Luare de mită. Art. 254 C.p.. Hotărâre din 12-02-2016, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 214/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
Ședința publică de la 12 februarie 2016
PREȘEDINTE G. C.- judecător
L. B.- judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 ianuarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect judecarea apelului formulat de P. DE PE L. T. M. împotriva sentinței penale nr. 479 din 18 decembrie 2014, pronunțată de T. M., în dosarul nr._, privind pe inculpații R. M. și M. I..
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 479 din 18 decembrie 2014, pronunțată de T. M., în dosarul nr._, în baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului R. M., fiul lui I. și S., născut la 11.02.1968, în loc. Podeni, jud. M., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, primar al comunei Podeni, domiciliat în loc. Podeni, ., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art.254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și respectiv, art.26 rap. la art.255 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.33 lit. a c.p anterior și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului M. I., fiul lui G. și D., născut la 14.02.1966, în loc. Balta, jud. M., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, maistru la Miniera M.-Cariera Husnicioara, domiciliat în loc. Podeni, . și reședința în loc. Dr. Tr. S., ., ., ., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea acestei cauze, au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 245,55 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 591/P/2013 din 30.01.2014 întocmit de P. de pe lângă T. M., a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpaților: R. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 și art. 26 rap. la art. 255 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și M. I., pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 254 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000.
Prin rezoluția nr.55 din 05.12.2013, ora 15,30 P. de pe lângă T. M., a dispus începerea urmăririi penale față de R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență faptă prev. de art.257 alin.1 C.pen.
Prin ordonanța nr.591/P/2013 din 11.12.2013, dată de P. de pe lângă T. M., s-a dispus extinderea cercetărilor față de M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și schimbarea încadrării juridice privind pe învinuitul R. M. din infracțiunea de „trafic de influență” prev. de art.257 C.pen. în infracțiunea de „complicitate la luare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și infracțiunea de „complicitate la dare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art.255 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
Prin rezoluția nr.57 din 11.12.2013, ora 09,30, s-a dispus începerea urmăririi penale față de M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită˝, faptă prev. de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prin rezoluția nr.58 din 11.12.2013, ora 09,45, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de „complicitate la luare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și infracțiunea de „complicitate la dare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art.255 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
Ca stare de fapt s-a reținut că, în data de 26.09.2013, denunțătorul R. I., viceprimar al comunei Podeni a sesizat Direcția Generală Anticorupție în legătură cu faptul că învinuitul R. M., primar al comunei Podeni, în luna august 2013, i-a pretins suma de 1.000 de euro în schimbul dirijării voturilor consilierilor locali pentru alegerea lui R. I. în funcția de viceprimar.
Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că, din efectuarea actelor de urmărire penală, au rezultat următoarele:
Prin sentința nr.4335/2012 din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalului M. - Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, definitivă, au fost anulate mai multe hotărâri ale Consiliului Local Podeni, fapt ce atrăgea necesitatea reconstituirii consiliului local și deci a alegerii unui viceprimar. Ședința de constituire a consiliului local a fost fixată pentru data de 30.08.2013, până la acea dată deținând funcția de viceprimar denunțătorul R. I..
Astfel, din declarațiile denunțătorului R. I., ale martorului U. N. –consilier local și martorului D. A. C. –secretarul primăriei, a rezultat că erau mai multe persoane interesate să candideze pentru funcția de viceprimar, inclusiv denunțătorul R. I..
În aceste condiții, învinuitul R. M., cu două zile înainte de data fixată pentru ședința de reconstituire a consiliului local și de alegere a viceprimarului, l-a chemat în biroul său pe denunțătorul R. I., căruia i-a spus că este incertă alegerea sa în funcția de viceprimar și i-a propus să îi remită suma de 1.000 de euro, promițându-i „că va aranja cu unii dintre consilierii locali˝, să îl voteze pe denunțător în această funcție.
În același timp i-a spus că în situația în care nu va fi de acord să-i de această sumă, va face în așa fel încât să iasă altcineva, recomandându-i să se gândească la aceste aspecte.
Deci, în dimineața de 30.08.2013, cu puțin înaintea începerii ședinței, învinuitul R. M. l-a chemat din nou pe denunțătorul R. I. și i-a solicitat suma de 1.000 de euro, spunându-i că „a aranjat cu consilierii˝ și denunțătorul va fi ales cu 5 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 1 vot nul, din totalul de 9 voturi, egale cu numărul consilierilor locali. Din procesul verbal încheiat cu ocazia desfășurării ședinței din data de 30.08.2013, a rezultat că denunțătorul R. I. a fost ales în funcția de viceprimar cu numărul de voturi menționat de către învinuitul R. M..
De asemenea, în aceeași dimineață, învinuitul R. M. a chemat-o în biroul său pe martora R. M., casieră în cadrul Primăriei Podeni, soția denunțătorului R. I., și i-a făcut aceeași propunere, respectiv ca soțul său să-i dea lui suma de 1.000 de euro, pentru a-și asigura alegerea în funcția de viceprimar.
Denunțătorul R. I. a fost de acord cu propunerea, iar în data de 09.09.2013, după alegerea sa în funcția de viceprimar, învinuitul R. M. a chemat-o din nou pe martora R. M., iar aceasta a mers în biroul primarului cu suma de 2.000 lei pe care a vrut să i-o înmâneze, însă acesta nu a primit suma respectivă, cerându-i să i se remită întreaga sumă de 1.000 de euro, iar aceasta să nu fie în lei, ci în euro.
Totodată s-a mai arătat că, în data de 09.12.2013, la sediul Primăriei Podeni denunțătorul R. I. a purtat o discuție cu învinuitul R. M., iar acesta i-a spus că trebuie să îi dea suma de 1.000 de euro, deoarece de această sumă a beneficiat consilierul local M. I., la cererea învinuitului pentru a-l vota în funcția de viceprimar pe R. I..
Mai exact, în luna iulie 2013, învinuitul R. M. îl împrumutase pe consilierul M. I. cu suma de 1.000 euro pentru ca acesta să-și achiziționeze un autoturism avariat, iar în schimbul votului acordat urma să păstreze această sumă, respectiv să nu o mai restituie învinuitului R. M..
În aceste condiții, învinuitul R. M. urma să-și recupereze de la R. I., suma de 1.000 de euro, pe care i-o dăduse învinuitului M. I..
Deși, între învinuitul R. M. și învinuitul M. I. a fost încheiat un contract de împrumut pentru suma de 1.000 de euro, cu termen scadent la data de 31.10.2013, această sumă nu fusese restituită până la data începerii primelor audieri în cauză, ceea ce confirmă înțelegerea dintre aceștia ca învinuitul M. I. să beneficieze de suma de 1.000 de euro în schimbul acordării votului său lui R. I..
De asemenea, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că starea de fapt este dovedită fără dubiu cu declarațiile denunțătorului și ale martorilor, precum și de conținutul convorbirilor dintre denunțător și învinuiți, consemnate în procesele verbale și înregistrate pe suport magnetic.
Deși atât învinuitul R. M. cât și învinuitul M. I. neagă faptul că ar fi existat o înțelegere între ei ca în schimbul sumei de 1.000 de euro învinuitul M. I. să acorde votul său denunțătorului R. I., probele administrate în cauză dovedesc atât faptul că învinuitul R. M. i-a remis în luna iulie 2013 suma de 1.000 de euro învinuitului M. I., cât și faptul că acesta urma să nu-i mai restituie niciodată această sumă.
În acest sens s-a reținut că sunt și declarațiile martorilor R. M., care arata că „acest consilier fiind în stare de ebrietate ne râdea în față mie și soțului meu, spunând: așa vă trebuie, aruncați banii, dați-i 1.000 de euro lui R.. Această declarație coroborându-se și cu declarațiile celorlalți consilieri locali care au arătat că, după ședința din data de 30.08.2013, s-a organizat o masă la domiciliul lui M. I., unde au participat mai mulți consilieri locali, precum și denunțătorul R. I., unde s-au purtat discuții și cu privire la alegerea acestuia din urmă în funcția de viceprimar. Declarațiile referitoare la discuțiile de la masa organizată după ședință, se coroborează în special cu declarația martorului U. N., care a arătat că la un moment dat M. I. „a început să-i strige lui R. I.: bă, dar te făcu, ăsta, înțelegându-se că primarul ˝. De asemenea, martorul a precizat că din expresie se subînțelege că „a fost făcut de o sumă de bani˝ pentru că toată discuția era de fapt despre bani, iar martorul a înțeles din acea discuție că i s-ar fi cerut bani denunțătorului pentru a fi ales în funcția de viceprimar și nu vede cine ar fi putut pretinde bani pentru aceasta decât primarul.
S-a mai arătat că, martorul P. I. a declarat că a auzit cu prilejul participării la acea petrecere cum învinuitul M. I. îi spunea lui R. I. „te făcu de 1.000 de euro˝, precum și faptul că, se cunoștea anterior convocării ședinței din 30.08.2013 că urma să fie ales un alt viceprimar decât denunțătorul R. I., iar ulterior acesta i-a spus că trebuie să dea niște bani, o sumă între 4000 -5000 lei, pentru a rămâne în funcția în care a fost ales în data de 30.08.2013.
Din rechizitoriu s-a mai reținut că, aceste declarații se coroborează și cu declarația denunțătorului din data de 09.10.2013, potrivit căreia la petrecerea organizată la domiciliul lui M. I., acesta a început să vorbească într-una despre faptul că R. I. datorează 1.000 de euro pentru că a ieșit viceprimar, la un moment dat afirmând: „bă, îți luă R. 1.000 de euro ? îți luă ! ˝.
Din declarația denunțătorului, din data de 09.12.2013, rezultă că în aceeași zi a purtat o discuție cu învinuitul R. M., referitoare la faptul că suma de 1.000 de euro este prea mare pentru a exercita funcția de primar doar patru luni (august –decembrie 2013), deoarece ar urma să îl înlocuiască, iar acesta i-a replicat că „anumite plăceri costă˝ iar învinuitul R. M. a plătit consilierului M. I. 1.000 de euro, pentru ca acesta să voteze în favoarea denunțătorului, iar banii i-a pus de la el și trebuie să-i recupereze de la denunțător.
S-a mai reținut că această declarație se coroborează cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și învinuitul R. M. (f.55), din care rezultă exact discuția redată mai sus.
Mai mult, din procesul verbal (f.56 d.u.p.), rezultă că, pentru a-l convinge pe denunțătorul R. I. că învinuitul R. M. a dat suma de 1.000 de euro învinuitului M. I., în schimbul votului, l-a îndemnat pe acesta să îl întrebe direct pe consilier.
Totodată, în convorbirea telefonică purtată în data de 10.12.2013 (f.57), denunțătorul i-a comunicat învinuitului R. M. că a discutat cu învinuitul M. I. și acela „mi-a recunoscut într-adevăr că a votat și că tu…˝, iar învinuitul R. M. a spus că nu are ce să facă că „i-am dat banii în contul la ce ți-am spus˝.
În rechizitoriu s-a mai arătat și faptul că M. I. urma să nu-i mai ramburseze datoria de 1.000 de euro lui R. M., aspect ce rezultă și din convorbirea purtată în mediul ambiental în data de 09.12.2013, între denunțător și învinuitul M. I. (f.61), în care învinuitul afirmă „că nu-i mai dau eu mi-a spus˝, iar denunțătorul completează „a, că nu mai dai tu 1.000 de euro…˝, întreaga discuție fiind despre învinuitul R. M. și implicarea în alegerea viceprimarului. În plus, învinuitul M. I. a afirmat că nu-i va mai da banii învinuitului R. M., deși are contract cu el și acesta îl poate acționa în judecată (f.62).
Deși cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală învinuitul R. M. a depus la dosar o declarație autentificată în data de 16.12.2013, potrivit căreia a primit de la M. I. suma de 1.000 de euro, reprezentând împrumutul acordat acestuia prin contractul de împrumut din data de 29.07.2013, infracțiunile reținute în sarcina învinuiților s-au consumat în forma pretinderii, respectiv a acceptării promisiunii, încă de la momentul în care învinuitul R. M. i-a solicitat denunțătorului R. I. suma de 1.000 de euro și i-a promis învinuitului M. I. că nu îi va mai cere restituirea sumei anterior împrumutate, în schimbul votului său.
Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că, starea de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunț R. I. (filele 20 -21 d.u.p. ); declarații denunțător (filele 22 –26 d.u.p.); declarații martori (filele 28 – 41 d.u.p.); procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental (filele 51 -68 d.u.p.); sentința civilă nr.4335/2012 a Tribunalului M. (fila 44-49 d.u.p. ); proces verbal încheiat în ședința de constituire a Consiliului Local Podeni (fila 97 d.u.p.); contract de împrumut (fila 90 d.u.p. ); declarații învinuit R. M. (filele 5 -7 d.u.p. ); declarații învinuit M. I. (f. 12 -15 d.u.p.).
Raportat la această stare de fapt, rechizitoriul a reținut că, fapta inculpatului R. M. de a pretinde ca denunțătorul R. I. să îi dea suma de 1.000 de euro pentru a-l determina pe consilierul local M. I. să îl voteze pe denunțător în funcția de viceprimar, urmând ca în schimbul acestui serviciu consilierul local M. I. să beneficieze de suma de 1.000 de euro care se afla deja în posesia sa, ca urmare a unui împrumut anterior acordat de către R. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la luare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și ale infracțiunii de „complicitate la dare de mită”, faptă prev. de art.26 rap. la art.255 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
Referitor la fapta inculpatului M. I., de a accepta propunerea învinuitului R. M. de a-l vota în funcția de viceprimar pe numitul R. I. în schimbul sumei de 1.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită˝, faptă prevăzută de art. 254 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
De asemenea, s-au reținut în sarcina inculpaților infracțiunile susmenționate, având în vedere că potrivit art.25 din Legea nr.215/2001 „Aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiului al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat˝.
Astfel, potrivit Legii nr.215/2001, printre îndatoririle de serviciu ale consilierilor locali se numără și aceea de a alege viceprimarul.
Conform art.57 pct.3 din Legea nr.215/2001, „Viceprimarul este ales cu votul majorității consilierilor locali în funcție, din rândul membrilor acestuia˝.
Întrucât denunțătorul R. I. a denunțat faptele învinuiților R. M. și M. I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.255 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.
Referitor la datele privind persoana celor doi inculpați s-a reținut că, în cursul urmăririi penale, aceștia nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și din fișele de cazier judiciar a rezultat că inculpații nu au antecedente penale (filele 9, 17 d.u.p.).
Totodată s-a mai reținut că în cauză nu s-au luat măsuri preventive și nu s-au dispus măsuri asiguratorii.
De asemenea, s-a mai precizat că prin încheierea nr. 105/06.12.2013, pronunțată în dosarul nr. 105/2013 al Tribunalului M. a fost dispusă autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS ce se vor purta de la posturile telefonice aparținând denunțătorului R. I. și învinuitului R. M., precum și interceptarea și înregistrarea audio și video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către aceștia între ei sau cu alte persoane, în legătură cu obiectul cauzei, pe o perioadă de 30 de zile (06.12.2013 – 04.01.2014 inclusiv).
Prin ordonanța nr. 59 din data de 11.12.2013, ora 15:50, emisă de P. de pe lângă T. M., a fost dispusă autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor și a comunicărilor ce se vor purta de la postul telefonic aparținând învinuitului M. I., pe o durată de 48 de ore (11.12.2013 ora 16:30 – 13.12.2013 ora 16:30).
Ordonanța nr. 59 din data de 11.12.2013 a fost confirmată prin încheierea nr. 107/13.12.2013, pronunțată în dosarul nr. 107/2013 al Tribunalului M., prin care s-a dispus și autorizarea pe mai departe pentru o durată de încă 28 de zile (13.12.2013 – 09.01.2014) a acestor măsuri.
La data de 18.03.2014, prin încheierea nr. 4 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu, T. M., în baza art. 346 alin.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 591/P/2013, din 30.01.2014, al Parchetului de pe lângă T. M., privind pe inculpații: R. M. trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 și art. 26 rap. la art. 255 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și M. I. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin.1 C.p. rap. la art. 6 din L. 78/2000.
Totodată s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe cei doi inculpați, fixându-se termen de judecare a cauzei pe fond pentru data de 07.04.2014, ora 08,30, la sediul Tribunalului M., dispunându-se citarea în cauză, pentru termenul susmenționat, a inculpaților la domiciliile specificate în actul de sesizare.
În instanță, cei doi inculpați, R. M. și M. I. au arătat că pledează nevinovați(f. 41,42 d.i.).
Pe parcursul cercetării judecătorești, s-au solicitat cazierele actualizate referitoare la cei doi inculpații, relații comunicate cu adresa nr._ din data de 20.10.2014, precum și efectuarea unor referate de evaluare psihosocială a acestora, comunicare cu adresele nr. 4957/SP/14.11.2014 și nr. 5073/SP/21.11.2014 de către Serviciul de Probațiune de pe lângă T. M. și totodată, au fost audiați martorii conceptați în actul de sesizare, respectiv: R. M.(f.48 d.i.), P. I.(f. 57 d.i.) și U. N.(f.66 d.i.).
În dovedirea pretențiilor solicitate, partea civilă Zdrafu M. a solicitat audierea martorilor: Caluian E. M.(f.66 d.i.), B. L. G.(93 d.i.) și C. M.(f. 97 d.i.)
În circumstanțiere, apărătorii celor doi inculpați au solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorilor: D. A. C. (f.58 d.i.), P. G.(f. 67 d.i.) N. D.(f. 78 d.i.), T. G.(f. 79 d.i.), D. V.(f. 80 d.i.), V. G.(f. 89 d.i.), M. P.(f. 94 d.i.), precum și a denunțătorului R. I.(f. 90 d.i.).
Referitor la proba privind vizionarea și audierea CD-urilor solicitată de apărătorii celor doi inculpați, instanța, având în vedere faptul că inculpaților li s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror, prilej cu care nu au solicitat eliberarea unor copii sau transcrierea convorbirilor, ori ascultarea înregistrărilor și raportat la conținutul disp. art. 92 alin.10 din R.O.I. și disp. art. 145 alin.2 C.p.p. a respins această solicitare.
T., analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, procedând la judecarea cauzei a reținut următoarele:
Prin actul de acuzare, s-a reținut că starea de fapt, mai sus prezentată, ca și mijloace de probă, a fost dovedită, fără dubiu cu declarațiile denunțătorului și declarațiile martorilor, dar și cu procesele verbale de transcriere a interceptărilor telefonice.
Instanța, analizând obiectiv aceste probe, a reținut următoarele și anume:
Denunțătorul, R. ilie, prin denunțul făcut, fila20 d.u.p, a sesizat organele de anchetă că” inc.R. M. i-a pretins suma de 1000 de euro, pentru ca să fie ales viceprimar și că acest lucru i l-a cerut și soției sale, R. M..”
Din declarația aceluiași denunțător, de la fila 22 d.u.p, din data de 09.09.2013, rezultă însă că tot acesta, la această dată, a declarat că, soția sa, R. M., a mers la inculpatul R. M., în birou, cu suma de 2000 lei și că inculpatul nu i-a primit acești bani, pretinzând denunțătorul că inculpatul și-ar fi motivat acest refuz, pe considerentul că ar fi dorit să-i dea toată suma, respectiv 1000 euro.
Tot prin această declarație, denunțătorul a mai susținut că la petrecerea ce s-a organizat, după alegerile locale, numitul M. I., a afirmat că „ el datorează 1000 de euro pentru că a fost ales viceprimar și că l-a un moment dat, a afirmat și următoarele: bă, îți luă R. 1000 de euro ?, îți luă ! tot denunțătorul a mai declarat că spusele acestuia l-au surprins pentru că era încredințat că nu știa despre această înțelegere decât el și R. M. și eventual soția sa .”
Denunțătorul, prin declarația din 05.12.2013, fila24 d.u.p a arătat că în data de 04.12.2013, inculpatul R. M., l-a abordat, solicitându-i imperativ să se achite de obligație, adică să-i dea cei 1000 de euro și că inc.R. M., l-ar fi și amenințat că, în caz contrar soția sa va avea probleme”.
Declarațiile ulterioare ale denunțătorului, din 09.12.2013, fila25 d.u.p, precum și din 11.12.2013, fila 26 d.u.p, același denunțător, face cu totul alte susțineri, pretinzând că tot el singur cu inculpatul R. M., în biroul acestuia din urmă ar fi discutat pe tema celor sesizate de către acesta, adică l-ar fi întrebat pe inculpat, dacă, plătește cei 1000 de euro, va avea vreo garanție că rămâne viceprimar și că inculpatul, i-ar fi replicat că, s-a ținut de cuvânt pentru perioada ce a ținut de la alegeri și până la sfârșitul anului, că i-a spus că 1000 de euro este prea mult pentru doar patru luni de mandat și că inculpatul i-a replicat, că anumite plăceri costă și că el deja l-a plătit pe consilierul, M. I., cu suma de 1000 euro, pentru ca acesta să voteze în favoarea sa”.
În declarația din 11.12.2013, tot denunțătorul a mai declarat că” ulterior a discutat și cu inc.M. I. și că acesta i-ar fi confirmat, că înainte de alegeri, a fost abordat de primar, respectiv de inc.R. M., căruia i-a spus că îl va vota pe denunțător și că tot M. ionel, iar mai fi spus atunci că el a împrumutat de la inc. R. 1000 de euro și că dacă îl va vota pe el, primarul va recupera banii de la denunțător „.
Soția denunțătorului, respectiv R. M., prin denunțul din data de 09.12.2013, de la fila 27 d.u.p, a declarat că „și aceasta a discutat, cu câteva minute înainte de ședința de alegeri în consiliul local, cu inc.R. M., în biroul acestuia, fiind numai ei doi, prilej cu care inculpatul i-a comunicat că el are puterea de a întoarce un vot în favoarea soțului său, pentru a câștiga mandatul de viceprimar și că acest lucru îl poate face, printr-un consilier local, ce ar avea o datorie la el și că nu a vrut să-i spună și numele consilierului, pe care doar ulterior l-a aflat că era vorba despre inc. M., cu care după alegeri s-a întâlnit și a ironizat-o adresându-i-se cu cuvintele, așa vă trebuie, aruncații banii, dați-i 1000 euro lui R. .”
Toate aceste declarații ale denunțătorilor, nu se confirmă prin declarațiile martorilor, așa cum s-a pretins prin rechizitoriul și anume:
Martorul U. N., prin declarația de la fila 31 d.u.p a susținut că la petrecerea organizată după alegeri, ce s-a ținut în domiciliul inc.M. I., acesta s-a adresat lui R. I. cu cuvintele” bă, dar te făcu ăsta”, martorul precizând că el a înțeles că ar fi fost vorba despre primar.
Martorul D. A. C., în declarația de la fila 33 d.u.p a arătat că știe că, în vara anului 2013, prin luna, iunie, iulie sau august, inc. M. I. a împrumutat 1000 euro de la primarul R. M., bani pe care inculpatul M., trebuia să-i dea unui jurist de la prefectură, pentru o mașină pe care i-o vându-se acel jurist, suma de 1000 euro, reprezentând prețul mașinii.
Martorul P. I., rudă în grad îndepărtat cu denunțătorul R. I., în declarația de la fila 38 d.u.p a declarat că l-ar fi auzit de la o distanță de 15 metri, pe inc.M. I., adresându-se lui R. I. cu cuvintele” te făcu de 1000 euro și tot acest martor, a mai declarat că ulterior a discutat cu denunțătorul care, i-a spus că are să dea niște bani, 40,50 milioane lei vechi, însă nu i-a spus și persoana față de care ar avea această datorie”.
Martorul N. D., este persoana de la care inc. M. I., a cumpărat autoturismul marca Opel Corsa și acest martor, prin declarația dată, în faza de urmărire penală, fila 41d.u.p, a confirmat acest lucru, susținând că a convenit cu inculpat, să-i vândă mașina, pe la jumătatea lunii mai, în schimbul unui preț de 1000 euro, stabilind ca această sumă să i-o achite, în două luni, însă mașina i-a încredințat-o imediat și banii, respectiv cei 1000 euro, i-au fost plătiți la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august 2013.
Tot acest martor, a mai declarat că înainte ca inculpatul M. să-i achite prețul, l-a sunat după ce se împlinise scadența, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat că nu are suma necesară, însă îi va face rost, deoarece o va împrumuta de la primarul comunei Podeni.
În instanță, la interogatoriu, inculpatul R. M., declarație fila 41 dosar instanță, a susținut că cei 1000 de euro, i-a dat inculpatului M. I., cu titlu de împrumut, în baza unei chitanțe, ce a fost semnată, în calitate de martor, de către secretarul primăriei, respectiv de martorul D. A. C. și de paznicul primăriei, în persoana numitului M. P..
Tot în instanță, inculpatul M. I., a susținut același lucru, adică că cei 1000 de euro, i-a luat pentru a cumpăra mașina martorului N. D. și că nu a avut acești bani, motiv pentru care a fost nevoit să-i împrumute de la inculpatul R. M., deoarece mai apelase și la alte persoane, cărora le solicitase să-l împrumute cu această sumă, însă toți l-au refuzat, până la inculpatul R..
Aceste susțineri ale inculpaților, au fost confirmate și de martorul D. A. C., respectiv acest martor a declarat că inculpatul M. I. a împrumutat 1000 de euro de la inculpatul R., pentru a-și cumpăra o mașină.
Martorul P. I. și prin declarația dată în fața instanței, a confirmat cele declarate în faza de urmărire penală, respectiv faptul că denunțătorul i s-ar fi confesat că are să dea cuiva o sumă de 40,50 milioane, dar că nu i-a spus și numele celui față de care avea această datorie.
De asemenea acest martor și martorul U. N., prin declarațiile date în fața instanței, au susținut că la petrecerea ce s-a organizat după alegeri, au susținut că l-au auzit pe inc.M. în timp ce se adresa către denunțătorul R. cu cuvintele” te făcu ăla de niște bani”
În același timp, martorul P. G., în fața instanței, prin declarația dată, a arătat că știe că denunțătorul a fost permanent în „ râcă” cu primarul, respectiv cu inc.R., dar a mai declarat și faptul că politic, li s-a recomandat consilierilor locali, să dea votul pentru denunțătorul, R., ce fusese anterior primar și că și el, l-a împrumutat pe inc.M., cu o sumă de bani, mai mică, respectiv cu 200 de euro.
Martorul T. G., prin declarația de la fila 79 dosar instanță, a arătat că niciodată denunțătorul R. nu s-a înțeles bine cu inculpatul R. și a mai declarat că „ R. nu a știut să piardă”, martorul motivându-și aceste afirmați, pe considerentul că, după alegeri, l-a auzit pe denunțător în timp, ce a adresat amenințări inc.R., afirmând că” îl termină și că nu va termina mandatul de primar”. Tot, acest martor, a mai declarat în instanță, că și el a avut cunoștință de faptul că înaintea alegerilor locale, în ce privește alegerea consilierilor și a viceprimarului, s-au făcut presiuni, de la județ, motiv pentru care aceste alegeri, s-au și repetat, încât alegerile s-au desfășurat în două runde.
Prima instanță a apreciat că aceste probe nu confirmă starea de fapt reținută prin rechizitoriu, ci dimpotrivă apreciază că în cauză, apărările inculpaților s-au confirmat.
Astfel, s-a constatat că nici o probă, nu confirmă în mod cert că inc.R., ar fi pretins de la denunțător sau soția acestuia, vreo sumă de bani, pentru a-l ajuta pe denunțător să câștige alegerile de viceprimar, prin determinarea unor consilieri locali, printre care și a inc.M., căruia îi împrumutase 1000 de euro, de a vota denunțătorul.
Dimpotrivă, prima instanță a reținut că, chiar și din declarațiile denunțătorilor, reiese că aceștia nu au putut pretinde că ar mai fi auzit altcineva, în afară de ei, că acest inculpat, le-ar fi cerut cei 1000 de euro, iar pe de altă parte, chiar și denunțătorul R. I., prin declarația de la fila 22 d.u.p, a declarat că în data de 09.09.2013, când soția sa, R. M., a mers, în biroul inc.R., pentru a-i oferi o sumă de 2000 lei, acest inculpat nu i-a primit acești bani.
Pe de altă parte, s-a reținut că nici procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au fost interceptate legal în cauză, nu pot fi concludente, în măsura în care din conținutul acestora, nu rezultă în mod cert, că faptele s-au derulat, în varianta susținută de acuzare, de altfel, din conținutul convorbirilor telefonice ce au avut loc între denunțător și inc.R., reiese că denunțătorul insista și îl provoca pe inculpat, deoarece, denunțătorul apare mereu că insista în discuția pe tema sumei de 1000 euro, iar inc.R., i-a replicat chiar textual, fila 56 d.u.p. „ n-am luat de la nimeni bani”.
De fapt, aceste insistențe ale denunțătorului, pe tema celor 1000 de euro, reies și din alte convorbiri telefonice ale acestuia, spre exemplu, convorbirea cu un anume cetățean,N., fila 60 d.u.p.
Referitor la aceste probe, respectiv interceptările telefonice, prima instanță a reținut ca fiind relevantă în lămurirea cauzei, convorbirea dintre inculpatul M. I. și domnul D., indicat în procesul verbal de redare a convorbirii telefonice, dar acesta este de fapt, martorul N. D., cel de la care inculpatul a cumpărat mașina și din această convorbire rezultă că textual, M. I., îi comunica că cei 1000 de euro i-a luat atunci când a trebuit să-i plătească lui prețul autoturismului.
Totodată înscrisurile depuse la dosar, în legătură cu această tranzacție de vânzare cumpărare a mașinii, confirmă declarația vânzătorului mașinii, respectiv a martorului N. și susținerile inc.M. I., anume că suma de 1000 euro, a fost împrumutată de acest inculpatde la inc.R., pentru a-i achita acestui martor, prețul mașinii, în privința căruia conveniseră.
Toate aceste considerente, întăresc instanței convingerea că dovezile de la dosar, pun în evidență faptul că cei 1000 de euro au reprezentat banii pe care inculpatul M. I. i-a achitat martorului N. D., reprezentând prețul mașinii pe care inculpatul a cumpărat-o de la acest martor, iar banii au fost împrumutați de inc.M., de la inc.R..
În plus, s-a apreciat că în măsura în care numai din convorbirile telefonice pe care le-a purtat denunțătorul, s-ar contura doar sumar varianta acestuia, dar din conținutul acestor convorbiri, reiese că acesta aducea insistent, în discuție problema sumei de 1000 de euro, în măsura în care aceste probe nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, instanța concluzionează că aceste convorbiri telefonice sunt irelevante, sub aspectul conturării vinovăției inculpaților.
Ba mai mult, prima instanță a reținut că, din declarațiile martorilor audiați în proces, rezultă că denunțătorul a fost permanent în relații proaste cu inc.R., mobilul neînțelegerilor, fiind interesul fiecăruia dintre cei doi, de a se menține pe funcție sau de a avansa în funcție, respectiv al denunțătorului de a se menține pe funcție, iar al inc.R. de a ajunge primar, încât unul din martorii cauzei, chiar a confirmat că denunțătorul atunci, când a văzut că a pierdut alegerile, a devenit amenințător față de inc.R., amenințându-l că îl va face să nu-și termine mandatul de primar.
Tot esențial, este și faptul că în privința alegerilor locale pentru funcția de consilier și viceprimar, s-au făcut și presiuni politice, din probele cauzei, rezultând că parte din consilieri au fost chemați la Consiliul Județean, unde li s-a recomandat să voteze cu denunțătorul, după cum reiese din declarația martorului P. G., ce se coroborează și cu declarația martorului U. N., ceea ce demonstrează că cele susținute prin rechizitoriu, sub aspectul presiunilor și al demersurilor ce s-au făcut, pentru alegerea viceprimarului, nu s-au dovedit în cauză.
Toate aceste aspecte, pun în evidență probitatea morală a demersului denunțătorului, în privința celor sesizate cu privire la cei doi inculpați din această cauză, care atunci, când a fost pus în situația de a așterne pe hârtie cele reclamate, nu a avut tăria de caracter de a-și susține în totalitate acuzațiile, ba mai mult a dat declarații contradictorii.
Toate aceste argumente, îndreptățesc instanța în a concluziona că aspectele sesizate de denunțătorii din această cauză nu s-au dovedit, deoarece infracțiunile ce fac obiectul acestei cauze, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art.254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și respectiv, art.26 rap. la art.255 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.33 lit. a c.p anterior și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, în ce privește pe inc. R. M. și infracțiunea prev. de art. 254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, în ce privește pe inc. M. I., nu pot fi săvârșite decât cu vinovăție, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză.
Vinovăția reflectă aspectul subiectiv al infracțiunii și reprezintă atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia, ea neputând fi decât rezultatul interacțiunii a doi factori, conștiința și voința, presupunând o atitudine conștientă în sensul că inculpatul își dă seama, are reprezentarea acțiunilor sau inacțiunilor sale, al rezultatului acestora și săvârșește cu voință aceste acțiuni sau inacțiuni, antrenând energia sa fizică spre realizarea rezultatelor urmărite, ori aceste elemente nu se conturează, prin probele cauzei, ca de altfel nici elementele ce țin de latura obiectivă a infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați.
Instanța, raportat la cele expuse, a concluzionat că soluția legală ce se impune a fi pronunțată în această cauză este, aceea ca, în conformitate cu disp. art. 396 alin.5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, să se dispună: achitarea inculpatului R. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art.254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 și respectiv, art.26 rap. la art.255 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.33 lit. a c.p anterior și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal și achitarea inculpatului M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.1 c.p anterior rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 5 din noul Cod penal.
În temeiul disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea acestei cauze, au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 245,55 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă T. M..
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece soluția de achitare dispusă față de inculpați nu este corespunzătoare probelor administrate pe parcursul procesului penal. Instanța de fond a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală nu corespund unei stări reale de fapt și le-a invalidat iar probele administrate în faza de cercetare judecătorească au fost interpretate ca fiind corespunzătoare noii stări de fapt rezultate, instanța interpretând trunchiat părți din declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și omițând aspecte esențiale și detalii ce țin de reținerea vinovăției ca element component al infracțiunilor.
Cu privire la fapta inculpatului R. M. de a cere suma de 1.000 de euro denunțătorului și soției acestuia, din convorbirile telefonice rezultă că aceștia au purtat în mai multe rânduri discuții cu privire la această sumă iar la filele 51 -68 d.u.p. se regăsesc afirmațiile inculpatului R. care atât înainte de ședința de constituire a Consiliului Local din 30 august 2013 cât și după aceasta a solicitat consecvent denunțătorului să îi remită suma de 1.000 euro pe care ar fi dat-o consilierului local inculpatul M. I. pentru ca acesta să îl voteze ca viceprimar al comunei. Remiterea sumei nu s-a mai efectuat de către denunțător deși inculpatul i-a cerut acest lucru spunându-i că a plătit înainte de 30 august 2013 această sumă inculpatului M. I. sub forma unui contract de împrumut care avea această valoare și pe care nu a mai cerut-o, urmând să o primească de la denunțător.
În perioada august – decembrie 2013 inculpatul R. a încercat să primească suma de 1.000 euro de la denunțător însă nu a reușit și a decis să îl înlocuiască pe viceprimar cu altă persoană, T. G. începând cu luna ianuarie 2014, din discuțiile purtate rezultând că „plăcerea costă”, înțelegându-se prin aceasta că suma de bani reprezintă contravaloarea funcției de viceprimar numai pe perioada de 4 luni. Soția denunțătorului a declarat în mai multe rânduri că primarul a încercat să influențeze în sensul de a da suma de 1.000 euro pentru soțul ei, să fie ales viceprimar și să iasă la pensie din această funcție cu o valoare mai mare a pensiei, refuzând-o atunci când a încercat să îi dea 2.000 lei deoarece dorea ca suma să fie în euro.
În afară de convorbirile telefonice și în mediul ambiental în faza de urmărire penală au fost audiați martorii P. I., U. N., N. D., Pătrulesscu G. și R. M. care au făcut referiri la o . elemente ce țin de reținerea acestor infracțiuni în decembrie 2013 referitoare ce au avut loc imediat după ședință la domiciliul inculpatului M. I. care a organizat o petrecere la care au participat acești martori. Deși unele din discuții sunt aluzive, indirecte și umilitoare la adresa denunțătorului, în contextul în care au fost făcute, în momentul imediat următor cererii sumei de 1.000 euro de către inculpatul R., ele sunt esențiale, regăsindu-se într-o modalitate mai diluate în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească datorită scurgerii timpului și faptului că toți lucrează la primărie, se cunosc de mult timp și fac parte din aceleași partide politice.
Valorificarea unor declarații testimoniale și a unor redări de convorbiri telefonice și în mediul ambiental nu presupune că elementele constitutive ale infracțiunii rezultă direct, evident și fățiș și este necesar să fie interpretate în spiritul legii, astfel încât starea de fapt nou reținută de instanță să nu presupună înlăturarea tuturor probelor administrate pe parcursul anchetei penale sau la conturarea unei cu totul alte spețe decât cea dedusă judecății, instanța scăpând din vedere probele indirecte rezultate. S-a arătat că vinovăția celor doi inculpați rezultă fără nici un dubiu din întregul probatoriu administrat și se impune condamnarea celor doi pentru infracțiunea reținută în rechizitoriu.
Apelul formulat este nefondat.
Împrejurările relatate de inculpați în sensul că inculpatul M. a împrumutat suma de 1000 euro de la inculpatul R. pentru a cumpăra un autoturism sunt confirmate de declarațiile martorilor D. A. și N. D.. Audiat în faza de apel – fila 76 - martorul D. A. C. a arătat inițial inculpatul M. i-a solicitat să îi împrumute suma de 1000 euro pentru a achita prețul unei mașini. Martorul a redactat contractul de împrumut la cererea inculpatului R. inculpatul M. primind autoturismul de la vânzător înainte de luarea împrumutului. A mai precizat că inculpatul M. și denunțătorul R. erau prieteni și nu a auzit discuții în sensul că suma de 1000 euro nu ar constitui un împrumut ci ar fi în legătură cu alegerea viceprimarului. În declarația dată în faza de urmărire penală fila 34 martorul a arătat că a semnat contractul de împrumut și ambii inculpați i-au confirmat că suma s-a predat cu titlu de împrumut. Inculpatul R. a solicitat ca inculpatul M. să se țină de cuvânt adică să îi restituie suma în termende două luni, așa cum a promis iar în momentul în care s-au împrumutat banii nu se punea problema reconstituirii consiliului local. Martorul N. D. – fila 81 dosar apel și fila 41 dosar u.p. a declarat că în vara anului 2013 a discutat cu inculpatul M. în legătură cu un autoturism avariat și a fost de acord să i-l vândă cu suma de 1000 euro. A mai arătat că a predat mașina posibil în luna iunie primind banii în luna iulie 2013.
Potrivit declarației autentificate la BN D. O. la 16.12.2013, inculpatul R. a primit de la inculpatul M. suma de 1000 euro reprezentând împrumutul acordat acestuia prin contractul de împrumut încheiat la 29.07.2013 –fila 42 dosar u.p.
Martorii T. G. și D. V. – filele 73 și 74 dosar apel.- au declarat că urmare a unor discuții la Consiliul Județean, denunțătorul nu ar fi avut probleme la alegeri, în sensul de a fi ales viceprimar, acesta participând chiar la aceste întâlniri.
În declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond martorul T. G. a arătat că între inculpatul R. și denunțător au existat relații mai tensionate și că după ce a pierdut alegerile, denunțătorul l-a amenințat pe inculpatul R.. În declarația dată în apel fila 74, martorul a precizat că persoane din cadrul Consiliului Județean i-ar fi cerut inculpatului M. să îl voteze pe denunțător pentru a obține postul de viceprimar al comunei, declarații ce nu confirmă existența unei activități de determinare de către inculpatul R. a inculpatului M., așa cum s-a reținut în rechizitoriu.
Instanța de judecată procedează în cadrul cercetării judecătorești la administrarea probelor în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, putând pronunța o condamnare potrivit art. 396 alin. 2 Codul de procedură penală numai dacă va constata dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în caz contrar, instanța fiind obligată să dea eficiență regulii in dubio pro reo. În măsura în care probele administrate în cauză conțin informații îndoielnice pe baza cărora instanța nu își poate forma o convingere care se constituie într-o certitudine, îndoiala operează în favoarea inculpatului și constituie o probă pozitivă de nevinovăție ce impune achitarea inculpatului.
În speță instanța de fond a constatat în mod just că mijloacele de probă administrate în cauză nu conduc dincolo de orice dubiu rezonabil la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Ca urmare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Codul de procedură penală se va respinge apelul formulat ca nefondat iar în temeiul art. 275 alin. 3 Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate în faza de apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de P. de pe lângă T. M. împotriva sentinței penale nr. 479 din 18 decembrie 2014, pronunțată de T. M., în dosarul nr._, privind pe inculpații R. M. și M. I..
ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2016.
Președinte, Pentru judecător,
G. C. L. B. – aflată în C.M.
semnează președinte complet
G. C.
Grefier,
A. R.
Red.jud.G.C.
j.f.I.Ț.
O.A. 14 martie 2016
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
