010 emisă de Ambasada României la Londra, cât și de adresa nr._/14.07.2009 eliberată de Serviciul Poliției Rutiere – C. Implementări Abateri.
Cu ocazia audierii în calitate de făptuitor, inculpatul a arătat că a condus autoturismul întrucât trebuia să ajungă în .-l conduce pe unchiul său la spital, lucru care nu s-a mai întâmplat, întrucât a ajuns salvarea înaintea sa.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare; declarații martori; declarații inculpat, adresa nr._/14.07.2009 eliberată de Serviciul Poliției Rutiere – C. implementări Abateri, adresa nr._/06.07.2010 emisă de Ambasada României la Londra – Biroul Atașatului de Afaceri Interne.
În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 3201 alin. 1 C.p.p., inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 3201 alin. 3 C.p.p. a fost audiat inculpatul V. N. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului V. N. C., care la data de 01.07.2009, a condus autoturismul marca Alfa R. cu număr înmatriculare_ pe raza municipiului C. și a comunei Bucovăț, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, condamnat în perioada minorității de mai multe ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Față de cele menționate anterior, instanța a reținut cu privire la inculpat dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., iar în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 l-a condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că a fost condamnat în perioada minorității la mai multe pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, ultima sentință de condamnare fiind pronunțată de către Tribunalul D. la data de 03.05.2007. Prin această sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, iar din executarea acestei pedepse a fost liberat condiționat la data de 16.09.2008 având un rest de pedeapsă neexecutat de 763 zile închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 C.p., având în vedere gravitatea mai redusă a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța a menținut liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 763 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 42/03.05.2007 a Tribunalului D..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și inculpatul V. N. C..
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat anterior, chiar dacă în timpul minorității, se impune totuși o sancțiune corespunzătoare raportat la pericolul social concret al faptelor, coroborat cu producerea unui accident rutier, înțelegând să suplimenteze motivele de recurs sub aspectul impunerii revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat de 763 zile închisoare și nu menținerii acestei liberări, așa cum a dispus prima instanță.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să fie redozată pedeapsa și schimbată modalitatea de executare din detenție, în suspendarea condiționată prev.de art.81 Cod penal sau suspendarea sub supraveghere, prev.de art.861 Cod penal, întrucât a avut o atitudine sinceră și a cooperat, aplicându-i-se astfel dispozițiile art.3201 Cod pr.penală, iar între timp a absolvit cursurile și a obținut permisul de conducere.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul inculpatului ca nefondat, iar ca fondat recursul Parchetului de pe lângă J. C., pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de depistare, adresa nr._ din 6 iulie 2010 a Ambasadei României la Londra, adresa nr._ din 14 iulie 2009 a Serviciul Poliției Rutiere, declarația martorului S. F. și declarația inculpatului, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că pe data de 1 iulie 2009 inculpatul V. N. C., a condus autoturismul marca Alfa R. cu număr de înmatriculare_ pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, fiind oprit în trafic pe . C., de către un echipaj de poliție.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiune de pericol prin natura ei), modalitatea și împrejurările concrete (fără a poseda permis de conducere a condus autoturismul pe drumurile publice la o oră când circulația este intensă, încercând să inducă în eroare organele de poliție cu privire la posedarea unui permis de conducere eliberat de autoritățile din Marea Britanie), perseverența infracțională, în condițiile în care în timpul minorității a suferit condamnări și a fost liberat condiționat pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 763 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.42 din 3 mai 2007 a Tribunalului D., dar și atitudinea sinceră pentru care a beneficiat de procedura simplificată, apreciind că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în modalitatea de executare, neexistând împrejurări care să impună reținerea circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 Cod penal.
Deși prima instanță a menținut liberarea condiționată, având în vedere gravitatea redusă a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată, Curtea constată nefondată motivarea, întrucât, pe de o parte, restul rămas neexecutat provine dintr-o pedeapsă de 6 ani închisoare, considerată a avea un cuantum ridicat pentru un inculpat, la acea dată, minor, iar pe de altă parte, infracțiunea pentru care este trimis în judecată nu poate fi considerată ca având o gravitate redusă, în condițiile în care inculpatul, fără a poseda cunoștințele necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice, putea provoca accidente soldate cu vătămarea sau decesul unor persoane ori avarierea bunurilor, așa încât se impune aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal, în sensul revocării liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Este nefondată critica privind modificarea modalității de executare, respectiv detenția să fie înlocuită cu suspendarea executării în condițiile art.81 Cod penal sau art.861 Cod penal, întrucât, deși nu este recidivist, întrucât condamnările anterioare privesc infracțiuni săvârșite în timpul minorității și care nu impun reținerea stării de recidivă, în condițiile art.38 Cod penal, inculpatul nu le-a conștientizat până în prezent, neatingându-și scopul educativ-preventiv, așa încât se impune ca modalitate de executare detenția, astfel cum a fost stabilită de către prima instanță.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală și art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat, recursul declarat de inculpat și admis recursul Parchetului de pe lângă J. C., se va casa în parte sentința penală atacată.
În baza art.61 Cod penal, se va revoca liberarea condiționată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 763 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin s.p.42/3.05.2007 a Tribunalului D. și se va contopi acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, anume 763 zile închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul V. N. C., împotriva sentinței penale nr.3004 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
Admite recursul Parchetului de pe lângă J. C..
Casează în parte sentința penală atacată.
În baza art.61 Cod penal;
Revocă liberarea condiționată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 763 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin s.p.42/3.05.2007 a Tribunalului D. și contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, anume 763 zile închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2012.
C. MereanuGheorghe VintilăCamelia Ș.
Grefier,
S. V.
Red.jud.CȘ
j.f.C.P.
PS/27.09.2012
| ← Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 286/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
