Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1495/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1495/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-06-2012 în dosarul nr. 1495/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1495
Ședința publică de la 27 Iunie 2012
PREȘEDINTE C. I. Vicepreședinte Curte
A. I. Președinte Secție
O. D. Judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 145 din 2 mai 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: intimatul inculpat C. A. N. A., asistat de avocat P. M., apărător din oficiu, părțile responsabile civilmente C. V. și C. I., lipsind partea vătămată G. L. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă T. O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului și casarea sentinței considerând că au fost încălcate disp. art. 145 alin.2 Cod procedură penală cu privire la obligația de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind încetată de drept la 10 decembrie 2011.
Părțile responsabile civilmente achiesează la concluziile reprezentantului parchetului în sensul încetării de drept a măsurii preventive considerând totodată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare precum și aplicarea disp. art. 861 cod penal cu referire la art. 110 cod penal, just individualizate.
Avocat P. M. consideră că recursul parchetului ester și în favoarea inculpatului, analizând în ansamblu încheierile pronunțate dar și dispozitivul hotărârii, astfel că solicită înlăturarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a se constata că aceasta este încetată de drept în baza art. 350 Cod procedură penală.
Inculpatul lasă soluționarea recursului parchetului la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 145 din 2 mai 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza disp. art. 334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul minor C. A. N. A., fiul lui V. și I., născut la data de 13.10.1994 in mun. Slatina, jud. O., cu domiciliul in mun. C., .. 10, ., etj 3, ., CNP_, cu antecedente penale din infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c C.p. cu aplicarea art. 99 si următoarele C.p. în infractiunea prev. și ped. de art. . 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. b C.p. cu aplicarea art. 99 si următoarele C.p.
În baza art. . 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. b C.p. cu aplicarea art, 320 ind.1 C.p.p. si art. 99 si următoarele C.p., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin 2 C.p, s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-b C.p. mai puțin dreptul de a alege, de la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv 13.10.2012 .
În baza art. 110 ind.1 C.p. rap. la art. 86 indice 1 C.p, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani și 6 luni, perioadă ce constituie termen de încercare conform art. 110 C.p.
În baza dispozițiilor art.86 indice 3 C.p, s-au stabilit inculpatului C. A. N. A. următoarele masuri de supraveghere, după ce acesta va împlini vârsta de 18 ani, respectiv 13.10.2012: -sa se prezinte in ultima săptămână a fiecărei luni la S. de protecție a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă T. O.; -sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare ce depășește 8 zile, precum si întoarcerea; -sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; -sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art.71 alin 5 Cp, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În baza art.359 alin1 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 indice 4 C.p. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicata de 2 ani si 6 luni perioada reținerii pe o perioada de 24 de ore conform Ordonanței din 10.11.2011 a Politiei mun. C..
În baza art. 350 C.p., a fost menținută măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea luata prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 11. 11. 2011 a Judecătoriei C., jud. O. in dosar nr._ până la soluționarea definitivă a dosarului cauzei .
S-a luat act că partea vătămată G. L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza dispozițiilor art. 191 alin 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul C. A. N. A. la 510 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr.3282/P/2011 din data de l0.ian.2012, a fost trimis în judecată in stare de libertate inculpatul C. A. N. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.b și c CP cu aplicarea art.99 și urm. CP.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța a reținut următoarele.
În seara zilei de 7.11.2011, în jurul orelor 21,00 partea vătămată G. L. se afla împreună cu mai mulți colegi de școală în trenul de persoane_ garat în Stația CFR C., cu intenția de a se deplasa către localitatea de domiciliu, împrejurare în care, în timp ce se afla pe culoarul vagonului cu telefonul mobil marca Nokia 2330 clasic în mână pentru a-și suna mama, a fost agresat fizic de inculpatul C. A. N. A., acesta pulverizându-i în zona feței un spray iritant lacrimogen, după care i-a smuls din mână telefonul mobil, îndepărtându-se în fugă din zona gării. După ce a fost deposedat de telefonul mobil, partea vătămată G. L. a cerut unei colege de liceu care se afla în același tren, S. M. F., telefonul său mobil pentru a suna pe mama sa, căreia i-a spus despre modul în care i-a fost sustras telefonul mobil.
Potrivit art.334 C.p.p., dacă în cursul judecății, se consideră ca încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă, sau eventual amânarea judecății pentru ași pregăti apărarea.
Ca atare, s-a reținut că, fapta săvârșită de către inculpatul minor C. A. N. A. întrunește sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 – 2 lit. b,c și alin.21 lit. b Cod penal și s-a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens, față de cea cu care a fost trimis în judecată inculpatul, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C., susmenționat.
S-a mai avut în vedere că, potrivit art.320/1 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești,inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic,că recunoaște săvârșirea faptelor reținute in actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală,judecata putând avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște in totalitate faptele reținute in actul de sesizare și nu solicită administrarea de noi probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la acel termen de judecată.
Inculpatul minor C. A. N. A., a declarat in ședința publică din data de 27.04.2012, in prezența apărătorului ales, că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și este de acord să fie judecat doar in baza probatoriului administrat nemijlocit in faza de urmărire penală,fără a solicita administrarea de noi probe, declarând că a folosit un spray paralizant cu care a pulverizat în zona feței părții vătămate, în scopul de a-i lua telefonul mobil, fiind de acord cu schimbarea încadrării juridice in sensul celor descrise anterior.
La stabilirea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia,instanța, conform art.72 C.p, a avut in vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire, precum și toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, apreciind că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în cuantum moderat .
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că inculpatul prezintă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, avându-se în vedere in acest sens, elementele obiective și subiective ale cauzei, gravitatea faptelor, trecutul infractorului, vârsta acestuia, mediul în care trăiește, modul lui de comportare în societate și că scopul educativ preventiv al sancțiunii penale aplicate poate fi atins în condițiile în care aceasta va fi executată în regim de suspendare sub supraveghere, prevăzută de art.86/1 Cod penal, raportat la art.ll0/1 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. C. criticând-o pentru nelegalitate, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 145 alin.2 Cod procedură penală și art. 357 alin.2 lit. b Cod procedură penală, cu privire la măsurile preventive luate în cursul procesului penal, în condițiile în care propunerea inițială a procurorului a fost respinsă de J. C. prin încheierea din 11 noiembrie 2011.
Recursul parchetului este fondat și se va admite în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 145 alin.21 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, durata măsurilor prevăzute în alin.1, ce vizează inclusiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu pot depăși pentru majori 30 zile, afară de cazul când sunt prelungite în condițiile legii, cu precizarea că pentru inculpații minori, sunt stabilite termene mai scurte chiar și în această materie, speciale, dar substanțial reduse așa cum statuează art. 160e și art. 160h Cod procedură penală .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, se constată următoarele:
Prin încheierea din 11 noiembrie 2011 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ s-a respins propunerea parchetului privind arestarea preventivă a inculpatului, dar s-a făcut aplicarea disp. art. 145 alin.1 Cod procedură penală în sensul ca acesta să nu părăsească localitatea unde locuiește, fără încuviințarea organului judiciar, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11 noiembrie 2011, până la data de 10 decembrie 2011.
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 3282/P/2011 din 10 noiembrie 2012, a fost înaintat Judecătoriei C. spre soluționare, unde s-a format în consecință, dosarul nr._ și s-au acordat la cercetarea judecătoreascămai multe termene de judecată, respectiv 23 martie, 6 aprilie și 27 aprilie 2012, când s-a trecut la dezbateri, amânându-se pronunțarea la data de 2 mai 2012.
Din examinarea încheierilor de ședință însă nu rezultă între altele că s-a prelungit și această măsură, după perioada menționată, 10 decembrie 2011, și ca atare, mențiunea din dispozitivul sentinței, respectiv că în baza art. 350 Cod procedură penală se va menține măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, până la soluționarea definitivă a dosarului, este nelegală, dată cu încălcarea prevederilor art. 145 alin.2 Cod procedură penală ce o limitează în timp această perioadă în sensul celor arătate mai sus.
Astfel fiind, se va înlătura această mențiune și se va constata încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și cu aplicarea disp. art. 192 alin.2 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 145 din 2 mai 2012, pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Casează în parte decizia.
Înlătură dispoz. art. 350 Cpp privind menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 11.11.2011 a Judecătoriei C. dată în dosar nr._ și constată încetată de drept această măsură.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi avansate din fondurile M.Justiției și rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 iunie 2012.
C. I. A. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.CI.
j.f.M.M.
IB
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 559/2012. Curtea... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 73/2012.... → |
|---|
