Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 1396/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1396/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 1396/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1396
Ședința publică de la 15 Iunie 2012
PREȘEDINTE T. M.- judecător
G. V.- judecător
C. Ș.- judecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._, privind pe inculpații G. M. și G. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații G. M., în stare de arest, asistat de avocat C. A. care substituie pe avocat B. A., apărător desemnat din oficiu, G. G., în stare de arest, asistat de avocat I. F. care substituie pe avocat D. F. C., apărător desemnat din oficiu, lipsind părțile vătămate B. N. A. și C. S. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 70 alin.2 C.p.p., în sensul că au dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimt, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise de recurs precizând însă referitor la punctul 1 al acestora că deși prin hotărârea primei instanțe s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a Cp. referitor la infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați, în același paragraf cu cel în care s-a pronunțat condamnarea, dispozitivul hotărârii și pedepsele aplicate se înțeleg, însă s-a precizat că deși s-a dispus confiscarea, nu s-a indicat temeiul acesteia respectiv dispozițiile art. 118 lit. b Cp. S-a susținut și al doilea motiv scris de recurs prin care se arată că pedepsele aplicate inculpaților sunt nejustificat de blânde, referitor la conduita acestora anterioară, putând fi caracterizați ca persoane recalcitrante cât și conduita inculpaților pe parcursul procesului penal.
Avocat I. F. pentru inculpatul G. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet referitor la motivul de recurs prin care se pune în discuție netemeinicia hotărârii recurate, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, arătând că acestea au fost just individualizate de prima instanță în raport de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Față de primul motiv de recurs ce pune în discuție legalitatea hotărârii primei instanțe lasă la aprecierea instanței de recurs soluția ce se va pronunța precizând și că aceasta nu influențează situația juridică a inculpatului.
Avocat C. A. pentru inculpatul G. M., având cuvântul, referitor la primul motiv de recurs ce pune în discuție legalitatea hotărârii arată că prima instanță în mod legal s-a raportat la dispozițiile normative ce sunt incidente în speță. Referitor la cuantumul pedepselor aplicate s-a solicitat să se aibă în vedere că inculpații nu au avut intenția de a produce scandal public.
Inculpații G. M. și G. G., având pe rând cuvântul, arată că își însușesc concluziile apărătorilor lor.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51 din data de 12 aprilie 2012 a Judecătoriei S. în temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, au fost condamnați inculpații G. M., fiul lui V. și G., născut la 16.08.1962, în ., cu același domiciliu, nr. 75, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP-_ și G. G., fiul lui V. și G., născut la 05.12.1958, în ., cu același domiciliu, nr. 75, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP-_, la pedeapsa de câte 3 luni închisoare.
În temeiul art. 239 alin. 1, 2 și 5 C.p. - părți vătămate C. S.-I. și Balariu N.-A. – au fost condamnați inculpații la câte 2 pedepse de 1 an închisoare.
În temeiul art. 272 ind. 1 C.pen. - părți vătămate C. S.-I. și Balariu N.-A. – au fost condamnați cei doi inculpați la câte 2 pedepse de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. – au fost condamnați inculpații la pedeapsa de câte 1 an închisoare.
În temeiul art. 34 lit. b C.pen., au fost contopite cele 6 pedepse aplicate inculpaților, aceștia urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.p. au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.11.2011 la zi pentru cei 2 inculpați.
În temeiul art. 118 C.pen., s-a dispus confiscarea celor 2 topoare și a bâtei folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor.
În temeiul art. 350 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.
În temeiul art. 191 C.pr.pen., au fost obligați inculpații G. M. și G. G. la câte 1.600 lei cheltuieli judiciare (total 3200 lei), din care suma de câte 1.400 lei (total 2800 lei) reprezentând onorarii apărători din oficiu la urmărire penală și judecată ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1301/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. S., înregistrat la această instanță sub nr._ /2119, din data de 13.12.2011, inculpații G. M. și G. G. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea de către fiecare în parte a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991; a două infracțiuni prevăzute de art. 2721 C.pen., art. 321 alin. 1 C.pen. și a două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. 1, 2 și 5 C.pen.
În cuprinsul rechizitoriului s-a învederat faptul că, inculpații G. G. și G. M. au viciul alcoolului pe fondul căruia, în mod frecvent, provoacă scandal în familie, cei doi întreținându-se din pensia mamei lor, iar în ziua de 19.11.2011, în jurul orelor 1330-1400, martorul Ianichi N. a fost strigat la poartă de către inculpatul G. M., care era în stare de ebrietate și care i-a solicitat martorului să intervină întrucât fratele său – inculpatul G. G. – vrea să-l omoare pe el și pe mama sa.
Inițial, martorul a refuzat să intervină în aplanarea conflictului care se derula în stradă însă, la solicitarea martorei C. A., a ieșit din curte și a încercat să aplaneze conflictul.
Martorul Ianichi N. a arătat că, în momentul în care a ieșit, a observat că inculpatul G. G. o agresa atât pe mama sa, cât și pe fratele său - inculpatul G. M. – cei doi fiind doborâți la pământ.
Încercând să-i liniștească, martorul a fost lovit cu o piatră la urechea stângă de către inculpatul G. G., acesta smulgându-i martorului și ochelarii pe care i-a rupt.
De frică, martorul a intrat în locuință și a solicitat intervenția organelor de poliție, timp în care scandalul provocat de inculpați a alertat mai multe persoane printre care și pe martorul N. A. P., acesta – la rândul său – încercând să aplaneze conflictul.
Agenții de poliție care se aflau în serviciul de patrulare – părțile vătămate C. S.-I. și Balariu N.-A. – au fost sesizați concomitent, prin SNAU 112, despre conflictul declanșat de inculpați în . un alt conflict declanșat în comuna Giurgița, ., astfel că, pentru a interveni în mod operativ și a preîntâmpina escaladarea evenimentelor, au hotărât ca fiecare să se deplaseze la câte una din locații.
Astfel, agentul pr. C. S.-I. s-a deplasat la locuința martorului Ianichi N. și, în încercarea de a-i determina pe cei doi inculpați să se liniștească, fără motiv și fără a-i provoca pe aceștia, a fost amenințat și agresat de cei doi inculpați.
În timp ce ag. pr. C. S.-I. discuta cu cei doi inculpați, sfătuindu-i să intre în locuință, aceștia au început să adreseze amenințări și cuvinte jignitoare atât la adresa numitului Ianichi N., cât și la adresa polițistului. La un moment dat, cei doi au lăsat impresia că s-au calmat, polițistul deplasându-se spre martorul Ianichi N. pentru a explica acestuia care este calea legală de soluționare a incidentului, timp în care cei doi inculpați au ieșit în drum îndreptându-se amenințător către polițist și către martor.
Martorul N. A. P. – care a auzit scandalul din curtea locuinței sale –, a ieșit în stradă, moment în care l-a văzut pe inculpatul G. G. înarmat cu o bâtă cu care a vrut să-l lovească pe ag. pr. C. S.-I., acțiune întreruptă de intervenția martorului. În acest timp, inculpatul G. M. a început să dea cu pietre spre polițist, martorul N. A. P. fugind de frică din preajma acestuia.
Același martor a arătat că, deși pe moment cei doi au dat impresia că se calmează, în mod inexplicabil, nefiind provocați de nimeni, au devenit din nou violenți, din curte ieșind în stradă G. M. înarmat cu un topor, cu care s-a deplasat amenințător spre agentul de poliție C. S.-I. și că, în acel moment, temându-se pentru integritatea mea, nu a mai avut curajul să intervină.
Fiind atacat de inculpatul G. G. cu o bâtă și de G. M. cu un topor, ag. pr. C. S.-I. a fost nevoit să folosească spray-ul iritant lacrimogen și a încercat să plece cu autoturismul până la sosirea colegului său, însă nu a reușit întrucât cei doi inculpați aruncau cu pietre spre autoturism și spre el, astfel încât agentul pr. C. S.-I. s-a îndepărtat de la locul incidentului până când, la fața locului, în sprijinul său, a sosit agentul Balariu N.-A., contactat telefonic de către agentul pr. C. S.-I..
Partea vătămată Balariu N.-A. a încercat să-i calmeze pe inculpați, însă aceștia au devenit și mai agresivi, amenințând și atacând din nou pe cei doi polițiști.
Astfel, în timp ce se încerca încătușarea inculpatului G. G., care îl lovea cu picioarele pe agentul Balariu N.-A., inculpatul G. M. s-a îndreptat cu bâta spre polițiști și, întrucât agentul Balariu N.-A. a pulverizat cu spray-ul lacrimogen în direcția sa, inculpatul G. M. a aruncat cu bâta cu intenția de a-l lovi pe polițist în cap, polițistul, ferindu-se, fiind astfel lovit în spate.
După mai multe încercări, cei doi polițiști au reușit să-i încătușeze pe cei doi inculpați și i-au condus la postul de poliție.
S-a menționat că, din declarația martorei C. A. a rezultat că, atunci când agentul C. S.-I. a încercat să aplaneze conflictul, inculpații G. G. și G. M. s-au înarmat unul cu un topor (cu coada din lemn, având lungimea de 105 cm și partea metalică cu o lățime de 9 cm și înălțimea de 16 cm) și unul cu o bâtă (în lungime de 1 m și grosime de 5 cm) cu care l-au amenințat pe polițist, în timp ce martorul Ianichi N. a precizat, de asemenea, că dacă vecina sa C. A. nu îl avertiza pe polițist să se ferească, G. M. l-ar fi lovit cu toporul în cap.
Martorii audiați în cauză în cursul urmăririi penale au arătat că scandalul provocat de cei doi inculpați au inspirat celor prezenți teamă și indignare, martorii precizând că, deși au vrut să intervină în sprijinul polițiștilor, nu au făcut-o de frică. Aceiași martori au precizat că toți vecinii de pe . doi inculpați au ieșit la porți, de unde priveau conflictul, neavând curajul să se apropie întrucât cei doi inculpați sunt cunoscuți ca persoane violente și, pe fondul consumului excesiv de alcool, provoacă frecvent scandaluri.
În cursul urmăririi penale martorul Ianichi N. a declarat că nu formulează plângere prealabilă pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 1, art. 193 și art. 217 alin. 1 Cod penal.
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în actul de inculpare corespunde realității faptelor, iar încadrarea juridică dată acestora este corectă.
Astfel, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpatul G. M. în condițiile arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: portul fără drept al unei arme albe, prevăzută art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991; 2 infracțiuni de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal; 2 infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, prevăzută de art. 2721 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar faptele săvârșite de inculpatul G. G. întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: portul fără drept al unei arme albe, prevăzută art. 2 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991; 2 infracțiuni de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal; 2 infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, prevăzută de art. 2721 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Față de toate cele mai sus expuse, prima instanță a apreciat că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimis în judecată, astfel că a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal: limitele de pedeapsă din partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, din fișele de cazier judiciar rezultând că inculpații se află la prima încălcare a legii penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. S..
În motivarea recursului, s-a arătat în primul rând că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât aceasta nu s-a pronunțat separat pentru fiecare faptă și fiecare inculpat iar dispozitivul sentinței este neclar cu privire la aplicarea regulilor concursului de infracțiuni.
S-a argumentat că instanța avea obligația de a condamna pe fiecare inculpat în parte pentru fiecare infracțiune așa cum prevedere art. 357 C.p.p., însă aceasta s-a limitat la a dispune condamnarea celor doi inculpați în mod global, raportându-se la fiecare infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cp. s-a arătat că instanța a dispus condamnarea celor doi inculpați reținând și art. 33 lit. a Cp., deși această dispoziție legală definește concursul de infracțiuni și se aplică atunci când sunt contopite mai multe pedepse concurente, nu în momentul în care se pronunță o condamnare pentru o infracțiune, iar cu ocazia contopirii pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a făcut referire doar la dispozițiile art. 34 lit. b Cp.
În consecință, s-a arătat că deoarece faptele inculpaților au fost săvârșite în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cp., instanța avea obligația în momentul contopirii pedepselor să facă aplicarea disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cp.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților care sunt prea blânde în raport de criteriile prev. de art. 72 Cp. raportate la activitatea infracțională desfășurată de inculpați, faptul că fără motiv și fără a-i provoca pe inculpați, partea vătămată agent principal C. S. I. a fost amenințat și agresat de aceștia precum și raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaților ce au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal și nu au loc de muncă întreținându-se din pensia mamei lor.
În recurs, au fost ascultați inculpații potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. 11 C.p.p.
Analizându-se recursul formulat în cauză în raport de motivele scrise de recurs, așa cum au fost dezvoltate oral potrivit celor precizate în practicaua prezentei decizii dar și prin raportare la disp. art. 3856 alin. 3 C.p.p., se reține că acesta este fondat și urmează a fi admis însă numai în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate prin acesta.
Astfel, se reține că prima instanță în baza cercetării judecătorești a reținut în mod temeinic că starea de fapt arătată prin actul de sesizare este confirmată de întreg probatoriul administrat pe parcursul procesului penal și din acestea rezultă săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Stabilind răspunderea penală a inculpaților, prima instanță a aplicat acestora pedepse identice pentru infracțiunile săvârșite, temeinic apreciate astfel, dat fiind modul de participare al celor doi inculpați la săvârșirea faptelor și contribuția acestora la săvârșirea faptelor ce nu poate fi reținută ca fiind similară.
În aceste condiții prima instanță procedând la condamnarea inculpaților la pedepse identice pentru infracțiunile săvârșite nu a încălcat dispozițiile art. 357 C.p.p. în condițiile în care a dispus condamnarea ambilor inculpați în temeiul fiecărei dispoziții legale în baza căreia s-a stabilit răspunderea acestora, însă în mod eronat prima instanță a făcut referire la disp. art. 33 lit. a Cp. ce reglementează concursul real de infracțiuni numai raportat la infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cp., referire ce face dispozitivul hotărârii confuz, putându-se înțelege că numai această infracțiune ar fi fost săvârșită în concurs real.
Avându-se în vedere că toate infracțiunile săvârșite de către inculpați se află în concurs real, se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a Cp. referitor numai la infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cp. și se vor contopi pedepsele aplicate fiecărui inculpat potrivit art. 33 lit. rap. la art. 34 lit. b Cp.
Instanța de recurs mai reține și că motivul de nelegalitate dezvoltat oral este întemeiat deoarece în cauză deși s-a dispus confiscarea de la inculpați a două topoare și o bâtă s-a indicat ca temei al confiscării doar dispozițiile art. 118 Cp. fără a se face referire la ipoteza prevăzută de această dispoziție legală generică ce este aplicabilă speței deduse judecății respectiv litera b a art. 118 Cp.
Nu va fi reținut însă ca fondat recursul în ceea ce privește temeinicia hotărârii recurate referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților. În acest sens se constată că pedepsele aplicate inculpaților corespund scopului punitiv, preventiv și educativ al acestora potrivit art. 52 Cp. fiind stabilite în mod temeinic la minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, însă cu executarea acestora în regim privativ de libertate.
În acest mod au fost avute în vedere de către prima instanță în mod judicios toate criteriile de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 Cp. respectiv limitele speciale de pedeapsă fixate pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dar și persoana inculpaților ce sunt caracterizați prin aceea că nu au antecedente penale, însă înțeleg să nu își câștige cele necesare subzistenței prin muncă și au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.
Se mai are însă în vedere faptul că deși în fața primei instanțe inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, nu au formulat în cauză, ceea ce înseamnă că au achiesat la cele reținute de prima instanță în sensul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor săvârșite, fapt ce de asemenea va fi avut în vedere de instanța de recurs pentru a ajunge la concluzia că pedepsele stabilite față de fiecare inculpat pentru infracțiunile săvârșite sunt suficiente pentru a-și atinge scopul lor.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. urmează a se admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Se va casa sentința referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a C.p. numai cu privire la infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și temeiul confiscării speciale.
Se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a C.p. referitor numai la infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Se vor contopi pedepsele aplicate fiecărui inculpat potrivit art. 332 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p.
Confiscarea specială se va dispune potrivit art. 118 alin. 1 lit. b C.p.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit art. 88 Cp. se va deduce din pedepsele aplicate fiecărui inculpat detenția preventivă de la 12.04.2012 la zi.
Potrivit disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs din care câte 300 lei onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpați vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a C.p. numai cu privire la infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p. și temeiul confiscării speciale.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a C.p. referitor numai la infr. prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Contopește pedepsele aplicate fiecărui inculpat potrivit art. 332 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p.
Confiscarea specială se dispune potrivit art. 118 alin. 1 lit. b C.p.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce din pedepsele aplicate fiecărui inculpat detenția preventivă de la 12.04.2012 la zi.
Cheltuielile judiciare în recurs din care câte 300 lei onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre inculpați rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. M. G. V. C. Ș.
Grefier,
L. B.
Red.jud.G.V.
j.f.Gh.D.
O.A.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1430/2012. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1516/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
