Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1141/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1141/2014
Dosar nr._ - Art.180 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.1141
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE V. Mireajudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul N. A. C., împotriva sentinței penale nr.1980 din 20 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. B., apărător ales, pentru inculpatul lipsă, partea vătămată M. A. C., lipsind partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității apelului declarat și a solicitat respingerea ca tardiv a acestuia.
Avocat C. B. pentru inculpat, a lăsat la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1980 din 20 martie 2014, Judecătoria C., în temeiul art.180 alin.2 C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p. a condamnat pe inculpatul N. A. C., fiul lui A. si D., nascut la data de 02.06.1990 în C., jud. D., domiciliat în C., .. I. Cernatescu nr. 22, ., ., CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art.71 C.p. de la 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din C.p. de la 1969, pe perioada executări pedepsei de 4 luni închisoare.
În baza art.83 alin.1 C.p. de la 1969 rap. la art.15 alin.2 din Legea 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D..
S-a constatat executabilă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D..
În baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.
S-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.p. .
În temeiul art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.p. s-a aplicat inculpatului N. A. C. pedeapsa închisorii de 4 luni pe care a majororat-o cu 1 an din durata măsurii educative de 2 ani, urmând ca în final, condamnatul N. A. C. să execute 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art.71 C.p. de la 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din C.p. de la 1969, pe o perioadă de 4 luni închisoare.
În temeiul art.397 alin. 1 C.p.p. s-a luat act că partea vătămată M. A. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.397 alin. 1 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C..
A fost obligat inculpatul N. A. C. la plata sumei de 192, 69 de lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate M. A. C..
A fost obligat inculpatul N. A. C. la 500 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 03.01.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. rechizitoriul nr. 4663/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care a fost trimis în judecată inculpatul N. A. C. cercetat, în stare de libertate, sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 C.p. de la 1969.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de 15.04.2012, în jurul orelor 0400-0430, inculpatul N. A. C., în timp ce se afla în scara blocului H10 din Mun.C., i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului părții vătămate M. A.-C., cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, certificat medico-legal nr.644/A2/17.04.2012, declarațiile învinuitului, declarații martori.
În fața instanței de judecată, partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
S. C. de Urgență nr.1 C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 192,69 de lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate M. A.-C..
Deși legal citat, inculpatul N. A. C. nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține poziția sa procesuală, însă și-a desemnat un avocat ales care să-i reprezinte interesele.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat martorul B. A. M..
Având în vedere imposibilitatea de audiere a martorilor C. Ș. și B. I. G., instanța a făcut aplicarea art.381 alin.7 C.p.p..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că la data de 18.04.2012, partea vătămată M. A. C. a sesizat organele de cercetare penală, solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului N. A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, constând în aceea că, în data de 15.04.2012, a fost agresată fizic de către inculpat, în timp ce se afla în scara blocului H10 din Mun.C., unde locuiește, în acest sens, anexând la plângerea formulată certificatul medico-legal nr.644/A2/17.04.2012. (fila 8 și 12 dosarul de urmărire penală)
Din declarația părții vătămate a rezultat că, în dimineața zile de 15.04.2012, în jurul orelor 0400-0430, în timp ce se întorcea de la biserică, fiind însoțită de către martorul B. A. M., în momentul când a ajuns în scara blocului H10 din Mun.C., a rămas în apropierea ușii de la intrarea în . la telefon cu inculpatul N. A. C., în acest timp, martorul continuându-și deplasarea către apartamentul său.
Astfel, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i deschidă ușa de la intrarea în . geamul, fapt care s-a și întâmplat. Auzind că inculpatul a spart geamul, partea vătămată a mers la ușa blocului și a observat cum inculpatul a deschis ușa, a pătruns în interior unde se află scara blocului H10 din Mun.C. și a început să o lovească fără motiv pe partea vătămată cu palmele până când aceasta a căzut la sol. Deși partea vătămată era căzută la sol, inculpatul a continuat să o lovească pe aceasta cu picioarele până când partea vătămată și-a pierdut cunoștința, după care inculpatul a luat partea vătămată și a introdus-o într-o mașină tip taxi. După ce partea vătămată și-a revenit, partea vătămată i-a zis inculpatului să-i înapoieze telefonul însă acesta i-a menționat că nu-l are, motiv pentru care s-au întors în scara blocului de unde a recuperat telefonul și cheile pe care le pierduse în timp ce inculpatul o lovise. În continuare, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să se deplaseze la spital întrucât sângera, însă acesta i-a spus că îl așteaptă pe patronul său pe nume R., timp în care acesta și-a făcut apariția într-un autovehicul marca BMW. Inculpatul împreună cu partea vătămată s-au urcat în autovehiculul marca BMW în care se mai afla alți doi tineri, după care au schimbat autovehiculul cu un Opel, ajungând în cele din urmă la S. de Urgență nr.1 C.. (f.9-11 d.u.p.)
Declarația părții vătămate s-a coroborat cu declarația martorului B. A. M. din care reiese că, în dimineața zilei de 15.04.2012, a auzit cum s-a spart geamul de la blocul H10 din Mun.C., și unele persoane care vorbeau pe un ton mai ridicat în scara blocului, însă nu a mai ieșit să vadă ce se mai întâmplă. Martorul a mai arătat că, după 2-3 zile, s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a spus că a fost lovită de prietenul acesteia, inculpatul N. A. C..(f.39 dosar instanță)
Declarația părții vătămate M. A. C. s-a coroborat și cu declarația martorului C. Ș. C. care a observat-o pe partea vătămată că era lovită și sângera în zona tâmplei stânga. Martorul a mai precizat că, cei doi s-au deplasat la S. de Urgență nr.1 C. în vederea acordării de îngrijiri medicale părții vătămate.
Declarația părții vătămate M. A. C., declarația martorului C. Ș. C. s-a coroborat și cu declarația martorului B. I. G. care a menționat că în dimineața zile de 15.04.2012 i-a luat pe cei doi (inculpat și partea vătămată) din stradă, iar partea vătămată și-a manifestat intenția de a se deplasa la spital. În momentul în care a ajuns la un bar, a observat că partea vătămată sângera, iar pentru motivul că sângerarea nu se oprea, a mers la toaletă pentru a se spălă, însă după ce a ieșit a spus că trebuie să meargă la spital.
Declarațiile părții vătămate și ale martorilor s-au coroborat cu concluziile din certificatul medico-legal nr.644/A2/17.04.2012 din care a rezultat că partea vătămată M. A. C. a suferit leziuni de violență ce pot data din 15.04.2012, leziunile putând fi produse prin lovire cu corpuri dure.
Probele care se referă la faptul principal sunt probe directe (arătările martorilor care au văzut cum învinuitul a lovit victima producându-i o gravă vătămare, concluziile medicului legist cu privire la gradul și întinderea vătămării produse victimei, în cazul infracțiunii de vătămare. Probele indirecte sunt probele prin care se constată faptele probatorii, din ansamblul cărora se trage concluzia existenței sau inexistenței faptului principal. Astfel, vinovăția inculpatului pentru fapta de vătămare corporală poate fi trasă din ansamblul probelor indirecte, care stabilesc următoarele fapte probatorii: dușmănia dintre inculpat și victimă; amenințarea cu moartea a victimei de către inculpat în preziua faptei; prezența inculpatului în apropierea locului faptei imediat după săvârșirea ei și altele asemenea.
Pentru dovedirea învinuirii și apărării se pot folosi atât probele directe, cât și cele indirecte. Folosirea probelor directe este mai simplă, întrucât dacă sursa din care provine o probă directă (un martor ocular) este de încredere, faptul la care se referă se consideră dovedit. Probațiunea prin probe indirecte este mai complexă și trebuie să urmeze anumite reguli. În primul rând, o singură probă indirectă dovedește un singur fapt probator, or, acesta poate fi doar în relație întâmplătoare cu faptul principal; de exemplu, dușmănia dintre victimă și inculpat, luată izolat, nu poate să convingă că acesta a comis fapta; de aceea, în probațiunea cu probe indirecte, întotdeauna sunt necesare mai multe probe indirecte. În al doilea rând, interesează nu atât numărul probelor indirecte, ci ansamblul lor, fiecare probă indirectă urmând a se încadra într-o înlănțuire de probe indirecte, astfel încât înlăturarea unei singure probe indirecte ca inexactă atrage destrămarea înlănțuirii lor. În al treilea rând, este necesar ca ansamblul probelor indirecte să conducă la o singură concluzie cu privire la existența faptului principal (X a lovit pe Y). Când concluzia este alternativă (Y a fost lovit fie de X, fie de Z), probele indirecte nu pot atrage o condamnare și trebuie continuată probațiunea până ce rămâne o singură versiune.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului N. A. C., care, în ziua de 15.04.2012, în jurul orelor 0400-0430, în timp ce se afla în scara blocului H10 din Mun.C., i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului părții vătămate M. A.-C., cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 C.p. de la 1969
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și faptul că, inculpatul nu este la primul conflic cu legea penală.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța a reținut că inculpatul N. A. C. a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.81 C.p. de la 1969, prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D. pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității.
Conform art.21 alin.1 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Potrivit art.15 din Legea 187/2012, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Conform art.22 din Legea 187/2012, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal. În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani. În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni. Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
Ca urmare, în baza art.83 alin.1 C.p. de la 1969 rap. la art.15 alin.2 din Legea 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D..
Constatând executabilă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D., în baza art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 instanța va înlocui pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N. A. C. prin sentința penală nr.1346/19.05.2009 a Judecătoriei C., definitivă la data de 30.11.2009, prin nerecurarea deciziei penale nr.90/17.11.2009 a Tribunalului D., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 rap. la art.129 alin.2 lit.b din C.p. s-a aplicat inculpatului N. A. C. pedeapsa închisorii de 4 luni pe care o va majora cu 1 an din durata măsurii educative de 2 ani, urmând ca în final condamnatul N. A. C. să execute 1 an și 4 luni închisoare.
S-a luat act că partea vătămată M. A. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.397 alin. 1 C.p.p. s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 192, 69 de lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate M. A. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N. A. C., fără a prezenta în cuprinsul declarației scrise de apel motivele pentru care a înțeles să critice hotărârea primei instanțe.
La termenul din data de 11.07.2014 apărătorul ales al inculpatului, avocat C. B., a solicitat suspendarea executării sentinței penale nr.1980/20.03.2014 a Judecătoriei C. și anularea mandatului de executare emis în baza acestei hotărâri, arătând că în mod greșit s-a emis mandatul de executare a pedepsei, întrucât hotărârea menționată nu este definitivă.
În acest sens, s-a precizat că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 20.03.2014, a fost comunicată inculpatului N. A. C. la data de 26.05.2014, iar apelul a fost declarat la data de 23.04.2014, adică înainte de expirarea termenului de 10 zile de declarare a apelului.
În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța prin încheierea din data de 11.07.2014 a dispus efectuarea unor verificări privind data la care s.p.nr.1980/20.03.2014 a Judecătoriei C. a rămas definitivă.
Pentru termenul din data de 25.09.2014 Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei C. a transmis instanței procesele-verbale de predare din data de 28.03.2014, respectiv 4.04.2014 și procesele-verbale din datele de 25.03.2014 și 4.04.2014.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Minuta sentinței penale nr.1980 din 20.03.2014 a Judecătoriei C. prin care inculpatul N. A. C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal, a fost comunicată inculpatului N. A. C. la data de 28.03.2014, conform procesului-verbal de predare întocmit de factorul poștal P. E..
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.410 alin.1 Cod pr.penală, potrivit cărora termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei, instanța constată că inculpatul N. A. a declarat apel după expirarea celor 10 zile, respectiv la data de 23.04.2014.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.a Cod pr.penală, apelul declarat de inculpatul N. A. C. va fi respins ca tardiv.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul N. A. C., împotriva sentinței penale nr.1980 din 20 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca tardiv introdus.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2014.
V. MireaCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.VM
j.f.Gh.B.
PS/8.10.2014
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1143/2014. Curtea... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1363/2015.... → |
|---|
