Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 73/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 73/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 73
Ședința publică de la 13 Martie 2012
PREȘEDINTE G. C.- judecător
D. F.- judecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă T. M., împotriva sentinței penale nr. 143 din data de 31 mai 2011 pronunțată de T. M. în dosarul nr._, privind pe inculpata V. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata V. A., asistată de avocat O. M., apărător ales și partea vătămată T. I., lipsind părțile civile S. C. Județean de Urgență C. și S. Județean D. T. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care a fost audiată partea vătămată T. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței arătând că încadrarea juridică dată faptei este greșită și că de asemenea s-au reținut greșit art. 73 lit. b Cp., art. 74 lit. a Cp., pedeapsa nefiind individualizată corect. S-a mai arătat că nelegalitatea hotărârii pronunțate rezultă și din faptul că nu s-a dispus confiscarea specială prev. de art. 118 lit. b precum și restituirea celorlalte obiecte respectiv sapa și cuțitul.
Instanța de fond a apreciat greșit că fapta nu constituie infracțiunea de tentativă de omor. Față de obiectul folosit, zona vizată și intensitatea cu care a fost aplicată lovitura rezultă că partea vătămată a acționat cu intenție și chiar dacă nu a urmărit a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos. Între părți există o stare conflictuală mai veche însă la data săvârșirii faptei nu rezulta o stare specială care să justifice reținerea provocării, comportamentul părții vătămate durând de mai mult timp. A mai arătat că lipsa antecedentelor penale reprezintă un comportament firesc și că nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cp.
A solicitat condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cp., înlăturarea disp. art. 73 lit. b și art. 74 lit. a Cp. și aplicarea corespunzătoare a art. 118 lit. b Cp.
Avocat O. M. pentru inculpata V. A., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de parchet cu privire la restituirea bunurilor și confiscarea corpului delict. A arătat că încadrarea juridică dată faptei este corectă întrucât inculpata nu a acționat cu intenție și i s-a reținut în mod corect provocarea având în vedere atitudinea părții vătămate. A mai arătat că s-a reținut corect incidența art. 74 lit. a Cp. întrucât inculpata nu are antecedente penale și nu este o fire violentă.
Partea vătămată T. I., având cuvântul, arată că lasă la apreciere soluția ce se va pronunța.
Inculpata V. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la apreciere soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 143 din data de 31 mai 2011 a Tribunalului M. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata V. A., din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p.
În baza art. 182 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 73 lit. b, 74 lit. a C.p. și art. 76 alin. d C.p., a fost condamnată inculpata V. A., fiica lui C. și E., născută la 11.08.1968, în Vînju M., județul M., domiciliată în . județul M., CNP_, fără antecedente penale, posesoare al C.I. . nr._, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., în condițiile art. 71 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de doi ani, calculat în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 359 al. 1, 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligată inculpata să plătească acestei părți civile suma de 2394,23 lei, cu dobânzile legale aferente, începând cu data cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală, reprezentând ½ din cheltuielile cu asistența sanitară acordată persoanei vătămate T. I..
S-a luat act că persoana vătămată T. I. nu a participat în cadrul procesului penal, în calitate de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 și urm. C.p., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând cotă parte din onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată, (avocat S. L., conform delegației nr. 96/06.01.2011, emisă de Baroul M.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că la data de 27.12.2010, s-a înregistrat rechizitoriul din data de 24.12.2010, din dosarul nr. 646/P/2010, al Parchetului de pe lângă T. M., prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei V. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 c.p. raportat la art. 174 alin. 1 cod penal.
Din actul de inculpare, s-a reținut că prin rezoluția nr. 35 din data de 30.07.2010, ora 10.22, a fost începută urmărirea penală, față de învinuita V. A., pentru tentativă la infracțiunea de omor, faptă prev. de art. 20 c.p. raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
În fapt, la data de 26.07.2010, în jurul orelor 17.00, învinuita V. A. se afla în curtea locuinței concubinului său T. I., în ., unde locuiesc împreună.
Partea vătămată T. I. se afla la masă în curte, iar învinuita V. A. îi pregătea de mâncare.
La un moment dat, între învinuita V. A. și partea vătămată T. I. a avut loc un conflict spontan, în care învinuita i-a aplicat acestuia o lovitură cu o scrumieră în cap, în zona temporio-parietală stângă a capului.
În urma loviturii primite partea vătămată T. I. a căzut.
Speriată învinuita a început să țipe, chemându-l pe vecinul său Rostogolea C. E..
Ajungând în curte martorul Rostogolea C. E. a găsit pe partea vătămată întinsă pe jos, pe partea stângă a corpului, într-o baltă de sânge.
Potrivit declarației martorului Rostogolea C. E., partea vătămată era conștientă și repeta întruna „m-ai lovit cu cuțitul în cap, ai vrut să mă omori”. Acesta a mai declarat că în colțul casei, pe jos, se afla o scrumieră spartă.
În momentul în care partea vătămată a auzit că martorul Rostogolea C. E. a anunțat ambulanța, s-a ridicat de jos și a luat-o la fugă în grădină, spunând că nu vrea să meargă la spital.
În timp ce martorul Rostogolea C. E. încerca să convingă partea vătămată să meargă la spital, a observat-o pe învinuită cum luat o sapă ce era rezemată de colțul casei, pe . a așezat-o după gard, în grădină.
Când a sosit ambulanța, partea vătămată a refuzat să meargă la spital și după ce a fost pansat a plecat de acasă.
În jurul orelor 20,00, partea vătămată a fost găsită căzută pe o uliță lângă primărie, la o distanță de aproximativ 400-500 m de locuința sa, fiind inconștient.
Învinuita V. A. cu ajutorul numitei C. A. l-a urcat pe T. I. în autoturismul condus de G. T. și l-au transportat la spital în D. Tr. S., pe drum victima fiind preluată de către un echipaj de pe ambulanță.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2816/A1/30.08.2010, întocmit de IML C., a rezultat că T. I. prezenta leziuni care s-au putut produce în data de 27.07.2010, prin lovire cu un corp dur; necesită 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunile și au pus în primejdie viața victimei.
La data de 21.10.2010, s-a efectuat o reconstituire a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, consemnându-se varianta învinuitei și a martorului Rostogolea C. E., partea vătămată precizând că nu-și mai aduce aminte ce s-a întâmplat.
Potrivit variantei arătate de către învinuită, consemnată în procesul verbal de reconstituire a locului faptei, din data de 21.10.2010, „T. I. a luat cuțitul de pe masă și amenințând-o l-a înfipt în masă, după care s-a ridicat și a intrat în curtea din spate, de unde a luat o sapă și a revenit cu ea în mână amenințând-o. Aceasta a mai arătat că în acel moment a luat o scrumieră de pe masă și a luat-o la fugă înspre poartă, în timp ce T. I. a luat-o după ea, amenințând-o cu sapa. A mai arătat că în momentul în care T. I. a ajuns la colțul casei având sapa în mână ridicată deasupra capului, fiind orientat pe direcția porții, iar învinuita se afla la o distanță de 7,10 m de victimă, a aruncat cu scrumiera, ce o luase de pe masă, în direcția concubinului. Învinuita nu a putut preciza dacă scrumieră l-a lovit însă a văzut sapa în locul în care aceasta se aflase în momentul când a aruncat cu scrumiera, iar pe el l-a observat în poziția prezentată de aceasta stând în ciuci, ținându-se cu mâinile și de o parte și de alta a capului la o distanță de 2,10 m, față de locul în care se aflase victima în momentul în care l-a lovit cu scrumiera.
Analizând varianta prezentată de către învinuită, în raport de concluziile raportului medico-legal care au arătat că, în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit o fractură temporo-parietală stângă 2,5 cm, cu fragmente mici intracerebrale și declarația martorului Rostogolea E. C. care arată că în momentul în care a pătruns în curte, partea vătămată se afla întinsă pe partea lateral stângă, cu picioarele îndreptate spre casă și capul îndreptat spre gard, în poziția marcată cu jetonul nr. 10 (planșa foto), s-a apreciat că varianta prezentată de învinuită nu este verosimilă.
Având în vedere că leziunea suferită de către partea vătămată, respectiv fractură temporo-parietală stângă 2,5 cm, cu fragmente mici intracerebrale, s-a apreciat că această leziune putea fi produsă prin lovire directă cu corp dur și nu prin aruncare de la distanță, respectiv 7,10 m așa cum a arătat învinuita.
Dacă partea vătămată s-ar fi aflat în poziția indicată de către învinuită, marcată cu jetonul nr. 0, la colțul casei, orientată cu fața spre poartă și având sapa în mâni, ridicată deasupra capului nu era posibilă lovirea sa în partea laterală a capului, atâta timp cât zona laterală a capului era apărată de mâini (fiind ridicate în sus).
De altfel, învinuita a încercat de la început să inducă în eroare organele de urmărire penală, prezentând diferite variante cu privire la săvârșirea faptei.
Inițial a declarat că a auzit un zgomot de sticlă spartă și când s-a întors l-a văzut pe concubinul său, căzut jos pe alee și lângă acesta o scrumieră de sticlă spartă.
Ulterior, a arătat că în timpul unui conflict cu concubinul său, acesta a lovit cu un cuțit în masă, după care, în timp ce o amenința cu o sapă, a luat scrumiera de pe masă și luând-o la fugă spre poartă a aruncat cu scrumiera spre acesta.
În drept, s-a reținut că fapta învinuitei V. A. care, în data de 26.07.2010, în jurul orelor 17.00, i-a aplicat concubinului său T. I., o lovitură cu un corp dur, în zona capului, în timp ce se aflau în curtea locuinței acestuia, în ., leziunile produse punându-i în primejdie viața, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 174 alin. 1 cod penal.
Starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost probată cu proces verbal de sesizare (f. 4, d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 5, d.u.p.) și planșa foto anexă (f. 7-19, 21-25, d.u.p.); proces verbal de reconstituire și planșele fotografice (f. 26 - 53, d.u.p.); declarațiile martorilor G. D. (f. 72,73 d.u.p.); D. D. (f. 76,77, d.u.p.); P. S. (f. 80,81, d.u.p.), C. A. (f. 83,84, d.u.p.), Rostogolea Gianita T. (f. 88-90, d.u.p.), G. T. (f. 93, 94, d.u.p.), Rostogolea C. E. (f. 97,98, d.u.p.), Rafilin Vergina (f. 101,102, d.u.p.), declarația părții vătămate T. I. (f. 61, d.u.p.), raport de constatare medico-legală nr. 2816/A1 din 30.08.2008, întocmit de I.M.L. C. (f. 68, d.u.p.); declarația învinuitei V. A. (f. 54-58, 104 d.u.p.).
În cursul urmăririi penale, T. I. a arătat că nu dorește să se constituie parte civilă în procesul penal.
Fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima T. I. a declarat că nu dorește consiliere psihologică, asistență juridică gratuită sau acordarea de către stat a unor compensații financiare.
Deși, în cursul urmăririi penale, T. I. nu și-a manifestat voința de a participa în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată, în actul de sesizare, acesta a fost conceptat în această calitate.
Aceeași situație, s-a constatat în cazul S. C. Județean de Urgență C. care deși în rechizitoriu a fost conceptat ca parte civilă, în dosarul de urmărire penală nu există nici o declarație în acest sens.
În urma înregistrării dosarului la instanță, până la citirea actului de sesizare, la solicitarea instanței, S. C. Județean de Urgență C. a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 4788,47 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența sanitară acordată lui T. I. care a fost internat în perioada 27.07.2010 – 09.08.2010 – fila 31 dos. instanță.
La termenul de judecată din data de 28.03.2011, la interpelarea instanței, T. I. a arătat că nu dorește să participe în prezenta cauză, în cadrul procesului penal, în calitate de parte vătămată și nu se constituie parte civilă.
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatei V. A. care a arătat că, în ziua de 26.07.2010, concubinul său, T. I. a venit acasă în stare de ebrietate și i-a adresat injurii și amenințări. La un moment dat, T. I. a luat o sapă și s-a îndreptat spre inculpată care a aruncat cu o scrumieră în direcția acestuia. Inculpata a relatat că nu a observat dacă l-a lovit pe concubinul său, dar a văzut că acesta a căzut în genunchi, ținându-se cu mâinile de cap. Deoarece a constatat că T. I. avea sânge pe mâna stângă, inculpata a declarat că a strigat la vecinul său, Rostogolea E., iar apoi, a fost anunțată salvarea.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat audierea martorilor conceptați în actul de sesizare, iar instanța a admis cererea de probatorii formulată de apărătoarea inculpatei, cu privire la audierea martorei B. C..
La termenele de judecată din 11.04.2011, 09.05.2011 și 23.05.2011 instanța a procedat la audierea martorilor G. D., D. D., P. S., C. A., Rostogolea G. T., G. T., Rostogolea C. E., Rafiliu Vergina și B. C..
La termenul din data de 11.04.2011, în raport de precizările persoanei vătămate și în raport de prevederile art. 82 C.P.P., s-a încercat audierea acesteia, în calitate de martor, dar acest lucru nu a fost posibil. Cu această ocazie, persoana vătămată a precizat că nu poate să dea declarație în cauză și nu poate să depună jurământul.
La dosar s-a depus referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M., cu privire la persoana inculpatei.
Analizând întregul material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, în fapt, instanța a constatat și reținut că de 15 – 20 de ani, între inculpata V. A. și persoana vătămată T. I. există o relație de concubinaj, iar de aproximativ 1 an locuiesc împreună în satul Șișești, ..
În urma acestei relații, la data de 17.01.2001, s-a născut fiul acestora T. I. G. care este încadrat cu gradul de handicap grav, cu asistent personal.
Datorită consumului de băuturi alcoolice și neparticipării la cheltuielile zilnice, de către persoana vătămată, între aceștia au avut loc mai multe incidente, în urma cărora inculpată era gonită din locuință, împreună cu fiul său, fiind nevoită să se mute, pe perioade scurte de timp, într-un alt imobil din aceeași localitate.
În ziua de 26.07.2010, în jurul orelor 17.00, în timp ce inculpata V. A. se afla la locuința concubinului său, T. I., acesta a venit acasă în stare de ebrietate, iar între părți a avut loc o ceartă în curtea locuinței.
Cu această ocazie, inculpata l-a lovit cu o scrumieră, în zona în zona temporio-parietală stângă a capului, pe concubinul său, T. I. care a căzut la sol.
Imediat, inculpata a strigat la vecinul său, Rostogolea E. și i-a cerut acestuia să anunțe salvarea.
Persoana vătămată s-a ridicat de la sol și a fugit în grădină, fiind găsită la aproximativ 100 metri, lângă o fântână de martorul Rostogolea E..
Fiind condusă la locuința sa, persoana vătămată a refuzat să fie transportată la spital cu salvarea, dar i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiind pansată la cap.
În aceeași zi, în jurul orei 20,30, după ce a mai consumat băuturi alcoolice, persoana vătămată a fost găsită în stare de inconștiență, pe o uliță din localitate, la o distanță de aproximativ 400-500 m de locuința sa.
Inculpata V. A., cu ajutorul numitei C. A. l-a urcat pe T. I. în autoturismul condus de G. T. și l-au transportat la spital în D. Tr. S., pe drum victima fiind preluată de către un echipaj de pe ambulanță.
A doua zi, persoana vătămată a fost transportată la S. C. Județean de Urgență C. unde a fost internat în perioada 27.07.2010 – 09.08.2010.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2816/A1/30.08.2010, întocmit de IML C., T. I. a prezentat leziuni care s-au putut produce în data de 27.07.2010, prin lovire cu un corp dur, necesită pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale, iar acestea i-au pus în primejdie viața.
Instanța a constatat că starea de fapt expusă, de altfel, reținută și în actul de sesizare, a rezultat din probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și cursul cercetării judecătorești, după cum urmează: proces verbal de cercetare la fața locului (f. 5, d.u.p.) și planșa foto anexă (f. 7-19, 21-25, d.u.p.); proces verbal de reconstituire și planșele fotografice (f. 26 - 53, d.u.p.); declarațiile martorilor G. D. (f. 72,73 d.u.p., f. 53 dosar instanță); D. D. (f. 76,77, d.u.p., f. 50 dosar instanță); P. S. (f. 80,81, d.u.p., f. 52 dosar instanță), C. A. (f. 83,84, d.u.p., f. 62 dosar instanță), Rostogolea G. T. (f. 88-90, d.u.p., f. 63 dosar instanță), G. T. (f. 93, 94, d.u.p., f. 95 dosar instanță), Rostogolea C. E. (f. 97,98, d.u.p., f. 64 dosar instanță), Rafiliu Vergina (f. 101,102, d.u.p., f. 94 dosar instanță), B. C. (f. 51 dosar instanță), declarația persoanei vătămate T. I. (f. 61, d.u.p.), raport de constatare medico-legală nr. 2816/A1 din 30.08.2008, întocmit de I.M.L. C. f. 68, d.u.p.); declarația V. A. (f. 54-58, 104 d.u.p., f. 38 dosar instanță).
De asemenea, s-a constatat că, în mod corect, a fost înlăturată apărarea formulată de inculpată, în sensul că a aruncat cu scrumiera spre concubinul său, fiind la o distanță de aproximativ 7 metri.
În acest sens, s-a constatat că, în raport de leziunile cauzate victimei fractură temporo - parietală stângă 2,5 cm, cu fragmente mici intracerebrale și zilele de îngrijiri medicale, necesare pentru vindecarea acestora, în momentul comiterii faptei, inculpata s-a aflat în imediata apropiere a persoanei vătămate.
Cu toate acestea, s-a constatat că încadrarea juridică a faptei comise de inculpată a fost greșit reținută în actul de sesizare, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei V. A., din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C.pl rap. la art. 174 alin. 1 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p. – varianta punerii în primejdie a vieții persoanei.
În această ipoteză avută în vedere de legiuitor, starea de pericol pentru viața victimei este imputabilă autorului faptei pe bază de praeterintenție, deoarece nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat, spre deosebire de tentativa de omor în cazul căreia această stare de pericol îi este imputabilă pe bază de intenție.
În practica judiciară, pentru delimitarea celor două infracțiuni, s-a arătat că se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost comisă fapta, cum sunt: obiectul vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca și urmările produse, împrejurări semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.
În cazul acestei infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 C.p., autorul nu acționează cu intenția de omor, ci aceea de vătămare, punerea în primejdie a vieții survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat. Acesta acționează numai în vederea vătămării corporale a victimei, dar în condiții succeptibile de a-i produce moartea.
În raport de aceste aspecte și starea de fapt expusă, în cauza de față, s-a constatat că inculpata nu a acționat cu intenția de a ucide, ci aceea de vătămare, iar consecința mai gravă – punerea în primejdie a vieții – a depășit intenția sa și în raport de care s-a aflat în culpă.
Astfel, în acest sens s-a reținut că: inculpata a acționat spontan, ripostând față de comportamentul persoanei vătămate care se afla în stare de ebrietate și a provocat cearta dintre aceștia; scrumiera folosită de inculpată la comiterea faptei, nu constituie un obiect vulnerant, apt de a ucide; în raport de leziunile cauzate (fractură temporo-parietală stângă 2,5 cm, cu fragmente mici intracerebrale) și numărul de îngrijiri medicale, necesare pentru vindecarea acestora, nu s-a putut reține că inculpata a acționat cu intenție directă sau indirectă de a punere în primejdie viața victimei.
De asemenea s-a avut în vedere că, imediat după comiterea faptei, inculpata a încercat să acorde ajutor victimei, în condițiile în care l-a strigat pe vecinul său și i-a cerut să anunțe salvarea; totodată, în aceeași zi, inculpata a transportat victima la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale .
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei V. A., care în ziua de 26.07.2010, în jurul orelor 17,00, a aplicat concubinului său, T. I., o lovitură cu o scrumieră, în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p., varianta punerii în primejdie a vieții persoanei.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a constatat vinovăția inculpatei și a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiuni menționate, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b C.p. și art. 74 lit. a C.p. rap. la art. 76 alin. d C.p..
Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării care e incidentă atunci când victima a săvârșit unul din actele cărora, conform art. 73 lit. b) C.pen., li se poate recunoaște acest caracter, iar săvârșirea infracțiunii reprezintă o ripostă la fapta victimei, care a determinat inculpatei o puternică stare de tulburare sau emoție.
Sub acest aspect, s-a reținut că actele persoanei vătămate de a consuma frecvent băuturi alcoolice și, datorită stării de ebrietate, a provoca scandal, inclusiv în ziua incidentului, au determinat inculpatei o puternică stare de tulburare, sub stăpânirea căreia a comis fapta de formează obiectul cauzei.
De asemenea, s-a reținut conduita bună a inculpatei înainte de comiterea infracțiunii, în raport de lipsa antecedentelor penale și declarațiile martorilor D. D., B. C., P. S., G. D., Rostogolea G. T. și Rafiliu Vergina, care au relatat că, anterior, aceasta a dat dovadă de un comportament corespunzător, în familie și societate.
Prin referatul de evaluare întocmit în cauză, s-a concluzionat că inculpata este posibil să depășească sfera infracțională, în condițiile în care va da dovadă de responsabilitate în luarea deciziilor, va conștientiza consecințele faptelor sale și va evita situațiile conflictuale, iar resursele familiale, respectiv, atașamentul față de familia de origine și fiul său, pot constitui un punct de sprijin în îndreptarea și reintegrarea sa.
Având în vedere modul și împrejurările de săvârșire a infracțiunii anterior menționate, gradul de pericol social concret pe care astfel de fapte îl prezintă pentru societate, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, aspectele ce caracterizează strict persoana inculpatei, atitudinea procesuală parțial sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale și demersurile făcute, după comiterea faptei, de a acorda îngrijire persoanei vătămate în perioada spitalizării și concluziile referatului de evaluare, instanța a condamnat-o la 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu reținerea circumstanței atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b C.p. și circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a C.p., în condițiile prevederilor art. art. 76 lit. d C.p..
Ca pedeapsă accesorie au fost interzise, pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.p., în cond. art. 71 c.p.
Așa cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-a cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cp”.
Față de această decizie și având în vedere criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cp, respectiv împrejurările în care a comis infracțiunea inculpata, atitudinea relativ sinceră a acesteia, dar și, comportamentul său până la momentul comiterii faptei, s-a apreciat că nu se impune și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I-a.
Instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește componenta educativă, cât și sub aspectul său preventiv, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, astfel încât, în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de doi ani, calculat în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 359 al. 1, 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Având în vedere prev. art. 14 cpp, art. 346 cpp și art. 998 – 999 c.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C..
În condițiile reținerii circumstanței atenuante a provocării și existenței culpei comune a părților la producerea faptei, inculpata a fost obligată să plătească Spitalului C. Județean de Urgență C., suma 2394,23 lei, cu dobânzile legale aferente, începând cu data cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală, reprezentând ½ din cheltuielile cu asistența sanitară acordată persoanei vătămate T. I..
S-a luat act că persoana vătămată T. I. nu a participat în cadrul procesului penal, în calitate de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă T. M..
În motivele de apel formulate de P. s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât s-a dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite.
Îndreptarea conștientă a acțiunii violente spre o zonă vitală a corpului și folosirea unui obiect apt de a produce moartea, relevă intenția inculpatei de a ucide. Fapta inculpatei de a aplica o lovitură de mare intensitate ce a necesitat pentru vindecare 35 – 40 zile îngrijiri medicale, într-o zonă vitală a corpului prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.
S-a mai arătat că hotărârea este netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b Cp., fiind încălcate disp. art. 52, 72 și 74 Cp. pedeapsa aplicată inculpatei fiind prea blândă. Nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării întrucât inculpata în momentul săvârșirii faptei nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, inculpata ripostând exagerat la injuriile adresate de către victimă care se afla în stare de ebrietate.
În cauză nu există împrejurări care să poate fi considerate circumstanțe atenuante întrucât lipsa antecedentelor penale reprezintă o atitudine normală, firească a oricărui om care respectă legea iar pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă în raport cu art. 52 și art. 72 Cp., aplicarea circumstanțelor atenuante fiind necorespunzătoare. Inculpata a avut o atitudine nesinceră încercând să prezinte o altă stare de fapt.
Aplicarea disp. art. 81 Cp. nu este de natură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatei față de comiterea de infracțiuni și resocializarea ei viitoare pozitivă.
Apelul formulat de P. este fondat doar cu privire la restituirea mijloacelor materiale de probă.
Criticile formulate de P. în privința greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei sunt neîntemeiate.
Din mijloacele de probă administrate în cauză respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, declarațiile martorilor G. D., P. S., C. A., Rostogolea G. T., G. T., Rostogolea C. E., Rafiliu Vergina, raportul de constatare medico legală, declarațiile părții vătămate și inculpatei, rezultă că la data de 26 iulie 2010 între partea vătămată și inculpat a avut loc o discuție contradictorie, partea vătămată aflându-se în stare de ebrietate. Inculpata a declarat că după ce a insultat-o, partea vătămată a amenințat-o și cu un cuțit pe care l-a înfipt în masă și apoi observând că partea vătămată intenționează să o lovească cu o sapă, a luat o scrumieră pe care a aruncat-o spre acesta, intenționând să fugă din curte.
Potrivit raportului de constatarea medico legal, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut deschis ce a necesitat pentru vindecare 35 – 40 zile îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața părții vătămate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că față de modul în care a acționat inculpata, aceasta nu a urmărit și nici nu a acceptat uciderea părții vătămate, având în vedere și obiectul folosit, respectiv o scrumieră ce a fost aruncată de către inculpată în încercarea de a scăpa de o posibilă agresiune a părții vătămate.
S-a reținut în mod corect de către instanța de fond că inculpata a săvârșit infracțiunea în stare de provocare potrivit disp. art. 73 lit. b Cp. cu precizarea că tulburarea pricinuită inculpatei nu a fost cauzată de conduita părții vătămate anterioară cu mult în timp săvârșirii faptei, în cadrul relației de concubinaj ci de împrejurările relatate de inculpată anterior momentului în care a lovit partea vătămată, care nu sunt infirmate de probele administrate în cauză, inculpata susținând că partea vătămată a avut o atitudine amenințătoare în sensul că a folosit un cuțit și că apoi intenționa să folosească o sapă, atitudine ce i-a creat părții vătămate o stare de tulburare, ce atrage incidența disp. art. 73 lit. b Cp.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată. Instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei relevat și de modul în care s-a săvârșit infracțiunea, datele ce caracterizează persoana inculpatei respectiv faptul că nu are antecedente penale, are în îngrijire un minor al cărui tată este parte vătămată, minor în vârstă de 11 ani, ce prezintă un handicap grav ce necesită asistent personal potrivit certificatului emis de Consiliul Județean M., astfel că pedeapsa aplicată în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
În raport cu aceste criterii de individualizare s-a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia dispunându-se în consecință suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Apelul formulat de P. este întemeiat în privința restituirii mijloacelor materiale de probă. Potrivit disp. art. 109 alin. 4 obiectele ți înscrisurile predate și care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin cu excepția celor supuse confiscării. Astfel se va dispune restituirea obiectelor indicate în rechizitoriu ce aparțin părții vătămate, respectiv o sapă și un cuțit. Se apreciază însă că nu este necesară confiscarea în sensul dispozițiilor art. 118 lit. b Cp. a obiectelor aflate în coletul nr. 1 respectiv două fragmente dintr-o scrumieră de sticlă întrucât acestea reprezintă mijloace de probă ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța de apel în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul formulat de P. de pe lângă T. M. și va desființa în parte sentința doar sub aspectul aplicării disp. art. 109 alin. 4 C.p.p., în sensul că va dispune restituirea către partea vătămată a mijloacelor materiale de probă ce constituie coletul nr. 2 și respectiv nr. 3 așa cum sunt descrise in rechizitoriu.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. M., împotriva sentinței penale nr. 143 din data de 31 mai 2011 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința doar sub aspectul aplicării disp.art.109 alin.4 Cpp, în sensul că dispune restituirea către partea vătămată a mijloacelor materiale de probă ce constituie coletul nr. 2 și respectiv nr. 3 așa cum sunt descrise in rechizitoriu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2012.
Președinte, Judecător,
G. C. D. F.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.G.C.
j.f.C.B.P.
O.A.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1495/2012. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1482/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
