Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1897/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1897/2012
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1897
Ședința publică de la 25 Septembrie 2012
PREȘEDINTE A. Dumitrujudecător
L. Balacijudecător
M. M. Șeleajudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 12 septembrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de inculpatul O. L. F., inculpatul parte civilă D. C., partea civilă F. A. F. și asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr.762 din 15 martie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.762 din 15 martie 2012, Judecătoria C., în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.p. și art. 132 Cod penal, a încetat procesul penal privind pe inculpatul O. L. F. - fiul lui I. și A., născut la data de 24.11.1973 în ., cu același domiciliu, CNP_, cetățean român, studii 12 clase, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal.
În temeiul art. 346 alin. 4 C.p.p a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr. 1 C..
În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b C.p.p. a fost obligată partea vătămată D. C. și inculpatul O. L. F., fiecare, la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul O. L. F., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 4 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 28/21.02.2011 a Judecătoriei Stehaia, definitivă prin neapelare.
În baza art 33 lit a Cp, art 34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 4 luni aplicată prin sentința penala nr. 28/21.02.2011 a Judecătoriei Strehaia în pedeapsa rezultanta de 1 an și 4 luni închisoare .
În baza 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In baza art. 359 alin. 1 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 Cod penal.
În baza art. 178 alin 1, 2 C.p., art. 74 lit. a C.p., art. 76 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul D. C. - fiul lui M. și M., născut la data de 01.04.1946 în Tîmburești, jud. D., cu domiciliu în ., nr. 12, jud. D., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, pensionar, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
In baza art. 81- 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani si 3 luni.
In baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art 14 si 346 Cpp, s-a luat act ca partea vătămată T. M. M., cu domiciliul în C., ., Cămin 2, ., jud. D., și Spitalul Clinic Județean nr. 1 C., cu sediul în C., jud. D., nu s-a constituit părți civile.
S-a admis în parte acțiunea civilă, formulată de către partea civilă F. A. F., cu domiciliul în C., ., Cămin 3, ., jud. D. și a fost obligat inculpatul O. L. F. alături de asiguratorul G. R. A. R., cu sediul în București, .. 58-60, ., acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 2500 lei daune materiale, către partea civilă și la plata sumei de plata sumei de 20.000 euro daune morale, în echivalent lei la cursul BNR la data plății.
S-a admis în parte acțiunea civilă, formulată de către partea civilă D. C. și a fost obligat inculpatul O. L. F. alături de asiguratorul G. R. A. R., acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata sumei de 5.000 euro daune morale, în echivalent lei la cursul BNR la data plății.
A fost obligat inculpatul O. L. F. la plata sumei de 2333,33 lei cheltuieli de judecată către partea civilă F. A. F. reprezentând onorariu avocat.
A fost obligat inculpatul O. L. F. la plata sumei de 666,66 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. C. reprezentând onorariu avocat.
Au fost obligați inculpații O. L. F. și D. C. la 700 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.07.2011 a fost înregistrat pe rolul instanței, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 758/P/2011 din 19.07.2011, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. L. F., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 Cp. și art. 184 alin. 1 și 3 C.p., cu aplicarea art. 33 lit b C.p. și D. C. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 Cp.
Din actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt, că în data de 01.08.2009, inculpatul O. L. F. a plecat din mun. Oradea, jud Bihor, cu intenția de a se deplasa la domiciliul său din ., conducând autoutilitara marca Mercedes, înmatriculată sub nr._ .
În dimineața zilei de 02.08.2009, în jurul orelor 05,40, acesta a ajuns pe raza ., deplasându-se pe DN 55, iar, potrivit propriilor declarații, la o distanță de aproximativ 10 metri a observat un vehicul cu tracțiune animală, care se deplasa pe același sens și în aceeași direcție de mers, fără a fi semnalizat în partea din spate.
Pentru a evita coliziunea cu acest vehicul, inculpatul O. L. a acționat sistemul de frânare al autoturismului, după care a efectuat un viraj stânga, însă a acroșat căruța cu partea dreaptă a autoturismului. După impact, autoutilitara și căruța s-au deplasat în tandem pe distanța de 54,8 metri, unde a abandonat-o împreună cu cadavrul victimei D. A., continuându-și deplasarea pe câmp în partea dreaptă.
În urma impactului a rezultat decesul numitei D. A., pasagera din căruță și rănirea gravă a inculpatului D. C. care a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență C. pentru acordarea de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto și schița locului accidentului; raport de expertiză tehnică auto și supliment la raportul de expertiză; declarații martori; declarații inculpați; certificat medico legal nr. 2039/A2/14.08.2009 al IML C.; raport de constatare medico-legală autopsie nr. 2676/A3 emis de IML C. la data de 18.01.2010, alte înscrisuri.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul O. L. F. s-a prevalat de dispozițiile art 320/1 Cpp, conform cărora „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești, soțul victimei, inculpatul D. Constanțin s-a constituit parte civilă cu suma de 25.000 euro reprezentând daune morale și fiica victimei, F. A. F. cu suma de 30.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 75.000 euro reprezentând daune morale. Partea vătămată, T. M. M., fiica victimei, a învederat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.
În dovedirea acțiunii civile au fost depuse înscrisuri și s-a încuviințat și administrat proba cu doi martori, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În faza de cercetare judecătorească, în temeiul art. 323 C.p.p. a fost interogat în calitate de inculpat D. C., iar în temeiul art. 327 a fost audiat martorul M. Ș., care și-au menținut declarațiile inițiale.
În cauză a fost introdusă societatea asigurătoare . R. SA.
De asemenea, fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpaților O. L. F. și D. C., și s-au depus înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
La data de 02.08.2009, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului B. au fost sesizați că pe DN 55 la km 40+600 m, s-a produs un accident de circulație cu victime omenești.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a constatat că inculpatul O. L. F., în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe DN 55, din direcția C. catre B., la km. 40+600 m, datorita neatenției in conducere si a vitezei excesive a lovit din spate un vehicul cu tracțiune animală care se deplasa in aceeași direcție de mers vehiculul cu tracțiune animala fiind condus de inculpatul D. C.. Vehiculul cu tracțiune animală era încărcat cu roșii și pepeni verzi, deasupra cărora stătea D. A..
În urma impactului, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, inculpatul D. C., a fost proiectat în afara părții carosabile, iar soția sa D. A., care se afla în același vehicul, a fost acroșată de autoutilitară, suferind leziuni care i-au produs decesul. Din raportul de constatare medico-legala - autopsie a rezultat ca moartea numitei D. A. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei interne, urmare a unui traumatism toraco-abdominal cu rupturi de organe interne produs in cadrul unui politraumatism.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure în condițiile accidentului de circulație suferit. Sângele recoltat la autopsie nu conține alcool etilic si între leziuni si deces exista legătura de cauzalitate directa si necondiționată.
Inculpatul - parte vătămată D. C. a fost internat în perioada 02 - 14.08.2009 la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. - Secția Chirurgie Toracică - cu diagnosticul „traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale. Hemotorax masiv drept, hemotorax stâng. Fractură de bazin. Insuficiență respiratorie acută. Anemie secundară severă. Fisură masa laterală atlas. TCC mediu. Traumatism abdominal. Ileus dinamic. Sindrom algic toracic. Fractură ram ilio și ischio-pubian drept." Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure în condițiile accidentului rutier, au putut data din 02.08.2009 și au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din Certificatul medico-legal nr.2039/A2 emis de Institutul de Medicină Legală C. la data de 14.08.2009.
Pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, cauzele acestuia, precum și viteza inițială de deplasare a autovehiculului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Astfel, luându-se în considerare întregul material de urmărire penală întocmit până în acel moment, inclusiv măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului de către organele de poliție în prezența martorului asistent, în cuprinsul raportului de expertiză s-a reținut, ca dinamică a producerii accidentului, că în timp ce inculpatul D. C. își conducea pe timp de noapte căruța nesemnalizată pe sensul de mers catre B. al DN 55 acesta a fost lovit la partea din spate de frontala autovehiculului Mercedes Benz cu numărul_ condusa de inculpatul O. L. F.. Dupa impact, autoutilitara si căruța s-au deplasat in tandem pe-distanta de 54,8 m, unde a abandonat-o împreuna cu cadavrul victimei D. A. si a calului, continuându-si deplasarea pe câmp în partea dreapta.
În raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză s-a stabilit că viteza autoutilitarei conduse de inculpatul O. L. F. a fost de circa 140 Km/h.
Concluzia expertizei întocmite în cauză a fost aceea că accidentul putea fi evitat atât de catre inculpatul O. L. F. daca circula cu atenția ce se impunea pe timp de noapte si daca avea un bun control asupra vitezei de deplasare, si de catre inculpatul D. C. daca își echipa căruța si pe sine corespunzător pentru a putea circula pe timp de noapte astfel încât sa fi putut fi observați de la distanta.
Față de probatoriul administrat, de cele reținute prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză tehnică, instanța a reținut că inculpatul O. L. a încălcat următoarele norme de circulație: art.35 alin. (1), art. 48 alin.1, art. 49 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002 privind Codul rutier, precum și art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG 1391/2006).
Astfel, nefiind atent la trafic, inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private”.
De asemenea, dispozițiile art. 121 din 1 H.G. 1391/2006 prevăd obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, această limită de viteză fiind stabilită de art. 49 din OUG 195/2002. Conform art. 48 și art. 49 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, un conducător de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, limita maximă de viteză în afara localități în care se încadrează și DN 55 fiind de 90 km/h. În cauza de față s-a constatat că inculpatul O. L. F. conducea un autovehicul pe un drum național, pe timpul nopții, cu viteza mai mare 140 km/h, în condițiile în care limita de viteză era de 90 km/h.
Prin urmare, instanța a apreciat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului O. L. F. în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen., uciderea din culpă a lui D. A. fiind rezultatul nerespectării măsurilor de prevedere stabilite în sarcina conducătorului auto.
În cauză însă nu trebuie neglijată nici culpa inculpatului - parte vătămată D. C.. Astfel, regulile de circulație, așa cum sunt reglementate de lege, trebuie respectate deopotrivă de toți participații la trafic.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 – Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/02, „ participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, precum și celelalte dispoziții din prezentul regulament”.
Din probele administrate a rezultat că accidentul putea fi evitat și dacă conducătorul vehiculului cu tracțiune animală D. C. respecta normele de circulație. Astfel, potrivit dispoz. art. 164 și 165 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe drumurile pe care le este permis accesul, vehiculele cu tracțiune animală trebuie să fie conduse pe acostament, iar de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală are obligația de a purta îmbrăcăminte cu elementele fluorescent reflectorizante, iar vehiculul să fie prevăzut în partea din față cu un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie amplasată pe partea laterală.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul D. C. a negat culpa sa în producerea accidentului de circulație, considerându-se nevinovat întrucât vehiculul cu tracțiune animală pe care îl conducea avea montat în spate un catadioptru reflectorizant de culoare galbenă.
Fiind audiat nemijlocit in fața instanței de judecată, inculpatul D. C. s-a apărat învederând că vehicul pe care îl conducea era dotat cu un element reflectorizat, respectiv “un ochi de pisică” de culoare galbenă.
Susținerile inculpatului D. C. nu sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 02.08.2009 și declarația martorului asistent M. Ș.. Cu ocazia cercetării la fața locului nu a fost identificat însă nici un mijloc de semnalizare care s-ar fi putut afla pe vehiculul menționat, martorul M. Ș. confirmând acest lucru. În plus, chiar dacă ar fi existat pe oblonul din spatele căruței un catadioptru de culoare galbenă, această împrejurare nu ar fi în măsură să înlăture culpa inculpatului D. C. în producerea accidentului, având în vedere prevederile art. 17 din HG 1391/ 2006: “Vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie dotat în față cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare albă, iar în spate, cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare roșie, omologate, montate cât mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului.”
De asemenea, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 din OUG 195/2002, sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor izolate sau în turmă pe drumurile naționale. Apărarea inculpatului D. C. conform căreia nu avea altă cale de acces pentru a ajunge la piața din . urma să își valorifice fructele și legumele, nu poate să conducă la înlăturarea răspunderii sale penale.
Solicitarea inculpatului D. C. de a fi achitat nu poate fi primită în aceste condiții, atâta timp cât din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică întocmite în cursul urmăririi penale rezultă că în situația în care își echipa căruța și pe sine corespunzător, ar fi putut evita producerea accidentului.
Din declarațiile inculpaților, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză tehnică auto, instanța a reținut că sectorul de drum pe care a avut loc accidentul, la momentul impactului, carosabilul era uscat și fără denivelări, neexistând deci cauze exterioare care să fi putut influența rezultatul produs.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că accidentul rutier s-a produs din culpa comună atât a inculpatului O. L. F. cât și a lui D. C., culpă care este împărțită în mod egal, în procent de 50% pentru fiecare.
Legătura de cauzalitate dintre decesul victimei si conduita ilicita a inculpaților in producerea accidentului de circulație se menține, întrucât in antecedenta cauzala se identifică contribuția inculpaților care are un caracter sine qua non in producerea rezultatului final.
În drept, fapta inculpatului O. L. F. care, în data de 02.08.2009, conducând autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, și datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a pierdut controlul asupra direcției de mers, fapt ce a avut ca urmare decesul victimei D. A. și producerea din culpă a unor leziuni asupra părții vătămate D. C. ce au avut nevoie de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 1 și 2 C.p. și vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin. 1 și 3 CP, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.
În drept, fapta inculpatului D. C. în ziua de 02.08.2009, conducând în mod neregulamentar vehiculul cu tracțiune animală pe DN 55, a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul numitei D. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin. 1 și 2 C.p.
În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 CP, instanța a reținut că în urma pierderii controlului asupra direcției de mers a autovehiculului de către inculpatul O. L. F., acesta a intrat în coliziune cu vehiculul cu tracțiune animală condus neregulamentar de partea vătămată D. C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-55 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 2039/A2 emis de IML C. la data de 14.08.2009.
Sub aspectul laturii obiective, fapta a fost săvârșită prin acțiunea de conducere imprudentă a autovehiculului, cu consecința pierderii controlului asupra acestuia, faptă ce a avut ca urmare periculoasă cauzarea de leziuni asupra părții vătămate D. C. ce au avut nevoie de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. b, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Instanța a reținut că pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 3, organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale, dar cf. art. 184 alin. 6, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Având în vedere că partea vătămată D. C. și inculpatul O. L. F. s-au împăcat în fața instanței de judecată cf. declarației de la fila 34, instanța a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h CPP, încetarea procesului penal față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 CP.
În cazul împăcării instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a Spitalului, conform art. 346 alin. 4 C.p.p. (instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prev. de art. 10 alin. 1 lit. b ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prev. de art. 10 alin. 1 lit. f și j, precum și în caz de retragere a plângerii). Rațiunea textului este aceeași, iar unitatea spitalicească își poate valorifica pretențiile pe calea unei acțiuni ulterioare, separate, în fața instanței civile.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. b CPP, instanța a obligat atât partea vătămată D. C. cât și pe și inculpatul O. L. F., fiecare, la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de inculpatul O. L., sub aspectul laturii obiective, fapta a fost săvârșită prin acțiunea de conducere imprudentă a autovehiculului, cu consecința pierderii controlului asupra acestuia, faptă ce a avut ca urmare periculoasă decesul victimei D. A..
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere prev. de art. 19 pct. 2 lit. b, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Reținând vinovăția inculpatului O. L. F., instanța l-a condamnat pe inculpat, iar la individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatului reduse cu 1/3 conform art. 320/1 C.p.p pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, constând in atingerea adusa vieții unei persoane, modul de săvârșire a faptei, precum si circumstanțele personale, existența antecedentelor penale, prezentarea constantă la termenele de judecată, cooperarea la aflarea adevărului si justa soluționare a cauzei.
Ținând cont și de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 Cp instanța în baza art 178 al.1, 2 C.p., cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.., l-a condamnat pe inculpatul O. L. F. la pedeapsa de la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Din certificatul de cazier judiciar emis de I.P.J. D., instanța a reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81C.p. prin s.p. 28/21.02.2011 a Judecătoriei Strehaia, definitivă prin neapelare.
În temeiul art. 85 Cp, s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 4 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 28/21.02.2011 a Judecătoriei Stehaia, definitivă prin neapelare.
Cele două pedepse fiind concurente, în temeiul art. 33 lit. a Cp, art 34 Cp s-a contopit pedeapsa de 4 luni aplicată prin sentința penala nr. 28/21.02.2011 a Judecătoriei Strehaia în pedeapsa rezultanta de 1 an și 4 luni închisoare .
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sus-menționate conform art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.
Reținând vinovăția inculpatului D. C., instanța l-a condamnat, iar la individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsa prev. de textul incriminator pentru fiecare fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, constând in atingerea adusa vieții unei persoane, modul de săvârșire a faptei, precum si circumstanțele personale constând în lipsa antecedentelor penale, prezentarea constantă la termenele de judecată. Ținând cont și de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 Cp instanța în baza art 178 al.1, 2 C.p., art. 74 lit. a C.p., art. 76 lit. d C.p. l-a condamnat pe inculpatul D. C. la pedeapsa de la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Instanța a avut în vedere și faptul că între inculpatul D. C. și victima infracțiunii D. A. există o strânsă legătură, victima fiind soția inculpatului de peste 40 de ani, astfel încât fapta săvârșită a produs consecințe deosebit de grave și asupra persoanei inculpatului.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța având în vedere comportamentul inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art. 81-82 C.p a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni .
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de părțile civile D. Constanțin – soț supraviețuitor, și F. A. F. și T. M. M., descendentele victimei, instanța a reținut următoarele:
Soțul victimei, D. C., s-a constituit parte civilă cu suma de 25.000 euro reprezentând daune morale și fiica victimei, F. A. F. cu suma de 30.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 75.000 euro reprezentând daune morale. Partea vătămată, T. M. M., fiica victimei, a învederat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză cu privire la acțiunea civilă promovată de către părțile civile, instanța a constatat că este întemeiată în parte.
Instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. din Codul civil, respectiv existența prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârșite de inculpați, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpaților în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Obligația de despăgubire stabilită de art. 998, 999 cod civil nu distinge asupra prejudiciului, astfel încât este supus reparării și prejudiciul moral.
Principiile generale care guvernează materia răspunderii civile delictuale stabilesc: repararea integrala a prejudiciului moral si material cauzat de fapta ilicita, indiferent de starea materiala a autorului și starea materiala a victimei. Gravitatea vinovăției nu constituie un criteriu de stabilirea a cuantumului despăgubirilor, autorul răspunzând integral, chiar si pentru culpa cea mai ușoara, atât timp cât este culpa sa exclusivă. Sunt supuse reparării atât prejudiciul efectiv cat si beneficiul nerealizat de victima. Despăgubirile acordate pentru prejudiciile izvorâte din faptele ilicite trebuie sa reprezinte întotdeauna o acoperire integrala pentru ca partea vătămata sa fie repusa pe cat posibil în situația anterioară.
Cererea privind acordarea despăgubirilor materiale nu a fost dovedită în totalitate în cauză de către partea civilă F. A. F.,
Având în vedere că pentru dovedirea acțiunii civile, se aplică regulile privind administrarea probelor specifice dreptului civil, art 1169 Cod civil instituind obligația de a face dovada existenței prejudiciului în sarcina părții civile, instanța a constatat că partea civilă F. A. F. a făcut dovada existenței unui prejudiciu constând în cheltuielile de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, dar nu a făcut în nici un fel dovada cuantumului acestuia, nedepunând la dosar înscrisuri care să dovedească întreaga sumă solicitată, pe de o parte, iar pe de altă parte, martorii audiați (G. F. și T. D.) audiați pe latură civilă nu au putut preciza concret suma la care s-au ridicat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare. D. martora G. F. a relatat că plata monumentului funerar s-a ridicat la suma de 5000 lei.
În concluzie, reținând culpa comună în proporție de 50%, pe care instanța o apreciază ca fiind în sarcina inculpaților O. și D., aceștia fiind deopotrivă de vinovați, instanța l-a obligat pe inculpatul O. L. F. la jumătate din cuantumul cheltuielilor materiale pe care partea civilă a dovedit că le-a efectuat, în cuantum de 2500 lei.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de părțile civile, cu privire la cuantificarea acestuia, legea civila nu prevede criterii de determinare. În consecință, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum și măsura în care parții vătămate i-a fost afectata situația profesionala sau sociala.
Existența prejudiciului este de necontestat, din probele administrate, instanța reține că părțile D. C. și F. A. F. au suferit un prejudiciu moral, suferință resimțită de pierderea soției, respectiv a mamei, din actele depuse rezultând că defuncta a fost o persoană deosebit de apreciată în colectivitatea din care făcea parte. Decesul mamei părții civile F. A. F. și a soției părții civile D. C. este de natură a produce acestora un important prejudiciu moral, având in vedere legăturile afective foarte puternice care se stabilesc între părinte si copii, respectiv între soți, care au fost astfel lipsiți de aportul afectiv, moral si material al părintelui, respectiv al soțului. De asemenea, victima era sprijinul material și moral al familiei sale. Pierderea soției, respectiv a mamei au produs incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă.
Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate instanța va acorda părților civile despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă. Și la stabilirea cuantumului acestei sume, instanța are în vedere culpa concurentă și deopotrivă de egală a inculpatului O. L. cu cea a inculpatului –parte civilă D. C..
În cauză, instanța a apreciat că se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de câte 20.000 euro daune morale, în echivalent lei la cursul BNR la data plății pentru partea civilă F. A. F., respectiv 5.000 euro daune morale, în echivalent lei la cursul BNR la data plății, pentru partea civilă D. C., ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de acesta, cauzate de decesul mamei, respectiv a soției, ca urmare a faptei inculpatului O. L., astfel a admis cererea formulată de părțile civile. Instanța a apreciat că suma acordată nu este în măsură a compensa în întregime pierderea suferită, de altfel nici nu ar fi posibil a se stabili cu certitudine ce sumă ar putea acoperi în întregime o asemenea pierdere, dar este în măsură a atenua urmările faptei.
Referitor la modul de achitare a acestor despăgubiri, a fost obligat inculpatul O. L. F. alături de asigurătorul . R. SA, asigurătorul fiind obligat în limita sumei asigurate. Autovehiculul condus de inculpat era asigurată la societatea de asigurare sus-menționată, fiind vorba de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, iar asigurătorul în raport de prevederile legale în materie, poate fi obligat la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.
Astfel, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., astfel cum a fost acesta modificat, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare.
Rezultă astfel că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.
Și la stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, instanța a avut în vedere culpa concurentă și deopotrivă de egală a inculpatului O. L. cu cea a inculpatului –parte civilă D. C..
Astfel, inculpatul O. L. F. a fost obligat la plata sumei de 2333,33 lei cheltuieli de judecată către partea civilă F. A. F. reprezentând onorariu avocat, și la plata sumei de 666,66 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. C. reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul O. L. F., inculpatul parte civilă D. C., partea civilă F. A. F. și asigurătorul . R. SA.
Inculpatul O. L. a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, prev.de art.74 lit.a-c și alin.2 Cod penal, conduita anterioară, conduita ulterioară – a reparat parțial prejudiciul, atitudinea sinceră, dar și circumstanțe reale – căruța nu avea voie să circule pe un drum național, în condițiile în care în afara drumului exista un drum de căruțe, așa cum rezultă din fotografii. Căruța nu a fost semnalizată corespunzător, era încărcată cu lubenițe și legume, iar victima era așezată deasupra, astfel încât cauza producerii accidentului o constituie comportamentul în trafic al conducătorului vehiculului cu tracțiune animală.
El nu a putut evita accidentul, pentru că circula cu o viteză mai mare, dar dacă victima nu stătea deasupra legumelor nu era proiectată.
Pe de altă parte, D. C. are deficiențe de auz și nu a auzit că vine un autovehicul.
Prin urmare, culpa sa este de 20%, iar culpa inculpatului D. este de 80%.
Cu privire la latura civilă nu trebuia să se acorde daune morale inculpatului D. C., pentru decesul soției, deoarece el a concurat la producerea accidentului, astfel încât acordarea daunelor morale este nelegală.
Daunele materiale și morale acordare părții civile F. A. sunt greșit cuantificate și nedovedite, iar suma de 20.000 euro, trebuia redusă conform culpei inculpatului D. C..
Inculpatul parte civilă D. C. și partea civilă F. A., în motivele de recurs au arătat că în mod greșit s-a reținut culpa în proporție egală de 50% pentru cei doi inculpați, în condițiile în care vehiculul cu tracțiune animală condus de D. C. era echipat în partea din spate cu un catadioptru de culoare galbenă, iar autovehiculul condus de O. L. avea o viteză de peste 140 km/h.
Parbrizul a fost spart în dreptul volanului din cauza faptului că șoferul a adormit și a intrat cu capul în geam, victima nefiind proiectată în parbriz, astfel încât culpa majoră este a șoferului și nu a căruțașului.
Nu există drum de exploatare care să permită deplasarea căruțelor între cele două localități. Căruța era dotată cu un catadioptru în spate, iar victima avea o lanternă, căruța deplasându-se cu două roți în afara carosabilului, așa cum rezultă din planșele foto nr.7 și 8.
Șoferul a adormit la volan și nu a frânat înainte, având în vedere că din planșele foto rezultă faptul că momentul frânării și momentul târârii sunt concomitente. Expertul a calculat o viteză de 140 km/h, în momentul impactului, fiind greu de crezut că un camion de genul celui condus de inculpatul O. ar fi putut atinge această viteză, dacă inculpatul nu ar fi adormit cu piciorul pe pedala de accelerație.
Prin urmare, au solicitat modificarea culpei, în sensul 25% D., 75% O..
Referitor la latura civilă, au arătat că sumele solicitate de părțile civile sunt rezonabile, au fost probate cu martori, iar partea civilă F. a arătat că a pretins doar sume ce reprezintă echivalentul daunelor produse doar de inculpatul O., nu și de inculpatul D..
Totodată, au fost diminuate excesiv sumele pretinse și dovedite cu titlu de daune materiale și daune morale, deși acestea se situau cu mult sub plafoanele sumelor asigurate.
Asigurătorul . R. SA, a solicitat casarea sentinței pe latură civilă și penală, culpa inculpatului D. fiind mai mare, deoarece a încălcat mai multe norme, a circulat fără echipament de semnalizare pe un drum pe care nu avea voie, iar victima stătea necorespunzător.
Referitor la latura civilă, a arătat că suferința produsă nu trebuie raportată la limita de despăgubire, suferința nu se transformă în bani și trebuie avute în vedere culpele celor doi inculpați.
Totodată, asigurătorul nu plătește pentru prejudiciul suferit de inculpat și nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.
Trebuie avut în vedere și faptul că cealaltă fiică a victimei nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A invocat dispozițiile art.27 pct.2, 6, 7 din Ordinul 20/2008, emis de CSA, art.49 pct.2 din Ordinul nr.20/2008, emis de CSA.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că sunt fondate recursurile declarate de inculpatul O. L. și asigurătorul de răspundere civilă numai sub aspectul obligării acestora către partea civilă D. C. la plata sumei de 5.000 euro daune morale și a obligării inculpatului O. L. la plata sumei de 666,66 lei, cheltuieli de judecată, către partea civilă D. C., iar recursurile declarate de inculpatul D. C. și partea civilă F. A., sunt nefondate.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, pe parcursul întregului proces penal, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, reținând în mod corespunzător gradul de culpă pentru fiecare dintre inculpații D. C. și O. L..
Astfel, fiecare dintre culpele celor doi inculpați au concurat la producerea accidentului în egală măsură, inculpatul O. L. încălcând dispozițiile art.35 alin.1, art.48 alin.1, art.49 alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002, art.121 alin.1 din regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, circulând cu o viteză mai mare decât limita prevăzută de lege, iar inculpatul D. C. a încălcat dispozițiile art.1, art.17 alin.1, 3, art.100, art.164, art.165 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, art.71 alin.1, 3 din OUG nr.195/2002, conducând un vehicul cu tracțiune animală pe timp de noapte, pe un drum național, fără să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescente reflectorizante și fără ca vehiculul să fie prevăzut în partea din față cu un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasată pe partea laterală.
Este neîntemeiată critica inculpatului D. C., potrivit căreia trebuia să se țină cont de faptul că pe oblonul din spate căruța avea un catadioptru de culoare galbenă, pe de o parte, nerezultând din probele administrate – fotografia nr.17 pag.29 dosar u.p., că ar fi existat un asemenea dispozitiv, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat acel catadioptru, nu s-ar fi respectat dispozițiile legale, care prevăd ca în partea din spate a vehiculului cu tracțiune animală să existe un dispozitiv cu lumină roșie, amplasat pe partea laterală.
Pe de altă parte, nici din fotografiile efectuate imediat după accident, nici din declarația martorului asistent M. Ș., nu rezultă faptul că pe oblonul din spate al căruței ar fi existat un catadioptru de culoare galbenă.
În altă ordine de idei, reținerea proporției de culpă în procent de 50% pentru fiecare dintre inculpați, se justifică prin faptul că nerespectarea dispozițiilor legale de către inculpați a produs efecte determinante în producerea accidentului.
Totodată, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, diferența dintre cuantumurile celor două pedepse și reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului D. C., justificându-se prin prisma faptului că inculpatul O. L. F. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat, printre altele, pentru infracțiuni prevăzute de OUG nr.195/2002, ceea ce demonstrează că inculpatul O. L. este predispus la săvârșirea faptelor de natură penală.
Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere de instanța de fond, prin reducerea limitelor pedepsei, potrivit art.3201 alin.7 Cod pr.penală.
Trecând la criticile privind modul de soluționare al laturii civile, Curtea apreciază că în mod greșit s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C., în condițiile în care acesta a avut și calitatea de inculpat și a avut o culpă în proporție de 50% în producerea accidentului, care a condus la decesul soției sale.
Chiar dacă și celălalt inculpat a contribuit la producerea accidentului, având o culpă de 50%, acesta nu poate fi obligat la despăgubiri cu titlu de daune morale sau daune materiale, către cel care prin comportamentul său a concurat în egală măsură la săvârșirea infracțiunii și implicit, la efectele acesteia.
Dacă s-ar accepta această idee, s-ar ajunge la situații în care cei care contribuie la săvârșirea unei infracțiuni pot primi despăgubiri pentru efecte ce rezultă din propriul comportament prin care au încălcat o normă sau mai multe norme, fapt de neconceput.
D. C. putea avea calitate de parte civilă numai cu privire la infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, întrucât a suferit în urma accidentului leziuni care au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale, însă pentru această infracțiune a fost încetat procesul penal, potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h Cod pr.penală.
Sunt nefondate criticile formulate de inculpați, de asigurator și de partea civilă F. A., referitoare la cuantumul daunelor materiale și daunelor morale.
Astfel, potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, context în care partea civilă trebuie să dovedească atât existența cheltuielilor efectuate în urma decesului victimei, dar și cuantumul acestor cheltuieli.
Ori, din probele propuse de partea civilă F. A. rezultă că s-au efectuat pomenirile potrivit obiceiului creștinesc, dar nu rezultă și ce cheltuieli s-au efectuat cu aceste pomeniri, singura martoră care a putut preciza o anumită sumă fiind G. F., potrivit căreia F. A. a plătit suma de 5.000 lei.
Partea civilă a avut posibilitatea să probeze sumele cheltuite, încuviințându-i-se probe în acest sens, dar din aceste probe rezultă că a plătit suma de 5.000 lei.
Privitor la daunele morale, Curtea apreciază că suma acordată de instanța de fond reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul de natură nepatrimonială produs părții civile prin decesul prematur al unei ființe dragi, eveniment care a produs suferințe de natură psihică pentru partea civilă, care nu pot fi acoperite nici măcar odată cu trecerea timpului.
Este nefondată critica inculpatului O. L. și a asigurătorului de răspundere civilă, potrivit căreia la stabilirea cuantumului daunelor materiale și daunelor morale nu s-a ținut cont de culpa inculpatului D. C., în condițiile în care din motivarea sentinței rezultă că instanța de fond a avut în vedere proporția culpei celor doi inculpați.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de inculpatul O. L. F. și asiguratorul de răspundere civilă . R. SA, se va casa în parte sentința sub aspectul laturii civile.
Se va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului O. L. alături de asiguratorul G. R. A. R. către partea civilă D. C., la plata sumei de 5000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății.
Se va respinge acțiunea civilă formulată de D. C. ca neîntemeiată.
Se va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului O. L. la plata sumei de 666,66 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. C. reprezentând onorariu avocat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D. C. și partea civilă F. A. F..
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul O. L. F. și asiguratorul de răspundere civilă . R. SA, împotriva sentinței penale nr.762 din 15 martie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința sub aspectul laturii civile.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului O. L. alături de asiguratorul G. R. A. R. către partea civilă D. C., la plata sumei de 5000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății.
Respinge acțiunea civilă formulată de D. C. ca neîntemeiată.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului O. L. la plata sumei de 666,66 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D. C. reprezentând onorariu avocat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D. C. și partea civilă F. A. F..
Obligă pe fiecare dintre recurenții D. C. și F. A. F. la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 septembrie 2012.
A. DumitruLiana BalaciMircea M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red.jud.MMȘ
j.f.V.N.
PS/1.10.2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile... → |
|---|
