Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 193/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-05-2012 în dosarul nr. 193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 193
Ședința publică de la 31 Mai 2012
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. C.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul
DIICOT – Serviciul Teritorial C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpații R. R., Z. N., Z. Crsitina și R. M., împotriva sentinței penale nr. 84 din data de 17 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții inculpați R. R., Z. N., Z. Crsitina și R. M., toți asistați de avocat Vânătoriu I., apărător ales, lipsind părțile vătămate C. R., C. C. D. și R. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
La interpelarea instanței inculpații arată că nu doresc să dea alte declarații în afara celor date la prima instanță.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocat Vânătoriu I. pentru apelanții inculpați R. R., Z. N., Z. Crsitina și R. M., având cuvântul, solicită admiterea apelurilor declarate în cauză în condițiile art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 se arată că prima instanță a interpretat în mod greșit probatoriul întrucât inculpații sunt membrii ai aceleiași familii însă nu există și alte dovezi cu privire la activitățile desfășurate de aceștia în Italia. Se arată că nu toate părțile vătămate au făcut denunțuri împotriva inculpaților și nici nu au formulat sesizări cu privire la pretinse infracțiuni către autoritățile italiene și în plus una din părțile vătămate și-a retractat declarația dată în faza de urmărire penală. Înlăturarea de către prima instanță a declarației din faza de judecată pe motiv că inculpații aparțin etniei rrome este nelegală iar celelalte probe existente la dosar nu demonstrează existența unor acțiuni corespunzătoare infracțiunilor analizate. Subliniază că nu s-a dovedit în raport de nici una dintre părțile vătămate că inculpații ar fi acționat violent sau că le-ar fi constrâns în orice alt mod să recurgă la activități de cerșetorie sau prostituție și nici că le-ar fi instigat pe acestea să practice asemenea activități.
În subsidiar solicită ca instanța de apel să facă aplicarea disp. art. 81 Cp. suspendând condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților arătând că aceștia au minori în întreținere și sunt rezidenți în Italia, țară în care își pot asigura veniturile, astfel încât impunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor le limitează excesiv dreptul la libertate de mișcare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate considerând că sentința primei instanțe este legală și temeinică. Arată că în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile date în prima instanță de părțile vătămate în condițiile în care acestea nu au oferit nici o justificare pentru revenirea asupra celor relatate inițial, fiind corectă reținerea declarațiilor din faza de urmărire penală întrucât numai acestea se coroborează cu restul probelor din dosar. (declarații de martori și procese verbale întocmite de organele de poliție). Oricum nici declarațiile date în fața instanței nu modifică substanțial situația de fapt întrucât chiar dacă părțile vătămate nu au fost constrânse pentru a săvârși acte de prostituție sau cerșetorie, legea prevede ca modalitatea alternativă de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane și racolarea prin inducere în eroare ori R. P. a fost cooptată în activitate prin promisiuni de căsătorie, o altă parte vătămată prin promisiunea obținerii unui tratament medical mai eficient. În ceea ce privește individualizarea pedepselor consideră că prima instanță a făcut o justă aplicare a disp. art. 72 Cp. luând în considerare atât datele despre persoana inculpaților cât și datele despre faptele concrete de care sunt acuzați.
Apelantul inculpat R. R., având ultimul cuvânt, arată că nu mai în Italia își poate găsi un loc de muncă și că anterior lucra în Primăria R..
Apelantul inculpat Z. N., având ultimul cuvânt, arată că nu poate obține venituri în România ci numai în Italia unde se angajase în agricultură.
Apelantul inculpat Z. C., având ultimul cuvânt, arată că are minori în întreținere și că aceștia urmează cursurile școlare în Italia.
Apelantul inculpat R. M., având ultimul cuvânt, arată că este tatăl a opt copii și deși nu are studii, nu a avut niciodată afaceri judiciare, lucrând anterior în mod legal în Italia.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 84 din data de 17 februarie 2012 a Tribunalului D. în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 74 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. c C.p. a fost condamnat fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. la pedeapsa închisorii de câte 2 ani și 6 luni, fiecare.
În baza art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 74 lit. a C.p. rap. la art. 76 lit. b C.p. au fost condamnați fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. la pedeapsa închisorii de câte 2 ani fiecare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., fiecare inculpat, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33-34 C.pen și art. 35 alin. 1 C.pen. inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. vor executa fiecare pedepsele cele mai grele respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pedeapsă complementară ce va fi executată de fiecare dintre inculpați după executarea pedepsei principale.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. pe o durată de 4 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 86/2 C. penal, pentru fiecare.
În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. au fost obligați ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului M., iar inculpata R. S. să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D., la datele stabilite conform programului de supraveghere; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
S-a atras atenția fiecăruia dintre inculpații R. M. R. R., Z. N., Z. C. și R. S. asupra prevederilor art. 86/4 C.penal.
În baza art. 350 alin. 1, 2, 3 lit b Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R. M. perioada reținerii și arestului preventiv de la 13.09.2011 la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților R. R., Z. N. și Z. C. perioada reținerii și arestului preventiv de la 18.08.2011 la zi și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților R. R., Z. N. și Z. C., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
S-a luat act că părțile vătămate C. R., C. C. D. și R. P. nu s-au constituit părțile civile.
În baza art. 19 alin. 1 din Legea 678/2001 cu modific. ulterioare rap.la art. 118 lit. e C.p. s-a confiscat de la fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. suma de 270 euro.
În baza art. 160/8a alin. 6 C.p. au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații R. M., R. R., Z. N. și Z. C. în baza art. 160/2 C.p.p.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. au fost obligați fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Au fost obligați inculpații Z. N., Z. C. și R. R. la câte 190 lei onorariu avocat oficiu, pe inculpatul R. M. la 590 lei onorariu avocat oficiu, iar pe inculpata R. S. la 490 lei onorariu avocat oficiu, cheltuieli avansate de stat la urmărirea penală și instanță.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 30.07.2010 partea vătămată C. C. D. a sesizat B.C.C.O. C. despre faptul că în perioada octombrie 2009 – mai 2010 a fost victima infracțiunii de trafic de persoane, autorii fiind membrii unei familii din ..
În aceeași perioadă inculpata R. S. a racolat-o din . D., pe numita C. R. zisă ,,V.” prin înșelăciune promițându-i că vor merge împreună la cerșit în Italia, iar la o lună din momentul în care au ajuns la R. s-a întors în țară lăsând-o pe aceasta împreună cu inculpatul R. R., care prin acte de violență a obligat-o să practice prostituția.
În aceeași perioadă inculpatul R. R. zis ,,M. din G.” a obligat-o pe partea vătămată C. C. D. să sustragă bunuri din locuri publice, după care, nemulțumit fiind de sumele realizate a obligat-o pe aceasta să practice prostituția „la stradă” exercitând asupra ei acte de violență.
Același lucru l-a făcut inculpatul R. R. zis ,,M. din G.” și cu numita C. R. zisă ,,V.” după plecarea din Italia în România a verișoarei sale, inculpata R. S..
Motivând că avea la el o datorie de 80 de euro pentru transportul din România în Italia, inculpatul R. R. zis ,,M. din G.” i-a luat părții vătămate C. R. zisă ,,V.” cartea de identitate și prin aplicarea de lovituri asupra ei a determinat-o să iasă „la stradă” în vederea practicării prostituției.
Cele două părți vătămate C. C. D. și C. R. zisă ,,V.” au practicat prostituția în Italia „la stradă” alături de sora inculpatului R. R. pe nume „R.” și concubina inculpatului Z. N. pe nume „I.” timp de mai multe luni fiind supravegheate de către acesta din urmă, care strângea toți banii obținuți de către fete din activitatea de prostituție și îi preda inculpatului R. R. zis ,,M. din G.”. Potrivit declarației sale, partea vătămată C. R. zisă ,,V.” a obținut din practicarea prostituției suma de aproximativ 20 000 euro care a fost însușită în totalitate de către inculpați.
De asemenea, continuându-și activitatea infracțională, în cursul anului 2009 inculpații R. R. zis ,,M. din G.”, Z. C., R. M. și Z. N., prin înșelăciune, sub promisiunea supunerii la un tratament medical în Italia, au convins-o pe partea vătămată R. P. zisă ,,M.” să-i însoțească în această țară, după care au transportat-o la R. (la acea dată victima se afla în imposibilitate de a se deplasa singură, având nevoie de însoțitor) unde, prin violență, au obligat-o să practice cerșetoria în diverse locuri publice însușindu-și astfel toți banii obținuți de către victimă din această activitate.
Prin rezoluția din data de 17.08.2011 ora 10:30, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții R. R., R. S., Z. N. și Z. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 din Legea 678 /2001 modif. și complet. prin OUG 79/2005.
Prin Ordonanța din data de 18.08.2011 s-a dispus extinderea cercetărilor și schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați, din art. 12 din Legea 678 /2001 modif. și complet. prin OUG 79/2005 în art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 din Cp și art. 12 alin. 1 si 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Prin Ordonanța din data de 18.08.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților R. R., R. S., Z. N. și Z. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și trafic de persoane prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 din Cp și art. 12 alin. 1 si 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
După audierea inculpatei R. S., ținându-se cont de circumstanțele personale, respectiv faptul că are în întreținere un număr de 7 (șapte) copii, dintre care unul cu vârsta mai mică de un an, s-a dispus față de ea măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 18.08.2011.
De asemenea, față de ceilalți inculpați s-a dispus măsura reținerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 18.08.2011 și până la data de 19.08.2011.
Prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu de la 19 august 2011, în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D., a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. R., Z. N. și Z. C., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19.08.2011 până la data de 16.09.2011, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 86, 87 și 88 din 19.08.2011.
La data de 14 septembrie 2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. a înaintat referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive a inculpaților R. R., Z. N., Z. C., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 17.09.2011.
Prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu de la 14 septembrie 2011, în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D., a admis propunerea de prelungire a arestării preventive a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. a inculpaților R. R., Z. N. și Z. C., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.09.2011 până la data de 16.10.2011, inclusiv.
De asemenea, inculpații R. R., Z. C., R. M. și Z. N., prin înșelăciune sub promisiunea supunerii la un tratament medical în Italia au convins-o pe partea vătămată R. P. zisă „M.” să-i însoțească în această țară, după care au transportat-o (la acea dată victima se afla în imposibilitate de a se deplasa singură, având nevoie de însoțitor) la R., unde prin violență au obligat-o să practice cerșetoria în diverse locuri publice, însușindu-și astfel toți banii obținuți de către victimă din această activitate.
În urma cercetărilor penale s-a constatat că și inculpatul R. M. a participat alături de ceilalți inculpați la cazarea părții vătămate C. C. D. în locuința lor din ., anterior transportării acesteia în Italia unde a fost obligată să practice prostituția.
S-a precizat că, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul R. M. prezentată anterior este relevată de plângerea și declarația părților vătămate C. C. D., C. R. și R. P. zisă „M.”, declarațiile martorilor B. V., C. C. M., C. F., P. G. I. și C. Carlo, declarații care se coroborează cu cele ale inculpatelor R. S. și Z. C., procese – verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice, precum și declarațiile inculpaților R. M., R. R., R. C., Z. N. și Z. S..
Prin Rezoluția din data de 13.09.2011 ora 14:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul R. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr.39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art.41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a) din Codul penal.
Prin Ordonanța din data de 13.09.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului R. M., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr.39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art.41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a) din Codul penal.
De asemenea, prin Ordonanța nr. 101 din data de 13.09.2011, ora 17:00 s-a dispus reținerea inculpatului R. M., cu începere de la data de 13 septembrie 2011, ora 17:00 până la data de 14 septembrie 2011, ora 17:00.
Prin Referatul din data de 14 septembrie 2011 D.I.I.C.O.T. – S.T. C. a solicitat Tribunalului D. arestarea preventivă a inculpatului R. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. și complet. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art.41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a) din Codul penal.
Prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu de la 14 septembrie 2011, în dosarul nr._/63/2011, Tribunalul D., a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. M., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 14.09.2011 până la data de 12.10.2011, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 112 din 14.09.2011.
La data de 19 septembrie 2011, Curtea de Apel C. a comunicat faptul că prin încheierea nr. 190 din 19.09.2011 pronunțată de această instanță în dosarul nr._/63/2011, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. M. împotriva încheierii din 14 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011.
S-a reținut în sarcina inculpaților R. M., R. R., Z. N., R. S., săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup care nu este un grup infracțional organizat în înțelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003, constituit în scopul săvârșirii infracțiunii trafic de persoane, precum și săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 din Cp și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului R. M., privind cazarea în locuința sa din ., a părții vătămate C. C.-D., anterior transportării acesteia în Italia, la R., unde a fost obligată să practice prostituția, precum și obligarea părții vătămate R. P. zisă „M.” la practicarea cerșetoriei și însușirea sumelor de bani obținute din această activitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup, care nu este un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, precum și ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art.8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și art.12 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. și complet. prin O.U.G. nr.79/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.
S-a reținut că faptele inculpatului R. R. zis „M. din G.”, privind racolarea, cazarea, transportul și exploatarea sexuală în Italia a părții vătămate C. C.-D., exploatarea sexuală în Italia a părții vătămate C. R. zisă „V.”, precum și racolarea în vederea exploatării prin obligarea la cerșetorie în Italia a părții vătămate R. P. zisă „M.”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup, care nu este un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, precum și ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art.8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și art.12 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. și complet. prin O.U.G. nr.79/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.
S-a mai reținut totodată că faptele inculpatului Z. N., privind exploatarea sexuală în Italia a celor două părți vătămate C. C.-D. și C. R. zisă „V.”, precum și racolarea în vederea exploatării prin obligarea la cerșetorie în Italia a părții vătămate R. P. zisă „M.”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup, care nu este un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, precum și ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art.8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și art.12 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. și complet. prin O.U.G. nr.79/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.
De asemenea, s-a reținut că faptele inculpatei Z. C., privind racolarea, cazarea, transportul și exploatarea sexuală în Italia a părții vătămate C. C.-D., precum și racolarea în vederea exploatării prin obligarea la cerșetorie în Italia a părții vătămate R. P. zisă „M.”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup, care nu este un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, precum și ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art.8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și art.12 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. și complet. prin O.U.G. nr.79/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.
S-a mai reținut că faptele inculpatei R. S., privind racolarea și transportul în Italia a părților vătămate C. C.-D. și C. R. zisă „V.”, precum și racolarea în vederea exploatării prin obligarea la cerșetorie în Italia a părții vătămate R. P. zisă „M.”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup, care nu este un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, precum și ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art.8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 din Codul penal și art.12 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. și complet. prin O.U.G. nr.79/2005, cu aplic. art.41 alin. (2) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul ambelor faze procesuale, Tribunalul a reținut următoarele:
Sesizarea organelor competente de cercetare penală s-a făcut prin plângere penală formulată de părțile vătămate ce a fost înregistrată la data de 30.07.2010.
În urma audierii părților vătămate de către organele de urmărire penală, acestea au venit cu elemente ale stării de fapt menite a confirma faptele expuse în plângerile penale și în cele din urmă, starea de fapt ce a fost reținută în actul de sesizare a instanței.
La instanță, părțile vătămate și-au schimbat declarațiile în sensul că asupra acestora nu au fost exercitate acte de violență sau presiuni menite a le determina să practice prostituția, sau să cerșească pe perioada cât au stat împreună cu inculpații în Italia. Chiar mai mult, părțile vătămate (partea vătămată C. C. D.) au negat împrejurări ale stării de fapt anterior plecării lor în Italia, precum că, inculpatul R. R. zis „M. din G.” ar fi venit s-o pețească, aspecte care de altfel au fost confirmate de către alți martori audiați în cauză, unii dintre ei fiind în relație de rudenie cu aceste părți vătămate, sau relații de afinitate.
Acest ultim aspect vine și ridică dubii serioase cu privire la veridicitatea declarațiilor date de către părțile vătămate în fața instanței de judecată, simplul fapt că acestea au afirmat că tot ce au declarat în fața procurorului de caz nu corespunde adevărului, nu poate constitui un motiv temeinic, justificat de a reține ca reale declarațiile date în fața instanței.
În acest context este greu de justificat poziția unor martori, unii chiar rude cu părțile vătămate și cu inculpații, de a relata împrejurări ale stării de fapt negate ulterior de către părțile vătămate, cum ar fi declarația martorului P. G. (fila 107 dosar urmărire penală), martorul C. Carlo (fila 110), chiar și poziția inculpaților (inculpata Z. C., concubina lui R. R.) care confirmă împrejurările stării de fapt ce au precedat plecarea inculpaților și părților vătămate în Italia. Astfel, inculpata Z. C. atestă prezența la discuția care a avut loc atunci când au mers în pețit a martorei P. G., dar și faptul că a găsit-o pe partea vătămată C. C. acasă împreună cu mama și cumnata ei – martora P. G.. Chiar martorul C. Carlo (vol.I-fila 132), fratele părții vătămate C. C. D., vine și confirmă prezența inculpatului R. R. la domiciliul părții vătămate.
Prezența inculpatei Z. C., concubina inculpatului R. R., în casa părții vătămate C. C. D. nu poate fi justificată decât în scopul racolării acesteia, aspect ce de altfel poate fi reținut și pentru inculpata R. S., verișoara inculpatului R. R., cu privire la partea vătămată C. R..
Legăturile de rudenie între inculpați au constituit o premisă în vederea realizării cu ușurință a asocierii acestora în scopul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost sesizată instanța. Manifestarea de voință a inculpaților, în vederea săvârșirii infracțiunii scop, este subliniată în cauză de actele materiale îndeplinite de fiecare dintre inculpați și materializate în recrutarea părților vătămate (C. C. D., C. R. și R. P.), inițial folosindu-se de inducerea în eroare a acestor părți vătămate cu privire la scopul deplasării în Italia, iar ulterior exercitându-se acte de amenințare, violență. Trebuie subliniată și ușurința de a realiza aceste aspecte, ținând cont de mediul social din care proveneau părțile vătămate, dar și de anumite incapacități psiho-fizice pe care le aveau (R. P.).
Actele materiale săvârșite de către inculpatul R. R. pe perioada cât a stat în Italia împreună cu ceilalți coinculpați, dar și actele materiale săvârșite de către inculpatul Z. N. (deposedarea părților vătămate de acte de identitate; exercitarea de acte de violență în vederea determinării să practice prostituția și cerșetoria; promisiunea supunerii la un tratament în Italia a părții vătămate R. P.) au vizat sprijinirea celorlalți inculpați care au avut inițiativa desfășurării pe o perioadă îndelungată de timp a actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii scop, respectiv cea prevăzută de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea 678/2001.
Vârsta înaintată a inculpatului R. M. a fost de natură a crea credibilitatea pentru partea vătămată R. P. de a-i însoți în Italia, sub promisiunea supunerii la un tratament medical în această țară, iar relațiile de rudenie între acesta și ceilalți inculpați reprezintă un element care, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, creează oportunități de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii scop.
Retractarea declarațiilor părților vătămate în fața instanței a fost justificată pe de o parte de relațiile de afinitate (a se vedea declarația părții vătămate R. P. – fila 101, vol.I), iar pe de altă parte de notorietatea cu care, în condițiile în care se ajunge într-o fază judiciară, fie având calitatea de părți vătămate, fie având calitatea de martori, persoanele de etnie rromă vin și își retractează declarațiile. Contradictorialitatea dintre declarațiile date de către acestea în calitate de părți vătămate, dar și contradictorialitatea acestor declarații cu declarațiile martorilor au atestat atitudinea nesinceră a părților vătămate și nu în cele din urmă a inculpaților care, în vederea înlăturării vinovăției penale reținută în cauză sub forma intenției directe, vin și confirmă pozițiile subiective ale părților vătămate, după cum și părțile vătămate conturează împrejurări ale stării de fapt care să denatureze adevărul și să determine o înlăturare a răspunderii penale.
Apărarea făcută de către inculpați și care are menirea de a susține declarațiile părților vătămate date în instanța de judecată și, în același timp, să justifice retractarea declarațiilor acestor părți date în fața procurorului de caz (gelozia manifestată de către o parte vătămată) nu poate fi reținută în contextul ansamblului probator, aprecierea veridicității declarațiilor inculpaților făcându-se și în raport cu declarațiile martorilor audiați care confirmă până la urmă aspecte ale stării de fapt negate de părțile vătămate și chiar de inculpați.
De altfel, și împrejurarea că una dintre părțile vătămate ar avea calitate de parte vătămată într-un alt dosar ce se află pe rolul acestei instanțe, ceea ce ar induce ideea că aceasta își câștigă existența prin astfel de fapte, pe care pe undeva le acceptă, nu poate avea relevanță juridică sub aspectul înlăturării răspunderii penale a inculpaților, al neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost sesizată instanța.
Faptele penale constând în asocierea inculpaților făcută în scopul obținerii de venituri materiale ca urmare a racolării și, ulterior, exercitării unor acte de amenințare, violență, asupra părților vătămate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003 în vederea realizării infracțiunii scop prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001.
D. fiind numărul părților vătămate, actele materiale repetabile care intră în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, instanța a reținut pentru fiecare dintre inculpați prevederile art. 41 alin. 2 C.p.
Reținând participația penală sub forma coautoratului, dar și vinovăția inculpaților sub forma intenției directe, având în vedere că fiecare dintre inculpați au cunoscut încă de la început scopul actelor materiale exercitate anterior recrutării, transportării părților vătămate, instanța i-a condamnat pe fiecare dintre inculpați la pedeapsa închisorii atât pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1, 2 C.p., cât și pentru infracțiunea art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p
D. fiind natura infracțiunii scop și pedepsele pe care legiuitorul le-a prevăzut pentru această infracțiune, avându-se în vedere și circumstanțele reale, dar și personale ale inculpaților și nu în ultimul rând obligativitatea aplicării unei pedepse complementare în contextul aplicării, de asemenea, a unei pedepse principale peste o anumită limită, au fost condamnați fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a lit b C.p., pedeapsă ce va fi executată după executarea, stingerea executării pedepsei principale. Oportunitatea interzicerii drepturilor menționate a fost determinată de gravitatea faptei, circumstanțele personale, instanța apreciind că în cauză nu se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d, e C.p., având în vedere împrejurarea că au în întreținere copii minori, iar interesul prioritar al acestora este de a fi în prezența părinților, bunicilor, neexistând date la dosar că prin faptele săvârșite ar periclita educarea, creșterea acestora.
În cauză au fost aplicate față de fiecare dintre inculpații R. M., R. R., Z. N., Z. C. și R. S. prevederile art. 33, 34 și 35 alin. 1 C.p., inculpații urmând să execute pedepsele cele mai grele, atât sub aspectul pedepsei principale, cât și sub aspectul pedepsei complementare.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite au fost avute în vedere prevederile art. 72 C.p., dar și scopul preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C.p., astfel fiecare dintre inculpați a fost condamnat la pedeapsa închisorii, ca modalitate de executare aplicându-se prevederile art.86/1 C.p.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații R. R., Z. N., Z. C. și R. M. . Apelanții au criticat hotărârea pronunțată de prima instanță sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând că Tribunalul a făcut o apreciere eronată a materialului probator administrat înlăturând fără temei declarațiile date de părțile vătămate în fața instanței, deși acestea reflectă realitate. Totodată s-a invocat că inculpații nu au constituit un grup infracțional și că relațiile apropiate dintre ei au la bază existența relațiilor de rudenie fiind membrii ai aceleiași familii. De asemenea s-a invocat că nici unul dintre inculpați nu a exercitat acte de violență asupra părților vătămate pentru a le determina pe acestea să practice prostituția sau cerșetoria, și că au asigurat transportul lor în Italia doar în virtutea relațiilor de prietenie sau în scopul ajutării unora dintre părțile vătămate pentru a beneficia de un tratament medical mai bun.
Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate și în limitele impuse de disp. art. 371 C.p.p. instanța reține că acestea sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt evaluând corespunzător probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești și înlăturând motivat apărările formulate de inculpați cu ocazia audierii lor la Tribunal.
Criticile formulate de apelanți sub aspectul modului în care a fost analizat probatoriul, respectiv opțiunea primei instanțe de a reține și a da valoare juridică doar declarațiilor date de părțile vătămate la urmărirea penală nu pot fi primite întrucât dispozițiile codului de procedură penală nu instituie o ierarhie a probelor în raport de faza procesuală în care au fost administrate, astfel încât instanța de judecată își păstrează libertatea de a aprecia asupra declarațiilor succesive date de părțile sau martorii din dosar deliberând asupra realității celor expuse în funcție de modul în care acestea se coroborează cu restul probelor din dosar.
În cauză, în mod corect Tribunalul, având în vedere că părțile vătămate după sesizarea instanței și-au modificat semnificativ poziția în raport de acuzațiile pe care le aduceau inculpaților, a procedat la analiza acestora în raport de declarațiile martorilor, majoritatea rude ale părților vătămate, constatând justificat că susținerile acestora se coroborează doar cu declarația de la urmărire penală, iar aspectele invocate în fața instanței sunt contradictorii și totodată vădit subiective.
Nici una din părțile vătămate nici la procuror și nici în fața instanței nu au negat că odată ajunse în Italia recurgeau fie la cerșetorie fie la prostituție pentru a-și asigura mijloacele de existență și de asemenea că o parte din acești bani erau remiși inculpaților (declarații de la filele 100 – 102 vol I dosar fond), invocând însă că nu a existat nici o acțiune de constrângere exercitată asupra lor iar primele plângeri au fost făcute ca urmare a faptului că numita C. D. era geloasă întrucât inculpatul R. R. se împăcase cu inculpata Zabitu C..
Cu toate acestea așa cum în mod corect a sesizat și prima instanță, acțiunile prin care R. R. a indus-o în eroare pe C. D. pentru a o determina să vină în Italia nu au fost ascunse, fiind cunoscute și de către Zabitu C., cea din urmă nefurnizând nici o explicație pentru faptul că deși concubinul său o pețea pe partea vătămată promițându-i că o va lua în căsătorie și chiar luându-și angajamentul față de membrii familiei acesteia că îi va asigura întreținerea în Italia, nu a acționat încă de la început pentru a-i face cunoscut părții vătămate că inculpatul are o relație cu ea și au și minori în întreținere. Dimpotrivă prezența acestei inculpate la discuțiile dintre R. R. și membrii familiei părții vătămate confirmă că scopul urmărit încă de la început de amândoi a fost racolarea acesteia prin inducerea ei în eroare cu privire la motivul pentru care era transportată în statul italian.
Cu privire la aceeași parte vătămată se constată că membrii familiei sale fiind audiați în calitate de martori în dosar, și-au menținut declarațiile date în fața procurorului confirmând încă o dată că inculpatul R. R. a promis numitei C. C. D. că o va lua în căsătorie și o va întreține în Italia, modificându-și poziția numai în ceea ce privește acțiunile ulterioare ale părții vătămate.
În ceea ce o privește pe partea vătămată R. P. inculpații au încercat să susțină că demersurile lor constând în transportul în Italia au fost generate de dorința de a-i asigura un tratament medical mai bun însă toate probele de la dosar atestă că odată ajunsă în Italia partea vătămată a practicat în continuu cerșetoria trăind din resurse foarte limitate, fără a avea asigurată cazarea într-un spațiu compatibil cu starea sa de sănătate, fără a i se asigura resurse financiare și cu atât mai puțin o minimă supraveghere medicală. De altfel, aceeași parte vătămată precizează că inculpații trăiau în condiții similare neavând o stare materială foarte bună ceea ce ridică serioase dubii că ar fi avut posibilitatea să o sprijine financiar pentru un tratament medical de calitate. Semnificativ este faptul că partea vătămată atestă că era necesar să își cumpere țigări pe furiș pentru a evita certuri cu inculpații și în același timp că în activitățile de cerșetorie era însoțită de o membră a grupului infracțional (Z. C.) căreia „îi cumpăra mâncare și țigări” – fila 101 dosar fond.
Acțiunile inițiale din România având ca scop racolarea părților vătămate s-au coroborat cu acțiunile ulterioare ale inculpatului Zabitu N. (deposedarea părților vătămate de actele de identitate, confirmarea angajamentului de asigurare a unui tratament medical pentru R. P., exercitarea de violențe psihice și fizice asupra părților vătămate) sau ale inculpatei R. S. (participarea la discuțiile în vederea convingerii părții vătămate C. D. C. să accepte o relație de căsătorie cu R. R., confirmarea susținerilor celui din urmă, că poate asigura întreținerea părții vătămate în Italia prin mijloace legale, însoțirea persoanelor vătămate către zonele în acestea cerșeau sau racolau persoane). De altfel, chiar și în absența unor acțiuni de constrângere a părților vătămate în vederea determinării lor să practice prostituția sau cerșetoria, instanța reține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane întrucât legea prevede modalități alternative de săvârșire a faptelor, inclusiv prin inducere în eroare.
În raport de această situație de fapt în mod corect Tribunalul a reținut că faptele inculpaților constând în asocierea lor făcută în scopul obținerii de venituri materiale ca urmare a racolării și, ulterior, exercitării unor acte de amenințare, violență, asupra părților vătămate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003 și ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
De asemenea, prima instanță a făcut o justă individualizare a sancțiunilor aplicate inculpaților reținând în favoarea acestora ca și circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale și comportamentul anterior în societate și aplicând astfel pedepse al căror cuantum a fost orientat sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezintă o modalitate adecvată de individualizare a executării întrucât permite o verificare periodică a comportamentului în comunitate al inculpaților, a caracterului licit al surselor lor de venituri și totodată a demersurilor pe care le vor face în sensul conformării conduitei viitoare normelor de conviețuire socială. Instanța reține că suspendarea sub supraveghere a pedepsei nu face imposibilă deplasarea inculpaților în Italia în vederea prestării de activități legale așa cum s-a susținut cu ocazia dezbaterilor întrucât nu s-a dispus în baza art. 86/3 C.p. ca aceștia să nu părăsească țara, fiind necesar numai să anunțe în prealabil schimbarea de reședință către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D. și să păstreze legătura cu angajații acestei instituții pentru realizarea planului de supraveghere.
Pentru toate aceste considerente se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpați făcându-se aplicarea în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat a dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p.
Respinge apelurile declarate de apelanții inculpați R. R., Z. N., Z. C. și R. M., împotriva sentinței penale nr. 84/2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, ca nefondate.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p. obligă apelanții la plata a câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Mai 2012.
Președinte, Judecător,
A. C. M. C. C.
Grefier,
F. U.
Red.jud.ACM
j.f.M.N.
O.A.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1230/2012. Curtea de... → |
|---|
