Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 1663/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1663/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1663/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1663

Ședința publică de la 16 decembrie 2015

PREȘEDINTE C. C.- judecător

A. D.- judecător

Grefier A. R.

Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 08 decembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect judecarea apelurilor formulate de P. DE PE L. T. G., inculpații UȚUPANU D., D. A. și D. G., împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 19 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172 din data de 19 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, în baza art. 375 alin. 1 și 2 și art. 377 NCPP a fost admisă cererea inculpaților Uțupanu D., D. A. și D. G. ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 NCPP.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 254 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2 v.C.pen. și art. 5 NCP, a fost condamnată inculpata Uțupanu D., fiica lui I. și M., născută la data de 21.03.1977 în C., jud. D., domiciliată în Târgu-J., ., nr.3, ., jud. G., cetățean român, căsătorită, studii superioare, medic la Spitalul de Urgență Târgu Cărbunești, posesor CI . nr._, elib. de SPCLEP Tîrgu J., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) v.C.pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 25 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2v. C.pen. și art. 5 NCP, a fost condamnată inculpata Uțupanu D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 v.C.pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 v.C.pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen. (profesia de medic).

În baza art. 81 v.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, conform art. 82 alin. 2 v.C.pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 v.C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 v.C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpata Uțupanu D. a fost reținută, arestată preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

A fost obligată inculpata la 1300 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 254 alin. 1 v.C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2, v. C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d, art. 80 alin. 2 v.C.pen. și art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui V. și A., născut la data de 23.09.1950 în Târgu-J., jud G., domiciliat în com. Scoarța, ., cetățean român, căsătorit, studii superioare, medic la Spitalul de Urgență Târgu-Cărbunești, posesor CI . nr._, elib. de SPCLEP Târgu-Cărbunești, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen (profesia de medic), pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 71 v.C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen (profesia de medic).

În baza art. 81 v.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, conform art. 82 alin. 2 v.C.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 v.C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 v.C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul D. A. a fost reținut și arestat preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

A fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 254 alin. 1 v.C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 v. C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 5 NCP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2 v.C.pen., a fost condamnat inculpatul D. G., fiul lui N. și A., născut la data de 15.02.1979 în Bălcești, jud. V., domiciliat în C., ..54, jud.D., f.f.l. în Târgu-Cărbunești, .. ANL, ., cetățean român, divorțat, studii superioare, medic la Spitalul de Urgență Tîrgu Cărbunești, posesor CI . nr._, elib. de SPCLEP C., CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen., pe o perioadă de 1 an (profesia de medic).

În baza art. 71 v.C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen.

În baza art. 81 v.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, conform art. 82 alin. 2 v.C.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 v.C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 v.C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul D. G. a fost reținut și arestat preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

A fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 255 alin. 5 v.C.pen. s-a dispus restituirea către martorul denunțător B. A. a sumei de 1700 lei, consemnată la CEC BANK, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pe numele inculpaților Uțupanu D. (700 lei), D. A. (800 lei) și D. G. (200 lei), precum și restituirea către inculpatul D. G. a sumei de 300 lei consemnată la CEC BANK, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., conform recipiselor.

În baza art. 241 alin. 1 lit. b NCPP s-a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații Uțupanu D., D. A. și D. G..

S-a dispus lăsarea în libertate a inculpaților Uțupanu D., D. A. și D. G..

A fost respinsă cererea apărătorului C. Teofila de obligare a inculpatului D. A. la plata onorariului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 22/P/2014 din 31 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înregistrat la data de 31.01.2014, pe rolul Tribunalului G., sub nr._ au fost trimiși în judecată inculpații Uțupanu D., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 6 din Legea 78/2000 și instigare a dare de mită în formă continuată prev. de art. 25 Cp. rap. la art. 255 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art.6 din Legea nr.78/2000, D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 al. 1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art.6 din Legea nr.78/2000 și D. G., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 al.1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art.6 din Legea nr.78/2000, prin rechizitoriul nr. 22/P/2014 din 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, procurorul a reținut în esență că, în intervalul de timp 9-10 ianuarie 2014, inculpata Uțupanu D. în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de funcționar public - medic specialist la Spitalul de Urgență Tg-Cărbunești, Secția de Obstetrică-ginecologie, județul G., a pretins în numele său, al medicului chirurg D. A. și medicului anestezist D. G., fără a avea o înțelegere anterioară cu cei doi medici în acest sens, suma de 1900 lei de la fiecare dintre pacientele M. C. E. și B. D. pentru a se efectua operațiile de cezariană la care acestea fuseseră programate în acele zile, comunicându-le că pentru ea însăși trebuie suma de 800 de lei, pentru D. A. suma de 900 lei iar pentru D. G. suma de 200 lei.

În virtutea acestor solicitări, în data de 9 ianuarie 2014, numitul B. A., soțul pacientei B. D., i-a înmânat medicului D. A. suma de 800 de lei și medicului D. G. suma de 200 lei înainte de efectuarea intervenției chirurgicale și medicului Uțupanu D., suma de 700 de lei imediat după efectuarea intervenției chirurgicale, iar în data de 10 ianuarie 2014 numitul M. M., soțul pacientei M. C. E., i-a înmânat medicului chirurg - operator mâna întâi, D. A., suma de 900 lei, medicului anestezist D. G., suma de 200 lei înainte de efectuarea intervenției chirurgicale, iar medicului specialist-operator mâna a doua, Uțupanu D., suma de 800 lei imediat după efectuarea intervenției chirurgicale.

Pentru a reține această situație de fapt, in cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunț și declarații martor denunțător M. M.; procese-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental și prin intermediul telefonului mobil; procese-verbale de percheziție corporală și planșele foto aferente; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșele foto aferente; declarații de martori; declarații inculpați Uțupanu D., D. A. și D. G.; fișe post medici Spitalul Tîrgu Cărbunești; recipise de consemnare la CEC Bank a sumelor de 800,700 și 200 de lei.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații care au declarat că solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin.4 C.p.p., respectiv ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor.

Instanța constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 375, art. 374 alin.4 C.p.p. respectiv inculpații au declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al instanței că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, solicitând ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor, a admis cererea formulată de inculpați, urmând să se facă aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:

În fapt, la data de 07.01.2014, numitul M. M. s-a prezentat împreună cu soția sa M. E. C., însărcinată în luna a noua, la un control ginecologic în municipiul Târgu-J. în urma căruia i s-a recomandat efectuarea unei operații de cezariană întrucât cordonul ombilical al copilului era înfășurat în jurul gâtului.

Întrucât M. C. se afla în supravegherea doctorului Uțupanu D., ce-și desfășura activitatea la Spitalul Tg. Cărbunești, în ziua de 09.01.2014, a luat legătura cu aceasta, fiind internată pentru efectuarea analizelor medicale și programată, în urma examinării, la operația de cezariană pentru dimineața zilei de 10.01.2014.

După internare, M. C. l-a sunat pe soțul său și i-a relatat că medicul Uțupanu D. i-a spus că în ziua următoare va trebui să fie supusă unei intervenții chirurgicale (cezariană), dar că pentru aceasta trebuie să aibă pregătiți bani pentru fiecare doctor care va participa la operație, mai exact că doctorului care face efectiv intervenția chirurgicală trebuie să-i dea 900 lei, anestezistului 200 lei și inculpatei Uțupanu D., suma de 800 lei, solicitându-i să facă rost de aceste sume de bani și să le aibă în ziua următoare asupra sa pentru a le da doctorilor.

Întrucât nu dispunea de aceste sume, M. M. s-a deplasat la mai multe persoane pe care le cunoștea pentru a le cere sprijin financiar însă nu a reușit să strângă toată suma de bani, solicitând chiar și un ajutor financiar de la societatea unde era angajat, .,iar cumnatul său, preotul C. I., l-a îndrumat să se adreseze organelor de urmărire penală.

S-a hotărât să se procedeze la efectuarea unui flagrant, sens în care denunțătorului i-a fost înmânată de către organele de poliție suma de 1900 lei, în bancnote de câte 100 lei, marcate criminalistic cu substanță galbenă fluorescentă, pe care urma să o predea echipei medicale. După denunț, parchetul a procedat la "monitorizarea" discuțiilor pe care denunțătorul Ie-a avut cu inculpații prin-înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental, tehnica de înregistrare aflându-se asupra denunțătorului, cu acordul acestuia,

În dimineața zilei de 10.01.2014, în jurul orelor 08.00, însoțit de organele de urmărire penală, M. M. s-a deplasat la Spitalul orășenesc de Urgență Tg- Cărbunești pentru a remite echipei de medici sumele de bani stabilite anterior, a mers în salonul soției sale - M. C. unde a discutat cu aceasta și cu celelalte paciente referitor la modul în care trebuie să procedeze, respectiv cum, când și cui trebuie să dea banii, ocazie cu care M. C. i-a relatat aceleași aspecte pe care i le comunicase cu o zi înainte la telefon, aspecte susținute și de o altă pacientă cu care se afla în salon - numita B. D. O. - care fusese operată de aceeași echipă de medici în seara zilei de 09.01.2014, în jurul orelor 19.30, (aspecte ce rezultă din declarațiile numitelor M. E. C. și B. D. și din procesele-verbale în care s-a procedat la redarea în formă scrisă a conținutului convorbirilor, purtate în mediul ambiental în dat de 10.01.2014, între inculpați și martorul denunțător M. M., precum și a convorbirilor telefonice efectuate de la și către terminalul mobil – titular M. C. E. - filele 37-53 dosar urmărire penală).

După ce inculpata Uțupanu D. a ieșit din prima operație programată în cursul zilei de 10.01.2014, M. M. s-a întâlnit cu aceasta pe holul secției de obstetrică ginecologie și a întrebat-o cum face cu banii, inculpata spunându-i să stea liniștit, repetându-i aceleași lucruri pe care i le spusese anterior și soției sale M. C., respectiv faptul că trebuie să-i dea doctorului D. 900 lei, anestezistului 200 lei și ei 800 lei și că îi va arăta ea cine este doctorul și anestezistul, pentru ca M. M. să meargă la aceștia și să le dea banii, aspecte confirmate și de înregistrările în mediul ambiental realizate în cauză, probele evidențiind faptul că medicul Uțupanu D. a pretins, anterior intervenției chirurgicale și în scopul realizării acesteia în bune condiții, sume de bani într-un anumit cuantum de la familiile M. și B., condiționând astfel actul medical.

În data de 10.01.2013, în intervalul orar 09.41-09.44 soții M. s-au deplasat în spital la cabinetul inculpatei și au purtat o discuție cu aceasta, în fața cabinetului, (redată în cadrul procesului-verbal sus-menționat fila 41, dosar urmărire penală), din care rezultă cum aceasta le-a spus să-i dea suma de 900 lei sefului (inculpat D. A.) 200 lei anestezistului și 800 lei ei, sfătuindu-i să vorbească cu șeful când iese.

M. M. a procedat conform indicațiilor date de inculpată și atunci când i l-a arătat pe inculpatul D. A. a mers la acesta, i-a spus că are soția programată la operație și l-a întrebat cât trebuie să-i dea exact -800 sau 900 lei - întrucât nu a reținut exact suma de la doctorița Uțupanu. Inițial D. A. i-a spus martorului M. M. că el nu a cerut nimic, s-a îndreptat înspre biroul lui, dar la câteva secunde, fiind ajuns din urmă de către M. M., nu a mai protestat în niciun fel când acesta i-a înmânat banii pentru operație, mulțumind și intrând cu banii în birou, (discuțiile purtate fiind consemnate la fila 42 dosar urmărire penală).

Din declarațiile inculpatului D. A., date pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că, deși inițial a refuzat banii oferiți de M. M., ulterior a acceptat acești bani pe care nu i-a numărat, i-a dus în cabinetul său din cadrul Secției de obstetrică ginecologie și i-a lăsat pe birou, iar apoi a intrat în sala de operații pentru a efectua intervenția chirurgicală soției lui M. M..

Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că denunțătorul ar fi determinat în vreun mod pe inculpați să pretindă/să primească o sumă de bani în schimbul îndeplinirii îndatoririlor acestora de serviciu.

După ce denunțătorul i-a dat banii inculpatului D., la puțin timp inculpata Uțupanu D. i l-a indicat pe anestezist. M. M. i-a înmânat acestuia suma de 200 lei pentru operația soției, inculpatul D. G. luând banii, pe care i-a băgat în buzunar și a plecat înspre sala de operații (filele 42-43 dosar urmărire penală)

Inculpatul D. G. în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a arătat că nu a pretins, nu a primit și nu a purtat discuții în acest sens cu vreun pacient sau cadru medical sau rude ale pacienților, nici în ziua de 10.01.2014 și nici cu alte ocazii dar a recunoscut că pentru actul medical pe care îl îndeplinea în cadrul Spitalului Tg-Cărbunești, mai primea atenții minore de la pacienți, mulțumiți de prestația sa, nefiind un moment exact, înainte sau după operația la care participa, iar aceste atenții constau în cafea, suc sau sume mici de bani, niciodată neprimind de la un pacient o sumă atât de mare ca cea pe care i-a introdus-o în ziua de 10.01.2014 în buzunarul halatului numitul M. M..

Inculpata Uțupanu D. i-a spus denunțătorului să aștepte, întrucât după ce îi va ieși soția din operație va veni personal la salon și va lua banii, după operație. În timp ce M. M. vorbea cu soția sa în salon, a venit doctorița Uțupanu și, în momentul în care ieșea din salon, martorul denunțător s-a apropiat de ea și, pe hol, în fața salonului, i-a înmânat suma de 800 lei, așa cum fusese înțelegerea, inculpata primind și păstrând suma de bani, neefectuând vreun demers imediat de restituire a acestei sume.

Din declarațiile soților B. A. L. și B. D. O. a rezultat că aceasta din urmă a fost supravegheată pe perioada sarcinii de către medicul Uțupanu D. iar în prima săptămână a lunii ianuarie 2014, respectiv în data de 09.01.2014, în urma unui control medical pe care Uțupanu D. împreună cu medicul D. A. i l-au efectuat lui B. D., au hotărât că se impune internarea și programarea acesteia pentru operația de cezariană. Inițial B. D. a fost programată la operație pentru ziua de 10.01.2014 însă, datorită agravării stării de sănătate a unei alte paciente, a fost reprogramată pentru seara zilei de 09.01.2014.

După ce a fost examinată medical, între B. D. și medicul Uțupanu D. a avut loc o discuție în cadrul căreia aceasta din urmă i-a spus că operația costă 1900 de lei din care 900 de lei trebuie să-i dea medicului D. A., 800 de lei ei și 200 de lei medicului anestezist al cărui nume nu l-a precizat.

Înainte de a se efectua operația de cezariană a soției sale, la indicația inculpatei Uțupanu D., numitul B. A. a intrat în biroul asistentelor unde se afla inculpatul D. A., i-a comunicat că urmează să fie operată soția sa, i-a introdus în buzunarul halatului suma de 800 de lei, spunându-i că este pentru operație și a părăsit biroul. Apoi întrucât inculpata Uțupanu D. i-a transmis să rămână pe hol unde va veni și medicul anestezist, B. A. a așteptat și la puțin timp inculpata a venit însoțită de un bărbat tânăr pe care i l-a prezentat ca fiind medicul anestezist (identificat ulterior ca fiind inculpatul D. G.) căruia B. A. i-a introdus în buzunarul halatului suma de 200 de lei.

Ulterior efectuării operației, B. A. i-a înmânat în același mod inculpatei Uțupanu D. suma de 700 de lei.

Inculpații în declarațiile date în fața instanței au recunoscut faptele astfel cum au fost descrise, iar inculpații Uțupanu D. și D. G., din proprie inițiativă, au consemnat la CEC sumele de bani primite de la familia B..

Prima instanță a reținut astfel că inculpații D. A. și D. G. au acceptat în mod repetat sume de bani în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor de serviciu iar inculpata Uțupanu D. a pretins și primit sume de bani în acest sens și i-a determinat pe mai mulți membri ai familiilor pacientelor să dea bani și colegilor săi de echipă - D. și D., discuțiile în acest scop fiind purtate anterior efectuării intervențiilor chirurgicale, atitudine ce reliefează condiționarea actului medical de primirea unor sume de bani, ce s-a transformat într-o adevărată practică datorită atitudinii pasive, de acceptare, a cadrelor medicale.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatei Uțupanu D. constând în aceea că în intervalul de timp 9-10 ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de funcționar public - medic specialist la Spitalul de Urgență Tîrgu Cărbunești, Secția de obstetrică-ginecologie, jud. G. - a pretins în numele său, al medicului chirurg D. A. și medicului anestezist D. G., fără a avea o înțelegere anterioară cu cei doi medici în acest sens, de la fiecare dintre pacientele M. C. E. și B. D., suma de 1900 lei pentru a se efectua operațiile de cezariană la care acestea fuseseră programate în acele zile, comunicându-le că pentru ea însăși trebuie suma de 800 de lei, pentru D. A. suma de 900 lei iar pentru D. G. suma de 200 lei, iar în virtutea acestor solicitări, în data de 9 ianuarie 2014, numitul B. A. - soțul pacientei B. D. - i-a înmânat medicului D. A. suma de 800 de lei și medicului D. G. suma de 200 lei înainte de efectuarea intervenției chirurgicale și medicului Uțupanu D. suma de 700 de lei imediat după efectuarea intervenției chirurgicale, și în data de 10 ianuarie 2014 numitul M. M. -soțul pacientei M. C. E. i-a înmânat medicului chirurg - operator mâna întâi -D. A. suma de 900 lei, medicului anestezist - D. G. suma de 200 lei înainte de efectuarea intervenției chirurgicale, iar medicului specialist - operator mâna a doua - Uțupanu D. suma de 800 lei imediat după efectuarea intervenției chirurgicale, întrunesc elementele constitutive infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 al.1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art. 6 din Legea nr.78/2000 (două acte materiale) și instigare la dare de mită în formă continuată, prev.de art.25 Cp. rap. la art.255 al.1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art.6 din Legea nr.78/2000 (două acte materiale), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cp.

Faptele inculpatului D. A. constând în aceea că, în perioada 9-10 ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de funcționar public - medic chirurg la Spitalul de Urgență Tîrgu Cărbunești, jud.G. - a primit suma de 900 de lei de la numitul M. M. și suma de 800 de lei de la numitul B. A. pentru ca, împreună cu medicul specialist Uțupanu D. și medicul anestezist D. G., să efectueze în bune condiții numitelor M. E. C. și B. D. O. - internate la Secția de obstetrică - ginecologie, intervențiile chirurgicale programate (cezariană), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 al.1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art. 6 din Legea nr.78/2000 (două acte materiale).

Faptele inculpatului D. G. constând în aceea că, în perioada 9-10 ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în calitate de funcționar public - medic anestezist la Spitalul de Urgență Tîrgu Cărbunești, jud.G. - a primit suma de 200 de lei de la fiecare dintre numiții M. M. și B. A. pentru ca, împreună cu medicul specialist Uțupanu D. și medicul chirurg D. A., să participe la efectuarea în bune condiții numitelor M. E. C. și B. D. O. - internate la Secția de obstetrică - ginecologie, intervențiile chirurgicale programate (cezariană), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 al.1 Cp. cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art. 6 din Legea nr.78/2000 (două acte materiale).

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de luare de mită s-a realizat prin acceptarea de către inculpați a sumelor oferite, urmare a pretinderii anterioare de către inculpata Uțupanu D., inculpații nerespingând sumele oferite, în scopul îndeplinirii îndatoririlor acestora de serviciu, acționând cu intenție directă sub aspectul laturii subiective, aceștia prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărind producerea lui.

Inculpații sunt funcționari publici, atât în accepțiunea prevăzută de art. 175 alin.1 lit. c Cod penal, cât și în cea prev. de art. 147 din Codul penal anterior.

După prezentarea materialului de urmărire penală inculpații au consemnat la CEC Bank, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., sumele de bani primite de la martorul B. A. în data de 09.01.2014, respectiv suma de 800 de lei D. A., 700 de lei Uțupanu D. și 200 de lei D. G., la dosarul cauzei fiind depuse recipisele de consemnare aferente.

Prin ordonanțele procurorului din data de 10.01.2014 inculpata Uțupanu D. a fost reținută preventiv pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10.01.2014 orele 23.25, inculpatul D. A. a fost reținut preventiv pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10.01.2014 orele 22.05, iar inculpatul D. G. a fost reținut preventiv pe o perioadă de 24 începând cu data de 10.01.2014 orele 20.50.

Prin încheierea nr.5 din data de 11 ianuarie 2014 a Tribunalului D. (dosar nr._ ) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Uțupanu D., D. A. și D. G. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11.01.2014 până la data de 08.02.2014 inclusiv, măsură menținută prin încheierea de verificare a legalități și temeiniciei arestării preventive din 04.02.2014.

Contestațiile formulate de inculpați împotriva încheierii din 04.02.2014 au fost admise prin încheierea nr., 4 din 11.02.2014 a Curții de Apel C., care în baza art.242 alin.2 C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliul, inculpații având obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiesc, stabilindu-se, pe durata arestului la domiciliu următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori sunt chemați.

b) să nu comunice cu martorii din prezenta cauză.

Prima instanță a constatat că faptele deduse judecății există fiind corect stabilite de către organul de urmărire penală, că aceste fapte constituie infracțiuni și că au fost comise de către inculpat cu vinovăție.

S-a constatat că în cauză trebuie determinată legea penală mai favorabilă aplicabilă în cazul inculpaților și apreciază legea veche mai favorabilă în cazul de față, aceasta permițând reținerea circumstanțelor atenuante și a aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, care nu se mai pot reține în actuala reglementare.

Deși, maximul special al pedepsei este mai mare în legea veche (12 ani, față de 10 ani), față de aspectele mai sus menționate, instanța în considerarea aplicării legii penale mai favorabile va aplica dispozițiile din Codul penal din 1968 (vechiul cod penal – v. C.pen.) Totodată, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii dispozițiilor art. 33-34 C.pen. referitoare la concursul de infracțiuni, nerezultând fără dubiu existența unei rezoluții infracționale diferite a inculpaților în săvârșirea faptelor. Pe de altă parte aceștia au declarat că înțeleg să recunoască faptele așa cum au fost descrise și reținute în rechizitoriu, nefiind administrate probe noi care să descrie o altă stare de fapt și să justifice o altă încadrare decât cea reținută de organele de urmărire penală.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 C.pen., potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prima instanță a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (și anume, închisoarea de la 3 la 12 ani, prevăzută pentru infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal, limitele urmând a fi reduse urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10Cod procedură penală, cu o treime), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cât despre pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18¹ alin. (2) C.pen., urmând să se țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Punând în balanță toate aceste aspecte, prima instanță a apreciat că în privința inculpaților pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, date fiind circumstanțele personale ale acestora, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în cauză urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 80 C.pen. dată fiind reținerea art. 41 Cod penal cu privire la infracțiunea continuată.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților s-a reținut că inculpata Uțupanu D. este în vârstă de 37 de ani, căsătorită, are un copil minor, studii superioare, este medic specialist la Spitalul de Urgență Târgu-Cărbunești, iar pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Inculpatul D. A. este în vârstă de 64 de ani, căsătorit, studii superioare, medic chirurg și șef secție obstetrică - ginecologie la Spitalul de Urgență Târgu-Cărbunești, iar pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina sa.

De asemenea, din actele medicale depuse la dosarul cauzei s-a reținut că D. A. suferă de multiple afecțiuni.

Inculpatul D. G. este în vârstă de 35 de ani, divorțat, are o minoră în întreținere, studii superioare, medic anestezist la Spitalul de Urgență Tîrgu Cărbunești, iar pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele reținute în sarcina sa.

La dosarul cauzei au fost depuse de către inculpați înscrisuri – recomandări, caracterizări, declarații ale pacienților și colegilor de muncă din care rezultă aprecierea de care se bucurau aceștia, atât în ceea ce privește activitatea meritorie desfășurată în cadrul Spitalului Târgu-Cărbunești, cât și comportamentul social și profesional, de onestitate și respect în relațiile cu pacienții.

În consecință, ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei Uțupanu D. în baza art. 254 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2 v.C.pen. și art. 5 NCP, la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen. anterior, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 25 raportat la art. 255 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2v. C.pen. și art. 5 NCP, a fost condamnată inculpata Uțupanu D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33-34 .C.pen. anterior, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. anterior, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c C.pen. anterior (profesia de medic).

În baza art. 81 C.pen., anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, (compus din durata pedepsei la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani) conform art. 82 alin. 2 C.pen. anterior

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 vechiul C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. anterior, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpata Uțupanu D. a fost reținută, arestată preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

În baza art. 254 alin. 1 v.C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2, v. C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d, art. 80 alin. 2 v.C.pen. și art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen (profesia de medic), pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 71 v.C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen (profesia de medic).

În baza art. 81 v.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, conform art. 82 alin. 2 v.C.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 v.C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 v.C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul D. A. a fost reținut și arestat preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

În baza art. 254 alin. 1 v.C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 v. C.pen., comb. cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, art. 5 NCP, art. 74 alin. 1 lit. a, 76 lit. d și art. 80 alin. 2 v.C.pen., a fost condamnat inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen., pe o perioadă de 1 an (profesia de medic).

În baza art. 71 v.C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c v.C.pen.

În baza art. 81 v.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, conform art. 82 alin. 2 v.C.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 v.C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 v.C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul D. G. a fost reținut și arestat preventiv și la domiciliu de la 10.01.2014 la zi.

În baza art. 241 alin. 1 lit. b NCPP s-a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații Uțupanu D., D. A. și D. G..

S-a dispus lăsarea în libertate a inculpaților Uțupanu D., D. A. și D. G..

Latura civilă: în baza art. 255 alin. 5 v.C.pen. s-a dispus restituirea către martorul denunțător B. A. a sumei de 1700 lei, consemnată la CEC BANK, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pe numele inculpaților Uțupanu D. (700 lei), D. A. (800 lei) și D. G. (200 lei), precum și restituirea către inculpatul D. G. a sumei de 300 lei consemnată la CEC BANK, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., conform recipiselor.

A fost respinsă cererea apărătorului C. Teofila de obligare a inculpatului D. A. la plata onorariului, aceasta putând să-și valorifice pretențiile pe calea unei acțiuni civile.

Având în vedere faptul că în cauză s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatilor, în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., prima instanță a obligat inculpații la plata sumei de câte 1300 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă T. G. și inculpații.

Prin apelul formulat în scris de Ministerul Public s-a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

1.În mod greșit, instanța a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect.S-a susținut că legea penală mai favorabilă conform art. 5 Cod penal ar fi Noul Cod penal, întrucât legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse, susținându-se totodată că nu sunt întrunite condițiile art. 41 alin.1 Cod penal 1969, întrucât nu a fost probată existența unei rezoluții infracționale unice a fiecărui inculpat, anterior primirii sumelor de bani, astfel încât încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 289 alin.1 cu aplicarea art. 33-34 Vechiul Cod penal, art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 Cod penal.

2. A susținut parchetul că se impunea aplicarea pedepselor complementare potrivit Noului Cod penal și nu Codului penal 1969, iar pedepsele accesorii au fost greșit aplicate. S-a motivat că, în raport de art. 12 din legea nr. 187/2012, pedepsele complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă. Față de considerentele anterioare, în sensul că Noul Cod penal ar fi legea penală mai favorabilă se impune aplicarea pedepselor complementare și a celor accesorii potrivit Codului penal aflat în vigoare.

3. Sub aspectul individualizării pedepselor, s-a apreciat că acestea au fost greșit individualizate sub aspectul cuantumul insuficient și al modalității de individualizare, în mod greșit, instanța reținând în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin.1 lit.a) Vechiul Cod penal. S-a susținut că, chiar în condițiile Vechiul cod penal, în cazul infracțiunilor de corupție, reținerea unor circumstanțe atenuante nu este justificată, față de gravitatea faptelor, pedepsele fiind apreciate prea blânde. Cu privire la modalitatea de executare, s-a susținut că este insuficientă, în cauză impunându-se cel puțin suspendarea sub supraveghere, cu stabilirea unui termen de încercare mai mare. S-a criticat faptul că, în acest mod, instanța de fond nu a sancționat pericolul social comise de inculpați și rezonanța socială a acestora, modul și împrejurările în care acestea au fost comise, motivul săvârșirii acestora și scopul urmărit, precum și consecințele acestora.

4. În cazul inculpatei Uțupanu D., cu ocazia stabilirii pedepsei ce urmează a se executa, pentru concursul de infracțiuni, instanța de fond a omis să dispună executarea și a pedepsei complementare în confomitate cu prevederile art. 35 alin.1 Vechiul Cod penal.

5.Totodată, s-a arătat că instanța trebuia să dispună scăderea din pedeapsa închisorii aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, în confomitate cu dispozițiile art. 399 alin. 9 Cod penal și ale art. 72 Cod penal și nu să constate că inculpații au fost reținuți, arestați preventiv și la domiciliu.

Prin motivele de apel depuse inițial de inculpați, aceștia s-au referit la încadrarea faptelor deduse judecății în dispozițiile Noului Cod penal (289 alin.1) și achitarea inculpaților în virtutea art.16 lit.b) Cod procedură penală, întrucât medicii nu se încadrează în noțiunea de „funcționar public” definită de art. 175 alin.1 Noul Cod penal.

Ulterior, cauza a fost suspendată în temeiul art. 476 alin.2 Cod procedură penală, până la pronunțarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte, cu privire la chestiunea de drept ridicată de apărăre.

După pronunțarea deciziei nr. nr. 26/3 decembrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, apelanții inculpați au reformulat motivele de apel, așa cum se va arăta în continuare.

Apelantul inculpat D. A. a susținut în motivele de apel că în raport de Deciziei CCR nr.265/06.05.2014, urmează a fi identificată legea penală mai favorabilă în integralitatea ei, aceasta fiind în opinia apelantului Codul penal de al 1969. În al doilea rând, s-a criticat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere toate circumstanțele atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv achitarea integrală a prejudiciului, atitudinea sinceră și cooperantă, lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate precară, astfel încât în mod nejustificat nu a făcut aplicarea art. 74 lit.a), b) și c) Cod penal 1969. Mai mult, nu s-a avut în vedere și circumstanțele concrete care puteau constitui circumstanțe atenunate, respectiv faptul că inițial a refuzat primirea banilor. Prin reținerea circumstanțelor atenunate, se impunea aplicarea art. 76 alin.3 Cod penal, în sensul înlăturării pedepsei complementare de interzicere a dreptului de a profesa. La stabilirea pedepsei s-au aplicat în mod nejustificat disp.art. 80 alin.2 Cod penal, în condițiile din cuprinsul hotărârii nu rezultă care ar fi circumstanțele agravanate și în ce mod sunt incidente. Pedeapsa aplicată este prea mare, în urma reținerii circumstanțelor atenuante impunându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, redus până la minimul general. În mod greșit, din pedeapsă nu a fost dedusă perioada reținerii, arestării preventive și la domiciliu.

Prin motivele de apel depuse de inculpatul Uțupanu D. s-a susținut că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod penal. O primă critică se referă la faptul că deși instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, întrucât prevede limite mai mici de pedeapsă permițând și reținerea circumstanțelor atenuante dar și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.a) Cod penal și art. 76 alin.1 lit.d) Cod penal, nu aplică o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Înmod greșit instanța nu a făcut aplicarea art. 76 alin.3 Cod penal, conform căruia atunci când există circumstanțe atenuante pedeapsa complemetară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Aplicarea pedepsei complementare privind exercitarea dreptului de a exercita profesia de medic este excesivă, iar condamnarea penală, perioada ce constituie termen d eîncercare și consecințele săvârșirii de infracțiuni în acest termen, fiind suficiente pentru a se realiza scopul de exemplaritate și cel educativ. O altă critică a privit faptul că instanța nu a dedus din pedeapsa aplicată perioda reținerii, arestării preventive și la domiciliu.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la dare de mită a susținut că nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.Astfel, răspunsul apelantei la întrebările adresate de către cele două paciente și ulterior de către denunțător nu sunt constrângeri în sensul legii penale și mai mult atât instanța de fond cât și parchetul au concluzionat că apelanta nu a condiționat actul medical. Ori lipsa condiționării actului medical echivalează ci lipsa determinării denunțătorilor de a oferi sume de bani celor doi medici. Prin urmare, din probele administrate în cauză nu rezultă că s-a realizat elementul material al infracțiunii, ceea ce duce la dezincriminare în sensul art. 16 lit.b) teza a II-a C.p.p.

Prin apelul declarat și motivat în scris, inculpatul D. G. a susținut că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969, în raport de decizia CCR impunându-se aplicarea sa globală. A criticat sentința primei instanței, pe motiv că a reținut doar circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a) C.p., fiind însă incidente și cele de la art. 74 lit.a) și b) C.p., întrucât a recunoscut fapta încă din faza urmăririi penale, recunoscând faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu în fața instaneți, iar la dosar există numeroase acte de stare civilă și caracterizări, din care rezultă că este o persoană bine integrată în societate, absolvent de studii superioare, fiind la primul conflict cu legea penală. S-a mai susținut că, în mod greșit, instanța a reținut disp.art. 80 alin.2 C.p., întrucât nu rezultă împrejurările ce constituie circumstanțe agravante care să justifice aplicarea acestor dispoziții legale. Astfel, în mod greșit instanța, aplicând greșit art. 80 alin.2 C.p., a stabilit o pedeapsă redusă doar prin prisma recunoașterii faptelor la prima zi de înfățișare, în conformitate cu disp.art. 76 alin.1 lit.d) C.p., pedeapsa putând fi redusă până la minimul general. S-a susținut că raportat la circumstanțele personale, cât și reale, având în vedere că prejudiciul produs prin infracțiune de 400 lei a fost recuperat încă din cursul urmării penale, precum și comportamentul sincer și de regret după săvârșirea faptelor, faptul că se află la primul conflict cu legea penală și celelalte argumente indicate anterior, pedeapsa aplicată este prea aspră și scopul educativ – preventiv poate fi atins și în măsura în care cuantumul aplicat urmează a fi diminuat. Totodată, s-a mai arătat că instanța a omis să deducă din pedeapsa aplicată perioada reținerii, arestării preventive și la domiciliu, conform art. 399 Ncpp.

Analizând sentința atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpații optând pentru procedura simplificată prevăzută de art. 374 – 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar pedepsele principale aplicate sunt just individualizate.

Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data săvârșirii faptelot până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Concluzia instanței de fond în sensul că dispozițiile Codului penal de 1969 sunt mai favorabile inculpaților este perfect justificată și rezultă din analiza comparativă a celor două reglementări în materie. De asemenea, se constată că, în mod corect, instanța de fond a aplicat global dispozițiile mai favorabile, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, prin care instanța a statuat că: dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Apelurile declarate de inculpați au privit inițial încadrarea faptelor deduse judecății în dispozițiile Noului Cod penal (289 alin.1) și achitarea inculpaților în virtutea art.16 lit.b) Cod procedură penală, întrucât medicii nu se încadrează în noțiunea de „funcționar public” definită de art. 175 alin.1 Noul Cod penal.

Chestiunea de drept ridicată de apărare a fost însă lămurită de Înalta Curtea de Casație și Justiție, în procedura reglementată de dispozițiile art. 475 – 476 Cod procedură penală, prin decizia nr. 26/3 decembrie 2014, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, în conformitate cu prevederile art.477 alin.3 Cod procedură penală, statuând că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art.175 alin.1 lit.b) teza a II-a din Codul penal.

Cât privește criticile formulate de Ministerul Public, cu referire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat sub forma unor infracțiuni distincte și nu reținerea unei singure infracțiuni în formă continuată, se constată că acestea nu pot fi reținute.

Este evident că faptele s-au succedat la intervale scurte de timp, s-au consumat în aceeași modalitate, au privit de fiecare dată primirea unor sume de bani pentru operații de cezariană, fiind comise în baza unei rezoluții infracționale unice ceea ce atribuie faptelor săvârșite caracter continuat.

Apelanta inculpată Uțupanu D. a formulat și critici ținând de lipsa vinovăției sale în săvârșirea faptei de instigare la dare de mită, pe motiv că, în speță, nu s-ar fi realizat determinarea celor doi pacienți, însă contrar acestor susțineri ale apărării, Curtea apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspectul laturii subiective. Faptul că, cele două paciente intenționau să ofere bani medicilor care urmau să le efectueze operația de cezariană, nu reprezintă o intenție infracțională, o hotărâre cu relevanță penală, fiind mult prea generală, nedeterminată, subsumată probabil unei practici cunoscute în domeniul medical, inculpata fiind cea care le-a indicat atât cuantumul exact al sumei ce trebuia oferită, cât și persoanele care urmau să efectueze intervenția chirurgicală sau care urmau să participe la aceasta. Prin urmare, faptul că pacientele se gândiseră anterior să dea bani medicilor, nu poate căpăta semnificație penală în sensul că, la momentul în care au discutat cu inculpata, exista deja o rezoluție infracțională privitoare la darea de mită, în atare condiții acțiunile inculpatei nemaiavând rol decisiv, de determinare a acestora în scopul dării de bani, care să o absolve de răspundere penală pe inculpată. Cât privește faptul că inculpata nu a condiționat actul medical de primirea de bani, o atare împrejurare este lipsită de relevanță sub aspectul formei de vinovăție, întrucât chiar dacă inculpata nu a condiționat actul medical de darea unor sume de bani, a determinat pacientele să dea mită, creeându-le reprezentarea unor îngrijiri medicale deosebite, în sensul că medicii vor da dovadă de o atenție specială pentru desfășurarea în bune condiții a operațiilor, ceea ce atribuie faptei caracter penal.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate, criticile formulate de către apelanții inculpați nu sunt întemeiate, Curte apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor principlae, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

Curtea reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, au fost luate în considerare criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de comitere a faptei, dar și împrejurările cu efect atenuant prevăzute la art. 74 lit.a) Cod penal 1969, stabilindu-se inculpaților pedepse principale într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale ale apelanților inculpați.

Curtea constată, contrar opiniei apărării, că în cauză au fost corect reținut dispozițiile art. 80 alin. (2) Cod penal 1969, întrucât în cauză există un concurs de cauze de agravare facultativă a pedepsei (infracțiunea continuată) și cauze de atenuare ( circumstanțele atenuante) care justifică opțiunea instanței de fond de a aplica pedepse la limita minimă a textului incriminator, redusă cu o treime, ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10 ) Cod procedură penală, fără a coborî cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Este neîndoielnic că faptele (de corupție) săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise, modul de acționare, cât și calitatea avută de inculpați la momentul comiterii faptei.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Curtea constată că, în cauză, nu se evidențiază alte elemente de natură a justifica coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond, pedepsele principale aplicate fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind apte, totodată, să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 Cod penal 1969, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Împrejurarea recunoașterii de către inculpați a comiterii infracțiunilor nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit.c) Cod penal 1969, deoarece a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, în condițiile existenței acordului de vinovăție, dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală fiind aplicate cu prioritate față de cele ale ale art.74 lit.c) Cod penal, altfel însemnând ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, iar nu aceasta a fost intenția legiuitorului.; aceasta deoarece nu ne aflăm în situația unui concurs de stări de atenuare a pedepsei (prevăzute în partea generală a codului penal: tentativa și minoritatea) și care să producă efecte fiecare în parte asupra pedepsei în sensul că determină fiecare câte o atenuare a pedepsei, acționând succesiv asupra acesteia.

Totodată, Curtea subliniază că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații nu sunt susceptibile de a fi cauzatoare de prejudicii, pe motiv că acțiunile inculpaților fiind îndreptate împotriva relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu, nu au obiect material. Împrejurarea că ulterior inculpații au restituit sumele de bani primite cu titlu de mită poate fi considerată și poate primi relevanță, cel mult, ca criteriu general de individualizare, însă în nici un caz nu poate constitui circumstanța atenuantă judiciară de la art. 74 lit.c) Cod penal 1969.

Instanța de apel apreciază, însă, că apelurile declarate de inculpați trebuie admise, din perspectiva motivelor de apel privind înlăturarea pedepselor complementare.

În acest sens, Curtea reține că, deși pedepsele complimentare trebuie să oglindească, de asemenea, pericolul social al faptei și periculozitatea inculpatului, totuși, aceste pedepse nu realizează, în principal și în mod independent, scopurile represiunii, ci, pentru a-și atinge menirea, sunt atașate unei pedepse principale, pe care o completează. Pedeapsa principală trebuie să asigure, în mod precumpănitor, reeducarea inculpatului, și nu pedeapsa complimentară. De aceea, stările de agravare a răspunderii penale nu se aplică, în mod direct și pedepselor complimentare, ci le afectează numai indirect, în sensul că, o dată pedeapsa principală stabilită, în raport cu toate agravările legale și judiciare, acesteia i se atașează, spre a o complini în realizarea sarcinilor, o pedeapsă complimentară.

De altfel, potrivit art. 76 alin. (3) Cod penal 1969, când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Așadar, legea acordă instanței această facultate, de a aprecia asupra necesității aplicării pedepsei complimentare.

Curtea constată că, în speță, această pedeapsă nu este necesară, având în vedere împrejurările cauzei, nivelul de instruire al inculpaților, apreciind că sunt suficiente elemente care îndreptățesc convingerea instanței că infracțiunile din prezenta cauză au caracter izolat, iar inculpații nu vor mai manifesta acest gen de conduită în viitor.

Cât privește apelul formulat de P. vizând greșita individualizare a pedepselor, se rețin următoarele:

Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, prin executarea acesteia urmărindu-se să se formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Pentru a putea răspunde acestor obiective pedeapsa stabilită de instanța trebuie sa fie just individualizată atât sub aspectul cuantumului (cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal 1969) cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, aceste operațiuni implicând o analiză coroborată a datelor care particularizează fapta comisă, cu referire în special la gradul de pericol social, importanța valorii sociale ocrotite de lege, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, dar și a datelor despre persoana inculpaților - vârsta, antecedente, conduita procesuală, atitudine față de faptă și urmări.

Curtea apreciază că, în mod întemeiat, s-a reținut în favoarea inculpaților incidența dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 lit.d) Cod penal 1969, dându-se relevanță deosebită conduitei inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor, precum și lipsei antecedentelor penale. În raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina, de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei, aplicarea pedepselor reduse la minimul special prevăzut de lege și a căror executare a fost suspendată condiționat constituie un mijloc de reeducare și corespunde scopului pedepsei, de a preveni săvârșirea unor noi infracțiuni.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat just pedepsele aplicate acestora, acordând eficiența cuvenită datelor ce caracterizează persoana inculpaților.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor de luare de mită și respectiv instigare la dare de mită, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunile, precum și datele ce caracterizează persoana acestora, aplicând pedepse al căror cuantum a fost corect stabilit.

Evaluând aceste criterii prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond a apreciat, în mod just, că, raportat la conduita procesuală, reeducarea inculpaților se poate realiza și fără privare de libertate, motiv pentru care a dispus pentru aceștia suspendarea condiționată a pedepselor aplicate.

Cât privește celelalte motive de apel ale parchetului, cu privire la aplicarea pedepselor complementare și contopirea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin.1 Cod penal 1969, față de considerentele anterioare cu privire la modul de aplicare a principiului înscris în art. 5 Cod penal și oportunitatea înlăturării acestor, în mod evident, nu pot primi relevanță.

În ceea ce privește deducerea din pedeapsa închisorii aplicată fiecăruia dintre inculpați a perioadei reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, se constată că, instanța de fond a făcut aplicarea art. 88 Cod penal 1969, tehnica de redactare a dispozitivului, în sensul că s-a constatat perioada detenței provizorii în loc să se deducă acest interval, neavând semnificația nerespectării dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât pedepsele aplicate inculpaților fuseseră suspendate condiționat. Deși justificat aspectul că în acest caz formularea instanței ar fi trebui să fie în sensul deducerii perioadei pe parcursul căreia inculpații s-au aflat sub puterea măsurilor preventive, desființarea hotărârii pe acest motiv ar părea totuși excesiv de formală și minimal sterilă, având în vedere că, practic, ar fi lipsită de consecințe juridice.

În lumina acestor considerații, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. DE PE L. T. G., împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 19 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpați, numai sub aspectul pedepselor complementare, va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând între aceste limite,

Desființează, în parte, sentința penală atacată, pe latură penală și rejudecând,

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Uțupanu D., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen. 1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatei Uțupanu D. de instanța de fond.

În baza art. 33-34 Cod penal 1969, va contopi pedepsele stabilite de instanța de fond în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen.1969, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c C.pen.1969 (profesia de medic), ca pedeapsă accesorie.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante, potrivit art. 81 Cod penal 1969, dispusă de instanța de fond.

În baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen. 1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului D. A. de instanța de fond.

IÎn baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen.1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului D. G. de instanța de fond.

Conform art. 423 Cod procedură penală, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. DE PE L. T. G., împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 19 martie 2014, pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .

Admite apelurile declarate de inculpații UȚUPANU D., D. A. și D. G..

Desființează, în parte, sentința penală atacată, pe latură penală și rejudecând,

I. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Uțupanu D., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen. 1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatei Uțupanu D. de instanța de fond.

În baza art. 33-34 Cod penal 1969, contopește pedepsele stabilite de instanța de fond în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen.1969, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit.a teza a II-a, lit. b și c C.pen.1969 (profesia de medic).

Menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante, potrivit art. 81 Cod penal 1969, dispusă de instanța de fond.

II. În baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen. 1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului D. A. de instanța de fond.

III. În baza art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c (profesia de medic) C.pen.1969, pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului D. G. de instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 decembrie 2015.

Președinte, Judecător,

C. C. A. D.

Grefier,

A. R.

Red.jud.A.D.

j.f.L.M.S.

O.A. 11 ianuarie 2016

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 25/2016.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1311/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 497/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 232/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 25/2016. Curtea de Apel CRAIOVA Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 24/2016. Curtea de Apel CRAIOVA Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel CRAIOVA Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel CRAIOVA