Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 163/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 163/2013
Dosar nr._ - Art.2781 Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE FOND
SENTINTA PENALĂ NR.163
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
PREȘEDINTE V. Mireajudecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. N.
din cadrul Direcției Naționale Anticorupție
c.c.c.
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul E. M., împotriva rezoluției nr.5/P/2013 din 18 februarie 2013, a Direcției Naționale Anticorupție, privind pe intimații B. M. M., V. I., B. P., R. T., L. S. M., P. A. S. și E. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentul, cât și intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondate, arătând că rezoluțiile adoptate de parchet sunt temeinice și legale, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii de săvârșire a unor fapte de corupție de către magistrații judecători care au făcut obiectul cercetărilor.
CURTEA
La data de 30 aprilie 2013 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C., plângerea formulată de petentul E. M., împotriva rezoluției nr.5/P/2013 din 18 februarie 2013 și rezoluției nr. 147/II/P/2013 din 25 martie 2013 ale Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații B. M. M., V. I., B. P., R. T., L. S. M., P. A. S. și făptuitorul E. R..
În cuprinsul plângerii formulate s-a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la P. Înaltei Curți de Casație și Justiție sau P. de pe lângă Curtea de Apel C., întrucât cu ocazia cercetărilor efectuate față de persoanele mai susmenționate, DNA – Serviciul Teritorial C. nu a ținut seama de actele depuse de partea vătămată în susținerea plângerii formulate (raport de expertiză întocmit de C. M.).
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.2781 Cod pr.penală.
În vederea soluționării plângerii, instanța a dispus atașarea dosarului cu nr.5/P/2013 al DNA – Serviciul Teritorial C. și a rezoluției cu nr. 147/II/P/2013.
Din examinarea actelor existente la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr.5/P/2012 din 18 februarie 2013 a DNA – Serviciul Teritorial C., în baza art.228 alin.6 Cod pr.penală rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători B. M. M., V. I., B. P., R. T., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.254 Cod penal rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, față de magistrații procurori L. S. M., P. A. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.254 Cod penal rap.la art.7 din Legea nr.78/2008 și față de făptuitorul E. R., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.255 Cod penal rap.la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000.
În cuprinsul rezoluției adoptate, s-a reținut că la data de 3 ianuarie 2013 s-a înregistrat la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., plângerea penală formulată de numitul E. M., împotriva magistraților judecători și procurori B. M. M., V. I., B. P., R. T., L. S. M., P. A. S., E. R., pentru săvârșirea unor fapte de corupție, în sensul că au primit bani sau alte foloase de la numitul E. R., cu prilejul soluționării dosarelor ce aveau ca obiect litigiile dintre petentul E. M. și numitul E. R..
Pentru clarificarea aspectelor sesizate, având în vedere conținutul general și confuz al plângerii, a fost citat numitul E. M. la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., pentru a-și preciza plângerea.
Cu prilejul declarației din 29.01.2013, în prezența apărătorului ales, avocat M. Ț., numitul E. M. a precizat că, din anul 2009, între el și numitul E. R. există în litigiu civil, având ca obiect dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, situată pe raza comunei Ghimpețeni, județul O., pe care și-o dispută amândoi, cauză ce a fost înregistrată la Judecătoria Slatina, sub nr._ .
Petentul E. M. a arătat că între el și numitul E. R. nu există nici o legătură de rudenie, iar acesta, în mod neîntemeiat, 1-a chemat în judecată, în dosarul nr._, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să dispună demolarea casei lui E. M., cu motivația că este ridicată fără drept, pe un drum cu destinație de drum comunal, dosar la care se afla și cererea de chemare în judecată a numitului E. M., având ca obiect "revendicare imobiliară".
Prin sentința civilă nr. 6619, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a respins acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantul E. M. în contradictoriu cu pârâtul E. R., ambii domiciliați în ., ca neîntemeiată. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant E. R. în contradictoriu cu reclamantul-pârât E. M.. A omologat raportul de expertiză tehnică și precizările la raport din data de 16.11.2010, întocmit de expertul A. P. în specialitatea topografie-cadastru-geodezie. A obligat reclamantul-pârât să redea uzului public suprafața ocupată de 1669,08 m.p., din drumul comunal DC 6, situat între terenurile proprietatea părților și individualizată în schița anexă la precizările din 16.11.2010, prin punctele J-K-L-M-N-E-E"-J1. A obligat reclamantul-pârât să demoleze imobilele construcție edificate pe suprafața ocupată de 1669,08 m.p. din drumul comunal DC 6.
Prin decizia nr. 1651/29.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a respins ca nefondat recursul declarat de numitul E. M., menținând astfel soluțiile instanței de fond și a celei de apel.
Numitul E. M. a susținut că aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate în mod părtinitor de magistrații judecători de la Judecătoria Slatina și Curtea de Apel C., al căror nume nu îl cunoaște, însă apreciază că aceștia au luat bani sau au primit alte foloase de la partea adversă din dosarul nr._, iar soluțiile sunt nelegale și netemeinice pentru că magistrații judecători nu au avut în vedere probele depuse de el la dosar, iar în prezent, are pe rolul instanțelor de judecată o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1651/29.11.2011 a Curții de Apel C..
Astfel, numitul E. M. a arătat cu prilejul audierii de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. faptul că, în anul 1996 a primit de la tatăl său o suprafață de teren de 4000 m.p. situată pe raza comunei Ghimpeteni, județul O., unde și-a ridicat o casă pentru a locui cu familia.
Întrucât petentul avea în întreținere 8 copii și fusese alungat din casa părintească, Primăria Ghimpeteni 1-a considerat un caz social și i-a acordat sprijin material la ridicarea casei pe care a construit-o, pe terenul primit de la tatăl său, în baza autorizației de construcție emisă de aceeași primărie, pe care susține că a depus-o la dosarul instanței, nr._ și consideră că, în situația în care s-a emis autorizația pentru ridicarea casei sale și dacă terenul pe care aceasta s-a ridicat, s-ar fi aflat un drum comunal, primăria nu ar fi emis autorizație de construcție.
Nemulțumit de soluțiile date de instanțe, numitul E. M. a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Slatina, solicitând să se. efectueze cercetări față de numitul C. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp., art. 289 Cp., art. 288 Cp. și A. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 Cp., art. 260 Cp. și art. 264 Cp., deoarece, prin adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Local Ghimpeteni, la propunerea primarului C. C., petentul a fost deposedat abuziv de o suprafață de aproximativ 1.000 m.p., iar numitul A. P. a întocmit un raport de expertiză care nu corespunde realității, favorizându-1 astfel pe numitul E. I., vecin cu petentul.
Prin rezoluția nr. 2991/P/2011 din 22.11.2012, P. de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C. C. și A. P., pentru infracțiunile menționate mai sus, reținând că lipsesc elementele constitutive ale faptelor sesizate de petent.
Împotriva acestei soluții, la data de 21.12.2012, petentul E. M. a formulat plângere împotriva soluției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin rezoluția nr. 2949/II/2/2012 din 09.01.2013, plângerea numitului E. M. a fost respinsă ca neîntemeiată, motiv pentru care a formulat plângere la instanță, conform art. 278 C.p.p.
Numitul E. M. a apreciat că și soluțiile parchetului au fost urmarea săvârșirii unor acte de corupție, respectiv al faptului că E. R. le-ar fi dat bani magistraților procurori care s-au ocupat de dosar.
In legătură cu plângerea formulată la Direcția Națională Anticorupție, numitul E. M. a arătat că aceasta s-a întemeiat pe nemulțumirile sale legate de faptul că demersurile sale în justiție au avut o soluționare nefavorabilă pentru el, atât la instanță, cât și la P., în ciuda faptului că el consideră "că legea și dreptatea sunt de partea sa", însă nu deține probe din care să rezulte că magistrații, judecători și procurori care au dat soluțiile în cauzele care îl vizau, au primit sau pretins bani sau alte foloase materiale de la E. R. ca să dea o soluție favorabilă lui.
Având în vedere că, din verificările efectuate în cauză, nu s-au confirmat susținerile numitului E. M., cu privire la săvârșirea de către magistrații judecători și procurori a infracțiunii de luare de mită, însuși petentul arătând în plângerea formulată că reclamă presupuse acte de corupție și nu deține probe materiale, ci își fundamentează plângerea pe aprecieri personale și zvon public, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, potrivit art.278 Cod pr.penală, iar prin rezoluția nr.147/II/2/2013 din 25 martie 2013, a procurorului șef de la Serviciul Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, s-a respins ca neîntemeiată.
Analizând plângerea formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a actelor de la dosarul cauzei, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca la dosarul cauzei să existe indicii că persoana respectivă a săvârșit fapte cu caracter penal și să nu fie incident vreunul dintre cazurile prev. de art. 10 C.p.p.
Existența sau inexistența indiciilor de săvârșire a unei fapte cu caracter penal este dovedită sub aspect probator cu declarațiile persoanelor vătămate care, potrivit art. 75 C.p.p., trebuie să se coroboreze cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Analizând actele de la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că în cauză nu există indicii că magistrații judecători care au făcut obiectul cercetărilor au săvârșit infracțiunea de luare de mită.
De altfel, acest lucru nu rezultă cu certitudine nici măcar din declarația petentului E. M., acesta recunoscând cu ocazia audierii la data de 29 ianuarie 2013 că nu deține probe din care să rezulte că magistrații judecători care au pronunțat hotărârile în legătură cu care este nemulțumit, au pretins sau primit bani sau alte foloase, de la făptuitorul E. R., cu scopul de a da o soluție favorabilă acestuia (fila 21 dosar u.p.).
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect față de persoanele care au făcut obiectul cercetărilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru dare, respectiv luare de mită.
Instanța apreciază, totodată, că în cauză nu există nici indicii de săvârșire a altor fapte cu caracter penal (art.246 sau 264 Cod penal), motiv pentru care soluția adoptată de procuror va fi menținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.2781 alin.8 lit.a Cod pr.penală, instanța va respinge plângerea formulată de către petentul E. M., ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, petentul E. M. va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul E. M., împotriva rezoluției nr. 5/P/2013 din 18.02.2013 și rezoluției nr. 147/II/P/2013 din 25 martie 2013 ale DNA- Serviciul Teritorial C., ca nefondată.
Obligă petentul E. M. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 iunie 2013.
V. M.
Grefier,
S. C.
PS/04.07.2013
| ← Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p.,... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1405/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
