Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 233/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 233
Ședința publică de la 21 iunie 2013
PREȘEDINTE G. C.- judecător
V. M.- judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpata S. M. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în baza art. 183 alin. 1 Cp., a fost condamnată inculpata S. M., fiica lui I. și E., născută la 07.12.1945, în ., domiciliată ., CNP_, posesoare al C.I. . nr._, în prezent internată în Centrul Cămin pentru Persoane Vîrstinice Șișești, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 C.p.
S-a luat act că partea vătămată M. I. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.170,05 lei cheltuieli judiciare statului, din care 1.170,05 lei reprezintă cheltuielile efectuate la urmărirea penală, iar suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în fața instanței de fond, din care onorariul apărătorului din oficiu, avocat R. S., din cadrul Baroului M., în cuantum de 200 lei, conform delegației nr. 556/06.02.2012, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 02.02.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub numărul de mai sus, rechizitoriul nr. 645/P/2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei S. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 cod penal.
În actul de inculpare s-a reținut, în fapt, că la data de 26.12.2010, lucrători din cadrul Postului de Poliție Șișești, au fost sesizați telefonic, de către R. A. A. - șef Centru de Îngrijire și Asistență pentru persoane în vârstă, Sfânta M. din . cu faptul că, în urma unor altercații, numita M. L., în vârstă de 86 ani, a decedat.
Prin ordonanța din 12.09.2011, P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S., a declinat cauza spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Prin rezoluția nr. 52 din data de 02.11.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de S. M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.183 C.p.
În fapt, s-a reținut că, inculpata S. M., victima M. L. și numitele P. F. și C. M. au fost internate în Centrul de Îngrijire și Asistență pentru persoane în vârstă, Sfânta M. din . locuit în aceeași cameră care era prevăzută cu un grup sanitar comun.
În ziua de 26.12.2010, în jurul orelor 09,30, victima M. L. a făcut curat în baie și inculpata S. M. enervată de acest fapt, i-a reproșat că face curățenie.
Cu această ocazie, inculpata s-a repezit la aceasta și a început să o lovească, în zona capului cu pumnii și palmele.
În urma loviturilor primite victima a căzut la podea, iar inculpata a încetat să o mai lovească pe victimă și a ieșit pe hol unde s-a întâlnit cu martorul D. N..
Acest martor a intrat în cameră și a găsit-o pe victimă, în poziția șezut, pe podea cu spatele spre ușa de acces în cameră și cu picioarele orientate spre ușa de la grupul sanitar, având părul răvășit, iar basmaua acesteia se afla pe podea.
Fără a fi ajutată, victima s-a ridicat de jos, s-a așezat pe pat și la scurt timp a decedat.
Prima instanță a constatat că starea de fapt expusă, de altfel, reținută și în actul de sesizare, rezultă din probatoriul administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și cursul cercetării judecătorești, după cum urmează: proces verbal de sesizare (f. 7 d.u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 8-10 d.u.p.); raportul medico-legal nr. 801/215, încheiat de SML M. (f. 18-20 d.u.p.); declarații date în calitate de făptuitoare, învinuită și inculpată, de numita S. M. (f. 22-23, 24, 28-29 d.u.p., f. 18 d.i.f. ); declarațiile martorilor P. F. (f. 32, 35, 36 d.u.p., f. 56 d.i.f.), D. N. (f. 38, 39-40, 41, d.u.p., f. 57 d.i.f.), L. M. D. (f.42, 43-44, 45-46 d.u.p., f. 34 d.i.f.), R. A. A. (f. 47, 48, 49-50 d.u.p., f. 35 d.i.f.), F. P. (f. 51, 52 d.u.p.) și C. M. (f. 54 d.u.p.);
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei S. M. care în data de 26.12.2010, în timp ce se afla în Centrul de Persoane Vârstnice – Șișești, i-a aplicat lovituri victimei M. L., în vârstă de 86 ani, iar aceasta a decedat, datorită insuficienței cardiorespiratorii acute, declanșată de starea emoțională produsă ca urmare a traumatismului suferit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte” prev. de art. 183 C.p., astfel că aceasta urmează a răspunde penal pentru fapta săvârșită.
Fiind audiată, în calitate de învinuită, în cursul urmăririi penale și în calitate de inculpată, în cursul cercetării judecătorești, S. M. a declarat că, în ziua respectivă, nu a lovit victima, iar aceasta a căzut în baie, fiind posibil să se fi împiedicat de prăgarul ușii. Totodată, inculpata a precizat că avea cunoștință că victima suferea de mai multe afecțiuni, inclusiv, de inimă – f. 22-23, 24, 28-29 d.u.p., f. 18. d.i.f.
În cauză, în raport de probele administrate, prima instanță a reținut săvârșirea de către inculpată a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată având în vedere următoarele:
Prin declarația dată în cursul urmăririi penale, P. F., singura martoră care a fost prezentă la locul incidentului, a declarat că inculpata i-a reproșat victimei că nu a tras apa la toaletă, după care a lovit-o cu palmele și cu pumnii în zona capului. Totodată, martora a relatat că, după agresiune, victima s-a așezat pe pat și i-a venit rău, fiind stropită cu apă de către inculpată – f. 36 d.u.p.
În fața instanței, aceeași martoră, în vârstă de 86 ani, a relatat că nu mai ține minte ce s-a întâmplat și nu poate preciza dacă victima a fost lovită de inculpată – f. 56 d.i.f.
Prima instanță a reținut că declarația dată în faza urmăririi penale corespunde adevărului, în condițiile în care, cu ocazia audierii, s-a constatat cu evidență, o stare de temere insuflată acestei martore, de inculpata prezentă la judecată.
Martorul D. N. a declarat că a intrat în cameră și a găsit-o pe victimă, în poziția șezut, pe podea cu spatele spre ușa de acces în cameră și cu picioarele orientate spre ușa de la grupul sanitar, având părul răvășit, iar basmaua acesteia se afla pe podea.
Același martor a relatat că victima s-a ridicat de jos, s-a așezat pe pat și imediat a decedat.
De asemenea, D. N. a declarat că a revenit în camera victimei după 3-4 minute și a găsit-o pe inculpată încercând să reanimeze victima, stropind-o cu apă și, atunci când i-a spus „ce-ai făcut? ai omorât-o”, învinuita a afirmat: „am omorât-o și mă duc la pușcărie”.
În cursul urmăririi penale, martora L. M. D. a declarat că s-a întâlnit cu inculpata care i-a spus că s-a bătut cu M. L. și crede că a omorât-o. – f. 46 d.u.p..
În fața instanței, aceeași martoră a relatat că inculpata i-a spus că s-a certat cu M. L. și crede că a decedat. – f. 43 d.i.f.
Din declarațiile martorilor menționați, s-a constatat că rezultă în mod cert că, inițial, între părți a avut loc un incident verbal, iar apoi, inculpata a lovit-o și împins-o pe victimă care a căzut și, la scurt timp, după ce s-a ridicat și deplasat la pat, a decedat.
Mai mult, s-a avut în vedere că, în calitate de făptuitoare, în prezența martorului asistent R. A. A., S. M. a recunoscut că a lovit victima, cu pumnul de două ori, în zona capului, iar aceasta a căzut. – f. 22, 23 d.u.p..
Din raportul medico-legal nr. 801/215, încheiat de SML M., s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute declanșată de o stare emoțională postconflictuală la un organism tarat (infarct miocardic cicatriceal, anevrism cardiac, hipertrofie cardiacă, miocardoscleroză, hepatită cronică, pielonefrită cronică), legătura de cauzalitate dintre traumatism și procesul tanatogenerator este directă și condiționată de patologia cardiacă preexistentă, traumatismul având rol de declanșare a stării emoționale, iar starea patologică preexistentă conflictului a avut rolul major în producerea decesului.
De asemenea, din raportul medico-legal s-a reținut că, la examenul extern, pe corp au fost constatate următoarele semne de violență: - buza inferioară, vestibular, 1/2 stângă, excoriație de circa 0,7 cm – leziune care s-a putut produce prin automușcare; -suprafesier drept echimoză albăstruie de 1/1 cm – leziune produsă prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil cădere.
În raport de concluziile medico-legale, s-a constatat că, deși inculpata a lovit victima, loviturile nu au fost aplicate cu intensitate, astfel încât să fi fost produse leziuni.
În ceea ce privește latura subiectivă, s-a constatat că inculpata a săvârșit cu intenție fapta de lovire, dar nu a prevăzut, din culpă rezultatul survenit - moartea. Ca atare, aceasta a acționat cu intenție depășită, element subiectiv specific infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Vinovăția inculpatei, sub forma praeterintenției, a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat că între părți a avut loc inițial o altercație verbală, iar incidentul s-a finalizat cu lovirea victimei care la scurt timp a decedat.
Potrivit raportului medico-legal nr. 801/215, încheiat de SML M., s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute declanșată de o stare emoțională postconflictuală la un organism tarat (infarct miocardic cicatriceal, anevrism cardiac, hipertrofie cardiacă, miocardoscleroză, hepatită cronică, pielonefrită cronică), legătura de cauzalitate dintre traumatism și procesul tanatogenerator este directă și condiționată de patologia cardiacă preexistentă, traumatismul având rol de declanșare a stării emoționale, iar starea patologică preexistentă conflictului a avut rolul major în producerea decesului.
Deși starea patologică preexistentă conflictului a avut rolul major în producerea decesului, iar victima suferea de mai multe boli preexistente care puteau determina moartea și în afara condițiilor create prin traumatismul cauzat de inculpată – prima instanță a apreciat că această stare patologică nu are relevanță sub aspectul cauzei determinante a morții.
Astfel, s-a reținut că rezultatul, moartea victimei, nu a survenit pe calea unei evoluții naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea ei de către inculpată, ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute produsă de starea emoțională declanșată de traumatismul cauzat victimei de către inculpată, prin acțiunea de lovire.
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpata fiind colegă de cameră cu victima avea cunoștință de afecțiunile de care suferea aceasta.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei au fost avute în vedere circumstanțele în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social și urmarea acesteia, constând în survenirea decesului unei alte persoane, dar și aspectele ce țin de persoana inculpatei, menționate în actul de sesizare și în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M. – respectiv faptul că a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând că a lovit victima, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că beneficiază de sprijinul cadrelor centrului în care este internată.
Sub acest aspect, al individualizării pedepsei, făcând aplicația dispozițiilor art. 183 C.p., pentru considerentele mai sus expuse, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani închisoare, este de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 și 72 Cod penal.
Ca pedeapsă accesorie au fost interzise, pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., în cond. art. 71 c.p.
Așa cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-a cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cp”.
Față de această decizie și având în vedere criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cp., respectiv împrejurările în care a comis infracțiunea inculpata și comportamentul său până la momentul comiterii faptei, s-a apreciat că nu se impune și interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I-a.
S-a luat act că partea vătămată M. I. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata S. M. solicitând reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege față de vârsta inculpatei precum și starea de sănătate a acesteia.
Apelul formulat de inculpată este fondat.
Verificând sentința apelată potrivit dispozițiilor art. 378 Cod de procedură penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de apel constată că s-a reținut în mod corect de către instanța de săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal. Inculpata și victima se aflau internate în Centrul de Îngrijire și Asistență pentru persoane în vârstă Sfânta M. din . de 26.12.2010, între inculpată și victimă, colege de cameră a avut loc o discuție contradictorie în urma căreia inculpata a lovit victima în zona capului cu pumnii și palmele, încetând actele de agresiune ca urmare a intervenției martorei P. F.. Martorul D. N. a găsit-o pe victimă așezată pe podea care după ce s-a așezat pe pat, a decedat. După ce a încercat să o reanimeze pe victimă, inculpata a părăsit camera, întâlnindu-se cu martora L. M. D. căreia i-a spus că s-a bătut cu victima.
Potrivit raportului medico-legal moartea victimei s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute declanșată de o stare emoțională postconflictuală la un organism tarat starea patologică preexistentă conflictului având rol major în producerea decesului.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond este confirmată de probele administrate în cauză respectiv declarațiile martorilor P. F., D. N. și L. M. D. precum și concluziile raportului medica-legal.
Criticile formulate de inculpată în privința individualizării judiciare a a pedepsei sunt întemeiate.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fata dar și urmarea acesteia precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei respectiv vârsta, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 4 ani va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului potrivit dispozițiilor art. 52 Cod Penal, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. rezultă că inculpata poate depăși sfera infracțională prin dobândirea unui bun autocontrol, prin responsabilitate și prudență luarea deciziilor, și prin consștientizarea gravității urmărilor faptelor sale. Inculpata nu prezintă o gândire proinfracțională, infracțiunea ce face face obiectul prezentei cauze este singura săvârșită de inculpată fiind avute în vedere la întocmirea concluziilor referatului și vârsta inculpatei precum și sprijinul acordat de cadrele centrului în care se află internată.
Față de vârsta inculpatei de 68 ani, starea de sănătate a acesteia așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML M. ca urmare a dispoziției instanței de apel, inculpata prezentând mai multe afecțiuni, fiind internată în perioada 24.09-25.10.2012 la secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr. TR. S., se poate aprecia că executarea pedepsei în regim de deținere potrivit dispozițiilor art. 57 Cod penal ar fi excesivă, având în vedere situația inculpatei.
Totuși, față de gradul de pericol social al faptei și de urmarea produsă deși nedorită de inculpată, se impune stabilirea unor obligații pe care inculpata să le respecte pentru a fi ajutată să își adapteze conduita la cerințele impuse de societate.
Ca urmare se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate urmând ca inculpata să se supună obligațiilor prevăzute de art. 863 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de încercare.
La stabilirea termenelor de prezentare a inculpatei urmează a fi avută în vedere și situația inculpatei respectiv faptul că aceasta se află internată în Centrul de Îngrijire și Asistență pentru persoane în vârstă Sfânta M. din . activitatea consilierului de probațiune să asigure atât controlul cât și asistarea inculpatei.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală va admite apelul, va desființa sentința și în baza art. 183 Cp, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cp și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal va condamna pe inculpata S. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 86/1 Cp, va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, pe durata termenului de încercare de 6 ani compus potrivit art. 86/2 Cp din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp, va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei S. M. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va obliga pe inculpata S. M. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor prev. de art. 86/3 alin. 1 Cp, respectiv:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de această instituție;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 359 C.p.p. instanța va atrage atenția inculpatei S. M. asupra prevederilor art. 86/4 Cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate în faza de recurs vor rămâne în sarcina statului urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata S. M. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 21 mai 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Desființează sentința în parte.
În baza art. 183 Cp, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cp și art. 76 alin. 1 lit. b Cp
Condamnă inculpata S. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp
Interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp
În baza art. 86/1 Cp, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei, pe durata termenului de încercare de 6 ani compus potrivit art. 86/2 Cp din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei S. M. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Obligă pe inculpata S. M. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor prev. de art. 86/3 alin. 1 Cp, respectiv:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de această instituție;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În temeiul art. 359 C.p.p. instanța atrage atenția inculpatei S. M. asupra prevederilor art. 86/4 Cp privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate în faza de recurs rămân în sarcina statului urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2013.
Președinte, Judecător,
G. C. V. M.
Grefier,
S. C.
Red.jud.G.C.
j.f.C.B.P.
O.A.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 368/2013. Curtea de... → |
|---|
