Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 405/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 405
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatorul S. F. P. împotriva încheierii nr.291 din data de 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul inculpat S. F. P. asistat de avocat G. G..
Procedura de citare este a legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat G. G. având cuvântul pentru contestatorul inculpat, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu, având în vedere că cercetarea a fost finalizată, martori au fost audiați, cu excepția celor încuviințați în circumstanțiere; din desfășurarea procesului penal reiese că inculpatul nu a săvârșit fapta, la dosar se află mai multe declarații și memorii ale celorlalți inculpați în care arată modul prin care s-a desfășurat infracțiunea, iar de la data arestării a trecut o perioadă îndelungată de timp; soluția adoptată ar impune o achitare a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Contestatorul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.291 din data de 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în baza art.208 alin. 4 C.p.p. s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților S. F. P. și G. M. C., în prezent arestați preventiv în P. C..
S-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Prima instanță asupra obligației de verificare conform art. 208 alin. 4 C.p.p. a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților a constatat că sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 223 alin.2 C.p.p.
În acest sens s-a reținut că există probe care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 C.p., infracțiune care este enumerată de norma procedurală între cele pentru care se poate lua această măsură preventivă. În acest sens sunt, în primul rând, recunoașterea inculpatului G. M. C. care a aratat în declarațiile lor că au exercitat acte de violență împotriva victimei N. V. D. pe care l-au lovit cu palmele, pumnii și picioarele care se coroborează cu constatările din raportul de expertiză medico-legală (autopsie) care arată că decesul victimei a fost violent, indică drept cauză a decesului victimei hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală, consecință a unui traumatism cranio-facial cu fractură de mandibulă și fractură de boltă și bază craniană, că aceste leziuni s-au putut produce la data de 12.07.2014 prin lovire cu și de corpuri dure, respectiv că între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată dar și cele din declarațiile de martori care confirmă actele de agresiune la adresa.
Sub aspectul celorlalte condiții impuse de norma de procedură menționată în raport de criteriile cu caracter real de mai sus și personal (vârstă,obiceiuri) menționate, s-a constatat că arestarea preventivă este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, stare de pericol care constă în certitudinea comiterii de către inculpați de noi fapte similare în condițiile arătate mai sus. În acest sens chiar dacă inculpatul G. M. C. nu prezintă antecedente penale, este elev în vârstă de peste 18 ani și a dat dovadă de o conduită procesuală cooperantă prin recunoașterea faptei penale nu se poate trage concluzia unei bune conduite a acestuia și a lipsei stării de pericol concret prin lăsarea sa în libertate în raport de criteriile cu caracter real și personal menționate mai sus, între care probele care atestă comiterea faptei penale de omor de către 2 persoane dar și în raport de gravitatea acestei fapte care vizează o valoare fundamentală ocrotită de normele penale.
Măsura arestării preventive se impune cu atât mai mult a fi menținută în cazul inculpatului S. F. P. pentru aceste argumente dar și pentru considerente ținând de conduita ilicit penală anterioară a acestuia concretizată în antecedentele penale constând într-o multitudine de condamnări pentru infracțiuni de furt calificat dar și conduita în scop de intimidare a martorilor și a rudelor victimei cărora le-a adresat amenințări cu acte de violență și incendiere a locuințelor pentru a-i împiedica să dea relații autorităților judiciare, așa cum rezultă din procesul verbal de la fila 54 din dosarul de urmărire penală. .
Motivațiile invocate de inculpați personal ori prin avocați cu ocazia
dezbaterilor s-a constatat că sunt neconcludente. Argumentul este acela că în menținerea măsurii arestării preventive primează constatările de mai sus între care în principal cele privind starea de pericol pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților în condițiile în care situațiile cu caracter personal ori familial invocate au existat și în momentul la care se afirmă că s-a comis fapta penală (iar în cazul inculpatului S. F. P. și pentru o parte a antecedentelor penale) dar cu toate acestea nu au constituit o piedică pentru acesta ceea ce prezumă că vor avea același efect în alte cazuri. În mod similar nu vor prevala susținerile inculpaților cu privire la conduita lor procesuală cooperantă față de starea de pericol pentru ordinea publică menționată anterior, cu atât mai mult cu cât în cazul inculpatului S. F. P. există elementele de fapt menționate anterior care dovedesc pentru o perioadă de timp o atitudine procesuală contrarie. Pentru aceleași argumente s-a constatat că nu este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o măsură preventivă mai ușoară.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. F. P., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu, având în vedere că cercetarea a fost finalizată, martori au fost audiați, cu excepția celor încuviințați în circumstanțiere; din desfășurarea procesului penal reiese că inculpatul nu a săvârșit fapta, iar la dosar se află mai multe declarații și memorii ale celorlalți inculpați în care arată modul prin care s-a desfășurat infracțiunea.
Verificând legalitatea si temeinicia încheierii pronunțate de Tribunalul O., prin care s-a dispus, conform art. 208 si 362 Cpp, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, se constata următoarele:
In ce privește temeiul prev. de art.223 lit.2 CPP acesta există în speță, infracțiunea care formează obiectul cauzei este prevăzuta de lege cu pedeapsă mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din: circumstanțele reale ale presupusei comiteri a faptei, persoanele implicate si contribuția factuala de care este acuzata fiecare persoana, rezultatul socialmente periculos determinat de complexul de fapte derulate.
Instanța – estimând riscul lăsării în libertate a inculpatului, conform jurisprudenței CEDO, care a dezvoltat 4 motive în baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul de fugă din partea acuzatului (Stögmuller c. Autriche, 1969) ; riscul ca acuzatul, odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției (Wemhoff c. Allemagne, 1968); ori să comită noi infracțiuni (Matzenetter c. Autriche, 1969) ; existența unui pericol pentru ordinea publică (Letellier c. France, 1991, Hendriks c. Pays-Bas 2007) - apreciază că există temeiuri probatorii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO și prev. de art. 97 C.p.p., că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este judecat, iar privarea lui de libertate este necesară pentru apărarea ordinii publice si prin urmare pentru buna desfășurare a procesului penal - ordinea juridica reprezintă o componenta a ordinii sociale.
In acest sens sunt: declarațiile coinculpatului G. M. C. care a arătat în declarațiile sale că au exercitat acte de violență împotriva victimei N. V. D. pe care l-au lovit cu palmele, pumnii și picioarele, constatările din raportul de expertiză medico-legală (autopsie) care arată că decesul victimei a fost violent, si indică drept cauză a decesului victimei hemoragia și dilacerarea meningo-cerebrală consecință a unui traumatism cranio-facial cu fractură de mandibulă și fractură de boltă și bază craniană, iar aceste leziuni s-au putut produce la data de 12.07.2014 prin lovire cu și de corpuri dure,respectiv că între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, dar si declarațiile martorilor care confirmă actele de agresiune la adresa. Inculpatul S. F. P. susține că victima se îndrepta spre mijlocul cu tracțiune animală în care se aflau inculpații, împleticindu-se, moment în care inculpatul G. a încercat să o oprească, pentru a nu se lovi de căruță. Inculpații au apreciat că victima se află în stare de ebrietate și nu se mai mișca tocmai din acest motiv. Spre deosebire de acest inculpat, acuzatul G. M. l-a indicat pe inculpatul S. F. in calitate de autor al loviturilor exercitate asupra victimei, susținând ca a lovit victima cu pumnii și palmele, profitând de înălțimea la care se afla, el fiind în căruță, iar victima pe partea carosabilă, după care, același inculpat l-ar fi încurajat și pe G. M. să aplice victimei lovituri, ceea ce a acceptat, determinând astfel ca loviturile aplicate de ambii inculpați să se intercaleze, atrăgând căderea victimei cu capul de o parte betonată a podului situat în dreptul locuinței martorei V. F..
Durata arestării preventive a inculpatului își menține caracterul rezonabil, chiar daca din punct de vedere strict temporal a trecut o perioada de timp mai mare, întrucât caracterul rezonabil se evaluează in funcție de criterii juridice si nu matematice sau temporale, tocmai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, menținerea ordinii juridice, si prin urmare si a ordinii publice. Nu au existat momente de pasivitate inexplicabila in activitatea organelor judiciare, dimpotrivă procesul penal a avut pana acum o derulare procedurala in conformitate cu dispozițiile legale, au fost administrate probe in condiții de oralitate, publicitate, nemijlocire si contradictorialitate, in aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal.
Pericolul concret al infracțiunii care formează obiectul acuzației penale rezultă din materialitatea faptelor și din modalitatea comiterii, neputând lăsa la o parte consecințele produse sau care s-ar fi putut produce .
D. fiind faptul că este vorba de o infracțiune destul de grava, dovadă limitele de pedeapsă prev. de lege, nemenținerea măsurii preventive ar putea da naștere temerii potrivit căreia organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Susținerea apărării conform căreia măsura privativa este lipsita de fundament, întrucât in cauza devine previzibila o soluție de achitare nu poate fi pusa in dezbatere in acest stadiu procesual, întrucât: pe de o parte probele administrate pana in acest moment își mențin caracterul solid sub aspectul cerinței de a fundamenta o acuzație penala privind săvârșirea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții; totodată nu au intervenit elemente de fapt noi care sa creeze incertitudine in ceea ce privește aptitudinea probelor de a susține acuzația penala de o anumita gravitate sau sa estompeze forța probanta a faptelor si împrejurărilor de fapt ce constituie probe in procesul penal, conform art. 97 Cpp.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 206 C.p.p. respinge contestația formulata de contestatorul inculpat împotriva încheierii nr. 291/2015 a Tribunalului O., ca nefondată si, constatându-se culpa sa procesuala, in temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. se va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 206 C.p.p. respinge contestația formulata de contestatorul inculpat S. F. P., fiul lui D. și L., născut la data de 30.10.1978, în mun. Caracal, jud. O., cu domiciliul în ., ., jud. O., cetățean român, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 8 clase, recidivist, posesor al CI ., nr._ de SPCLEP Caracal, la data de 14.11.2013, CNP_, împotriva încheierii nr. 291/2015 a Tribunalului O., ca nefondată.
In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 11.09.2015.
Președinte,
M. E. M.
Grefier,
L. M. P.
Red.MEM
G.S. 16.09.2015/4ex.
J.fond:Ghe.B.
| ← Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 727/2015. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1125/2015. Curtea de... → |
|---|
