Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive. Art. 140 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1907/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1907/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1907/2012
Dosar nr._ - Art.1402 Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1907
Ședința publică de la 25 Septembrie 2012
PREȘEDINTE V. Trifănescujudecător G. C. judecător
D. Filimonjudecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații P. D. D. și P. T. G., împotriva încheierii din 19 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat M. D., apărător ales, pentru inculpații lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. D. pentru inculpați, a arătat că recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea recurenților la cheltuieli judiciare statului, arătând că hotărârea este definitivă.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 septembrie 2012, Tribunalul Gorj, a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpații P. D. D., fiul lui R. și I., născut la data de 02.01.1968 în Tg-Cărbunești, jud. Gorj, domiciliat în Tg-J., ., ., CNP_ și P. T. G., fiul lui R. și I., născut la data de 10.12.1963 în Tg-Cărbunești, jud. Gorj, domiciliat în Tg-J., Aleea Energeticienilor, ., ., jud. Gorj, CNP_ privind plângerea formulată împotriva Ordonanței nr. 422/P/2012 din 12.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
A fost obligat fiecare petent inculpat la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 17.09.2012 pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Penală, inculpații P. D. D. și P. T. G. au formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 422/P/2012 din 12.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus respingerea cererii celor doi inculpați de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a fost menținută măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea.
Au arătat inculpații că ordonanța procurorului din data de 12.09.2012 prin care s-a dispus respingerea cererii inculpaților P. D. D. și P. T. G. de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a fost menținută măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitate este neîntemeiată, „argumentele”, procurorului nu sunt suficient de solide pentru a justifica respingerea cererii lor raportat la motivele invocate prin această cerere.
Au susținut că măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost luată față de aceștia din data de 04.07.2012, măsură care a fost prelungită până în prezent de două ori, pentru ultima prelungire procurorul a motivat că au fost extinse cercetările față de alți învinuiți, că expertiza tehnico-contabilă în cauză nu a fost finalizată și că se impune administrarea de noi probe
S-a mai susținut că în ordonanță se menționează de procuror că P. D. a contactat-o pe învinuita P. L. pentru a o determina să dea o declarație necorespunzătoare adevărului, iar această acuzație adusă inculpatului este neadevărată fiind infirmată de interceptarea telefonică de la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a fost sunat de către doamna P. iar discuția dintre aceștia nu oferă nici un indiciu că ar fi încercat să o influențeze în vreun fel.
Mai mult, s-a susținut de către inculpați că acest aspect a fost tranșat de instanța de judecată care a reținut cu putere de lucru judecată că inculpatul P. D. nu a contactat-o pe învinuita P. L., cu toate acestea, procurorul, în Ordonanța contestată i-a imputat și motivul prevăzut de art. 148 lit b C.pr.pen..
De asemenea, s-a mai arătat că în acest moment al cercetărilor, procurorul a luat la cunoștință printr-un proces verbal întocmit de experți, că la obiectivul Scoarța lucrările efectuate concordă cu actele întocmite de către . și că societatea nu a încasat nici o sumă de bani în plus ci dimpotrivă mai are de încasat sume de bani pentru această lucrare, lucrare terminată și astfel sunt irelevante susținerile din ordonanță în sensul că „există suspiciuni rezonabile și cu privire la modalitatea în care a fost realizat obiectivul de investiții Baza Sportivă Multifuncțională din . privire la sumele încasate în mod necuvenit pentru realizarea acestui obiectiv de investiții.
Cu privire la cel de al doilea motiv susținut în conținutul ordonanței procurorului s-a arătat că într-adevăr urmărirea penală nu este terminată și nici expertiza dispusă de procuror dar se susține că în acest dosar sunt cercetate și alte persoane printre care și inculpatul P. I. F., iar experții au ca obiective și alte lucrări efectuate la Primăria Peștișani de alte societăți, lucrări cu care inculpații P. nu au nici o legătură, că în acest dosar este cercetat și învinuitul F., care este în stare de libertate și care nu poate fi audiat din cauză că invocă motive de sănătate și că, în cauză se impun probatorii în legătură cu acte ce privesc pe inc. P. D., F. și inc. Ș. zis H., cu care de asemenea inc. P. nu au nici o legătură.
De aceea, din punct de vedere al stadiului urmăririi penale, s-a susținut că în ceea ce cei îi privește pe aceștia au fost administrate majoritatea probelor, singura probă care este în curs de administrare este proba cu expertiza dispusă în cauză, finalizată în ceea ce ne privește.
Totodată, s-a arătat că este adevărat că le-au fost aprobate cererile formulate prin care solicitam încuviințarea de a părăsi localitatea însă inculpatul P. D. a fost desemnat candidat pentru alegerile parlamentare ceea ce presupune deplasări zilnice în perioada campaniei electorale în județ pe lângă cele din țară iar P. T. ar trebui să se deplaseze la lucrările pe care . le efectuează în țară.
Cu privire la cel de al patrule motiv susținut de procuror în ordonanță au arătat inculpații că nu poate fi considerat ca argument pentru respingerea cererii întrucât soluțiile Curții de Apel C. vizau cereri de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea pe când prezenta cerere are ca obiect înlocuirea măsurii.
În concluzie au apreciat că motivele avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii preventive s-au schimbat și în prezent măsura inițială poate fi înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara cu menținerea obligațiilor impuse.
În drept, și-au întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 139, art. 145 pct. 2 rap. la art. 1402 C.pr.pen..
Analizând cererea formulată de inculpați prin prisma dispozițiilor art. 139 C.pr.pen. care reglementează înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, instanța a constatat că este inadmisibilă în lumina următoarelor considerente:
Dispozițiile art. 139 alin. 1 C.pr.pen. prevăd că măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Aliniatul 31 al acelui text de lege prevede că măsura preventivă poate fi dispusă de procuror sau de instanță, în condițiile în care informațiile primite de la organul de cercetare penală justifică înlocuirea acestei măsuri de către procuror sau după caz procurorul sesizează instanța.
Așadar, analizând și coroborând întregul conținut al dispozițiilor art. 139 C.pr.pen. care reglementează înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive s-a constatat că legiuitorul nu a prevăzut și reglementa nici o cale de atac împotriva ordonanței adoptată de către procuror privind înlocuirea unei măsuri preventive cu alta.
Legiuitorul a prevăzut însă expres situațiile când se poate formula o cale de atac împotriva măsurilor preventive dispuse de către procuror prin dispozițiile art. 1402 alin. 1 C.pr.pen. stipulând că „împotriva ordonanței procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi țara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de trei zile de la luarea măsurii. la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță”, ori ordonanța împotriva căreia a fost formulată plângerea nu vizează luarea unei astfel de măsuri preventive de către procuror.
Așa fiind, căile de atac sunt prevăzute expres de dispozițiile Codului de Procedură Penală și nu pot fi extinse prin analogie la alte cererile ce vizează înlocuirea măsurilor preventive, din moment ce textul de lege ce reglementează înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive adică articolul 139 C.pr.pen. nu prevede acest lucru.
În acest sens invocă instanța și decizia nr. 18/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Secțiile Unite care a decis că, „Dispozițiile art. 1402 C.pr.pen., corelate cu dispozițiile art. 1403 din același cod se interpretează în sensul că: Încheierile prin care fie judecătorul, fie instanța de judecată în cursul urmării penale admite plângerea împotriva ordonanței procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitate prevăzută de art. 145 C.pr.pen., ori a măsuri preventive a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451 C.pr.pen. sunt supuse căii ordinare de atac a recursului în condițiile art. 1403 C.pr.pen.”
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații P. D. D. și P. T. G..
La termenul de astăzi, apărătorul ales al acestora arătând că recursul este inadmisibil, însă a fost formulat de un alt apărător.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj este una definitivă, astfel încât împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată o altă cale ordinară de atac.
Așa fiind și pentru motivele arătate, în temeiul dispoz.art.38515 pct.1 lit.a Cod pr.penală, vor fi respinse ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții P. D. D. și P. T. G., iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, vor fi obligați la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații P. D. D. și P. T. G., împotriva încheierii din 19 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2012.
V. TrifănescuGeorge CiobanuDoru F.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.T.B.
PS/5.10.2012
25 septembrie 2012.
- Administrația Finanțelor Publice Târgu Jiu va urmări și încasa de la debitorii P. D. D. și P. T. G., suma de câte 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1886/2012.... → |
|---|
