Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 233/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 233
Ședința publică de la 05 martie 2014
PREȘEDINTE - A. M. S. - Judecător
Judecător M. C. G.
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea din data de 25 februarie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect apelurile declarate de chematul în garanție B. NAȚIONAL C. V. I. - prin B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, partea civilă D. F. și inculpatul V. D., împotriva sentinței penale nr. 194 din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Constată că, prin sentința penală nr. nr. 194 din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 indice 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. D., fiul lui D. și Florența, născut la data de 07.03.1984 în orașul Strehaia, jud. M., CNP –_, posesor al CI . nr._, de cetzățenie română, studii generale, necăsătorit, fără antecedente penale domiciliat în comuna Tâmna, .. M., la pedeapsa închisorii de 1 an, iar în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II si lit.b Cod penal ; în baza art. 81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 alin. 1 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei; în baza art. 71 alin. 5 Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. din Codul civil de la 1864, art. 49 – 54 din Legea nr. 136/1995, art. 24 alin. 2 lit. b și art. 49 pct. 1 și 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă D. F..
A fost obligat inculpatul V. D. alături de garantul B. Național C. V. din I. - Ufficio Centrale Italiano prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata sumelor de: -18.000 EURO reprezentând prestație periodică globală de la data accidentului la data pronunțării prezentei hotărârii și în continuare la câte 1000 EURO lunar până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății -50.000 Euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății -6000 lei despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul V. D. alături de garantul B. Național C. V. din I. - Ufficio Centrale Italiano prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească părții civile S. C. de Urgență B. A. București suma de_,70 lei cheltuieli cu spitalizarea părții civile D. F., sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective a debitului.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și S. C. Județean de Urgență C. nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul V. D. alături de garantul B. Național C. V. din I. - Ufficio Centrale Italiano prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, la 850 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului formulată de către partea civilă D. F..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.799/P/2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.2 și 4 indice 1 C.pen., constând în fapt în aceea că în seara de 05.05.2012, inculpatul, după consum de alcool a condus autoturismul proprietate personală marca Renault Laguna cu nr. BY988BN, categoria B, în jurul orei 00,30 pe drumul public DN 6, direcția Tâmna-Strehaia, însoțit de pasager dreapta D. F.. Acest autoturism este înmatriculat în I. făra a se cunoaște societatea de asigurare.La km 329+300m, inculpatul a pierdut controlul asupra volanului, a ieșit în afara părții carosabile și autoturismul s-a răsturnat într-un șanț.Urmarea accidentului, partea civilă D. F. este transportată în stare gravă la S. Dr.Tr.S., transferată la S. C. apoi cu elicopterul SMURD la S. de Urgență ,, Bagdan A.,, București.În urma accidentului rutier, D. F., conform raportului medico-legal nr.610/13.09.2012 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală M. a suferit leziuni traumatice grave care necesită 150-160 zile îngrijiri medicale, au pus în pericol viața victimei și au avut drept consecință infirmitatea permanentă a victimei .
În prezent D. F. are gradul de handicap Grav+. capacitate de muncă (certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4769/29.08.2013 emis de către Consiliul Județean Mehediți Direcția de asistență socială și protecție a Copilului) și urmează programul individual de recuperare, readaptare și integrare socială cu asistență și îngrijire la domiciliu pe durată permanentă( fila 163 a dosarului).
Inculpatul V. D. conduce autoturismul sub influența bauturilor alcoolice pentru că a fost supus recoltării probelor biologice la orele 03.00-04.05 și au rezultat valorile alcoolemiei 0,75-0,60 g/l alcool pur în sânge, corespunzător concentrației de 0,44 g alcool pur, în momentul depistării, imediat următor după producerea evenimentului rutier.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul în stare de ebrietate cu consecința producerii unui accident de circulație, victima-pasagerul situat în partea dreaptă față a autoturismului condus de către inculpat, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 150-160 zile de îngrijiri medicale și având drept urmare punerea în primejdie a vieții părții vătămate și infirmitate permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzute de art.184 al 2,4 alin,1 C.p., pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal și anume: regulile generale de individualizare a sancțiunilor penale, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială, gradul de pericol social concret al faptei savârșite în timpul nopții în curbă, cu vizibilitate redusă, circumstanțele personale ale inculpatului persoană care a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, are întemeiată o familie, fără a realiza venituri cu caracter de continuitate și împrejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca pedeapsa închisorii de un an, este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
Instanța a reținut că legiuitorul a elaborat măsuri de politică penală, bazate pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului și observarea comportării acestuia pe durata suspendării pedepsei. Una din aceste măsuri o reprezintă suspendarea condiționata a executarii pedepsei, instituție care nu urmăreste neapărat îndepărtarea condamnaților de mediul nociv al închisorilor, rolul său principal fiind acela de a realiza scopul pedepsei prin stimularea eforturilor de autoreeducare ale condamnatului.
Instanța de fond a apreciat că trebuie constatată, ca și condiție esențiala pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenintarea pedepsei la care a fost condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare. Continuând raționamentul, s-a reținut de prima nstanța că această condiție nu poate fi considerată îndeplinită anticipat pe baza prezumției că orice infractor este capabil de un asemenea efort, trebuind să se constate posibilitatea reală de îndreptare pe care ar fi prezenta-o faptuitorul, constatare ce trebuie să rezulte din anumite date obiective, care să reflecte această posibilitate.
P. urmare, s-a apreciat că pentru îndreptarea inculpatului, nu este necesară executarea efectiva a pedepsei, astfel că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului s-a reținut că poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul prezentând șanse sporite de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64``, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol ``condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotarârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)``. Deși art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din același act normativ, instanța de fond a constatat că, raportat la circumstanțele speței, interzicerea dreptului de a alege, cu atât mai mult cu cât a pronunțat o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, nu răspunde nici unuia dintre dezideratele enunțate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal și față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., nejustificăndu-se excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și a asigura reinserția socială a infractorului.
De asemenea, atâta timp cât săvârșirea infracțiunii nu are nici o legătură cu vreo profesie sau activitate desfășurată de inculpat, interzicerea dreptului prev.de 64 al.1 lit.c) Cp nu este cu nimic justificată.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., prima instanță a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
La data de 24.07.2013, S. C. de Urgență ,, B. A.,, București a depus cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de_,70 lei reprezentând cheltuieli privind pe D. F. care a fost internată în secția Chirurgie Generală+Neurochirurgie II- Reanimare în perioada 05-29.V.2012 și în secția Recuperare în perioada 29._ .2012, prima instanță reținând că există legatură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de parte, întrucât urmarea acțiunii inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice cu nerspectarea regulilor la regimul rutier, în stare de ebrietate, partea civilă a trebuit să acorde asistență medicală, administrarea de medicamente parții civile D. F. în vederea refacerii sănătății acestuia, cheltuieli pe care nu le-ar fi făcut dacă nu s-ar fi produs accidentul rutier.
Accidentarea părții civile D. F. a avut drept consecință producerea de suferințe fizice cuantificate prin acordarea de daune morale precum și producerea de daune materiale constând în cheltuielile cu tratamentul medicamentos, cu cheltuieli specifice infirmității permanente survenite în urma accidentarii sale grave ( paraplegie spastică, completă, cronică, vezică neurogenă, și anume-pamperși, șervețele, alimente adecvate stării de sănătate, pe care D. F. a trebuit să-l suporte din resurse proprii.
Instanța de fond a reținut contravaloarea prejudiciului material conform bonurilor fiscale depuse (filele 21-37) ca fiind de 6000 lei.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța de fond a constatat că acesta constă atât în suferința psihică dată de pierderea capacitătii sale de muncă în mod permanent la o vârstă la care fiecare persoană care termină studiile liceale dorește să se descurce singură în viată, să-si aleagă o profesie în funcție de așteptările pe care le-a avut din copilarie, potrivit înclinațiilor sau pasiunilor dezvoltate pe periada școlii, faptului că ceilalti tineri se pot realiza nu numai pe plan profesional, dar și familial, prin întemeierea unei familii. Partea civilă, în raport de infirmitatea permanentă suferită, nu mai este un om normal, are nevoie de un însoțitor permanet, folosește un scaun special de deplasare, în timp ce ceilați își întemeiază o familie, astfel ca intensitatea suferințelor morale este ridică. Atât după producerea accidentului rutier, cât și pe parcursul judecății (filele 61, 161) partea vatamată D. F., elevă în clasa a XI la data producerii accidentului rutier, se deplasează în fotoliu rulant, cu membre inferioare aparent inerte, mobilitate-sensibilitate-zero, sondă fixă tulburări sfinteriene majore, reflexepatelare miotice zero, atrofii musculoligamentare de coapsă și gambă în curs de instalare, senzație anală și vezică plină absente. Aceasă stare de sănătate precară a avut drept consecintă încadrarea părții civile D. F. în G. +. capacitate de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a stabilit în compensare suma de 50.000 EURO, cu titlu de daune morale.
Reținând din actele medicale menționate mai sus și declarațile mamei părții civile D. G. și a mătușii R. M., persoane care efectiv s-au ocupat de menținerea și au depunerea de eforturi financiare pentru ameliorarea stării de sănătate a părții civile D. F., că partea civilă a achiziționat până în prezent medicamente și că pe viitor trebuie achiziționate medicamente, lucruri de strictă necesitate adecvate stării de sănătate a părții civile, precum pamperși, alimente, că trebuie urmat un tratamentul de recuperare, instanța de fond a apreciat- in raport de starea actuală de sănătate a părții civile D. F. - că aceasta are nevoie de un confort material care să compenseze imposibilitatea de a obține venituri pentru a duce un trai decent.
Principiul general al răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de către victimă (lucrum cessan) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului, fără a se realiza o îmbogățire fără just temei a victimei.
Din aceste considerente, s-a apreciat că partea civilă este îndreptățită la o prestație periodică lunară în cuantum de 1000 EURO de la data accidentului la data pronunțării prezentei hotărârii și, în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
Autoturismului marca Renault Laguna cu nr. de înmatricukare BY988BN este înmatriculat legal în I. la data producerii accidentului, însă până în momentul de față, B. Național de C. V. din I. nu a identificat o societate de asigurare la care să fi fost asigurat pentru RCA/C. V. autoturismul în cauză. P. semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birorile semnatare printre care și B. Național C. V. din I., acord la care a aderat și B. Național C. V. din România începând cu data de 01.08.2007 (Decizia nr 2007/482/EC din 09.07.2007 garantează ca și fidejusori, plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidentele produse de către autovehiculele care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care nu sunt asigurate pentru RCA/C. V..
D. urmare, inculpatul V. D., alături de garantul B. Național C. V. din I. - Ufficio Centrale Italiano prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România s-a dispus a suporta daunele materiale, morale, prestația periodică, cheltuielile cu spitalizarea părții civile D. F. și cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cererea de instituire a sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului, formulată de către partea civilă D. F., a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată, întrucât măsurile asigurătorii se iau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii; ori, din adresele nr 6072/2013 emisă de către Primăria Timna și nr. MH_/2013 emisă de către DGRFP C.-Seviciul Fiscal Orașenesc Strehaia, a reieșit că inculpatul V. D. nu deține bunuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât chematul în garanție B. NAȚIONAL C. V. I. - prin B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (la data de 18.11.2013), partea civilă D. F. (la data de 06.12.2013) și inculpatul V. D. (la data de 09.12.2013).
P. Încheierea de ședință din data de 15 februarie 2014, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel.
Chematul în garanție B. Național C. V. I. - prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, reducerea prestației periodice acordate părții civile la valoarea venitului minim pe economie, conform dispozițiilor art. 1387, 1388 cod civil, întrucât, din probele administrate nu rezultă că partea civilă ar fi obținut o calificare profesională prin care să acceadă la venituri superioare venitului minim garantat; s-a arătat, de asemenea, că partea civilă beneficiază de o indemnizație specială plătită de sistemul național de asigurări sociale, în calitate de persoană cu handicap, inclusiv în ceea ce privește indemnizația unui însoțitor, astfel că asigurătorul din cauză nu poate fi obligat decât la plata diferenței din prejudiciul material dovedit.
Partea civilă D. F. a solicitat desființarea în parte a sentinței și majorarea prestației periodice acordate, raportat la urmările deosebite produse de accidentul rutier asupra sănătății părții civile, care este paraplegică, necesitând ajutor permanent, inclusiv pentru realizarea igienei personale și satisfacerea necesităților primare; s-a arătat că prestația periodică are rolul unei reparații necesare și proporționale, în scopul asigurării unei vieți apropiată de normalitate, ceea ce implică atât asistență permanentă din partea altei persoane, cât și necesitatea urmăririi nor cursuri profesionale adaptate la posibilitățile actuale de calificare a părții civile. S-a solicitat reformarea sentinței și privitor la majorarea daunelor morale acordate, arătându-se că partea civilă este o persoană tânără, pusă în imposibilitate de a întemeia o familie sau de a avea copii, viața sa socială fiind restrânsă dramatic.
Inculpatul V. D. a solicitat desființarea sentinței pe latură civilă și reducerea despăgubirilor și daunelor morale acordate, în raport de valoarea venitului minim pe economie și de pensia de asigurări sociale de care beneficiază partea civilă.
Examinând apelurile de față, se reține:
În cauza pendinte, instanța a fost investită cu acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă D. F., victimă – în calitate de pasager în autovehicul – a accidentului rutier produs din culpa gravă a conducătorului autoturismului V. D., inculpat și condamnat în primă instanță pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită de o persoană aflată în stare de ebrietate.
Astfel, se reține că în accidentul rutier care a avut loc la data de 05 mai 2012, partea civilă a suferit leziuni corporale foarte grave, care au condus la instalarea unei infirmități permanente (paraplegie), necesitând spitalizare îndelungată – 160 zile îngrijiri medicale -, la externare constatându-se doar o recuperare parțială, necesitând însoțitor permanent datorită imposibilității de mobilizare ortostatică și a imposibilității controlului sfincterian conștient (sondă urinară intermitentă).
În acest context, acțiunea civilă este întemeiată atât privitor la repararea prejudiciului material, cât și a celui nepatrimonial, atât starea de sănătate fizică cât și situația profesională a părții civile fiind considerate alterate și impunând atât cheltuieli cu îngrijiri medicale, tratament, alimentație și produse de igienă specifice persoanelor cu handicap locomotor total, cât și o limitare drastică a activității socio-profesionale.
Astfel, în ceea ce privește prejudiciul material, se constată că partea civilă a solicitat atât despăgubiri pentru cheltuieli suportate în vederea ameliorării stării de boală, cât și prestației periodice pentru acoperirea cheltuielilor necesare îngrijirilor curente, care au caracter permanent față de infirmitatea permanentă pe care a suferit-o, precum și pentru suplinirea veniturilor de care a fost lipsită prin pierderea în totalitate a capacității de muncă (conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4769/29.08.2013 – fila 62 dosar fond).
Ori, în privința cheltuielilor suportate de partea civilă, rezidând în tratament și alimentație specifice, examene și analize medicale, produse de igienă personală și dispozitive medicale pentru deplasare (cărucior cu rotile), partea civilă a depus chitanțe de plată (fila 37 dosar fond) care totalizează suma de 6.000 lei, reținută de prima instanță ca reprezentând prejudiciu material.
Din examinarea însă a tuturor înscrisurilor de la dosar, se constată că partea civilă a suportat și cheltuieli de spitalizare în sumă de 230 lei (fila 96 dosar fond), aferente internării la S. de Urgență Drobeta Turnu Severin la 05 mai 2012 (1 zi de internare), anterior transferării lla S. C. de Urgență B. A. București, considerat pentru care unitatea medicală nu a solicitat cheltuieli de spitalizare, astfel cum s-a constatat prin sentința apelată.
Față de acestea, prejudiciul material suportat de partea civilă D. F. este de 6.230 lei, sens în care urmează să fie admis apelul acesteia și să fie reformată sentința, în sensul majorării despăgubirilor de la 6.000 lei, la 6.230 lei.
În ceea ce privește petitul referitor la prestația periodică, se reține că, în acord cu dispozițiile Codului Civil, principiul în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta cauzatoare de prejudiciu este cel prev de art. 1385 alin.1 și alin. 3, „prejudiciul se repară integral și despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat și câștigul pe care, în condiții obișnuite, el ar fi putut să în realizeze și decare a fost lipsit”, legiuitorul instituind și norme specifice care reglementează regimul juridic al reparației prejudiciului derivat din vătămări corporale. Astfel, conform dispozițiilor art. 1387 Cod Civil, în caz de vătămare corporală, despăgubirea trebuie să cuprindă echivalentul câștigului în muncă, cheltuielile de îngrijire medicală și cheltuielile necesitate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, urmând să se acorde prestație periodică pentru pierderea câștigului în muncă.
În speță, partea civilă a solicitat acordarea unei prestații periodice corespunzătoare, în aprecierea sa, veniturilor de care a fost lipsită prin pierderea capacității de muncă, ca efect al instalării infirmității permanente, fără a proba însă că la data producerii faptei cauzatoare de prejudiciu câștiga venituri din muncă salariată sau urma cursuri de calificare profesională, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că partea civilă este înscrisă în clasa a XIII-a - forma de învățământ seral - la Colegiul Tehnic „Dl. T.” Drobeta Turnu Severin, la data accidentului rutier, conform adeveroinței emise la 26.02.2014 (fila 44 dosar apel, dar nu precizează calificarea posibil de dobândit la terminarea cursurilor serale.
Totodată, se reține că partea civilă beneficiază de pensie de asigurări sociale în cuantum de 293 lei, conform Deciziei nr._/2013.
Față de acesta, prestația periodică la care partea civilă este îndreptățită trebuie să fie stabilită în acord cu dispozițiile art. 1388 alin. 3 cod civil, respectiv „dacă persoana păgubită nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim pe economie”, adică la valoarea de 800 lei (aferent anului 2013), respectiv 850 lei începând cu 01.01.2014), conform H.G. nr. 871/2013, H.G. 623/2013 și 700 lei (perioada ianuarie – iunie 2012), 750 lei (perioada iulie – decembrie 2012), conform H.G. nr. 1225/2011, pentru anul 2012, dar și în raport de dispozițiile art. 1393 alin. 1 cod civil, care stabilesc că, în situația în care s-a acordat celui păgubit o pensie de asigurări sociale, reparația este datorată numai „în măsura în care paguba suferită depășește pensia”.
Astfel, în speță se constată că partea civilă este îndreptățită la o despăgubire calculată prin diferența între valoarea venitului minim pe economie și valoarea pensiei de asigurări sociale de care beneficiază, adică de câte 400 lei lunar pentru perioada mai 2012 – decembrie 2012, respectiv câte 500 lei pentru perioada ianuarie 2013 – decembrie 2013 și câte 550 lei lunar începând cu luna ianuarie 2014, în continuare, până la intervenirea unei cauze de modificare ori stingere a obligației – pentru venitul pe care nu-l poate realiza prin pierderea capacității de muncă -, dar și la o prestație care să acopere cheltuielile curente de îngrijire, conform art. 1386 alin. 3 cod civil (pentru situația prejudiciului care are caracter de continuitate, dovedit în cauză de natura permanentă a infirmității), în valoare de câte 650 lei în perioada mai 2012 – decembrie 2012, respectiv câte 550 lei în perioada mai 2012 – decembrie 2012 și câte 500 lei începând cu ianuarie 2014, diferențierea cuantumului acestei prestații fiind justificată de evoluția afecțiunilor părții civile, care au implicat cheltuieli sporite pe perioada spitalizărilor și examenelor medicale derulate în perioada 2012 – 2013, în etapa acută a afecțiunii, în prezent partea civilă fiind înregistrată ca pacient cu handicap grav, necesitând asistența unei persoane care beneficiază de indemnizație, conform Legii nr. 448/2006 (art. 37 alin.1), iar cheltuielile care exced drepturilor conferite de legea specială fiind destinate procedurilor de recuperare kinoterapeutică și de consiliere psihologică, necesare față de vârsta tânără a părții civile (22 ani).
În consecință, corespunzător considerentelor anterioare, prestația periodică la care este îndreptățită partea civilă este în sumă de câte 1.050 lei lunar, începând cu luna mai 2012 - calculată în sumă globală până la data prezentei decizii, însumând valoarea de 22.050 lei -, precum și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Față de acestea, criticile formulate de apelanții inculpat și asigurător sunt fondate, urmând ca apelurile să fie admise, să fie desființată în parte sentința și să fie rejudecată cauza privitor la prestația periodică acordată părții civile, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală; pentru aceleași considerente, critica părții civile, care a solicitat majorarea prestației, este nefondată și nu a fi reținută.
În același sens, se reține că stabilirea cuantumului prestației periodice trebuie să se realizeze în condițiile expres stipulate de lege, raportat la date concrete ținând de venitul obținut sau pe care l-ar fi putut obține partea civilă, iar în absența acestora, în raport de venitul minim pe economie, cu luarea în considerare atât a pensiei de asigurări sociale de care partea civilă beneficiază, cât și a cheltuielilor care exced drepturilor de asistență socială pe care partea le suportă în mod necesar în vederea ameliorării afecțiunii – invaliditate.
Ori, în cauză, prima instanță a stabilit cuantumul de 1.000 euro pentru prestația periodică, fără a indica argumentele de ordin normativ sau probator care să justifice acest cuantum, pronunțând astfel o soluție netemeinică.
În privința criticilor referitoare la daunele morale stabilite în cauză de către instanța de fond, se reține că, prin vătămarea corporală produsă în accidentul rutier, părții civile i-a fost cauzat și un prejudiciu nepatrimonial important, deoarece starea de sănătate fizică și situația socio-profesională au fost considerabil afectate.
Astfel, dreptul la viață și integritate corporală și la sănătate, este un drept inviolabil al oricărei persoane, consacrat atât la nivel național (art. 24 alin. 1 și 2) din Constituție cât și internațional (art. 3 din declarația Universală a Drepturilor Omului), adoptată de Adunarea Generală a O. LA 10.09.1948; art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), astfel că orice vătămare adusă impune autorului prejudiciului obligația de a plăti o compensație echitabilă, care să asigure, pe cât posibil, posibilitatea celui vătămat de a avea un regim de viață asemănător celui existent în perioada anterioară vătămării, indemnizația compensatorie fiind cu atât mai mult justificată în situația persoanelor care suportă infirmități permanente și, în consecință, sunt supuse restricționării importante a regimului de viță.
În acest sens, se reține că partea civilă este în vârstă de 22 ani (21 ani la data producerii accidentului), vătămarea survenind mai înainte ca aceasta să fi obținut o calificare profesională sau să fi încheiat o căsătorie, ceea ce determină, în prezent, reducerea drastică a șanselor unei existențe conformă aptitudinilor și idealurilor personale.
Pe cale de consecință, existența prejudiciului moral este pe deplin dovedită cauzei; în ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale, se reține că fiind în prezența unui prejudiciu nepatrimonial, derivat din încălcarea unui drept personal, reparația trebuie să aibă în vedere situația anterioară a părții civile și dacă atitudinea culpabilă sau neglijentă a acesteia a contribuit fie la producerea, fie la amplificarea rezultatului păgubitor.
În speță, s-a dovedit cauzei că partea civilă a participat la o petrecere alături de inculpat, că a observat că acesta a consumat băuturi alcoolice, iar în aceste condiții a acceptat să fie pasager în autoturismul condus de inculpatul care se afla în stare de ebrietate (declarația părți civile din 11.10.2012 – fila 23/25 dup; declarația martorei Tigora A. – fila 36,37 dup), împrejurări care atestă o conduită neglijentă a părții civile, care însă nu a concurat la producerea accidentului rutier, în sarcina inculpatului reținându-se culpa exclusivă, deoarece acesta a încălcat flagrant obligațiile impuse de OUG 195/2002 conducătorilor auto: - obligația de a nu fi consumat băuturi alcoolice – 102 alin. 3 lit. a; - obligația de a avea un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor - art. 35 alin.1; obligația de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum – art. 48 -, conducând autovehiculul pe drumurile publice în stare de ebrietate (0,75 gr. %o conform buletinului de alcoolemie 254-255 din 11.05.2012 – fila 44 dup), cu viteză neadaptată traficului rutier pe timp de noapte, ceea ce a determinat pierderea controlului volanului și răsturnarea automobilului.
Așadar, se reține în cauză că partea civilă a manifestat ușurătate, acceptând să fie transportată de inculpat, dar prejudiciul nepatrimonial care i-a fost provocat este grav, permanent și impune o reparație echitabilă care însă, în raport de situația anterioară a părții civile, nu poate fi estimat la o valoare vădit disproporționată față de regimul de existență pe care aceasta l-ar fi avut în absența infirmității; astfel, reținând că nu a administrat dovezi din care să rezulte că ar fi obținut o specializare profesională care săi aducă venituri superioare venitului minim pe economie (echivalentul a 200 euro), stabilirea unei compensații în echivalent bănesc de 250 ori mai mare decât venitul pe care l-ar fi obținut anterior vătămării reprezintă o compensație suficientă a sporirii nevoilor de trai determinate de instalarea invalidității.
În acest context, daunele morale stabilite în echivalentul în monedă națională a valorii de 50.000 euro reprezintă o operație echitabilă în cauză, criticile apelanților care au solicitat fie majorarea (apelanta – parte civilă) fie reducerea (apelantul – inculpat) fiind nefondate.
Față de toate considerentele expuse, apelurile părților vor fi admise în limita criticilor reținute în prezenta cauză, referitor la majorarea despăgubirilor de la 6.000 lei la 6.230 lei și la reducerea prestației periodice la valoarea de 1.050 lei lunar, sens în care va fi reformată sentința apelată.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta, se vor aplica dispozițiile art. 425 alin. 3 Cod Procedură Penală și vor fi menținute.
În privința cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelurilor, urmează să se dea eficiență prevederilor art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, care dispun că, în cazul admiterii apelului, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate de apelanta – parte civilă, se reține incidența art. 276 alin. 6 Cod Procedură Penală rap la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv că poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare (onorariu de avocat) numai „partea care a pierdut procesul, la cererea părții care a câștigat”; cum, în speță, apelul părții civile a fost admis doar în parte, privitor la majorarea despăgubirilor aferente prejudiciului material, iar nu și privitor la majorarea prestației periodice și a daunelor morale, nu sunt îndeplinite condițiile legii pentru acordarea cheltuielilor judiciare, cererea apelantei – parte civilă urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de chematul în garanție B. NAȚIONAL C. V. I. - prin B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, partea civilă D. F. și inculpatul V. D., împotriva sentinței penale nr. 194 din data de 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința, sub aspectul laturii civile, privitor la despăgubirile și prestația periodică acordate pății civile.
Majorează despăgubirile de la 6000 lei la 6230 lei, la plata cărora obligă pe inculpatul V. D. alături de garantul B. Național C. V. din I.- Ufficio Centrale Italiano, prin B. Asiguratorilor de Autovehicule din România, către partea civilă D. F..
Reduce prestația periodică acordată părții civile în sensul că obligă pe inculpat, alături de garantul B. Național C. V. din I.- Ufficio Centrale Italiano, prin B.A.A.R, la plata a 22 050 lei, sumă globală reprezentând prestația periodică pentru perioada mai 2012 la zi precum și, în continuare, la plata unei prestații lunare în valoare de 1050 lei, începând cu data prezentei decizii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge cererea apelantei-parte civilă privind acordarea cheltuielilor judiciare (onorariu avocat) din faza de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2013.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: S. V.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 215/2014. Curtea... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
