Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1144/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1144/2013
Dosar nr._ - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1144
Ședința publică de la 22 Mai 2013
PREȘEDINTE S. P. Mitranjudecător
L. Balacijudecător
M. M. Șeleajudecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C. și partea vătămată P. I., împotriva sentinței penale nr.3 din 15 ianuarie 2013, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul P. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat D. F., apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, lipsind și partea vătămată P. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea sentinței, deoarece în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 alin.1 lit.c Cod penal și s-a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Nu există împrejurări sau alte date care să justifice reținerea acestei circumstanțe, în condițiile în care atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, iar inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani, fiind recidivist.
Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă.
Avocat D. F. pentru inculpat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, nu intră în contradicție cu aplicarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, prejudiciul modic. Partea vătămată a fost audiată și a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, a solicitat audierea unui martor, dar nu i-a precizat numele.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3 din 15 ianuarie 2013, J. C., a condamnat pe inculpatul P. A., fiul lui M. și G., născut la data de 31.10.1952, in ., domiciliat in ., legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, căsătorit, fără ocupație, recidivist, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin.2 lit.c Cp, cu aplic.art. 37 lit.b Cp, cu aplic. art.3201 al.1-7 Cpp și art.74 lit.c,76 lit.c Cp p.v.P. I.;
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 56/17.03.2011, pronunțată de J. C., în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 07.04.2011 și s-au repus în individualitatea lor următoarele pedepse: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.192 al.1 Cp, cu aplic. art.37 lit.b Cp și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.1 Cp, cu aplic. art.37 lit.b Cp .
S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, condamnat prin sentința penală nr.56/17.03.2011 a Judecătoriei C. și infracțiunea de tâlhărie din cauza de față, în concurs real prevăzut de art.33 lit.a C.p.
În baza art.36 al.1 C.p, raportat la art.33-34 C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală amintită anterior, astfel cum a fost descontopită cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul P. A. să execute în final, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului i-au fost interzise drepturile prev de art.64 al.1 lit.a teza a II – a și b C.p.
În baza art. art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada de arest deja executată, de la 05.08.2011 și până 01.01.2013, data punerii în libertate.
S-a luat act că partea vătămată P. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză .
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr.33/P/2011, inculpatul P. A. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infracțiunilor prev. și ped .de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit c Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cp.
In conținutul rechizitoriului s-a arătat, în esență, că în ziua de 30.12.2010, inculpatul Pirciu A., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice, in timp ce se deplasa pe o ., l-a văzut in fata sa pe partea vătămata P. I. care avea in mâini doua sacose cu produse alimentare.
Inculpatul l-a ajuns din urmă, l-a lovit din spate, in zona umerilor cu o bucata de lemn pe care o avea asupra sa, partea vătămata a căzut in zăpada, iar sacosele cu produse alimentare au fost împrăștiate in . o parte din bunuri respectiv; 3, 4 pulpe de pui, un cozonac si trei pâini, pe care le-a dus in locuința sa, le-a preparat si consumat.
Partea vătămată prezenta in instanța la termenul din 23.11.2012 a arătat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu nici o sumă de bani, nu are nici o pretenție de la acesta .
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: plângerea parții vătămate, declarații parte vătămată, declarații martori, proces – verbal de reconstituire, planșe fotografice, adresa prejudiciu, certificat medico legal, declarații inculpat.
La data de 14.12.2012 inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 C.proc.pen, iar acesta a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecății.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
In ziua de 30.12.2010, inculpatul Pirciu A., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice, in timp ce se deplasa pe o ., l-a văzut in fata sa pe partea vătămata P. I. care avea in mâini doua sacose cu produse alimentare.
Inculpatul l-a ajuns din urma, l-a lovit din spate, in zona umerilor cu o bucata de lemn pe care o avea asupra sa, partea vătămata a căzut in zăpada, iar sacosele cu produse alimentare au fost împrăștiate in . o parte din bunuri respectiv; 3, 4 pulpe de pui, un cozonac si trei pâini, pe care le-a dus in locuința sa, le-a preparat si consumat.
În drept, fapta inculpatului care, în ziua de 30.12.2010, inculpatul Pirciu A., care se afla sub influenta băuturilor alcoolice, in timp ce se deplasa pe o ., l-a lovit pe partea vătămata P. I. si l-a deposedat de o parte din bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și alin. 2 lit c Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, în conținutul infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului intră două activități strâns legate între ele, ambele integrându-se în elementul material cu structură complexă al infracțiunii, și aflate într-o conexitate etiologică, dintre care una principală, furtul, în sensul art. 208 C.pen., respectiv sustragerea bunurilor alimentare aparținând părtii vătămate, fără a exista consimțământul acesteia, și a doua, activitatea, concretizată în constrângerea prin violentele exercitate asupra părții vătămate în scopul asigurării scăpării.
Urmarea imediată a infracțiunii este complexă, constând în paguba produsă patrimoniului părții vătămate prin sustragerea bunurilor, iar pe de altă parte atingerea adusă integrității fizice și psihice a acesteia, ca urmare a actelor de violentă exercitate asupra părtii vătămate cu consecința producerii unor leziuni traumatice .
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între acțiunile ce compun elementul material al infracțiuni de tâlhărie și urmările efectiv produse, aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.p., în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea ei, respectiv deposedarea părții vătămate, și ulterior exercitarea actelor de violență pentru a-și asigura scăparea.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului Pirciu A. se justifică aplicarea în cauză de circumstanțe personale atenuante în condițiile art. 74 lit.c, 76 lit.c Cp.
Reținând vinovăția inculpatului Pirciu A. prin prisma celor mai sus arătate, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, adică o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 alin. 1 și alin. 2 lit c Cod penal, executată în regim de detenție, fiind apta să conducă la atingerea funcțiilor prev. de art. 52 C.p.
Referitor la modalitatea de executare, instanța a apreciat că este necesară executarea ei în regim de detenție, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului și scopul preventiv și educativ al pedepsei. Instanța a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului ar lăsa acestuia impresia că nu a fost pedepsit pentru fapta săvârșită, ceea ce raportat la atitudinea sa constantă de nerespectare a legii nu ar conduce la atingerea scopului pedepsei.
Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 56/17.03.2011, pronunțată de J. C., în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 07.04.2011 și le-a repus în individualitatea lor următoarele pedepse: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.192 al.1 Cp,cu aplic. art.37 lit.b Cp și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.1 Cp, cu aplic. art.37 lit.b Cp .
S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, condamnat prin sentința penală nr.56/17.03.2011 a Judecătoriei C. și infracțiunea de tâlhărie din cauza de față, în concurs real prevăzut de art.33 lit.a C.p.
În baza art.36 al.1 C.p, raportat la art.33-34 C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală amintită anterior, astfel cum a fost descontopită, cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul P. A. să execute în final, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Potrivit art. art.88 Cp s-a dedus din pedeapsă perioada de arest deja executată, de la 05.08.2011 și până 01.01.2013, data punerii în libertate.
S-a luat act că partea vătămată P. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C. și partea vătămată P. I..
În motivare procurorul a arătat că în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 alin.1 lit.c Cod penal și s-a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Nu există împrejurări sau alte date care să justifice reținerea acestei circumstanțe, în condițiile în care atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, iar inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani, fiind recidivist.
Partea vătămată P. I. a arătat că hotărârea este netemeinică, pedeapsa fiind prea mică.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că sunt fondate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, nefiind contestată de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, probe din care rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În schimb, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, neimpunându-se reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.c Cod penal.
Deși aplicarea procedurii prevăzută de art.3201 Cod pr.penală, nu exclude reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, în speță, trebuie să existe împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante. Ori, în faza urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial recunoscând săvârșirea faptei, dar ulterior în declarația dată la 27 octombrie 2011 în fața procurorului (filele 38-39 dosar u.p.), nu a mai recunoscut, revenind asupra declarațiilor date anterior.
În acest context, faptul că în fața instanței de fond a recunoscut săvârșirea faptei, a fost avut în vedere prin admiterea cererii de judecare a cauzei, potrivit dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, cu efectul reducerii pedepsei potrivit alineatului 7 al acestui articol, nefiind oportună și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.c Cod penal.
În altă ordine de idei, în fața instanței de recurs inculpatul nici nu s-a mai prezentat.
Prin urmare, Curtea urmează să caseze sentința, iar la individualizarea pedepsei va avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a săvârșit, vârsta înaintată a victimei, data la care s-a săvârșit fapta - cu o zi înainte de sfârșitul anului 2010, persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier, anterior a mai săvârșit infracțiuni de același gen, aspect ce demonstrează că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul continuând să aibă o atitudine de dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, astfel încât pedeapsa va fi majorată la 6 ani închisoare, cuantum care este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și partea vătămată P. I., se va casa în parte sentința, se vor descontopi pedepsele și vor fi repuse în individualitatea lor.
Se va înlătura aplicarea art.74 lit.c Cod penal, art.76 lit.c Cod penal.
Se va majora pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev de art.211 alin.1 și alin.2 lit.c Cod penal, cu aplic art.37 lit.b Cod penal, cu aplic art.320 alin.1 - 7 Cpp, la 6 ani închisoare.
Se vor recontopi pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. și partea vătămată P. I., împotriva sentinței penale nr.3 din 15 ianuarie 2013, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința.
Descontopește pedepsele și le repune în individualitatea lor.
Înlătură aplicarea art.74 lit.c Cod penal, art.76 lit.c Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev de art.211 alin.1 și alin.2 lit.c Cod penal, cu aplic art.37 lit.b Cod penal, cu aplic art.320 alin.1 - 7 Cpp, la 6 ani închisoare.
Recontopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariul apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 mai 2013.
S. P. MitranLiana BalaciMircea M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red.jud.MMȘ
j.f.R.D.
PS/27.05.2013
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
