Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1278/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 1278/2012
Dosar nr._ - Art.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1278
Ședința publică de la 30 Mai 2012
PREȘEDINTE L. Balacijudecător
C. Coadăjudecător
C. A. Ghitajudecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și inculpatul Q. L., împotriva sentinței penale nr.262 din 6 octombrie 2011, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat D. L., apărător oficiu, pentru inculpatul Q. L., lipsă, avocat D. C., apărător oficiu, pentru inculpatul O. T., lipsă, lipsind partea civilă B. C. R. SA și CREDITEEXPRES F. S. SRL C. B. C. Park pentru BCR București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului susține motivele scrise de recurs, solicitând casarea sentinței întrucât este nelegală și netemeinică, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului O. T. pentru infracțiunea de uz de fals este în alte limite decât în cele prevăzute de lege; arată că instanța a reținut în favoarea acestui inculpat dispoz. art. 74,76 C.pen. precum și art 320 1 C.p.p., astfel încât ca efect al aplicării acestor dispoziții trebuia să reducă pedeapsa pentru art.291 teza a II a C.P., sub limita minimă 500 lei amendă penală până la 200 lei prev. de lege; critică hotărârea întrzucât au fost încălcate dispozițiile art. 72 C.p. cu privire la inculpatul Q. L., respectiv nu a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părții civile, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, limitele de pedeapsă prev.de lege, frecvența faptelor de această natură precum și împrejurarea că inculpatul a suferit mai multe condamnări, inclusiv pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură cu cele care fac obiectul prezentei cauze, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executarea în regim de detenție.
Avocat D. L. pentru recurentul inculpat Q. L., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului în raport de dispoz. art.10 lit. d C.p.p., întrucât probele administrate în cauză relevă că acest inculpat nu a avut nici un moment intenția de a produce o pagubă părții civile, nu a avut cunoștință despre intenția inculpatului O. T., adeverința înmânată acestui inculpat fiind semnată în alb; arată de asemenea că recurentul nu a avut nici un folos material de pe urma obținerii creditului, banii fiind dați numitului Putica G., cel care l-a însoțit pe inculpatul O. la bancă; cu privire la recursul declarat de P., solicită admiterea numai în ceea ce privește prima critică, arătând că al doilea motiv de recurs este nefondat.
Avocat D. C. pentru intimatul inculpat O. T., solicită admiterea recursului declarat de parchet, întrucât primul motiv este favorabil inculpatului, impunându-se reducerea pedepsei și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, iar al doilea motiv de recurs, cu privire la inculpatul recurent îl lasă la aprecierea instanței, ca și soluția privind recursul declarat de inculpatul Q. L..
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul Q. L. întrucât sunt probe suficiente de vinovăție a acestuia, respectiv declarațiile martorilor care au arătata că inculpatul recurent s-a înțeles cu aceștia să încheie contracte fictive de muncă pentru a obține ulterior credite.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.262 din 6 octombrie 2011, J. C., în baza dispozițiilor art. 26 C.p. raportat la art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Q. L. - fiul lui M. și L., născut la data de 29.12.1969 în Firenze, Italia, cu reședința în municipiul C., ..33, județul O., CNP_, cetățean italian, studii medii, căsătorit, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 290 alin. 1 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 85 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2000 lei amendă penală, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 234 din 27.09.2010 pronunțată de J. C., modificată prin decizia penală nr.11 din 13.01.2011 pronunțată de Tribunalul O..
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. d C.p. raportat la art. 36 al. 1 C.p. s-a contopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 234 din 27.09.2010 pronunțată de J. C., modificată prin decizia penală nr.11 din 13.01.2011 pronunțată de Tribunalul O., cu pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile săvârșite în concurs în prezenta cauză, urmând ca inculpatul Q. L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1-3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termenul de încercare conform dispozițiilor art.86/2 C.p..
În baza dispozițiilor art.86/3 C.p., pe durata termenului de încercare, condamnatul Q. L. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;
- sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care să depășească 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza dispozițiilor art.359 alin.1 C.pr.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare mai sus stabilit.
În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art.320/1 C.pr.p., art. 74 alin.1 lit. a și c C.p. și art. 76 alin. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul O. T. - fiul lui N. și I., născut la data de 27.02.1971 în municipiul C., cu domiciliul în ., cetățean român, fără ocupație, căsătorit, studii generale, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP-_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 291 C.p., cu aplicarea art.320/1 C.pr.p., art. 74 alin.1 lit. a și c C.p. și art. 76 alin. 1 lit. e teza a II- a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 800 lei amendă penală.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a C.p. și art.34 lit.d C.p., inculpatul O. T. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1-3 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 C.p.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 14 alin. 2 C.pr.p., art.15 C.pr.p. și art. 346 alin. 1 C.pr.p., s-a admis cererea părții civile S.C. Crediteexpress F. Service S.R.L. București pentru DDM Europe AG și au fost obligați în solidar inculpații Q. L. și O. T., la plata către partea civilă a sumei de_,61 lei (RON), reprezentând credit și dobândă restantă la împrumutul acordat inculpatului O. T. în baza contractului de credit nr._ din 17.12.2007, la care se adaugă dobânzile și penalitățile până la data plăți integrale a debitului.
În baza dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit.a C.pr.p. și art. 348 C.pr.p., s-a desființat în totalitate adeverința de salariu nr. 198 din 07.12.2007, eliberată de S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L..
Au fost obligați inculpații Q. L. și O. T. la plata a câte 300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În faza de cercetare judecătorească, a fost ascultat inculpatul O. T. în ședința publică din 10 martie 2011, iar acesta a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, de asemenea că înțelege să-și însușească probele administrate până în prezent în faza de cercetare și urmărire penală, iar în ceea ce privește suma de bani împrumutată inculpatul menționează că nu a folosit această sumă și prin urmare nu înțelege să o achite.
Legal citat inculpatul Q. L. s-a prezentat în ședința publică din 10.03.2011 și a declarat că nu dorește desemnarea unui interpret, totodată că are cunoștință de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, însă nu recunoaște săvârșirea acestor fapte, respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la înșelăciune.
A precizat inculpatul Q. L. că adeverința i s-a dat să o semneze în alb, inculpatul O. T. este unul din cei peste 500 de angajați ai firmei și nu a fost complice la nici o înșelăciune, putând să-și dovedească nevinovăția atât cu martorii audiați până în prezent dar și cu alți martori.
Inculpatul Q. L. a declarat că în luna decembrie 2007, când a semnat adeverința de salariat pentru inculpatul O. T. a avut mai multe documente la semnat aduse de numitul Grozia D., iar adeverința pentru O. T. a semnat-o în alb, totodată susținând inculpatul că în acea perioadă nu a fost în țară ci a fost în Italia, fapt pe care îl poate dovedi cu acte și martori, arătând de asemenea că inculpatul O. T. a lucrat în firma administrată de acesta ca mecanic și gestionar, muncă pentru care primea un salariu de 10 000 000 lei (ROL).
Inculpatul Q. L. a arătat de asemenea că, pe inculpatul O. T. l-a angajat în firma pe care a administrat-o până în cursul anului 2009, la rugămintea unui alt angajat pe nume I. I., care a lucrat ca supraveghetor la aceeași firmă administrată de inculpatul Q. L..
În ședința publică din 24 martie 2011 au fost audiați martorii din acte, U. E., B. M., Grozia D. și G. M.-A..
Martorii din acte B. M. și Grozia D., au fost audiați și în apărare la solicitarea inculpatului Q. L..
A mai fost audiat în ședința publică din 12.05.2011, martorul din acte I. I., precum și la termenul de judecată din 15.09.2011, martorul V. G..
La dosar s-au depus ca urmare a solicitării instanței copii de pe cazierul judiciar al inculpatului Q. L., precum și al inculpatului O. T..
S-a mai depus la dosar și referat întocmit de Biroul executări penale cu privire la sentința penală nr.321 din 14.12.2010 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în cursul cercetării și urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada iulie 2005 – iulie 2008, inculpatul Q. L. a fost unic asociat și administrator al S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., cu sediul în ., având ca obiect de activitate confecții textile, iar în această calitate a solicitat la finele anului 2007, martorei B. M., inspector Resurse Umane din cadrul S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L, să facă demersurile necesare angajării inculpatului O. T., fapt pentru care i s-a întocmit acestuia carnetul de muncă.
Fiindu-i prezentată martorei B. M., în xerocopie, cartea de muncă a inculpatului O. T., aceasta a declarat că mențiunile cuprinse în paginile următoare primei pagini nu au fost efectuate de către martoră ca salariată a societății comerciale, așa cum le completase inițial în carnetul de muncă original, astfel că numai prima pagină cuprinde mențiuni efectuate personal de aceasta, cu excepția datei întocmirii carnetului de muncă, respectiv 14 iulie 2005, în condițiile în care relațiile de muncă ale martorei B. M. cu S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., au început în luna august 2007.
Astfel, între S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., reprezentată de inculpatul Q. L. și inculpatul O. T., s-a încheiat la data de 3.10.2007, contractul de muncă înregistrat la ITM sub nr._ din care rezultă că acesta urmează să înceapă activitatea, în calitate de manipulant, la data de 27.09.2007.
După numai două luni de la încheierea contractului de muncă, respectiv la data de 7.12.2007 și fără a desfășura vre-o formă de activitate în cadrul societății reprezentate de inculpatul Q. L., inculpatului O. T. i s-a eliberat adeverința de salariu nr.198 din care rezultă că acesta este angajat al S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., pe o perioadă nedeterminată, în funcția de mecanic șef la departamentul întreținere, având o vechime în muncă de 2 ani și 4 luni, realizând un salariu net în ultimele 3 luni de 1434 lei lunar.
Folosind această adeverință și, prezentând ca adevărate mențiunile cuprinse în conținutul acesteia, inculpatul O. T. s-a adresat către S.C. Direct Credit S.A. București, punct de lucru C., societate care se ocupa cu intermedierea obținerii de credite între diferite unități bancare și terțe persoane fizice, iar martora G. M. A., angajată a acestei societăți, a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii creditului bancar de la BCR C., județul O..
Martora G. M. A., în această calitate și prezentându-i-se adeverința de salariu în format original, însoțită de o xerocopie a cărții de muncă a inculpatului O. T., semnată și ștampilată pentru conformitate de reprezentantul S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., a verificat telefonic calitatea de angajat la această societate a inculpatului O. T., acest fapt fiind confirmat de martorul Grozia D., contabil al S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., după verificarea statelor de plată.
După efectuarea acestor demersuri, și anume la data de 17.12.2007, între inculpatul O. T. și BCR C., s-a încheiat contractul de credit nr._ prin care această unitate bancară a acordat inculpatului un credit în valoare de_ lei.
Inculpatul Q. L. în calitatea de administrator și unic asociat la S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., în luna ianuarie 2008 a dat dispoziție contabilului Grozia D. să întocmească decizia de desfacere a contractului de muncă al inculpatului O. T..
În drept, faptele inculpatului Q. L., de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C.p. și de complicitate la înșelăciune prev. și ped. art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., sunt săvârșite cu intenție directă., întrucât inculpatul Q. L. nu numai că a dispus a se întocmi formele pentru angajarea inculpatului O. T., însă după numai două luni de la încheierea și înregistrarea contractului de muncă la ITM O., același inculpat Q. L. semnează, potrivit susținerii sale ,,în alb”, inculpatului O. T. adeverința de salariu nr.198 din 07.12.2007, potrivit căreia acesta este angajat al S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., pe o perioadă nedeterminată, în funcția de mecanic șef la departamentul întreținere, având o vechime în muncă de 2 ani și 4 luni, realizând un salariu net în ultimele 3 luni de 1434 lei lunar.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarațiile martorilor B. M., Grozia D., precum și cu declarația inculpatului O. T., coroborate cu declarația inculpatului Q. L., care recunoaște că a semnat în alb adeverința iar în calitate de unic administrator al societății era singura persoană care decidea cu privire la angajarea personalului, la încetarea contractelor de muncă ale acestora, precum și cu privire la mărirea sau reducerea salariilor angajaților, salariații (inspector personal, contabil, director resurse umane) efectuând mențiunile în cărțile de muncă ale angajaților corespunzător deciziilor luate de reprezentantul societății în calitatea de administrator și unic asociat.
Apărarea inculpatului Q. L. cu privire la faptul că, la momentul eliberării adeverinței de venituri inculpatului O. T., nu era în țară și că a semnat în alb adeverința, având încredere deplină în contabilă, nu poate fi reținută de instanță deoarece, chiar inculpatul Q. L. în calitatea pe care o avea a dispus angajarea inculpatului O. T. la data de 3.10.2007, contract de muncă înregistrat și la ITM sub nr._, din care rezultă că acesta urmează să înceapă activitatea, în calitate de manipulant, la data de 27.09.2007, ca după două luni de la încheierea contractului de muncă să i se elibereze adeverința de venituri, administratorul societății și asociat unic al acesteia fiind singurul care lua astfel de decizii în societatea respectivă. Este de netăgăduit faptul că s-a încheiat contractul de muncă inculpatului O. T. în cunoștință de cauză de către administrator, tocmai în vederea eliberării, ulterior,a adeverinței de venituri.
A reținut instanța că, și faptele inculpatului O. T., de uz de fals prev. și ped. de art. 291 C.p. și de înșelăciune prev. și ped. art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p., sunt săvârșite tot cu intenție directă, deoarece inculpatul a știut că nu era angajat cu forme legale corespunzătoare, nu a semnat ștatele de plată corespunzătoare perioadei respective și, cu toate acestea, s-a folosit de adeverința de venituri al cărui conținut nu corespundea realității pentru a obține un credit pe care altfel nu l-ar fi putut obține.
Vinovăția acestui inculpat este dovedită cu declarația martorilor B. M., Grozia D., G. M. A., înscrisurile constând în contractul de muncă încheiat și înregistrat la ITM, care se coroborează cu recunoașterea inculpatului O. T., care a și declarat că solicită aplicarea în cauză a dispozițiilor art.320/1 C.pr.p.
Mai mult, în cursul cercetărilor penale inculpatul O. T. a susținut în același timp că la momentul obținerii creditului ,, crezând că atunci sunt angajat la societatea italianului, deși n-am muncit niciodată pentru acesta”, de asemenea a încercat să determine pe martora G. M. A. să declare organelor de cercetare penală că, la momentul obținerii creditului bancar, a fost însoțit de martorul P. G. ,, S.”, căruia i-a dat banii obținuți, încercând astfel să sugereze că folosul material obținut în acest fel a fost dobândit de acest martor.
Inculpatul O. T. a recunoscut efectuarea demersurilor și obținerea creditului bancar, deși nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L., justificând activitatea infracțională prin faptul că această modalitate de obținere în mod fraudulos a creditului bancar, i-a fost sugerată de numiții I. I. și P. G. care, la înțelegere cu inculpatul Q. L. au convenit încheierea fictivă a contractului de muncă în acest scop, al obținerii creditului bancar, fără a avea cunoștință de faptul că pentru obținerea unui credit bancar este necesară calitatea de angajat al unei societăți.
Instanța de fond, reținând vinovăția inculpaților, a dispus condamnarea acestora iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere datele personale ale inculpaților, respectiv faptul că inculpatul O. T. nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, înțelegând să însușească probele administrate în faza de cercetare și urmărire penală, astfel solicitând aplicarea dispozițiilor art.320/1 C.p., iar inculpatul Q. L. nu este la prima abatere de natură penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, mai mult condamnat pentru fapte de aceeași natură, totodată nici nu a recunoscut săvârșirea faptelor penale, urmând a se avea în vedere și modul de comitere al faptelor, respectiv în formă agravantă, precum și prejudiciu produs prin comiterea infracțiunilor, motiv pentru care reacția represivă va consta într-o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare inculpat.
Cu privire la inculpatul O. T., instanța a reținut și faptul că din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.790/E eliberat la data de 28.05.2009 de Serviciul Județean de Medicină Legală O., rezultă că acest inculpat a avut diminuată capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei și asupra consecințelor social negative ale acesteia, discernământul acestuia fiind scăzut, însă s-a constatat că aceasta nu este de natură a-l exonera pe inculpatul O. T. de răspunderea penală, avându-se în vedere situația de fapt reținută, conform căreia s-a constatat că inculpatul a avut la momentul obținerii creditului bancar, discernământul necesar pentru a realiza faptul că angajarea sa la S.C. SICO SERVICE IMPORT EXPORT S.R.L. a fost una fictivă, făcută exclusiv în scopul obținerii creditului bancar.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, instanța a apreciat că aceștia au aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea ei prin privare de libertate, avându-se în vedere în acest sens elementele obiective și subiective ale cauzei, trecutul inculpaților, vârsta acestora, mediul în care trăiesc, gravitatea faptelor și comportarea inculpaților după comiterea infracțiunilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. C. solicitând casarea sentinței întrucât este nelegală și netemeinică, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului O. T. pentru infracțiunea de uz de fals este în alte limite decât în cele prevăzute de lege; arată că instanța a reținut în favoarea acestui inculpat dispoz. art. 74,76 C.pen. precum și art 320 1 C.p.p., astfel încât ca efect al aplicării acestor dispoziții trebuia să reducă pedeapsa pentru art.291 teza a II a C.P., sub limita minimă 500 lei amendă penală până la 200 lei prev. de lege; a criticat hotărârea întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 72 C.p. cu privire la inculpatul Q. L., respectiv nu a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părții civile, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, limitele de pedeapsă prev.de lege, frecvența faptelor de această natură precum și împrejurarea că inculpatul a suferit mai multe condamnări, inclusiv pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură cu cele care fac obiectul prezentei cauze, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executarea în regim de detenție.
De asemenea, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe inculpatul Q. L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond achitarea în raport de dispoz. art.10 lit. d C.p.p., întrucât probele administrate în cauză relevă că acesta nu a avut nici un moment intenția de a produce o pagubă părții civile, nu a avut cunoștință despre intenția inculpatului O. T., adeverința înmânată acestui inculpat fiind semnată în alb;a arătat de asemenea că nu a avut nici un folos material de pe urma obținerii creditului, banii fiind dați numitului Putica G., cel care l-a însoțit pe inculpatul O. la bancă.
Recursurile declarate de parchet si inculpatul Q. L. sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev. de art.385 9 alin.9 pct.14, 172 și 18 C.p.p., din oficiu, în limitele prevăzute de art.385 6 alin. ultim C.p.p. se constată că este legală și temeinică în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile.
Primul motiv de recurs formulat de parchet privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatul O. T.. Pentru infr.prev. de art. 291 C.pen. este nefondat, întrucât prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea menționată mai sus, în condițiile aplicării dispozițiile art.320 1 C.p.p. și respectiv art 74 lit.a și c C.pen., art.76 lit.e C. pen la o pedeapsă de 800 lei amendă penală.
În raport de dispozițiile menționate mai sus, când minimul special al pedepsei este sub 3 luni ( în cauza de față ca efect al circumstanțelor atenuante și reducerii cu o treime a limitelor prevăzute de lege) se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei conform dispoz. art.76 alin.1 lit 1 C.pen., dispoziție imperativă respectată de instanța de fond care a condamnat pe inculpatul O. T. la o pedeapsă de 800 lei amendă penală ( menționăm că textul de lege nu prevede stabilirea unei pedepse sub minimul de 500 lei amendă penală așa cum s-a invocat prin motivele de recurs formulate de parchet).
Cu privire la recursul declarat de inculpatul Q. L., prin care solicită achitarea sa întrucât nu a avut intenția de a înșela partea civilă, se constată că este nefondat, întrucât eroarea gravă de fapt nu se confundă cu greșita apreciere a probatoriului, ci implică existența unei contrarietăți evidente și necontestabile între ceea ce rezultă din actele cauzei și mențiunile din hotărâre cu privire la existența concretă a faptei, a unui act sau a altui element probatoriu, contrarietate ce trebuie să fie nu doar evidentă, ci să și influențeze hotărâtor soluția dispusă în cauză.
În cauza de față prin sentința penală recurată, s-a dispus condamnarea recurentului inculpat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, reținându-se că la data de 7 decembrie 2007, la două luni de la încheierea contractului de muncă, perioadă în care inculpatul O. T. nu desfășurase nici o activitate în cadrul societății reprezentată de recurent, acesta din urmă i-a eliberat o adeverință de salariu din care rezulta că este angajat pe o perioadă nedeterminată cu o vechime în muncă de 2 ani și 4 luni, realizând un salariu net în ultimele trei luni de 1434 lei lunar. Folosind această adeverință inculpatul O. T. a încheiat cu BCR C. un contract de credit în valoare de_ lei la 17 decembrie 2007, iar în luna ianuarie 2008, inculpatul recurent a dat dispoziție contabilului Grozia D. să întocmească decizia de desfacere a contractului de muncă a inculpatului O. T..
Susținerea recurentului inculpat, în sensul că nu a avut cunoștință de intenția inculpatului O. T. de obținere a unui credit cu ajutorul adeverinței de salariat eliberată de către acesta, este nefondată întrucât din probele existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine, că acesta în calitate de asociat unic și administrator al . EXPORT SRL, a solicitat numitei B. M., inspector resurse umane în cadrul societății să facă demersurile necesare pentru angajarea inculpatului O. T. la sfârșitul anului 2007, motiv pentru care la 3 octombrie 2007, între această societate și inculpatul O. s-a încheiat un contract de muncă; deși inculpatul O. nu a desfășurat nici o activitate în cadrul societății, după circa 2 luni de la angajarea acestuia, inculpatul recurent i-a eliberat adeverința de salariu cu nr. 198, având conținutul menționat mai sus. Împrejurarea că inculpatul recurent a cunoscut intenția inculpatului O. T. de a obține un credit cu ajutorul adeverinței eliberate de acesta, rezultă din chiar declarația inculpatului O. T., care a menționat că acesta a fost, de altfel și motivul pentru care a fost angajat la societatea administrată de inculpatul recurent, angajare care s-a efectuat după discuții între recurentul inculpat și numiții I. I. și Putică G.. Mai mult, inculpatul O. T. a precizat că suma de bani obținută de la bancă cu titlu de credit a fost înmânată numitului Putică G..
Martora U. E., care în perioada 2003-2007 a fost angajată în calitate de inspector personal la societatea administrată de recurentul inculpat a precizat că semnătura care apare pe carnetul de muncă al inculpatului O. T. nu îi aparține, cartea de muncă nefiind întocmită de aceasta, deși perioada în care s-a întocmit era angajata societății, iar la rubricile director general și director economic recunoaște un scris asemănător cu cel al administratorului societății, respectiv, al recurentului inculpat.
În raport de aceste probatorii, instanța de recurs constată că soluția de condamnare a recurentului inculpatului este concordantă sub toate aspectele împrejurărilor de fapt ce rezultă din probele administrate, care confirmă împrejurarea că inculpatul Q. L. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, împrejurările reținute de prima instanță, astfel încât modalitatea în care instanța de fond a reținut toate mijloacele de probă în cuprinsul sentinței recurate concordă în totalitate cu conținutul real al probelor, valoarea acordată a acestora fiind consecința unui proces de interpretare, iar nu a reflectării lor inexacte și contradictorii în hotărârea recurată, așa cum s-a susținut.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de parchet privind netemeinicia hotărârii recurate, respectiv modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul Q. L. în raport de prevederile prevăzute de art. 72 C.pen.
Apreciem că prima instanță a reținut și a dat eficiență la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului Q. L., atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală ale acestui inculpat, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C.pen.
Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, ci pe lângă aceasta, este necesar că individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate de asemenea de lege.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța de recurs are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acestuia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte. Față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor și de datele favorabile ce caracterizează persoana recurentului inculpat, care evidențiază posibilitatea reală a reeducării acestuia, instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Numai împrejurarea că inculpatul recurent a mai fost condamnat cu amendă penală pentru o infracțiune concurentă cu infracțiunile din cazul de față, nu o poate constitui un motiv suficient pentru înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 și următoarele C.pen. întrucât în procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere un ansamblu de criterii, nu numai unul singur, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul, pentru același gen de infracțiune.
Așadar, se apreciază că, în contextul cauzei, se justifică pe deplin modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultantă de 3 ani aplicată inculpatului Q. L., aceasta fiind în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, coerciția și exemplaritatea pedepsei, putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispozițiile art 863 C.pen. și respectiv art 86 4 C.pen, respectiv ca pe durata termenului de încercare de 5 ani inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere stabilite și să nu mai comită alte infracțiuni cu intenție cu consecința executării în întregime acestei pedepse în regim de detenție.
În raport de aceste considerente, recursurile declarate de parchet și inculpatul Q. L. sunt nefondate, astfel încât în baza art.385 15 pct.1 lit. b C.p.p., se vor respinge.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă J. C. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat Q. L. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariile de avocați oficiu D. F. C. și D. L. M. în sumă de câte 300 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și recurentul inculpat Q. L., împotriva sentinței penale nr.262 din 06.10.2011 pronunțată de J. C., în dosarul penal nr._, ca nefondate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă J. C. rămân în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat Q. L. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariile de avocați oficiu D. F. C. și D. L. M. în sumă de câte 300 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2012.
L. BalaciCiprian CoadăCiprian A. G.
Grefier,
M. N.
Red.jud.LB
j.f.D.S.
PS/
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
