Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 962/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 962/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 962
Ședința publică de la 25 Aprilie 2012
PREȘEDINTE C. C.- judecător
M. M. Ș.- judecător
L. B.- judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul U. R. S., împotriva deciziei penale nr. 148 din data de 23 mai 2011 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul inculpat U. R. S. pentru care se prezintă avocat S. N., apărător desemnat din oficiu, lipsind și părțile vătămate B. M. C., B. Ș. și P. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, expune pe larg motivele scrise de recurs, criticând soluția atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 1 Cp. Precizează că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că fapta de amenințare comisă asupra agentului de poliție nu a fost de natură să alarmeze, în condițiile în care aceasta a avut loc la sediul poliției, în legătură cu atribuțiile de serviciu ale victimei și în prezența colegilor acesteia, inculpatul, prin comportamentul său, creând convingerea părții vătămate că amenințarea poate fi realizată. Prin urmare, fapta săvârșită a fost aptă să inspire celui amenințat o temere gravă și temeinică, aducând o atingere serioasă libertății psihice a persoanei. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de ultraj.
Avocat S. N. pentru recurentul inculpat U. R. S., având cuvântul, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului, dându-se totodată eficiență prevederilor art. 81 Cp. Solicită ca în urma reanalizării probelor administrate instanța de control judiciar să redozeze pedeapsa rezultantă, ca efect al reducerii pedepselor aplicate într-un cuantum orientat spre minimul general, inculpatul având o atitudine sinceră și nefiind cunoscut cu antecedente penale. De asemenea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și printr-o pedeapsă neprivativă de libertate, solicitând aplicarea art. 81 Cp.
Solicită, de asemenea, respingerea recursului procurorului ca nefondat, întrucât pretinsele amenințări adresate lucrătorului de poliție nu se circumscriu cerințelor impuse de art. 193 Cp., neexistând premisele că partea vătămată ar fi fost supusă unei temeri, din moment ce aceasta s-a aflat în sediul poliției, în prezența colegilor. În stabilirea existenței infracțiunii, apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că partea vătămată ar fi putut lua măsuri de coerciție împotriva inculpatului și că, în mod concomitent, aceasta s-ar fi putut constitui parte civilă, însă lipsa oricăror demersuri în acest sens denotă că amenințarea săvârșită asupra acesteia nu a fost una temeinică și serioasă, partea vătămată neînțelegând a se prezenta nici la termenele de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat precizând că redozarea pedepselor aplicate, ca și schimbarea modalității de executare, nu se impune, în raport de pericolul social al faptelor și conduita procesuală a autorului. Având cuvântul în replică cu privire la motivele Ministerului Public, adaugă și faptul că pentru existența infracțiunii prev. de art. 239 Cp. legea nu cere producerea unei temeri efective în persoana celui amenințat, fiind suficient ca fapta să fi fost aptă, prin natura sa, să producă o stare de teamă persoanei vătămate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.2262/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art.321 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul U. R. S., fiul lui T. și A., născut la data de 17.08.1977 în Slobozia, județul Ialomița, domiciliat în București, ., sector 2, cetățenie română, studii 7 clase, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, C.N.P._, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.321 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.239 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În temeiul 71 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 08.05.2009 la data de 22.07.2009.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile B. Ș. și B. M. C..
S-a luat act că partea vătămată P. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1193/P/2007 din data de 18.12.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul U. S. R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.321 Cod penal (două fapte), art.239 alin.1 Cod penal, art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut că inculpatul locuiește în București și are o relație de prietenie cu martora minoră B. Marțiană G., în vârstă de 16 ani, elevă în clasa a IX-a a Liceului M. E. din Slobozia. La sfârșit de săptămână, minora mergea la locuința inculpatului, în București unde stătea cu acesta.
În data de 01.06.2007, primind un apel telefon de la minoră, inculpatul s-a deplasat cu un taxi, din București, în Municipiul Slobozia. A trecut pe la Liceul M. E. și a invitat două colege ale prietenei sale, martorele D. A. I. și F. C. L., să îl însoțească la Stația nr.4 PECO Slobozia, unde se afla minora. Aceasta din urmă fusese luată de la școală de către părinții săi, care presimțeau că, fiind week-end, fiica lor va pleca iarăși la inculpat, la București.
Aici, în stație, (Restaurantul „Poftă bună") lucrează partea vătămată B. C. M., mama minorei.
În jurul orelor 13, minora reușește să profite de neatenția mamei ei, deschide ușa localului și urcă în autoturismul, în care o aștepta inculpatul și șoferul (în taxi).
Partea vătămată sesizează, iese afară și, văzând-o pe fiică urcându-se în taxiul care deja se pusese în mișcare, o prinde cu o mână de tricou și de părul de pe cap cu alta, fiind târâtă, în stație, circa 6-7 metri, după care, producându-se alertă printre salariații stației și clienți, șoferul taxiului este oprit de către un client.
Partea vătămată B. M. C. a depus inițial plângere penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, însă ulterior și-a retras-o.
În stație s-a produs scandal public, liniștea fiind tulburată în rândul salariaților și clienților. O persoană de cetățenie franceză, neidentificată, a luat cheile taximetristului și le-a aruncat salariaților stației, pentru a împiedica plecarea. Aceștia la rândul lor au anunțat organele de poliție.
Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a devenit violent, înjurând și exercitând acte de violență împotriva și a angajaților firmei de pază care încercau să-l calmeze.
După altercație, toți participanții au fost conduși la sediul Poliției Municipiului Slobozia, inculpatul continuând să aibă aceeași atitudine recalcitrantă, vrând să-l lovească, dar reușind numai să-l scuipe, pe B. Ș., tatăl minorei.
Intervenind pentru a restabili liniștea și ordinea în sediul (holul) organului de poliție, agentul de poliție P. C., a fost amenințat de către inculpat că îl va „băga în cârje”.
La data de 12.07.2007, în jurul orelor 18,35, inculpatul U. R. S. a condus autoturismul marca „FORD ESCORT” cu numărul de înmatriculare NV-NB-81 pe DN 2A din direcția Slobozia - București, fără a poseda permis de conducere auto.
Întrucât emana vapori de alcool, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, rezultatul fiind de 0,99 mg/l. Ulterior a fost condus la Spitalul Slobozia pentru recoltarea de probe biologice. Conform buletinului de analiză nr.273 din data de 13.07.2007, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,10 gr.%0 la ora 1920 și de 2,00 gr.%0 la ora 2020.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părțile civile B. C. M. și B. Ș., precum și martorii din rechizitoriu G. G. și B. Marțiană, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
A fost audiat și martorul B. P. la propunerea părților civile pe starea de fapt, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța a dispus citarea inculpatului U. R. S. cu mandat de aducere, cu proces-verbal de căutare de către Secția 9 Poliție - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, acesta prezentându-se în instanță la termenul de judecată din 31.03.2008.
Prin încheierea din data de 30.06.2008 pronunțată de către Judecătoria Slobozia s-a dispus trimiterea cauzei penale spre competență soluționare, Judecătoriei C., desemnată prin strămutare, conform încheierii nr.1058/03.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.07.2008 sub numărul_ .
Deși s-a dispus citarea părților vătămate B. M. C., B. Ș. și P. C., acestea nu s-au prezentat la nici un termen de judecată în vederea audierii.
Inculpatul U. R. S. a fost legal citat, însă acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, astfel că instanța a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere, cu întocmirea unui proces-verbal de căutare și, ulterior, citarea acestuia prin publicitate la sediul Consiliului Local Slobozia, Primăria Sectorului 2 București, și la ultimul domiciliu cunoscut din București . sect. 2.
Prin sentința penală nr.855/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria C. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, sub aspectul fiecărei infracțiuni reținute în sarcină, iar în baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către părțile civile B. M. C. și B. Ș..
S-a luat act că partea vătămată P. C. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul U. R. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât, pe tot parcursul cercetării judecătorești, după strămutarea cauzei la Judecătoria C., nu a fost citat la adresa indicată, astfel încât n-a avut cunoștință de acest dosar, fiind în imposibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
Prin decizia penală nr.213/08.07.2009 a Tribunalului D. s-a admis apelul declarat de inculpatul U. R. S. împotriva sentinței penale nr.855/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, dispunându-se punerea în libertate a apelantului inculpat U. R. S. de sub puterea mandatului nr.914/27.04.2009 emis de Judecătoria C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.08.2009 sub numărul_ .
În faza de cercetare judecătorească, în temeiul art.323 Cod de procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpatului U. R. S., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 20.04.2010 instanța a încuviințat inculpatului proba cu doi martori, pe starea de fapt, respectiv, D. A. și F. C..
În temeiul art.327 Cod de procedură penală, instanța a procedat la audierea martorilor din rechizitoriu C. R. și D. N., precum și a martorei F. C., propusă de către inculpat, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În temeiul art.327 alin.3 Cod de procedură penală, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorei D. A. și a dispus citirea declarației dată în cursul urmăririi penale.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, deși inculpatul a negat în mod constant comiterea faptelor reținute în sarcina sa, acestea sunt probate prin declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale întocmite de organele de poliție și actele medico-legale.
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat că ar fi produs scandal și că ar fi amenințat sau agresat pe cineva cu ocazia incidentului din data de 01.06.2007. A arătat că tot incidentul a fost creat de către B. C. M., care țipa și îl acuza că vrea să-i răpească fata.
Inculpatul nu a recunoscut nici incidentul din interiorul secției de poliție, a arătat că nu l-a amenințat pe agentul de poliție P. C., că a avut o discuție contradictorie cu tatăl minorei B. Marțiană G., însă nu a produs scandal.
În legătură cu celelalte două infracțiuni, de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul a arătat că a fost nevoit să fugă cu autoturismul, întrucât fostul prieten al lui B. Marțiană venise cu alte persoane să exercite asupra sa acte de violență.
Martorii prezenți la scandalul din data de 01.06.2007, C. M., D. N., D. A. și F. C., au confirmat că inculpatul a avut o atitudine agresivă, că a adresat injurii, cuvinte jignitoare, și că a tulburat ordinea și liniștea publică în zona stației de benzină din Slobozia.
Martorii G. G. și C. R. au confirmat susținerile părții vătămate P. C., agent de poliție, în sensul că aceasta a fost amenințată cu acte de violență de către inculpat.
De asemenea, potrivit adresei nr.78/106.753 din data de 17.07.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Ialomița, inculpatul U. R. S. nu figurează cu permis de conducere.
Actele medicale și medico-legale depuse la dosar atestă din punct de vedere științific îmbibația alcoolică peste limita legală a inculpatului, la scurt timp după surprinderea sa în trafic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U. R. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește reținerea infracțiunii prevăzute de art.239 alin.1 Cod penal, cât și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că se face vinovat de săvârșirea acestora, singurele probe ce susțin acuzarea fiind cele trei rapoarte întocmite de organele de poliție, care nu se coroborează cu nicio altă probă.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că, față de infracțiunea de ultraj la adresa lucrătorului de poliție, nu există probe, martorii audiați în cauză nefiind întrebați dacă inculpatul a amenințat în vreun fel organul de poliție..
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal, s-a susținut că, potrivit probelor administrate, minora s-a deplasat de bună voie în mașina inculpatului, astfel că mama acesteia, dorind să-i împiedice plecarea, a provocat scandal și s-a agățat de mașină, în acel loc aflându-se și un martor francez, care nu a fost audiat și nici nu a depus plângere penală.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, în sensul achitării inculpatului, în temeiul art.10 lit.b Cod de procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.321 Cod penal, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.239 Cod penal, s-a solicitat achitarea, în temeiul art.10 lit.d Cod de procedură penală.
În plus, s-a mai arătat că inculpatul a recunoscut că a condus fără permis și sub influența băuturilor alcoolice, astfel că pentru infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 s-a solicitat a se proceda redozarea pedepselor și la stabilirea unei pedepse egale cu perioada efectiv executată.
Prin decizia penală nr.148/23.05.2011 pronunțată de T. D. a fost admis apelul declarat de inculpatul U. R. S., împotriva sentinței penale nr.2262/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost desființată în parte sentința penală atacată, fiind descontopite pedepsele aplicate inculpatului U. R. S..
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul U. R. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.239 alin.1 Cod penal.
Au fost contopite pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru celelalte infracțiuni în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de ultraj, potrivit art.239 alin.1 Cod penal, constituie infracțiune „amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii”.
Așadar, în opinia acestei instanțe, pentru existența laturii obiective a infracțiunii de ultraj este necesar ca acțiunea de amenințare să fie de natură să alarmeze pe cel amenințat, în sensul de a fi serioasă și de a prezenta suficiente temeiuri că se va realiza.
În speță, instanța apreciază că amenințarea adresată de către inculpat agentului de poliție P. C. I. nu a fost de natură să alarmeze, condiție esențială pentru existența infracțiunii sub aspectul laturii obiective, atâta vreme cât amenințarea a avut loc în sediul poliției, în prezența mai multor lucrători de poliție, partea vătămată neavând convingerea că amenințarea poate fi realizată.
Pentru aceste motive, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală, tribunalul a dispus achitarea inculpatului U. R. S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.239 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs P. de pe lângă T. Dol, sub aspectul greșitei soluții de achitare, dispuse cu privire la infracțiunea prevăzută de art.239 Cod penal, precum și inculpatul, solicitând reducerea pedepselor aplicate și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, conform art.3856 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul Ministerului Public este fondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică a faptelor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice, au fost corect reținute și corespund unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.
Astfel, din probele administrate și anume declarațiile părții vătămate B. C. M., înregistrările video de la Stația Peco, declarațiile martorilor C. M., D. N., B. P., Z. M., M. S., M. I., D. A., B. Marițiana R. L., F. C., G. G. și C. R., cărora li se adaugă buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, rezultă că ziua de 01.06.2007 inculpatul U. R. S. s-a deplasat cu un taxi din București la Slobozia pentru a se întâlni cu minora B. Marțiana G. cu care avea o relație de prietenie, relație cu care părinții acesteia nu erau de acord.
În condițiile descrise mai sus, în momentul în care minora a urcat în autoturismul taxi, mama acesteia, partea vătămată B. C. M., a tras-o pe fiica sa de păr și tricou, pentru a-i împiedica plecarea cu inculpatul, fapt ce a determinat producerea unui scandal public la Stația Peco.
În împrejurările date, inculpatul a devenit foarte violent, aducând injurii și exercitând acte de violență împotriva angajaților firmei de pază, care încercau să-l calmeze, iar în momentul în care părțile implicate în scandal au fost conduse la sediul Poliției, inculpatul a continuat să aibă aceeași atitudine recalcitrantă și a amenințat pe agentul de poliție P. C. că ,,îl va băga în cârje”, atunci când acesta a încercat să restabilească ordinea și liniștea în sediul poliției.
Ulterior, la data de 12.07.2007, inculpatul a condus autoturismul marca Ford Escort cu numărul de înmatriculare NV-NB-81, din direcția Slobozia - București, fără a poseda permis de conducere auto și având o alcoolemie în sânge de 2,10 gr%0 și respectiv de 2,00 gr%0.
În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că faptele inculpatului U. R. S., care în ziua de 01.06.2007 a provocat scandal public, atât în stația PECO PETROM din Municipiul Slobozia, cât și în sediul Poliției, tulburând liniștea și ordinea publică, întrunesc elementele constitutive a două infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal.
Totodată, faptele inculpatului U. R. S. de a conduce la data de 12.07.2007 autoturismul marca FORD ESCORT, cu numărul de înmatriculare NV-NB-81 pe DN 2A, din direcția Slobozia - București, fără a poseda permis de conducere auto și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Contrar aprecierilor instanței de apel, fapta inculpatului, care în ziua de 01.06.2007 l-a amenințat cu acte de violență pe subinspectorul de poliție P. C., aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 Cod penal, producerea efectivă a stării de temere la adresa lucrătorului de poliție fiind lipsita de relevanță și neconstituind o condiție de existență a infracțiunii.
Pentru existența infracțiunii de ultraj, în modalitatea amenințării, este suficientă existența unei fapte de natura a alarma partea vătămată, așa cum prevede art.193 Cod penal, or, din acest punct de vedere, este esențial ca inculpatul să adreseze expresii de natură a produce o stare de temere, simpla împrejurare, ipotetică, de altfel, că partea vătămată nu a resimțit o astfel de temere, fiind lipsită de semnificație juridică penală.
Conduita inculpatului, care s-a dedat la un comportament contrar normelor de conviețuire socială, aducând atingere ordinii publice și bunelor moravuri, pe fondul stării de ebrietate, manifestându-se agresiv la adresa lucrătorului de poliție și părinților minorei, constituie dovada faptului că acesta ar fi putut pune în practică amenințările proferate, este fiind serioase și fiind susceptibile a se realiza în viitorul apropiat.
Cum aceste expresii au fost însoțite de cuvinte jignitoare, gesturi și manifestări apte a provoca o stare de neliniște și insecuritate, nu se poate susține că elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 Cod penal, nu ar fi întrunite, sens în care recursul urmează a fi admis, ca urmare a incidenței cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.16 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește criticile inculpatului, ele se dovedesc a fi neîntemeiate, de vreme ce recurentul a săvârșit fapte cu un pericol social ridicat, excelând și în comiterea de infracțiuni la regimul legislației rutiere, deși cunoștea că este cercetat într-un alt dosar penal.
De asemenea, și din punct de vedere procesual, inculpatul s-a situat pe o poziție nesinceră, negând implicarea în scandalul public și minimalizând consecințele faptelor sale.
În aceeași ordine de idei, deși tânăr, inculpatul a dovedit că prin comportamentul său manifestă dispreț la adresa unor importante valori protejate de legea penală, între care și cele ce impun respectul datorat autorității de stat, o astfel de atitudine fiind exprimată și pe parcursul procesul penal, prin lipsa constantă la termenele de judecată.
Așa cum au reținut ambele instanțe, din perspectiva individualizării pedepselor aplicate, au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social generic și concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, modalitatea de comitere a infracțiunilor, consecințele acestora și persoana inculpatului, care nu a recunoscut decât parțial săvârșirea faptelor.
În raport cu toate aceste criterii, prima instanță a stabilit pedepse cu închisoarea în limita minimă prevăzută de textul sancționator, astfel că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus ar fi inoportună în raport de prevederile art.52 Cod penal, din perspectiva scopului educativ și preventiv al pedepsei.
După cum bine a reținut și instanța de apel, o reducere a pedepselor în sensul solicitat, concomitent cu aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată a executării, ar fi posibilă numai în condițiile existenței unor împrejurări de natură a fi reținute ca circumstanțe atenuante, conform art.74 Cod penal, însă aceste elemente nu s-au regăsit în favoarea inculpatului.
Dimpotrivă, acesta nu a manifestat sinceritate și regret față de faptele săvârșite și nici nu a avut o bună comportare înainte de săvârșirea faptei, fiind condamnat în două rânduri la diferite pedepse cu amendă penală, pentru fapte comise cu violență.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva deciziei penale nr.148/23.05.2011 pronunțată de T. D. în dosarul penal nr._ .
Va casa decizia penală recurată, urmând a menține sentința penală nr.2262/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.38515 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge recursul declarat de recurentul inculpat U. R. S. împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.
În baza art. 193 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă T. D. vor fi lăsate în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat U. R. S. la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva deciziei penale nr.148/23.05.2011 pronunțată de T. D. în dosarul penal nr._ .
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr.2262/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge recursul declarat de recurentul inculpat U. R. S. împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul Parchetului de pe lângă T. D. rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat U. R. S. la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. M. Ș. L. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.C.C.
O.A. 08 Mai 2012
25 aprilie 2012
- Emis extras penal
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 997/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 978/2012.... → |
|---|
