Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1666/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1666/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-08-2012 în dosarul nr. 1666/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 1666/2012
Ședința publică de la 16 August 2012
PREȘEDINTE A. I. Președinte Secție
T. M. Judecător
A. M. S. Judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G. M. împotriva încheierii din 10 august 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat P. J. R., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. J. R., având cuvântul pentru recurentul inculpat G. M., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. A arătat că, la evaluarea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie să se țină cont doar de vârsta părții vătămate. În cauză inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră circumstanțe față de care nu se mai poate reține că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Instanța de fond legal și temeinic a menținut măsura arestării preventive, lăsarea inculpatului în libertate prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică față de vârsta părții vătămate și împrejurările comiterii faptei.
Recurentul inculpat G. M., având ultimul cuvânt, a arătat că achiesează la concluziile avocatului desemnat din oficiu.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA;
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 10 august 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12, în baza art. 300 ind. 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 C.p.p., s-a constatat ca fiind legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului G. M., dispusă prin încheierea nr. 31 din 19.07.2012 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._ .
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. M., fiul lui C. și R., născut la data de 18.02.1975, în ., posesor al C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP Vânju M., CNP –_, cu domiciliul în ., județul M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin.1 teza I și alin.3 C.pen.
În motivarea încheierii s-a arătat în esență că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal, nemotivat inculpatul.
Oral, în ședință publică, prin avocat desemnat din oficiu, inculpatul a criticat încheierea pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât, în opinia sa, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri. A arătat că, la evaluarea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie să se țină cont doar de vârsta părții vătămate ci și de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră circumstanțe față de care nu se mai poate reține că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând încheierea atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3856 alin 3 C.pr.pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerațiuni:
Inculpatul G. M. a fost arestat prin încheierea nr. 31 din 19.07.2012 a Tribunalului M., pe o durată de 29 de zile, de la data de 19.07.2012 până la data de 16.08.2012, în considerentele acestei încheieri reținându-se incidența cazului prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.
La data de 10.08.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 3001 C.pr.pen., instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și, pe baza unei analize judicioase a întregului material probator, a decis corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia de către judecătorul competent. Având în vedere data la care prima instanță a efectuat aceste verificări, și anume după înregistrarea rechizitoriului pe rolul instanței – 09.08.2012 și înainte de primul termen de judecat, stabilit aleatoriu, prin sistemul ecris – 03.10.2012, observând și temeiul de drept invocat în considerentele încheierii recurate, curtea constată că indicarea în dispozitiv a prevederilor art. 3002 C.pr.pen. s-a făcut din eroare, o astfel de mențiuni nefiind de natură să producă vreo consecință juridică asupra situației recurentului.
În urma propriului examen curtea constată, la fel ca instanța de fond, că și la acest moment procesual subzistă motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Astfel, inculpatul G. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 3 teza I C.pen., constând în aceea că, în după-amiaza zilei de 18.07.2012, l-a ademenit pe minorul L. D. S., în vârstă de 9 ani pentru ca acesta să pătrundă în locuința sa după care l-a așezat pe pat, i-a legat mâinile și picioarele, i-a aplicat o legătură în jurul ochilor și peste gură și a acționat cu gura asupra sexului minorului, până a sângerat.
Curtea constată totodată că există în continuare probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat - proces-verbal de cercetare la fața locului, raportmedico-legal nr.490/19.07.2012, proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarația părții vătămate L. D. S., declarațiile martorilor L. M., L. G., L. I., I. Z., I. C. și D. C. P., declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a reținut corect și subzistența cazului prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este închisoare mai mare de patru ani iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea sa în libertate constă în starea de insecuritate resimțită de cetățeni, de neîncredere în reacția fermă a organelor judiciare, absolut necesară pentru reprimarea faptelor grave și este dedus din datele ce caracterizează fapta de care este acuzat inculpatul - natura acesteia (o infracțiune prin care se aduce atingere dreptului la viața sexuală a persoanei), vârsta părții vătămate (9 ani), împrejurările în care a fost comisă (prin ademenirea părții vătămate și profitând de ingenuitatea acesteia urmată de lipsirea de libertate a victimei și supunerea acesteia la un act sexual oral) și urmările pe care le poate avea (este aptă să producă minorului traume fizice și psihice și să pericliteze pe viitor normala dezvoltare a acestuia) – date care se resfrâg și asupra inculpatului, caracterizându-l pe acesta, din punct de vedere criminologic, drept o persoană fără scrupule, cu un risc ridicat de recidivă, în condițiile în care organele judiciare ar adopta o atitudine lipsită de fermitate.
În contextul aspectelor reliefate mai sus și care se constituie în probe din care rezultă că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate – obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara – nu este aptă să conducă la realizarea scopului reglementat în art. 136 alin. 1 C.pr.pen., lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, nu poate conduce la o concluzie contrară.
Concluzionând, curtea constată că nici în raport de durata arestării nu se poate aprecia că temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării preventive s-au schimbat și că s-ar impune o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, rezonanța faptei de care este acuzat inculpatul, la o lună după comiterea acesteia, fiind la fel de mare și justificând cea mai severă dintre măsurile preventive.
Pentru aceste considerațiuni, în temeiul art. 38515 pct. 1, lit. b C.pr.pen., recursul declarat de inculpatul G. M. va fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 417 lit. c C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G. M. împotriva încheierii din 10 august 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 12, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 august 2012.
A. I. T. M. A. M. S.
Grefier
B. D.
Red.jud.AMS
j.f. C.B.P.
IB – 04.09.2012
16 august 2012,
AFP Vînju M. va încasa de la rec-inc. suma de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
