Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 2100/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2100/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 2100/2012
Dosar nr._ - Art.184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.2100
Ședința publică de la 18 Octombrie 2012
PREȘEDINTE M. C. Gherghejudecător
C. Lăutarujudecător
A. M. Spiridonjudecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de partea civilă T. G. și asigurătorul . SA, împotriva sentinței penale nr.939 din 8 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat C. D., apărător ales, avocat G. V. D., apărător ales, pentru inculpatul lipsă, lipind asigurătorul . SA, precum și părțile civile S. C. de Urgență B. A., S. orașului N., S. Județean de Urgență Târgu Jiu, I. Național de E. M. și R. a Capacității de Muncă București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, avocat C. D. pentru recurentul parte civilă solicită administrarea probei testimoniale cu reaudierea martorilor B. G. și D. O. întrucât aceștia nu au fost audiați la instanța de fond cu privire la veniturile pe care partea civilă le realiza anterior, pentru a se face dovada pretențiilor civile reprezentând prestația periodică; reprezentantul parchetului solicită respingerea probei ca nefiind utilă cauzei, martorii fiind deja audiați la instanța de fond în prezența părții civile și a apărătorului acestuia care au avut astfel posibilitatea de a pune toate întrebările relevante pentru dovedirea pretențiilor; avocat G. V. D. pentru inculpat solicită respingerea cererii de probatorii ca neutilă cauzei; instanța respinge cererea de probatorii ca nefiind utilă cauzuei constatând că martorii au fost deja audiați la instanța de fond și în plus există la dosar înscrisuri în raport de care se poate aprecia, astfel că nu se impune readministrarea robatoriului deja admnministrat și nici prelungirea probatoriului, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. D. pentru partea civilă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât hotărârea nu este motivată, iar în subsidiar, reținerea cauzei pentru rejudecare de către instanța de recurs, majorarea pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție și admiterea în totalitate a acțiunii civile.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicită să se constate că pedeapsa aplicată nu respectă scopul pedepsei, fiind prea blândă atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, raportat la urmările produse și la gravitatea faptei, inculpatul aflându-se în momentul conducerii autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul fiind de asemenea, cunoscut cu antecedente penale.
În ce privește latura civilă s-a solicitat să se constate că nu au fost acordate despăgubiri civile în limita dovedirii, fiind micșorat în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor materiale și morale și cuantumul prestației periodice, partea civilă dovedind că veniturile lunare anterior accidentului au fost de 1000 lei, astfel că prin raportare la situația actuală când capacitatea de muncă a fost redusă cu 50%, se impunea acordarea unei rente lunare de 500 lei. Solicită respingerea recursului asigurătorului ca nefondat.
Avocat G. V. D. pentru inculpat, solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat, pedeapsa fiind just individualizată prin raportare la conduita sinceră a inculpatului și împrejurarea că infracțiunea a fost comisă din culpă, iar în ce privește latura civilă nu se impune majorarea despăgubirilor întrucât acestea nu au fost dovedite cu înscrisuri, suma de 30 000 lei acordată cu titlu de daune materiale este suficientă pentru acoperirea prejudiciului în limita în care a fost dovedit, daunele morale au fost just apreciate iar cu privire la renta lunară partea civilă nu a făcut dovada unor venituri certe pe care le-ar fi realizat anterior, astfel că și această sumă a fost just apreciată de instanță. În ce privește recursul asigurătorului solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În ce privește latura penală, pedeapsa a fost just individualizată, având în vedere că infracțiunea a fost comisă din culpă,, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea acesteia, în ce privește despăgubirile materiale au fost corect apreciate de instanța de fond în raport de probele administrate, referitor la renta lunară, în raport de probatoriul administrat nu s-a putut stabili cu certitudine ce venituri realiza partea civilă anterior accidentului, astfel că raportat la veniturile ce se realizează în mod curent din agricultură și care sunt foarte reduse, suma acordată de 60 lei lunar este suficientă pentru acoperirea prejudiciului cu acest titlu suferit de partea civilă; în ce privește daunele morale acestea au fost corect apreciate, prin acordarea sumelor cu acest titlu nu se urmărește acoperirea integrală a unui astfel de prejudiciu ci numai o satisfacție morală a părții civile fără însă să constituie o îmbogățire fără just temei.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.939 din 8 mai 2012, Judecătoria Târgu Jiu, în baza art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin 7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul M. C. - fiul lui D. și M., născut la data de 02.06.1980 în București, sector 4, domiciliat în București, . U., nr. 4, ., CNP._, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, cu aplic. art. 71 alin. 5 C.p. .
A fost obligat inculpatul M. C. alături de asigurătorul . SA cu sediul în București, sector 1, .. 80-84, la plata sumei de 2167 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către S. Orășenesc N., la plata sumei de 9947,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către S. C. de Urgență B. - A. București și la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare I. Național de E. M. și R. a Capacității de Muncă București cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrală a debitelor.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. G. și a fost obligat inculpatul M. C., alături de asigurătorul . SA cu sediul în București, sector 1, .. 80-84, la plata sumei 30.000 lei despăgubiri civile, la plata sumei de 20.000 lei daune morale și la plata sumei de 2.400 lei cheltuieli de judecată și la plata unei rente globale de 30 lei și a unei rente lunare de câte 60 lei începând cu data pronunțării până la data de 22.04.2013, dată la care partea vătămată va fi revizuit medical, către partea civilă T. G..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 1375/P/2011 din 26.01.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În fapt, la data de 06.03.2011, orele 03:45, inculpatul M. C. în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , în condiții de vizibilitate redusă (ceață) pe DN 67, pe raza loc.Telești, din direcția Motru -Tg-J. a intrat pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare BH 6810 BM, care circula regulamentar din sens opus și era condus de către partea vătămată T. G. .
În autoturism, alături de inculpat se mai afla martorul V. E. V. iar în urma impactului, toți trei au suferit leziuni, fiind transportați la spitalpentru a primi îngrijiri medicale, iar inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge și din buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr. 266,267 / 452, 453 din 07.03.2011 efectuate de SML Gorj rezultă că inculpatul avea la orele 05:10 și 06:10 o alcoolemie de 2,00 gr%o, respectiv 1.75 gr%o.
Din analiza certificatului medico - legal nr. 387/18.04.2011, completat la data de 19.05.2011 rezultă că partea vătămată T. G. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața, iar din analiza raportului de expertiză medicii legală nr. 2117/08.11.2011 emis de SML Gorj, rezultă că partea vătămată prezintă infirmitate fizică temporară pentru o perioadă de 12 luni, după care urmează a fi reevaluat.
Fiind audiat în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a declarat că la intrate în ., dorind să evite un animal, a intrat pe sensul opus de mers, acroșând frontal autovehiculul condus de partea vătămată T. G. ce se deplasa din sensul opus de mers, după care și-a pierdut cunoștința și a recunoscut că în intervalul orar 03:15-03:35 a consumat băuturi alcoolice, aceste aspecte, precum și modul de producere al accidentului fiind confirmate și de către martorul V. E. -V..
Prin ordonanța din data de 24.05.2011 s-a dispus efectuarea calculul retroactiv al alcoolemiei de către specialiști din cadrul IML M. Minovici București prin care să se stabilească ce alcoolemie avea învinuitul M. C. la momentul producerii accidentului de circulație, respectiv data de 06.03.2011 orele 03:45.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico legală nr. 1200/i/11 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat de IML M. Minovici București rezultă că inculpatul M. C. ar fi putut avea la data de 06.03.2011, ora 03:45 o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0.70gr %o -0.75 gr %o.
În cauză, pe parcursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciară auto, iar din concluziile raportului întocmit rezultă că viteza de deplasare a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ condus de către inculpatul M. C., în faza premergătoare producerii accidentului a fost d circa 90 km/h, iar cea a autoutilitarei cu nr. BH 6810 BM a fost de circa 42 km/h .
Starea de pericol a fost creată de inculpat, care având diminuată capacitate de a conduce autovehicule, datorită faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice și în condițiile deplasării cu o viteză mult mai mare decât cea impusă de prevederile legale, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu un autovehicul care circula regulamentar din sens opus.
În timpul cercetării judecătorești partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, daunelor morale, daunelor materiale și a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale solicitare ce a fost admisă de către instanța de judecată, iar din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală se reține că, afecțiunile produse părții civile urmare a accidentului rutier din data de 06.03.2011 îi conferă acestuia o deficiență globală medie cu infirmitate post traumatică care se încadrează în gradul III de invaliditate, cu incapacitate adaptivă 50% pe o perioadă de 12 luni de la prezenta expertiză, iar necesarul de îngrijiri medicale fiind de 120 zile.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în sensul că părăsit sensul de mers și a intrat în coliziune cu autovehiculul condus regulamentar de partea civilă care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale și a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii 202/2010 însușindu-și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale arătând că nu solicită administrarea altor probe pe latură penală.
Pe latură civilă au fost audiați martorii D. O. I. și B. G., propuși de către partea civilă.
S-a reținut că starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, schiță, copii înscrisuri, raport de expertiză tehnic auto, certificate medico legale, declarații martori, precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, împrejurările în care a fost săvârșită fapta penală, cât și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța urmând să-i aplice o pedeapsă de 10 luni închisoare, apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, punând în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal și interzicând inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, cu aplic. art. 71 alin. 5 C.p.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale, având în vedere Decizia nr. 2617/2009 a Î.C.C.J. privind infracțiunile contra persoanei în vederea evitării ajungerii la o îmbogățire fără just temei, trebuie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat precum și din toate consecințele acesteia conform actelor medicale si a probelor administrate .
S-a constatat că nu a fost dovedit în totalitate prejudiciul material a cărui reparare se cere, avându-se în vedere actele depuse la dosarul cauzei cât și declarațiile martorilor propuși de partea civilă, instanța apreciind că suma de 30.000 lei despăgubiri civile este suficientă pentru acoperirea acestuia, sumă în care sunt incluse cheltuielile făcute în perioada spitalizării, a medicamentelor, a animalelor ucise în timpul accidentului și a transportului la unitățile spitalicești cât și a contravalorii zilelor în care partea civilă a necesitat îngrijiri medicale.
Cât privește capătul de cerere privind daunele morale, s-a constatat că este de necontestat faptul că, în urma accidentului, partea civilă a suferit grave leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, avându-se în vedere printre altele și suferința fizică și psihică îndurată după accident, atât în timpul spitalizării, cât și după externare, gravitatea și profunzimea consecințelor accidentului, apreciindu-se că suma de 20.000 lei daune morale, reprezintă o compensare echitabilă pentru suferințele cauzate de accidentul rutier, inculpatul urmând a fi obligat și la plata unei rente globale de 30 lei și a unei rente lunare de câte 60 lei începând cu data pronunțării până la data de 22.04.2013 către partea civilă, dată la care acesta va fi revizuit medical, alături de asigurătorul . atât la plata despăgubirilor civile cât și plata daunelor morale.
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul . la plata sumei de 2167 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către S. Orășenesc N., la plata sumei de 9947,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către S. C. de Urgență B. - A. București și la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare I. Național de E. M. și R. a Capacității de Muncă București cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrală a debitelor.
De asemenea, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul GRUPAMA . la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.400 lei către partea civilă T. G. reprezentând contravaloarea onorariu avocat, cheltuieli transport și zilele prezente în instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă T. G. și asigurătorul . SA.
Partea civilă a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, atât sub aspectul laturii penale, solicitând într-o primă teză trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât hotărârea nu este motivată, iar în subsidiar, reținerea cauzei pentru rejudecare de către instanța de recurs, majorarea pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție și admiterea în totalitate a acțiunii civile.
În ce privește latura penală s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea mică, iar modalitatea de executare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este adecvată raportat la urmările produse și la gravitatea faptei, inculpatul aflându-se în momentul conducerii autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul fiind de asemenea, cunoscut cu antecedente penale.
În ce privește latura civilă s-a solicitat să se constate că nu au fost acordate despăgubiri civile în limita dovedirii, fiind micșorat în mod nejustificat cuantumul despăgubirilor materiale, morale și cuantumul prestației periodice.
În recursul formulat de asigurator au fost invocate critici de netemeinicie a hotărârii atacate sub aspectul laturii civile, arătându-se că au fost acordate despăgubiri într-un cuantum mai mare decât cel dovedit, deși potrivit Ordinului 5/2010, emis de CSA la calculul prejudiciului trebuia să se aibă în vedere numai cheltuielile dovedite cu documente justificative, iar în ce privește daunele morale, prejudiciul trebuia să fie apreciat în raport de gravitatea și importanța lui.
În raport de aceste critici s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii în sensul reducerii despăgubirilor materiale în limita dovedirii cu documente justificative și reducerea daunelor morale.
Recursul formulat de partea civilă este fondat și recursul asiguratorului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, astfel cum a fost recunoscută de inculpat, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală și necontestat de inculpat, acesta solicitând ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate prevăzute de art 320/1 Cpp.
S-a reținut corect că accidentul rutier produs la data de 6 martie 2011, soldat cu vătămarea corporală a părții civile T. G. a fost cauzat din culpa exclusivă a inculpatului care, conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și cu o viteză mai mare decât cea legală, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autovehiculul condus regulamentar de partea civilă.
Criticile formulate de partea civilă, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului sunt întemeiate.
Se constată astfel că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 luni închisoare nu este în măsură să asigure scopul prevăzut de art 52 Cpen, fiind prea blândă sub aspectul cuantumului raportat la împrejurările reale de comitere a faptei de către inculpat, accidentul rutier fiind cauzat din culpa exclusivă a inculpatului, pe fondul consumului de alcool și a conducerii autoturismului cu o viteză mai mare decât cea legală, Curtea apreciind că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art.52 Cod penal, va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată criticile formulate de partea civilă ca fiind neîntemeiate.
Este adevărat că urmările faptei sunt grave, partea vătămată suferind leziuni traumatice care au necesitat 120 de zile îngrijiri medicale și o infirmitate care se încadrează în gradul III de invaliditate cu incapacitate de 50% pentru o perioadă de 12 luni, însă nu se poate face abstracție de împrejurarea că infracțiunea a fost comisă din culpă, inculpatul a regretat comiterea acesteia și a avut o conduită procesuală sinceră, elemente în raport de care se apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei se poate realiza în modalitatea aleasă de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă pe durata termenului de încercare adaptat pedepsei aplicate de instanța de recurs, respectiv 3 ani și 6 luni, conform art.82 Cod penal.
În ce privește latura civilă, criticile formulate de partea civilă referitoare la nemotivarea hotărârii sunt neîntemeiate, Curtea constatând că hotărârea instanței de fond este suficient motivată, fiind analizate probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii civile, fiind astfel posibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
Referitor la despăgubirile materiale, Curtea constată că acestea au fost în mod corect apreciate de instanța de fond, care a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.998, 999 Cod civil, art.1084 Cod pr.civilă, potrivit căruia daunele materiale sunt formate din pierderea efectiv suferită și beneficiul de care partea civilă a fost lipsită.
Astfel, s-a apreciat corect prejudiciul material la suma de 30.000 lei în raport de depozițiile martorilor D. O. și B. G. și înscrisurile depuse la dosar, fiind în mod corect avute în vedere depozițiile martorilor referitoare la contravaloarea animalelor transportate și decedate în accident rutier, contravaloarea transporturilor efectuate de partea civilă la controalele medicale, contravaloarea cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării și a persoanei angajate pentru acțiuni în gospodărie și munci agricole în perioada cât partea civilă a fost imobilizat, fiind evident că datorită afecțiunilor medicale a avut nevoie de ajutor.
Totodată, este evident că partea civilă datorită situației grave în care s-a aflat urmare accidentului nu a reușit să producă probe cu înscrisuri pentru toate cheltuielile efectuate, însă acestea se completează cu depozițiile martorilor propuși pentru dovedirea laturii civile, solicitarea asigurătorului de a se avea în vedere numai cheltuielile dovedite cu înscrisuri fiind nejustificată, în condițiile în care legea procesual penală permite administrarea probei cu martori pentru dovedirea acestor pretenții, întrucât Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor invocat de recurentul asigurător nu poate constitui un impediment în administrarea probei cu martori, conform dispozițiilor art.85 și urm. Cod pr.penală, deoarece acest ordin este dat în aplicarea Legii nr.136/1995 și nu poate să adauge la lege nici să stabilească restricții în aplicarea legii.
Referitor la prestația periodică, în mod corect a fost acordată de instanța de fond, având în vedere raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj (fila 148 dosar instanța de fond) care atestă că partea civilă prezintă infirmitate posttraumatică încadrată în gradul III de invaliditate cu incapacitate adaptivă 50% pe o perioadă de 12 luni, perioadă după care se impune revizuirea medicală, astfel că fiindu-i redusă părții civile capacitatea de muncă la 50%, în raport cu perioada anterioară accidentului, se justifică acordarea prestației periodice. În ce privește însă cuantumul acesteia, criticile formulate de partea civilă sunt întemeiate în parte.
La calculul prestației periodice, instanța trebuie să aibă în vedere cuantumul veniturilor de care partea civilă a fost lipsită urmare a faptei comise de inculpat.
În speță, susținerea părții civile că anterior accidentului ar fi realizat venituri în cuantum de 1.000 lei, nu a fost dovedită.
Astfel, declarațiile extrajudiciare notariale date de martorii D. O. și B. G., depuse de partea civilă la instanța de recurs, în care aceștia au precizat că partea civilă realiza anterior accidentului venituri de 10.000 lei, respectiv 11.000 lei, din vânzarea animalelor și altor produse, nu vor fi avute în vedere, întrucât martorii se bazează în aceste declarații exclusiv pe relatările părții civile, iar cu ocazia audierii la instanța de fond nu au putut preciza veniturile pe care partea civilă le realiza, acesta fiind un prejudiciu eventual care nu are o întindere certă.
Cu toate acestea, Curtea constată că partea civilă a dovedit cu depozițiile martorilor audiați la instanța de fond pe latură civilă D. O. și B. G. că anterior accidentului realiza activități în gospodărie, se ocupa de creșterea animalelor și realiza culturi agricole, având o fermă de care se ocupa împreună cu soția sa și persoane angajate.
Având în vedere însă că nu se poate stabili cu certitudine întinderea reală a veniturilor lunare pe care le-ar fi realizat partea civilă, la calculul prestației periodice se va avea în vedere venitul minim pe economie, urmând a se ține cont și de faptul că partea civilă are capacitatea de muncă redusă numai în proporție de 50%, Curtea constatând că prestația periodică ce se cuvine părții civile este de 350 lei lunar, urmând a fi acordată începând cu data accidentului până la data revizuirii medicale.
În ce privește prejudiciul moral, cuantificarea acestuia este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții lezate.
În speță, raportat la gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea civilă, împrejurările că a fost nevoit să se supună unor intervenții chirurgicale, fiind practicată artroplastie totală șold cu proteză, capacitatea de muncă fiind redusă la jumătate, se apreciază că suma de 20.000 lei acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale este insuficientă, criticile formulate de partea civilă fiind întemeiate, Curtea apreciind că suma de 30.000 lei constituie o sumă adecvată reparării prejudiciului de agrement și efortului suplimentar depus de partea civilă în raport de afecțiunile suferite, recursul părții civile urmând a fi admis și pentru acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penalp, se va admite recursul declarat de partea civilă T. G., se va casa sentința recurată în parte, pe latură penală și civilă și rejudecând, se va majora pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul M. C., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.penal, de la 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Se vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare, calculat în condițiile art. 82 Cod penal, urmând a fi de 3 ani și 6 luni.
Se va majora prestația periodică la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător de la 60 lei lunar la 350 lei lunar, începând cu data săvârșirii infracțiunii, respectiv 06.03.2011 până la data de 22.04.2013, data la care partea civilă va fi revizuită medical.
Se va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător, de la 20.000 lei la 30.000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul . SA.
Va fi obligat inculpatul alături de asigurător să plătească recurentului parte civilă cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Văzând și art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă T. G., împotriva sentinței penale nr.939 din 8 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată în parte, pe latură penală și civilă și rejudecând:
Majorează pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul M. C., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.penal, de la 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare, calculat în condițiile art. 82 Cod penal, urmând a fi de 3 ani și 6 luni.
Majorează prestația periodică la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător de la 60 lei lunar la 350 lei lunar, începând cu data săvârșirii infracțiunii, respectiv 06.03.2011 până la data de 22.04.2013, data la care partea civilă va fi revizuită medical.
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurător, de la 20.000 lei la 30.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul . SA.
Obligă inculpatul alături de asigurător să plătească recurentului parte civilă cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Obligă recurentul asigurător la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2012.
M. C. GhergheClaudia L. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.CL
j.f.L.B.
PS/ 31 10 2012
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2036/2012. Curtea de... → |
|---|
