Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 155/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 155/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-06-2012 în dosarul nr. 155/2012
Dosar nr._ - art. 2781 C.p.p. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 155/2012
Ședința publică de la 08 iunie 2012
Completul compus din:
Președinte:- A. I.- judecător
Grefier:- A. R.
.................
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
x. x. x.
Pe rol, judecarea plângerii formulate de petiționarul T. T. G. L. prin mandatar T. T. M. împotriva rezoluției nr. 581/II/2/2012 din data de 3 aprilie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., privind pe intimata T. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă întrucât a fost formulată direct împotriva rezoluției emise de Procurorul General, fără a viza o soluție de netrimitere în judecată a procurorului de caz.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Deliberând asupra plângerii de față:
Constată că la data de 24 aprilie 2012 s-a înregistrat la instanță plângerea formulată de petiționarul T. T. G. L. prin mandatar T. T. M. împotriva rezoluției nr. 581/II/2/2012 din data de 3 aprilie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., privind pe intimata T. T..
În motivarea plângerii se arăta că rezoluția este lovită de nulitate deoarece a fost dată de un organ de „cercetare penală” necompetent, în opinia petiționarului organul competent fiind P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În al doilea rând, pe fondul plângerii, se arăta că a dovedit faptele penale ale magistratului procuror T. T., săvârșite în cadrul cercetărilor pe care le-a făcut privind pe magistratul judecător C. P. de la Judecătoria Tg. J. pe care a acuzat-o de faptul că a „ținut” pe rol, timp de 3 luni, o cauză civilă în care petiționarul arăta că înțelege să-și retragă acțiunea.
S-a susținut că este neadevărată mențiunea din rezoluția Procurorului General în sensul că nu ar fi avut probe concludente împotriva intimatei T. T. și că, o simplă verificare a înscrierilor efectuate pe programul ECRIS al instanțelor, făcea dovada faptului că judecătoarea C. P. a săvârșit mai multe infracțiuni în dosarul nr._ pe care l-a avut pe rol.
S-a criticat rezoluția indicată și sub aspectul constatărilor privind procedura de comunicare către petiționari a rezoluțiilor adoptate de P. susținându-se, în esență, că acestea trebuie semnate de procurorii care au instrumentat dosarele respective.
Referitor la acest aspect s-a invocat și faptul că rezoluția din 3 aprilie 2012, la rândul său, nu poartă semnătura Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
La dosar petiționarul a depus copii de pe comunicările efectuate de P. și de pe documentele ce evidențiază trimiterea plângerilor pe care le-a formulat.
A fost atașat pentru observare dosarul de urmărire penală nr. 139/P/2012 care cuprinde rezoluția menționată de petiționar în plângerea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate se constată următoarele:
Dosarul nr. 139/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a creat ca urmare a plângerii formulate de petiționarul T. T. G. L. împotriva magistratului procuror T. T. de la P. de pe lângă Curtea de Apel C., reclamată pentru comiterea ionfracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C.p. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.p.
În plângerea sa petiționarul susținea că magistratul procuror T. T. și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia adoptării rezoluției nr. 34/P/2012 din 17.01.2012.
De precizat că, prin rezoluția nr. 34/P/2012 magistratul procuror T. T. a dispus neînceperea urmăririi penale față de un alt magistrat procuror – S. G. – de la P. de pe lângă Curtea de Apel C. care, la rândul său, în dosarul nr. 995/P/2011 a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului judecător C. P. de la Judecătoria Tg. J..
P. Rezoluția nr. 139P/2012 din data de 2 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror T. T. arătându-se că, potrivit art. 2781 C.p.p., dacă era nemulțumit de soluția adoptată de respectivul procuror petiționarul se putea adresa instanței iar simplul fapt că nu s-a dat curs favorabil sesizării sale nu este de natură să atragă răspunderea penală a procurorului.
Împotriva acestei rezoluții petiționarul s-a adresat cu plângere la procurorul ierarhic superior iar prin Rezoluția nr. 581/II/2/2012 din 3 aprilie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a arătat că, atâta timp cât nu se face dovada încălcării cu bună știință a unor atribuții de serviciu de către magistratul reclamat, în sarcina sa nu poate fi reținută comiterea de infracțiuni.
Cât privește faptul că soluția adoptată față de magistratul T. T. nu poartă semnătura procurorului care a emis rezoluția, s-a arătat că reglementările referitoare la comunicările ce se efectuează persoanelor vătămate stipulează expres faptul că aceste comunicări nu poartă semnătura procurorului ci mențiunea „indescifrabilității” acesteia.
Față de cele de mai sus, și față de motivarea plângerii formulate de petiționar instanța concluzionează următoarele:
1. În primul rând, nu se poate considera că ceea ce a dorit să atace petiționarul prin plângerea adresată instanței a fost numai rezoluția din 3 aprilie 2012 a Procurorului General.
Este evident din cuprinsul plângerii sale că ceea ce îl nemulțumește de fapt este soluția care s-a dat pe fond față de magistratul procuror T. T..
De aceea instanța apreciază că prezenta plângere este îndreptată nu doar împotriva Rezoluției nr. 581/II/2/2012 din 3 aprilie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. ci și, implicit, asupra Rezoluției nr. 139/P/2012 din 2 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Din acest motiv instanța consideră că prezenta plângere nu este inadmisibilă și o va analiza pe fond.
Înainte de acest lucru se mai impune însă următoarea precizare: - este nefondată critica petiționarului, privind nulitatea rezoluției pe motiv de necompetență materială întrucât, conform modificărilor aduse art. 281 al. 1 lit. b C.p.p. de Legea nr. 202/2010, coroborat cu disp. art. 2781 C.p.p.. competența de a efectua cercetări în cauza revenea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și nu Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
2. Pe fondul cauzei se constată că este reclamat magistratul procuror T. T. pentru modul în care a soluționat o plângere ce privea pe magistratul procuror G. S. care, la rândul său, era reclamat pentru modul în care a soluționat o plângere formulată de petiționar împotriva magistratului judecător C. P. de la Judecătoria Tg. J. ce a avut de soluționat dosarul nr._ al acelei instanțe.
Rezultă așadar că magistratul procuror T. T. nu are nici o legătură cu pretinsele fapte reclamate ca fiind comise de magistratul judecător C. P. și că, în cercetarea pe care o efectua, aceasta nu putea și nu trebuia să se refere la dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. J. așa cum susține petiționarul în plângerea sa.
De altfel, susținerile petiționarului privind acest dosar sunt profund eronate întrucât cauza respectivă a fost soluționată pe fond și nu prin renunțare la acțiune, așa cum pretinde acesta.
În Rezoluția nr. 34/P/2012 din data de 17 ianuarie 2012 magistratul procuror T. T. a analizat doar dacă există vreun indiciu în sensul că magistratul procuror G. S. și-ar fi încălcat, cu intenție, atribuțiile de serviciu.
Soluțiile adoptate de organele judiciare sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege și, în condițiile în care petiționarul nu poate aduce nici fel de dovezi privind încălcarea cu bună știință de către magistrații procurori a atribuțiilor de serviciu, rezultă că aceste soluții sunt legale și temeinice.
În ceea ce privește lipsa semnăturii de pe rezoluțiile comunicate petiționarului, acest aspect este minor, fără consecințe în planul legalității și temeiniciei soluțiilor respective întrucât adresa de înaintare a comunicărilor făcute petiționarului de pe respectivele rezoluții poartă ștampila unității de parchet și semnătura procurorului.
Ar fi fost însă de dorit ca P. să indice, într-adevăr, care sunt reglementările la care face referire.
Față de toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 2781 al. 8 lit. a C.p.p., instanța va respinge plângerea formulată ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petiționarul T. T. G. L. prin mandatar T. T. M. împotriva rezoluției nr. 581/II/2/2012 din data de 3 aprilie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și, implicit, asupra Rezoluției nr. 139/P/2012 din 2 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., ca nefondată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 iunie 2012.
A. I.
Grefier,
A. R.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1278/2012. Curtea de... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
