Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 86/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 86/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. A. - judecător
V. M. - judecător
C. M. - judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 14.01.2013, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul V. C., părțile civile M. S. M. - P. R.. L.. M. M., recurent M. A. P. - P. R.. L.. M. M., recurent M. L. P. - P. R.. L.. M. M. și asiguratorul A. - Ț. A. SA - S. TG-J., împotriva sentinței penale numărul 139 din 05 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ /2011.
La apel au lipsit părțile.
Procedura completă fără citarea părților.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
P. sentința penală nr. 139 din 05 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ /2011, in baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul V. C., fiul lui C. și E., născut la data de 04.03.1970 în localitatea Samarinești, județul Gorj, domiciliat în ., CNP_, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, șofer, studii școala profesională, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită la data de 27.09.2010.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit.b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendata condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 359 alin. 1 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal, a fost suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. din Codul civil de la 1864, art. 49 – 54 din Legea nr. 136/1995, art. 24 alin. 2 lit. b și art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile M. S. - M., M. A. - P. și M. L. - P., prin reprezentanți legali M. M. și M. S. si a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA, la plata sumelor de: - 200.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. S. - M.; - 200.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. A. - P.; - 200.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. L. - P..
A fost obligat inculpatul la 150 lei lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 27.09.2010 și până la majorat, în favoarea părții civile M. S. - M..
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA, la plata sumei de 3.000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acestea.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr. 1573/P/2010 din 25.04..2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia a fost trimis in judecata inculpatul V. C., pentru savirsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin.2 Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca, la data de 27.09.2010, in jurul orei 19,00, inculpatul conducea autovehiculul marca R. cu nr de inmatriculare_, proprietatea numitului F. I., directia F. - Strehaia, viteza aprox 60 km/h, carosabil cu învelis asfaltic uscat, fără declivităti. Pe sectorul de drum respectiv, circulatia se desfăsura in ambele sensuri si inculpatul era încadrat în coloana de autovehicule, iar in cabina autoutilitatii se afla pasagerul Anrohi F. A.. Functionând luminile de întilnire, inculpatul a observat pe partea dreapta, din fata, dincolo de marcajul discontinuu, la o distanta de aprox. 15 - 20 m, un grup de pietoni - o femeie, un copil si un biciclist, purtând bicicleta de ghidon si care se deplasau in aceeasi directie. Observând o persoana din grup, intrând pe partea carosabila, a virat usor stânga si a auzit un zgomot dreapta. A lăsat autovehiculul să piarda viteza, a oprit la circa 110 m de locul impactului si la coborâre a observat victima cazuta in santul de pe marginea drumului.
În urma producerii accidentului a survenit decesul victimei S. E.. Conform raportului medico-legal de necropsie „ moartea numitei S. E.” a fost violenta. Din raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 48 – 54 din dosarul de urmărire penală), se reține că accidentul s-a produs urmare a neatenției în conducere a inculpatului care în momentul accidentului avea alte preocupări decât acelea de a fi atent la modul cum se deplasează autovehiculul, încălcând astfel prevederile art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 art. 100 din același regulament, întrucât nu s-a deplasat cu autoturismul pe partea carosabilă a drumului public, intrând cu acesta pe acostament unde a accidentat un pieton.
Din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit la 15 martie 2012 și aflat la filele 57 – 58 din dosarul nr. 1573/P/2010, se mai reține că victima Ș. E. se deplasa pe acostamentul durmului public și în acest caz pentru ea nu se pune problema că nu a respectat prevederile OUG nr. 195/2002.
In cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei.
Inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul a declarat ca recunoaste in totalitate savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei si a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
F. de solicitarea inculpatului, constand indeplinita conditia referitoare la momentul pana la care poate interveni recunoasterea faptelor retinute in actul de sesizare, instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art. 320 indice 1 Cod procedura penala.
Prima instanta a retinut ca, în drept, fapta inculpatului de a produce un accident de circulatie din care a rezultat decesul victimei, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale prevazute in Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce priveste elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 178 alin. 2 Cod penal, instanta de fond a apreciat ca acesta a constat în actiunea inculpatului care, nerespectand dispozitiile legale prevazute in Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, a condus autovehiculul marca R. cu nr de inmatriculare_, directia F.- Strehaia. Pe partea dreapta, din fata, dincolo de marcajul discontinuu, la o distanta de aprox. 15 -20 m, circula un grup de pietoni - o femeie, un copil si un biciclist, purtând bicicleta de ghidon si care se deplasau in aceeasi directie. Victima a fost lovita cu partea dreapta a autoutilitarei, respectiv coltul dreapta al barei de protectie far, fata dreapta, aripa dreapta, in partea din spate a corpului, după care a fost aruncata in santul de colectare a apelor pluviale.
Din concluziile raportului de expertiză judiciara s-a stabilit ca inculpatul nu a fost atent la modul de deplasare al autovehicului pe care îl conducea, având probabil alte preocupari in timpul conducerii.
Urmarea imediata, ca element al laturii obiective, a constat in moartea unei persoane. Raportul de cauzalitate între actiunea inculpatului si urmarea imediata a fost unul direct si rezulta din savarsirea faptei.
Cu privire la pozitia subiectiva a inculpatului, instanta de fond a retinut ca acesta a incalcat prevederile art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, nu a prevazut rezultatul conduitei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada, in conditiile in care avea obligatia de a proceda cu toata atentia si diligenta pentru a prevedea acest rezultat, forma de vinovatie retinuta in sarcina sa fiind culpa simpla (fara prevedere).
La individualizarea judiciara a pedepsei au fost avute in vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal si anume: regulile generale de individualizare a sanctiunilor penale, limitele de pedeapsa stabilite legea penala speciala (de la 2 la 7 ani închisoare), gradul de pericol social concret al faptei savârsite, circumstantele personale ale inculpatului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. În ceea ce-l priveste pe inculpat, instanta de fond a retinut ca acesta nu a mai fost condamnat anterior pentru comiterea vreunei fapte penale. Ulterior savârsirii infractiunii, atât în cursul urmaririi penale, cât si în cursul judecatii, inculpatul a avut un comportament sincer, recunoscând fapta si aratand ca o regreta.
Retinând incidenta art. 320 indice 1 alin. 7 Cod Procedura Penala (potrivit caruia inculpatul, in cazul in care instanta admite cererea privind solutionarea cauzei prin procedura speciala a recunoasterii vinovatiei, beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii), instanta de fond a coborat pedeapsa sub minimul special prevazut de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Deși incidența dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală nu exclude reținerea unor circumstanțe atenuante, instanța de fond a apreciat că în speță nu se impune reținerea unor astfel de circumstanțe, nici legale, nici judiciare, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului apare mai degrabă ca o reacție a celui pus în fața unor probe evidente, de necontestat, fiind o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală iar existența uneia dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 Cod penal, nu obligă instanța să o considere drept circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
În plus, infracțiunea săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, ceea ce rezultă de altfel și din limitele mari de pedeapsă cu care legiuitorul a înțeles să o sancționeze, din faptul că infracțiunea de ucidere din culpă este pedepsită numai cu închisoarea, fiind o infracțiune contra persoanei și prin sancționarea căreia se urmărește ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață.
F. de aceste considerente, prima instanta a apreciat ca o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare este suficienta si de natura a-l reeduca pe inculpat si a-l determina ca pe viitor sa se conformeze dispozitiilor legale.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal, instanta de fond a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
Apreciind ca scopul educativ si preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins si fara executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încalcare a legii penale si prezentând sanse sporite de reintegrare în societate si constatând ca sunt îndeplinite si celelalte conditii impuse de art. 81 Cod penal (pedeapsa aplicata în prezenta cauza este închisoarea mai mica de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), prima instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durata de 3 si 6 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal.
Pe cale de consecinta, în conformitate cu dispozitiile art. 71 alin. 5 Cod penal instanta a fost suspendata si executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedura penala prima instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, potrivit cu care care savârsirea unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate si executarea în întregime, în regim de detentie, a pedepsei aplicate în cauza, la care se va adauga pedeapsa pentru noua infractiune.
Sub aspectul laturii civila s-a retinut că, în termen legal, părțile vătămate M. S. M., M. A. P., M. L. P., prin reprezentantii legali - tutori si aparator ales, s-au constituit părti civile, astfel: câte 800.000 lei pentru fiecare parte civilă, reprezentând prejudiciu moral și suma de 150 lei lunar de la data producerii evenimentului și până la împlinirea majoratului, cu titlu de prestații periodice pentru M. S. M., reprezentând întreținere de care a fost privată ca urmare a uciderii din culpă a mamei sale.
Inculpatul a recunoscut pretențiile civile și a fost de acord să le achite alături de asigurătorul de răspundere civila auto.
Potrivit art. 998 din cod civil de la 1864, ``Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara`` iar conform art. 999 din Cod civil de la 1864, ``Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa``.
Textele de lege sus-mentionate instituie principiile raspunderii civile delictuale, pentru angajarea careia se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Referitor la ultimele trei condiții, din expunerea anterioară a rezultat săvârșirea de către inculpat a faptei ilicite, s-a constatat existența raportului de cauzalitate și s-a dovedit vinovăția inculpatului.
La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat, marca Autocamion R._ F, număr de înmatriculare_, era asigurat la societatea A. – Ț. A. SA, având încheiată polița de asigurare obligatorie RCA valabilă ./07/R7/YD nr._ din 12.03.2010 (fila 76 din dosarul de urmărire penală).
Citarea în cauză a acestei societăți s-a făcut în calitate de asigurător de răspundere civilă, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 1/28.03.2005 pronunțată de ICCJ în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 1 si 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările ulterioare, răspunderea angajându-se în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Potrivit acestei decizii, obligația societății de asigurare derivă din contract, astfel că asigurătorul nu poate avea calitate de parte responsabilă civilmente a cărei definiție se regăsește în dispozițiile art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, conform căruia „persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente.”
Deși coexistă răspunderea civilă delictuală și răspunderea contractuală întemeiată pe contractul de asigurare, nu există o solidaritate între inculpat și asigurator, fiind angajată răspunderea contractuală a asigurătorului ce are ca premisă săvârșirea unei fapte ilicite de către asigurat.
Cunoscut este faptul că solidaritatea psivă nu se prezumă, fiind necesar să fie stabilită prin convenția părților ori legea să o prevadă expres, niciuna dintre situații nefiind incidentă în speță. În plus, împrejurarea că nu se aplică regulile referitoare la solidaritate, rezultă și din faptul că, în vreme ce persoana responsabilă civilmente are acțiune în regres împotriva inculpatului pentru suma plătită, asigurătorul nu poate exercita o astfel de acțiune decât în cazurile de excepție prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995.
Față de dispozițiile Legii 136/1995, la data accidentului, inculpatul era asigurat în limita unui anumit plafon pentru toate pagubele (distrugeri de bunuri, vătămare corporală sau deces) care se produc prin accidente de autovehicule.
Având în vedere existența valabilă a contractului de asigurare, în masura în care se produce riscul asigurat – constând în pagube produse terților prin accidente rutiere, asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri. Așadar, pe latura civilă, inculpatul (persoana asigurată) este acoperit în limita plafonului stabilit de lege, el nemaiputând fi obligat în limita acelei sume să plătească despăgubiri – producându-și efectele contractul de asigurare, caz în care în limita acelui plafon, față de terțele persoane păgubite, va răspunde numai asigurătorul. Inculpatul urmează să răspundă doar pentru sumele ce depășesc plafonul prevăzut de lege.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 (în vigoare atât la data accidentului cât si în prezent), „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare.”
Art. 50 prevede că „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.”
Potrivit art. 54 din Legea 136/1995, „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
Conform art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, „(2) Limitele de despagubire stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sunt: b) pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse in anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca N. a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2011, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca N. a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2012, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca N. a Romaniei.”
Instanta de fond a apreciat ca elementele din speță evidențiază producerea unui imens prejudiciu moral părților civile.
Astfel, părțile civile sunt fiicele minore, în vârstă de 14 ani, respectiv 6 ani la data decesului mamei lor, victima Ș. E. și, fără îndoială, relațiile dintre ele și mamă erau apropiate în condițiile în care atât tatăl minorei M. S. – M., cât și tatăl gemenelor M. L. – P. și M. A. – P., nu mai sunt în viață, mama fiind pentru minore singurul sprijin moral și material.
Dispariția prematură, neașteptată și în condiții tragice a victimei aflată la o vârstă tânără, de doar 35 de ani, a condus fără îndoială la prejudicierea morală gravă a minorelor, ceea ce rezultă din însuși rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a mai avut in vedere relațiile de afecțiune care există și se consolidează în relația mamă – fiice, faptul că acea persoană nu va mai fi văzută niciodată de cei dragi, astfel că nu se poate concluziona decât în sensul că moartea victimei a creat părților civile o inevitabilă și mare suferință, prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin echivalent.
Totodată, s-a apreciat ca sumele pretinse de cele trei părți civile cu titlu de daune morale (câte 800.000 lei de fiecare), apar exagerate și nerezonabile, sumele de bani trebuind să aibă efecte compensatorii, fără a constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța de fond a avut in vedere obținerea pentru părțile civile a unei satisfacții de ordin moral, fiind în același timp conștientă că, indiferent de valoarea despăgubirilor, părțile civile nu își vor recăpăta valoarea afectivă pierdută.
Instanta de fond a apreciat că suma de 200.000 lei pentru fiecare parte civilă este rezonabilă față de pierderea suferită, avand in vedere si gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului, acesta fiind singurul vinovat de producerea rezultatului prejudiciabil.
În ceea ce priveste cererea părții civile M. S. - M. constând în plata unei prestatii periodice, instanta de fond a retinut ca asigurătorul nu poate fi obligat la acoperirea acestui prejudiciu stabilit în sarcina asiguraților săi.
În acest sens, potrivit art. 49 pct. 2 din același ordin, „La stabilirea despăgubirilor în cazul … decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzatede producerea accidentului
d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
P. urmare, despăgubirile solicitate cu titlu de prestație periodică nu se circumscriu noțiunii de „risc asigurat” în accepțiunea legii speciale aplicabile și prin urmare nu pot fi de natură a duce la angajarea răspunderii asigurătorului potrivit legii civile, astfel că la plata acestora se impune a fi obligat numai inculpatul.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatul V. C., asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA si de părțile civile M. S. - M., M. A. - P. și M. L. - P., prin reprezentanți legali M. M. și M. S..
In motivarea recursurilor formulate de partile civile s-a aratat faptul ca daunele morale acordate acestora de catre instanta de fond nu sunt in concordanta cu pierderea incomensurabila suferita de acestea si cu importanta prejudiciului moral cauzat lor prin fapta inculpatului.
S-a aratat ca relatiile dintre cele trei parti civile minore si mama lor decedata in urma accidentului de circulatie provocat de inculpat erau foarte apropiate in conditiile in care mama era singurul lor sprijin moral si material, minorele neavand tata.
S-a mai aratat ca in mod nelegal instanta de fond a inlaturat raspunderea asiguratorului pentru plata prestatiilor periodice datorate partilor civile minore.
In acest sens s-a invocat faptul ca, potrivit art 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudiciile produse prin accidente acopera raspunderea civila delictuaal a proprietarului sau utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti prin intermediul vehiculului.
De asemenea potrivit legii 304/2007, drepturile persoanei pagubite prin accidente … se exercita impotriva asiguratului de raspundere civila in limitele obligatiilor acestuia.
In motivarea recursului formulat de asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA s-a aratat faptul ca despagubirile morale acordate de instanta de fond partilor civile minore sunt exagerate, acestea trebuind circumscrise bunului simt si omeniei nu capacitatii de plata a unei societati comerciale.
S-a mai aratat ca daunele morale trebuie sa aiba efecte compensatorii si nu trebuie sa reprezinte amenzi excesive si nici venituri nejustificate pentru partile civile.
In continuare s-a mai invocat faptul ca prejudiciul moral ca si cel material trebuie dovedit pentru a fi supus repararii, instanta avand obligatia sa aprecieze in raport de gravitatea si importanta prejudiciului.
S-a mai aratat in motivarea recursului formulat de asigurator faptul ca in mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de partea civila in suma de 3000 lei, conform art 27 pct 6 si 7 din normele puse in aplicare de Ordinul CSA nr. 5/2010, aceste cheltuieli ar trebui suportate de inculpat.
In motivarea recursului formulat de inculpat s-a aratat ca, in mod gresit instanta de fond nu a retinut in favaorea sa circumstantele atenuante prev de art 74 lit a si c c.p., privind conduita buna avuta inainte de savarsirea infractiunii constand in lipsa antecedentelor penale si recunosterea faptei.
S-a mai aratat faptul ca prestatia periodica de 1500 lei stabilitata de instanta de fond in sarcina inculpatului si in favoarea partii civile minore M. Simomna M. este prea mare in raport cu faptul ca inculpatul este somer fiind si singurul intretinator al sotiei si fiului sau minor care nu au venituri.
Examinând hotararea atacata prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate in faza de urmarire penala si insusite de inculpat in conditiile prev. de art 320 ind 1 c.p.p., situatie de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârii atacate.
Vinovatia inculpatului a fost pe deplin dovedită de: declaratii invinuit/inculpat, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză tehnică judiciară (filele 48 – 54 din dosarul de urmărire penală), supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară ( filele 57 – 58 din dosarul de urmărire penală nr. 1573/P/2010).
Instanta de fond a facut o corecta incadrare juridica faptei reținute în sarcina inculpatului, aceastea întrunind elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei aplicata de prima instanta.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările concrete în care a fost comisa fapta, urmarea acesteia ( uciderea unei persoane, mama a trei copii minori ), de dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținuta, precum și de persoana inculpatului care are vârsta de 42 de ani, este casatorit, are un copil minor in intretinere, nu este cunoscut cu antecedente penale si a recunoscut si regretat comiterea faptei.
Curtea nu poate retine critica formulata de inculpat cu privire la gresita neretinere de catre instanta de fond a circumstantelor atenuante prev de art 74 lit c c.p., avand in vedere faptul ca, recunoașterea faptei de catre inculpat constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
In plus, in prezenta cauza, atitudinea sincera a inculpatului care a recunoscut savarsirea faptei a fost valorificata din punct de vedere prin aplicarea disp. art 320/1 c.p.p.
Or, in cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Neintemeiata este si critica inculpatului in sensul neretinerii lipsei antecedentelor penale ca si circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a cod penal, avand in vedere faptul ca, lipsa antecedentelor penale constitue o situatie de normalitate. In plus, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu obligă instanța de judecată să o considere drept circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Asta pentru ca, reținerea împrejurării arătate mai sus drept circumstanță atenuantă a fost lăsată la aprecierea instanței care trebuie sa tina seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Or, Curtea constata ca infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, ceea ce rezultă de altfel și din limitele mari de pedeapsă cu care legiuitorul a înțeles să o sancționeze, din faptul că infracțiunea de ucidere din culpă este pedepsită numai cu închisoarea, fiind o infracțiune contra vietii persoanei, prin sancționarea căreia se urmărește ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață. Urmarea imediata a faptei inculpatului, uciderea unei persoane, mama a trei copii minori, pledeaza si ea in sensul neretinerii lipsei antecedentelor penale ale inculpatului ca si circumstanta atenuanta in favoarea acestuia.
Avand in vedere aceste considerente, critica formulată de inculpat este neîntemeiată, retinerea circumstantelor atenuante cu consecinta aplicarii unei pedepse într-un cuantum mai mic nefiind justificată.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea conditionata a executarii conform disp. art. 81 c.p., este proporțională cu gravitatea ridicată a faptei inculpatului și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate, este de natura a-l reeduca pe inculpat si de a-l determina ca pe viitor sa se conformeze dispozitiilor legale, corespunzand scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă, Curtea constata ca sunt intemeiate criticile formulate de recurentele parti civile M. S. - M., M. A. - P. și M. L. – P..
În ce privește daunele morale acordate de instanta de fond, Curtea constată că suma acordată fiecareia din cele trei parti civile minore, cate_ lei, nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de acestea, date fiind suferințele psihice puternice cauzate partilor civile minore de uciderea mamei lor, persoana cu care acestea aveau, fara posibilitate de tagada, o legatura afectiva determinanta.
Prejudiciul moral suferit de partile civile minore prin pierderea mamei acestora trebuie evaluat si din perspectiva faptului ca aceasta reprezenta singurul lor sprijin moral si material in conditiile in care tatii acestora incetasera la randul lor din viata.
P. urmare, Curtea apreciază că se impune majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale fiecareia dintre partile civile minore de la_ lei la_ lei, recursul urmând a fi admis sub acest aspect.
Curtea retine ca intemeiata si critica formulata de partile civile privind nelegala inlaturare a raspunderii inculpatului privind plata daunelor morale datorate partilor civile si nelegala inlaturare a raspunderii asiguratorului pentru plata prestatiilor periodice datorate partilor civile minore.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile în România, în cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienti fortati.
Textul de lege care permite valorificarea directa a dreptului victimei la despagubire împotriva asiguratorului de raspundere civila este aplicabil în materie procesual civila, o astfel de calitate fiind straina procesului penal, în care autorul infractiunii nu poate avea decât calitatea de învinuit sau inculpat, dupa caz.
Odata cu punerea în miscare a actiunii penale si, mai apoi, odata cu trimiterea sa în judecata, persoana raspunzatoare de producerea accidentului este parte în procesul penal si nu poate avea decât calitatea de inculpat, conform art. 23 din Codul de procedura penala.
În aceste împrejurari, având în vedere faptul ca actiunea civila este alaturata actiunii penale în procesul penal, conform art. 14 alin. 2 Cod de procedura penala, angajarea raspunderii inculpatului este primordiala si conditioneaza angajarea raspunderii complementare a asiguratorului, actiunea civila în procesul penal având ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, conform art. 14 alin. 1 si art. 15 alin. 1 din Cod.
Ca atare, coexistenta unei raspunderi complementare si indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, asa cum este raspunderea asiguratorului, nu exclude angajarea raspunderii civile a inculpatului, aceasta din urma constituind forma de raspundere principala, de natura delictuala, întemeiata pe dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod civil, potrivit carora "Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Concluzia potrivit careia articolul 54 din Legea nr. 136/1995 este aplicabil doar în cazul actiunii civile exercitata la instanta civila s-a aratat ca este sustinuta fara echivoc si prin faptul ca textul de lege, în partea sa introductiva, face trimitere la stabilirea si efectuarea despagubirii conform art. 43 (în prezent abrogat) si art. 49 din lege, acest din urma text stipulând în mod expres ca "...asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si tramvaie, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil".
In cadrul unui proces penal, nu este posibila angajarea raspunderii asiguratorului, fara a fi analizate si constatate, în prealabil, conditiile raspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, acest fapt presupunând angajarea concomitenta a celor doua forme de raspundere
În consecinta, angajarea raspunderii asiguratorului, pe tarâm contractual, nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere civila a inculpatului, acestuia revenindu-i obligatia principala de reparare integrala a prejudiciului, în conditiile în care asiguratorul raspunde doar în limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurarilor.
Potrivit art 49 din legea nr. 136/1995, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil iar potrivit art 55 din acelasi act normative, despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, în masura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.
Potrivit deciziei nr.1 din 28 martie 2005 cu privire la aplicarea dispozițiilor art.54 al.4 și art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, societățile de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 Cod civil, a celui care, prin fapta sa a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995".
În raport de aceste considerentele, criticile exprimate în recursul partilor civile se vor retine ca întemeiate, sens în care inculpatului va fi obligat la plata despagubirilor civile, reprezentand atat daune morale cat si prestatia periodica, alaturi de asigurator.
In privinta prestatiei periodice, Curtea constata pe de o parte ca instanta de fond a omis sa dispuna obligarea inculpatului alaturi de asigurator la o prestatie periodica fata de partile civile minore M. A. – P. si M. L. – P. iar pe de alta parte ca prestatia periodica acordata in favoarea partii civile M. S. – M., in cuantum de 150 lei este insuficienta.
Astfel, potrivit art 17 alin 1 si 4 c.p.p., acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, instanta fiind obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
In cauza, Curtea constata ca partea vatamata M. A. – P. are varsta de 14 ani iar partile vatamate M. A. – P. si M. L. – P. nu au implinit inca varsta de 7 ani.
In ce privește prestatia periodica la care va fi obligat inculpatului alaturi de asigurator in favoarea partilor civile minore, Curtea va avea în vedere faptul că aceasta se află la o vârstă la care pierderea mamei le afecteaza nu numai pe plan afectiv, dar și pe plan material, având nevoie de sprijin. Prestatia periodica stabilita de instanta de fond in favoarea partii civile M. S. – M., in cuantum de 150 lei este vadit neîndestulătoare, având în vedere că mama acesteia, deși nu avea un venit stabil, obtinea venituri din munca cu ziua si presta munca în gospodărie asigurand intretinere minorelor si intreg sprijinul material de care acestea aveau nevoie.
Or, in prezent, urmare a faptei inculpatului care a generat moartea mamei partilor vatamate M. A. – P., M. A. – P. si M. L. – P., acestea sunt lipsite de intretinerea mamei dar si de mijloacele financiare pe care aceasta le oferea minorelor pentru subzistenta.
In raport de aceste aspecte Curtea apreciaza ca se impune majorarea sumei acordate cu titlu de prestatia periodica in favoarea partii civile M. S. – M. de la 150 lei la 500 lei lunar, suma ce urmeaza a fi platita incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei.
Pentru identitate de ratiune se va stabili in sarcina inculpatului alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatia de a plati si in favoarea partilor civile M. A. – P. si M. L. – P. suma de cate 500 lei lunar pentru fiecare cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei.
Curtea apreciaza ca intemeiata si critica formulata de asiguratorul de raspundere civila privind omisiunea instantei de fond de a obliga pe inculpat la plata sumei de 3000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de către acestea in faza judecatii de prima instanta.
Potrivit art 193 alin 1 c.p.p. inculpatul este obligat să plătească părții vătămate în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea. Cum in prezenta cauza actiunea civila promovata de partile civile a fost admisa de instanta de fond, in baza art 193 alin 1 c.p.p., inculpatul ar fi trebuit obligat să plătească suma de 3.000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acestea.
Insa, potrivit art 50 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Avand in vedere dispozitiile legale mai sus mentionate, inculpatul V. C. va fi obligat la plata sumei de 3000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de către acestea in faza judecatii de prima instanta, alaturi insa de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA.
Pentru motivele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat, recursul inculpatului V. C., iar potrivit art.38515 pct.2 lit. d Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA si de părțile civile M. S. - M., M. A. - P. și M. L. - P., prin reprezentanți legali M. M. și M. S., va fi casata in parte, in latura civila, sentinta recurata si rejudecand, va fi obligat inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. S. – M., a sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. A. – P. si a sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. L. - P..
Va fi obligat inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. S. – M., a sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. A. – P. si a sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. L. - P..
Va fi obligat inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de 3000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de către acestea in faza judecatii de prima instanta.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNM NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA si de părțile civile M. S. - M., M. A. - P. și M. L. - P., prin reprezentanți legali M. M. și M. S. impotriva sentintei penale nr. 139 din 05 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ /2011.
Caseaza in parte, in latura civila, sentinta recurata si rejudecand,
Obliga inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. S. – M., a sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. A. – P. si a sumei de_ lei reprezentând daune morale către partea civilă M. L. - P..
Obliga inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. S. – M., a sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. A. – P. si a sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, incepand cu data de 27.09.2010 si pana la intervenirea unei cauze de incetare sau modificare a obligatiei, in favoarea partii civile M. L. - P..
Obliga inculpatul V. C. alaturi de asiguratorul de răspundere civilă auto A. – Ț. A. SA la plata sumei de 3000 lei, către părțile civile, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate de către acestea in faza judecatii de prima instanta.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. C..
Mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
Obliga recurentul inculpat V. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in faza de judecata a recursului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariu aparator din oficiu desemnat inculpatului in recurs se va avansa din fondurile M.J.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.01.2013.
G. C. A. M. V. C. M.
Grefier,
S. C.
Red.jud. GCA
j.f. N. V. Ș.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 99/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1393/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
