Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1430/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1430/2012
Dosar nr._ -art.178 C.p.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1430
Ședința publică de la 20 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. BalaciJudecător
C. CoadăJudecător
M. M. Ș. Judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. D.-T. S. împotriva sentinței penale nr.573 din data de 15.03.2012, pronunțată de J. D.-T. S., în dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.), privind pe inculpatul B. E., părțile civile C. I. G., F. D., C. M., C. C. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat G. M., pentru inculpatul B. E., lipsă fiind inculpatul, părțile civile și partea responsabilă civilmente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului, susține motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului întrucât hotărârea este nelegală și netemeinică, casarea acesteia atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile; menționează că instanța de fond a încălcat dispoz. art. 346 alin.1 C.p.p., întrucât nu a soluționat acțiunea civilă promovată de partea civilă C. C-tin, soțul victimei accidentului, stabilind în mod greșit că nu s-a constituit parte civilă, deși la fila 35 dosar urmărire penală există declarația părții vătămate prin care se constituie parte civilă cu suma 100.000 lei, reprezentând daune materiale și morale; critică sentința și cu privire la greșita aplicare a dispoz. art. 81 C.p., arătând că au fost încălcate dispoz. art. 72 C.p., cuantumul pedepsei aplicate fiind inadecvat în raport cu împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la data săvârșirii infracțiunii, nu s-a prezentat în fața instanței de fond, iar anterior a mai fost condamnat pentru o faptă concurentă cu cea din cauza de față, astfel încât se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, aplicarea dispoz. art. 81 C.p. nefiind în măsură să satisfacă scopul pedepsei îndeplinit în art. 52 C.p., în condițiile în care inculpatul a mai beneficiat de aplicarea acestor dispoziții anterior.
Avocat oficiu, M. G. pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, întrucât pedeapsa aplicată și modalitatea de executare au fost just individualizate, iar latura civilă a fost corect soluționată.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința penală nr. 573 din 15.03.2012, J. D.-T. S. în baza art.178 alin.2 cod penal l-a condamnat pe inculpatul B. E., fiul lui C. și M. G., născut la 11.07.1987, în Orșova, județul M., domiciliat în Dr.Tr.S., Calea Timișoarei nr.161, ..1, ., CNP_; la 2 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal; în baza art.85 cod penal a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru art. art.198 alin.1 cod penal cu art.74-76 cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1836/6.10.2011 a Judecătoriei D. Tr.S., definitivă prin nerecurare; în baza art.33-34 C.p. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. art.198 alin.1 cod penal cu art.74-76 cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1836/6.10.2011 a Judecătoriei D. Tr.S., definitivă prin nerecurare și s-a dispus ca inculpatul B. E. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal; în baza art.81-82 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, i s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 cod penal; în baza art.71 alin.5 cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal pe durata termenului de încercare.
S-a luat act că partea vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că partea civilă C. M. a renunțat la despăgubiri.
A fost obligat inculpatul la 10.000 cu titlu de daune morale către partea civilă F. D..
A fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocat C. C., apărătorul desemnat din oficiu potrivit delegației nr.3296/23.09.2010 să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
La data de 30 iunie 2008, în jurul orei 21,30, inculpatul B. E. conducea un moped marca „Aprilia” cu nr. de înregistrare MH 003 Corlățel pe DN 67, pe raza localității Halânga, pe direcția D. Tr.S.-Motru și fiind sub influența băuturilor alcoolice, neavând cunoștințele necesare pentru a circula pe drumurile publice și orbit de farurile unui autovehicul care se deplasa din sens opus, a acroșat pe numita C. M., care în urma leziunilor suferite a decedat.
Din raportul medico legal nr.465/103 din data de 12 iulie 2008 emis de Serviciul de Medicină Legală M. a rezultat că moartea numitei C. M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo cerebrale, consecința unui politraumatism cu traumatism cranio cerebral cu fractură de bază și boltă craniu, iar leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure în condițiile unui accident rutier.
Inculpatului i s-au prelevat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.520-521 din 7.07.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală M. rezultă o alcoolemie de 0,45 g % alcool pur în sânge la ora 0,05 și de 0,30 g % la ora 1,05.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară nr.23/16.06.2010, a rezultat că inculpatul a condus mopedul pe drumurile publice fără să aibă cunoștințele impuse de lege și se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapte ce au avut legătură de cauzalitate directă cu producerea accidentului.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p.
În temeiul art.85 cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru art. art.198 alin.1 cod penal cu art.74-76 cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1836/6.10.2011 a Judecătoriei D. Tr.S., definitivă prin nerecurare și în baza art.33-34 cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. art.198 alin.1 cod penal cu art.74-76 cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1836/6.10.2011 a Judecătoriei D. Tr.S., definitivă prin nerecurare și s-a dispus ca inculpatul B. E. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal.
Ținând seama de circumstanțele personale și văzând și dispozițiile art.85 alin.3 cod penal, s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se, totodată, atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată C. C. nu s-a constituit parte civilă întrucât declarația acestuia că a solicitat despăgubiri a fost anterioară începerii procesului penal, în faza actelor premergătoare, și, citat de instanță acesta nu s-a prezentat la nici un termen.
Partea vătămată C. M. a declarat, în cursul judecății că nu are pretenții de la inculpat, astfel că instanța a luat act că aceasta a renunțat la despăgubiri.
Cu privire la cererea de acordarea daunelor morale formulată de partea civilă F. D., instanța a apreciat-o ca întemeiată, însă s-a considerat că suma solicitată-90.000 lei-este exagerată, fiindcă, deși este de necontestat că suferit o traumă fizică și psihică prin pierderea mamei sale, în vârstă de 62 ani, totuși, raportat la intensitatea și durata suferințelor ce i s-au cauzat, acordarea integrală a sumei solicitate ar fi nejustificată, instanța apreciind că acordarea sumei de 10.000 lei cu acest titlu a fost suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. D.-T. S., solicitând admiterea recursului întrucât hotărârea este nelegală și netemeinică, casarea acesteia atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile; menționează că instanța de fond a încălcat dispoz. art. 346 alin.1 C.p.p., întrucât nu a soluționat acțiunea civilă promovată de partea civilă C. C-tin, soțul victimei accidentului, stabilind în mod greșit că nu s-a constituit parte civilă, deși la fila 35 dosar urmărire penală există declarația părții vătămate prin care se constituie parte civilă cu suma 100.000 lei, reprezentând daune materiale și morale; critică sentința și cu privire la greșita aplicare a dispoz. art. 81 C.p., arătând că au fost încălcate dispoz. art. 72 C.p., cuantumul pedepsei aplicate fiind inadecvat în raport cu împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la data săvârșirii infracțiunii, nu s-a prezentat în fața instanței de fond, iar anterior a mai fost condamnat pentru o faptă concurentă cu cea din cauza de față, astfel încât se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, aplicarea dispoz. art. 81 C.p. nefiind în măsură să satisfacă scopul pedepsei îndeplinit în art. 52 C.p., în condițiile în care inculpatul a mai beneficiat de aplicarea acestor dispoziții anterior.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate, și care corespund cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin.1, pct. 10 și 14 C.p.p. și din oficiu în limitele prev. de art. 385 6 alin. ultim C.p.p. se constată următoarele:
Inculpatul B. E. a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C.p. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C.p., constând în aceea că la data de 30.06.2008, acesta aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a circulat pe drumurile publice cu un moped acroșând-o pe victima C. M., care în urma leziunilor suferite a decedat.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate, respectiv buletin de analiză toxicologică alcoolemie emis de S.M.L. M., raport medico-legal, proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal și martorilor F. G. și P. G., astfel încât, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Motivul de recurs formulat de parchet privind greșita modalitate de executare a pedepsei pe de-o parte, cât și cuantumul pedepsei aplicate, pe de altă parte, este nefondat, întrucât la stabilirea modalității de executare a pedepsei, se are în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv și educativ al acesteia, este condiționată de caracterul adecvat al pedepsei, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, de datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului (la momentul săvârșirii acestei infracțiuni pentru faptul că era la primul conflict cu legea penală, are un grad de instrucție școlară redus, muncind în Italia), care evidențiază posibilitatea reală a reeducării acesteia, instanța de recurs apreciază că, instanța de fond, în mod corect a stabilit că scopul educativ și preventiv al pedepsei de 2 ani închisoare poate fi atins și fără executarea acesteia.
Numai condamnarea inculpatului pentru o infracțiune concurentă, de altă natură decât infracțiunea din cauza de față, în raport de împrejurările faptei, nu poate constitui un motiv suficient pentru majorarea pedepsei la un cuantum exagerat sau schimbarea modalității de executare. În procesul de individualizare al pedepsei, instanța are în vedere un ansamblu de criterii, și numai unul singur așa cum s-a invocat, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui inculpat pentru același gen de infracțiune. Ori, la o examinare atentă a acestor criterii raportate la cauză, se poate concluziona că au existat motive care să conducă instanța de fond la stabilirea cuantumului de 2 ani închisoare, în măsură să înfăptuiască în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii.
Ca urmare, instanța de recurs constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama și a dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât și aspectelor de circumstanțiere personală, interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C.p. Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința că individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, și, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate de asemenea de lege. Ori pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum corespunzător, la individualizarea acesteia, cât și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, fiind avute în vedere, așa cum am menționat, atât modul de săvârșire a faptei, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului, aspecte ce au determinat instanța de fond să stabilească ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată, în condițiile art. 81 C.p.
Recursul declarat de parchet este însă fondat cu privire la cel de al doilea motiv invocat și care vizează greșita soluționare a laturii civile, respectiv acțiunea civilă promovată de C. C., soțul victimei accidentului, C. M..
Astfel, instanța de fond a luat act că „partea vătămată, C. C. nu s-a constituit parte civilă”, motivând că această parte nu s-a prezentat la instanță iar declarația dată în cursul urmăririi penale este anterioară începerii procesului penal.
Ori, analizând actele existente la dosar, se constată că la fila 35 dosar urmărire penală se află declarația numitului C. C-tin dată la 30.06.2009, după începerea urmăririi penale, dispusă prin rezoluția din 30.06.2009, ora 900 a I.P.J.M., declarație în care acesta menționează că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune materiale și morale, făcând trimitere și la o declarație anterioară dată la organul de poliție la 17.07.2008 și respectiv 21.07.2008.
Conform dispoz. art. 15 și 76 C.p.p., persoana vătămată își manifestă voința de a exercita acțiunea civilă prin declarație orală, consemnată într-un document procedural, sau prin cerere scrisă de constituire de parte civilă, această declarație neavând un caracter formal, astfel încât este considerată valabilă, constituirea de parte civilă dacă reiese neechivoc că persoana prejudiciată și-a exprimat voința de a obține repararea pagubei produsă prin infracțiune.
De asemenea, menționăm că partea vătămată se poate constitui parte civilă în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe, până în momentul citirii actului de sesizare a instanței.
Din moment ce partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, instanța este obligată să se pronunțe asupra acțiunii civile chiar dacă partea civilă nu se prezintă la judecată, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată de lege cu nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia la instanța de fond.
Așadar, instanța de fond, constatând că partea vătămată C. G. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, și nu înainte de începerea urmăririi penale, așa cum s-a reținut, avea obligația, în baza rolului activ prevăzut de lege și a dispozițiilor legale, să se pronunțe asupra acțiunii civile promovată de această parte, apreciind dacă se impune obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale solicitate în raport de probele solicitate, infracțiunea săvârșită, consecințele produse și dispozițiile legale care guvernează soluționarea acțiunii civile în procesul penal.
Întrucât instanța de fond nu a procedat conform celor menționate mai sus, apreciem că este incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C.p.p., respectiv nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru partea civilă, de natură să garanteze drepturile acesteia și să influențeze soluția procesului, cu consecința casării sentinței sub aspectul laturii civile și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În consecință, recursul declarat de parchet este fondat, astfel încât în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., se va admite, se va casa în parte sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă C. C..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu G. M., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.c Cod de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr.573/15.03.2012 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, în vederea soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă C. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu G. M., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.06.2012.
L. B. C. C. M. M. Ș.
Grefier,
M. V.
Red.jud.:L.B.
Jud.Fond: E.C.
Dact.2 ex/AR
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1389/2012. Curtea de... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
