Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 841/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 841
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
PREȘEDINTE I. G. Judecător
L. B. Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 4 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 733 din 17 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. T. S. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 733 din 17 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. T. S. în dosarul nr._, în temeiul art. 180 alin.2 C.p. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui G. și G., născut la data de 05.05.1950 în Drobeta Turnu Severin, județul M., domiciliat în comuna Șimian, ., CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. din 1968 s-a interzid inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. din 1968.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1008 lei.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă P. M. T. domiciliat în comuna Șimian, . M. și a fost obligat inculpatul P. I. să plătească părții civile suma de 3000 de lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S. la data de 21.10.2013 în cadrul dosarului de cercetare penală nr. 3998/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 C.p.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
La data de 04.09.2013 partea vătămată P. M. T. a sesizat Postul de Poliție Șimian cu privire la faptul că în ziua de 10.08.2013 a fost lovit de către inculpatul P. I., suferind leziuni pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut că în seara zilei de 10.08.2013 inculpatul P. I. a mers cu caprele la izvorul situat la marginea satului Dedovița V., în punctul „La Arii” pentru a le da apă și aici inculpatul a întâlnit-o pe partea vătămată P. M. T. care la rândul său era cu animalele. Între cei doi au avut loc discuții contradictorii în legătură cu accesul la izvorul respectiv, care au degenerat, inculpatul lovind-o pe partea vătămată cu mânerul din lemn al unui topor în zona capului și peste piciorul drept și inculpatul a încetat . în momentul în care la fața locului a ajuns martorul T. M..
Partea vătămată a reușit să ajungă până în apropierea locuinței martorei S. C., iar de aici a fost transportată la S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin unde a rămas internată în perioada 10.08.14.08.2013 cu diagnosticul” politraumatism, afirmativ prin agresiune, plagă contuză parietal drept, plagă contuză parietal stâng, contuzie umăr drept”.
Din declarația martorului T. M. a rezultat că l-a văzut pe inculpat când l-a lovit în cap pe P. M. T. cu o coadă din lemn, motiv pentru care a strigat să nu-l mai lovească că îl omoară.
Din certificatul medico-legal nr. 547/19.08.2013 emis de SML M. a rezultat că partea vătămată P. M. T. a suferit leziuni la nivelul capului, membrului inferior drept și umărului stâng, produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 10.08.2013 și pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 547/19.08.2013 emis de SML M., declarații martori, declarații inculpat.
În drept, fapta inculpatului P. I. constând în aceea că în seara zilei de 10.08.2013, în jurul orelor 19,30, a lovit-o pe partea vătămată P. M. T., cauzându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 alin.2 C.p.
Din declarația inculpatului P. I. a rezultat că la rândul său a fost lovit în aceeași împrejurare de către partea vătămată P. M. T., însă nu a suferit leziuni și nu a formulat plângere prealabilă, astfel că față de P. M. T. s-a dispus neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.1 C.p.
În cursul urmării penale, partea vătămată P. M. T. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 de lei.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei, s-au comunicat fișa de cazier judiciar a inculpatului P. I. din care rezultă că acesta nu are antecedente penale, însă a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
În cursul judecății, partea vătămată, S. Județean de Urgenta Dr Tr S., s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 1.008 lei și s-a dispus conceptarea acesteia, în calitate de parte civilă.
În cursul cercetării judecătorești a fost identificat și audiat inculpatul, declarațiile acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei. Totodată, a fost audiată și partea civilă P. M. T..
În dovedirea stării de fapt, instanța a încuviințat și administrat pentru Ministerul Public și pentru partea civilă proba cu declarația inculpatului, proba cu declarația părții civile și proba cu declarațiile martorilor din rechizitoriu T. M., E. C. V., P. I. și R. S.. Totodată, a încuviințat pentru inculpat proba cu declarațiile martorilor T. M., E. C. V., R. S. și S. C..
Analizând întregul material probator administrat instanța a constatat următoarele:
În fapt, în seara zilei de 10.08.2013 inculpatul P. I. a mers cu caprele la izvorul situat la marginea satului Dedovița V., în punctul „La Arii” pentru a le da apă și aici inculpatul a întâlnit-o pe partea civilă P. M. T. care la rândul său era cu animalele. Între cei doi au avut loc discuții contradictorii în legătură cu accesul la izvorul respectiv, care au degenerat, inculpatul lovind-o pe partea vătămată cu mânerul din lemn al unui topor în zona capului și peste piciorul drept și inculpatul a încetat . în momentul în care la fața locului a ajuns martorul T. M..
Partea civilă a reușit să ajungă până în apropierea locuinței martorei S. C., iar de aici a fost transportată la S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin unde a rămas internată în perioada 10.08.14.08.2013 cu diagnosticul” politraumatism, afirmativ prin agresiune, plagă contuză parietal drept, plagă contuză parietal stâng, contuzie umăr drept”.
Din declarația martorului T. M.(fila 26 d.u.p.) a rezultat că l-a văzut pe inculpat când l-a lovit în cap pe P. M. T. cu o coadă din lemn, motiv pentru care a strigat să nu-l mai lovească că îl omoară. În ceea ce privește declarația aceluiași martor de la fila 56 din faza de judecată, instanța o va înlătura ca nesinceră și va da eficiență primei declarații din faza de urmărire penală, aceasta fiind mai aproape de momentul săvârșirii infracțiunii. De asemenea, instanța mai reține că declarația martorului T. M. se coroborează cu declarațiile părții civile sub împrejurarea că inculpatul a lovit partea civilă cu o coadă de topor în cap.
Din certificatul medico-legal nr. 547/19.08.2013 emis de SML M. a rezultat că partea vătămată P. M. T. a suferit leziuni la nivelul capului, membrului inferior drept și umărului stâng, produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 10.08.2013 și pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Certificatul medico-legal și declarațiile părții civile date atât din faza de urmărire penală(filele 17-18 d.u.p.), cât și din faza de judecată(fila 44) s-au coroborat cu declarațiile martorilor P. I.(fila 54) și S. C.(fila 55) care au văzut-o pe partea civilă la scurt timp după conflictul cu inculpatul având sânge în zona capului și a feței, acesta căzând din picioare și solicitând intervenția medicilor, martorul S. C. fiind ceea care a solicitat prin serviciul unic de urgență 112 să vină o salvare pentru a-l transporta pe inculpat.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. I. constând în aceea că în seara zilei de 10.08.2013, în jurul orelor 19,30, a lovit-o pe partea vătămată P. M. T., cauzându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 alin.2 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.p., respectiv: forma consumată a infracțiunii, forma de vinovăție a intenției directe cu care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea imediată produsă, zona corpului vizată de loviturile inculpatului, respectiv capul acestuia, obiectul contondent cu care a fost lovit inculpatul, respectiv o coadă de topor, împrejurarea că inculpatul a mai comis anterior conform fișei de cazier judiciar(fila 5) o faptă prevăzută de legea penală căreia i-a lipsit gradul de pericol social al unei infracțiuni, dar și lipsa antecedentelor penale a inculpatului.
Cu privire la latura civilă, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1008 lei, ținând seama de decontul de la filele 15-16.
În temeiul art. 1347 C.civ, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă P. M. T. și a obligat inculpatul P. I. să plătească părții civile suma de 3000 de lei cu titlu de daune morale. Astfel, s-a reținut că din considerentele laturii penale a cauzei a reieșit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului atât din punct de vedre obiectiv, cât și subiectiv. În ceea ce privește prejudiciul moral, s-a reținut că în cazul părții civile, acesta este reprezentat de suferințele fizice ce i-au fost cauzate prin loviturile aplicate de către inculpat, dar și de sentimentul de inferioritate, de umilință prin aceea că a fost văzut plin de sânge de către martorul P. I., fiica sa, astfel că suma de 3000 de lei este de natură a compensa suferințele fizice și morale pricinuite părții civile. Cu privire șa prejudiciul material, s-a reține că partea civilă, deși a reclamat un asemenea prejudiciu, nu a administrat nici un mijloc de probă în acest sens, deși potrivit art. 99 alin.1 C.p.p., avea sarcina probei în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. I. arătând că instanța de fond nu numai că a analizat într-un mod foarte personal declarațiile martorilor audiați în cauză, dar le-a coroborat fără nici o noimă cu certificatul medico - legal nr.547/19.08.2013 emis de SML M..
Ceea ce este ciudat a fost faptul că instanța de fond a dat consistență declarației martorei P. I. (f.54) care nu este alta decât fiica părții civile P. Marinei T. și care nu spune altceva decât ceea ce i-a povestit tatăl ei, nefiind un martor ocular .
În aceste condiții, consideră că declarația acesteia este total subiectivă și trebuie înlăturată declarația martorei S. C. (f.55) este la fel de subiectivă cu cea dintâi având în vedere faptul că între fiul său și P. I. este o strânsă relație de prietenie . Aceasta a spus în plus că partea civilă cară în spate lemne, dar în același timp s-a prăbușit la pământ fiind conștient permanent.
Între casa acesteia și sursa de apă unde se adapă vitele fiind o distanță de aprox. 800 m, declarația martorei este ambiguă și neverosimilă, aceasta trebuind înlăturată .
În mod cu totul surprinzător instanța de fond deși l-a audiat pe martorul T. M. ( f.56) în faza de cercetare judecătorească, iar acesta arată cu claritate faptul că: „ ... declarația de la fila 26 (d.u.p.) nu este scrisă de el, este semnată de el, nu a citit-o niciodată și nu știe dacă reflectă adevărul ." Din această declarație, scrisă de polițist, rezultă că 1-a văzut pe inculpat când 1-a lovit în cap pe P. cu o coadă de lemn și a strigat să nu-1 mai lovească pentru că o să-1 omoare.
Chiar dacă acest martor ocular infirmă declarația din faza de urmărire penală pe care nu a scris-o, iar instanța și procurorul îi pun întrebări în acest sens, judecătorul „ leagă „ această declarație de susținerile părții civile P. deși în fața sa a arătat cu acuratețe că s-a întors acasă împreună cu martorul E. C. V. făcând precizarea că nu a observat incidentul și că nu 1-a auzit pe P. să strige sau să se vaite deși se afla la o distanță de cea. 100 m de acesta .
În expunerea hotărârii atacate nici măcar nu se face vorbire despre declarația celuilalt martor ocular: E. C. V. (f.57).
În declarația sa arată că nu a auzit dacă inculpatul și partea civilă se certau, dar a observat că ambele părți aveau în mână câte un obiect pe care nu 1-a putut preciza, iar instanța nu a insistat.
Aceiași soartă a avut-o și declarația martorei R. S. (f.58); aceasta 1-a observat pe P. în momentul când a trecut prin dreptul curții sale, iar acesta căra lemne în spate neamintind nimic despre existența rănilor ce ar fi condus la sângerări.
Revenind la certificatul medico - legal (f.9 d.u.p.) trebuie observat,desigur, că partea civilă P. Marinei T. i-a spus medicului legist, atunci când s-a prezentat la acesta, că a fost bătut de 3 persoane, fapt consemnat în actul medical.
Instanța de fond nu pomenește nimic despre această consemnare in expunerea hotărârii atunci când analizează întregul material probator administrat.
Arată că dacă instanța de fond ar fi analizat fara patima, cu luciditate chiar tot materialul probator n-ar fi avut cum să ajungă la pedeapsa de 4 luni închisoare cu executare în penitenciar .Mai spune că declarațiile părții civile nu se coroborează decât cu declarația fiicei sale P. I. care de fapt arată ce i-a spus tatăl ei.
Nu rezultă de nici unde faptul că inculpatul P. I. 1-a lovit pe P. cu o coadă de topor și cu o așa intensitate încât să-i provoace leziuni pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale .
Declarațiile părții civile P. M. nu au consistență: medicului legist îi spune că a fost bătut de 3 persoane, procurorului și instanței îi spune că 1-a bătut P. I., cu acesta din urmă fiind într-o veche dușmănie .
Sigur că și în această cauză regula in dubio pro reo este dovedita și prezentă, ceea ce conduce la achitarea sa.
În drept, și-a întemeiat apelul pe disp.art.412 și urm. C.proc.pen. înlăturarea declarației martorului T. M. dată în fața instanței în data de 17.03.2014(f. 56) și a da consistență declarației aceluiași martor din faza de urmărire penală (f.26 d.u.p.) este cel puțin ciudata nefiind suficientă pentru a se pronunța o condamnare cu executare .
De asemenea, având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța nu numai că trebuie să privească în ansamblu probele administrate, dar trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului în baza unor probe sigure, certe. În cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, astfel că se impune a da eficiență regulilor potrivit căreia: „orice îndoiala profită inculpatului „,( Decizia IICJ, Secția Penală, nr.3645/2007 ).
Pe cale de consecință chiar dacă în cauză s-au administrat probe in sprijinul învinuirii, dar acestea nu sunt certe, decisive, iar instanța înlătura chiar declarația martorului audiat în faza de cercetare judecătoreasca îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție inculpatul urmând a fi achitat.
Examinând hotărârea atacată, C. constată că apelul exercitat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Susținerea inculpatului că probele administrate în acuză nu dovedesc vinovăția sa este nefondată.
Instanța de apel reține că, inculpatul nu a negat existența conflictului cu partea civilă P. M. T. și chiar a recunoscut în declarația sa ( fila 43 dosar fond) că l-a lovit cu bota din mână ce avea o grosime de 3 cm și o lățime de 60 de cm, peste mână și în zona capului.
Declarația inculpatului se coroborează cu mențiunile din certificatul medico legal,,Parietal stâng plagă suturată de 3 cm; Parietal dreapta plagă suturată de 3,5cm ; pe umăr stâng echimoză gălbuie de 4/2 cm,, dar și cu declarația martorei S. C. care a văzut-o pe partea civilă imediat după conflict sângerând în zona capului și a aflat de la aceasta cine a lovito respectiv inculpatul.
Susținerea inculpatului că, declarația martorei S. C. este subiectivă datorită relației de prietenie dintre fiul acesteia și P. I. fiica părți vătămate este neprobată iar martora a fost audiată în fața instanței sub prestare de jurământ relatând faptele așa cum le-a perceput.
Martorul T. M. nu a menținut în fața instanței declarația de la urmărirea penală dar confirmă prezența inculpatului și a părții civile în aceeași zonă, cei doi aflându-se la o distanță de doi metri unul de celălalt . Martorul E. C. V. se afla în fața martorului T. M. în apropierea locului incidentului și a observat că inculpatul și partea civilă gesticulau și aveau fiecare în mână câte un obiect.
Împrejurarea că martora P. I. este fiica părții civile nu poate conduce de plano la înlăturarea declarației sale dată sub prestare de jurământ, aceasta urmând să fie apreciată conform art.103 alin.1 din Noul Cod de procedură penală în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Mențiunea din certificatul medico-legal privind numărul agresorilor nu este de natură să înlăture vinovăția inculpatului P. I., instanța de fond reținând în mod corect în baza probatoriului administrat, că acesta a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal anterior.
În ceea ce privește pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului, C. examinând din oficiu cauza în limitele prevăzute de lege, constată - în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale, respectiv că dispozițiile art. 5 din codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile -, că, în cauza de față, mai favorabilă este legea veche.
Astfel, determinarea legii penale mai favorabile impune o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, la condițiile de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penale prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului.
În Codul Penal anterior art.180 alin.2 ,, lovirile sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă,, iar în noul Cod Penal ,, Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane,a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă,,.
Comparând cele două legi sub aspectul naturii și duratei sancțiunilor prevăzute pentru fapta săvârșită, se constată că vechiul cod prevede limită minimă și maximă a pedepsei închisorii mai redusă, iar în ceea ce privește pedeapsa amenzii alternativă pedepsei închisorii, limita minimă la care s-ar ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod Penal, este superioară celei prevăzute de codul penal anterior.
Astfel, în urma examinării comparative a celor două legi, cu referire la toate instituțiile incidente, instanța de apel constată - reținând și principiul neagravării situației în propria cale de atac - că este potrivit art.5 din Noul Cod penal mai favorabil codul penal anterior.
C. apreciază în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal anterior, circumstanțele concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții vătămate 8-9 zile, lipsa antecedentelor penale, că aplicarea pedepsei amenzii penale față de acesta este suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv prev. de art. 52 din Codul penal anterior.
În baza art.421 alin.2 lit.a C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de inculpatul P. I., se va desființa sentința sub aspectul laturii penale iar acesta va fi condamnat în baza art.180 alin.2 C.p.la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei, suficientă pentru a asigura reeducarea și formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de lege.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind 1 din Codul penal anterior privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii și vor fi înlăturate dispozițiile art.64 lit.a teza a II -a, și lit.b, art.71 Cod penal anterior.
În baza art.275 alin 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 733 din 17 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. T. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința sub aspectul laturii penale si rejudecând:
În baza art.180 alin.2 Cod penal anterior cu aplicarea art.5 din Noul cod penal
Condamnă pe inculpat la 500 lei amendă penală.
Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.63 ind 1 Cod penal anterior
Înlătură aplicarea dispozitiilor art.71, 64 lit a teza a II-a și lit b C.p.anterior.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
I. G. L. B.
Grefier,
M. N.
Red.jud. I.G.
j.f.Z.D.
IB
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 834/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
