Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 633/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 633/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 633/2014
Ședința publică de la 19 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C. - JUDECĂTOR
Grefier - F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la DIICOT – S-T- C..
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații C. C. I. zis "C.", F. (fost G.) N. A. zis "S.", G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F." (toți cei patru inculpați fiind deținuți în prezent în Penitenciarul C.), împotriva Încheierii nr. 159 din data de 12 august 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii – inculpați C. C. I. zis "C.", F. (fost G.) N. A. zis "S.", G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F.", asistați de avocat N. P., care a substituit pe avocat ales M. V. I. doar în ceea ce-i privește pe inculpații C. C. I. și F. N. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. P., având cuvântul pentru contestatorii C. C. I. zis "C.", F. (fost G.) N. A. zis "S.", G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F., a solicitat instanței admiterea contestațiilor și înlocuirea măsurii arestării preventive a acestor inculpați, în ce-i privește pe primii doi inculpați, în principal cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar, cu arestul la domiciliu, iar privitor la ceilalți doi inculpați cu măsura arestului la domiciliu, arătând că pentru fiecare dintre contestatori sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens; a precizat că, în cauză există două părți vătămate, însă nu sunt indicii în sensul că inculpații ar fi încercat să le contacteze astfel că nu există riscul periclitării bunei desfășurări a procesului penal, mai mult, datele personale ale inculpaților, care sunt integrați social și familial justifică luarea altei măsuri, inculpații G. având și copii minori în întreținere.
A mai precizat că instanța de fond a făcut vorbire în încheierea contestată despre infracțiuni de trafic de minori, în condițiile în care, în rechizitoriu, inculpații au fost trimiși în judecată pentru trafic de persoane; totodată, s-a arătat că intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a inculpaților contestatori, este suficient.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestațiilor ca nefondate și obligarea corespunzătoare a inculpaților contestatori la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, prima instanță ținând seama în mod corect de gravitatea acuzațiilor ce se aduc inculpaților, precizând că din eroare s-a menționat în încheierea instanței de fond infracțiunea de trafic de minori; a menționat că, în speță, singura măsură preventivă eficientă este arestul preventiv.
Contestatorul - inculpat C. C. I. zis "C.", în ultimul cuvânt, a solicitat judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Contestatorul – inculpat F. (fost G.) N. A. zis "S.", având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărător, solicitând să fie pus în libertate.
Contestatorii - inculpați G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F.", având pe rând ultimul cuvânt, susțin că, în speță, nu poate fi vorba despre săvârșirea de către ei a infracțiunii de trafic de minori și nu au luat legătura cu părțile vătămate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CU R T E A:
Asupra contestațiilor de față;
Reține că, prin Încheierea nr. 159 din data de 12 august 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, s-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, formulate de inculpații C. C. I., F. N. A., G. M. I. și G. F..
P. a dispune astfel, instanța de fond, analizând cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă formulate în speță, a constatat că sunt nefondate, pentru argumentele de mai jos:
1. În primul rând, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 242 alin. 2 C.p.p., deoarece nu s-a putut constata condițiile pentru luarea măsurii arestului la domiciliu ori a unei măsuri preventive restrictivă de libertate deoarece acestea nu sunt necesare și suficiente pentru realizarea scopului acestor măsuri prevăzut de art. 202 alin.1 Cpp. În acest sens se constată că elementele de fapt cu caracter real și personal de mai jos dovedesc faptul că măsura arestului la domiciliu chiar dacă este privativă de libertate ori o măsură preventivă restrictivă de libertate nu corespund necesitaților penale și procesuale menționate,în primul rând nu este aptă să dovedească faptul că sunt irelevante probele care atestă certitudinea comiterii de noi fapte penale similare.
2. S-a reținut că se mențin temeiurile care au justificat măsura arestării preventive a acesteia. În acest sens, prin raportare la prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p., prima instanță a constatat că există probe care justifică suspiciunea rezonabilă că aceștia au comis faptele penale de constituire a unui grup infracțional și de trafic de minori, în condițiile în care pentru prima pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani iar cea de a doua este dintre cele enumerate de norma în cauză . Astfel, aceste probe sunt cele care rezultă din declarațiile victimelor în coroborare cu cele ale inculpaților dar și cu restul probelor cauzei care atestă actele materiale de recrutare, supraveghere și ridicare a sumelor de bani obținute din prestațiile sexuale ale acestora în scopul exploatării acestora. Condiția stării de pericol pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților constă în certitudinea că aceștia vor comite noi fapte penale similare, așa cum rezultă din probele ce atestă conduita de mai sus a acestora,din cele care atestă caracterul organizat al participației penale ce constituie prima infracțiune,din probele care se referă la pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real dar și din antecedentele penale ale inculpaților G. M. I. și G.. Chiar dacă ceilalți inculpați arestați nu prezintă antecedente penale, nu se poate trage concluzia că nu se pune problema stării de pericol în cazul lăsării acestora în libertate deplină ori restrânsă, în raport de celelalte criterii menționate mai sus.
3. Susținerea inculpaților potrivit cărora criteriile cu caracter personal, familial ori procesual menționate în partea introductivă le-ar fi favorabile, s-a apreciat de instanța de fond că este nefondată, deoarece criteriile cu caracter real și personal de mai sus dovedesc contrariul, anume că menținerea măsurii arestării reprezintă necesitate ce corespunde scopului acestor măsuri.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații C. C. I. zis "C.", F. (fost G.) N. A. zis "S.", G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F.", crticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele dezvoltate verbal și consemnate în practicaua prezentei decizii.
Contestațiile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărirea penală sau de la judecată sau pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
În acord cu prima instanță, Curtea constată că în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei nu se poate desprinde concluzia că scopul prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală poate fi atins și prin luarea unei măsuri preventive mai ușoare, arestarea preventivă a inculpaților fiind în continuare necesară și proporțională cu gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații.
Probatoriul administrat până la acest moment procesual demonstrează în mod pertinent și suficient că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret deosebit pentru ordinea publică, justificând plasarea în detenție a acestora, ca măsură excepțională. Inculpații au constituit un grup infracțional organizat în scopul traficării părților vătămate C. P. G. și N. L., acționând coordonat pentru recrutarea, trasportarea, supravegherea și pentru transferarea sumelor de bani obținute din exploatarea sexuală a acestora, împărțindu-și rolurile, pentru a asigura succesul activității infracționale. Astfel, inculpatul C. C.-I. a avut rolul de a recruta persoanele vătămate, care au fost transportate din localitatea Caracal la C. de coinculpatul R. M. A., iar de aici în Spania de inculpații G. M. I. și F. (fost G.) N. A., în timp ce inculpații G. (fost P.) F. și Vița V. s-au ocupat de cazarea acestora. Totodată, inculpata V. V. a avut rolul de a realiza în concret constrângerea persoanelor vătămate la practicarea prostituției, colectarea sumelor de bani obținuți din această activitate și distribuirea profitului către ceilalți membrii ai grupului infracțional.
Mai mult, Curtea reține că nici datele ce caracterizează persoana inculpaților nu justifică înlocuirea măsurii preventive, pentru următoarele considerente.
Atitudinea procesuală a inculpaților F. (G.) N. A. și C. I. nu poate fi considerată sinceră, convorbirea telefonică derulată între aceștia la data de 29.04.2014 și interceptată autorizat, demonstrând preocupări pentru sustragerea de la răspundere penală prin corelarea declarațiilor în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare, astfel că lăsarea acestora în libertate chiar sub rezerva respectării unor obligații nu garantează buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, condamnarea inculpaților G. (P.) F. și G. M. I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice, reflectă predispoziția spre nesocotirea normelor de drept în general și în special a celor referitoare la normala desfășurare a conviețuirii sociale, motiv pentru care se impune cu necesitate privarea de libertate a acestora în scop preventiv, nicio altă măsură neprivativă de libertate nefiind suficientă în atingerea acestui scop.
În raport de aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, și că nu există motive de desființare a încheierii care să poată fi reținute din oficiu, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, contestațiile formulate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de inculpații C. C. I. zis "C.", F. (fost G.) N. A. zis "S.", G. M. I. zis "L." și G. (fost P.) F. zis "F." (toți cei patru inculpați fiind deținuți în prezent în Penitenciarul C.), împotriva Încheierii nr. 159 din data de 12 august 2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, ca nefondate.
Obligă contestatorii inculpați la plata către stat a sumei de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2014.
Președinte,
C. C.
Grefier,
F. I.
Dact. 2 ex./A.T. -…………………….20 August 2014
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 1003/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 994/2014. Curtea... → |
|---|
