Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 499/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 499
Ședința publică de la 23 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. S. din
cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de P. C. împotriva încheierii din 19 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat P. C. V., asistat de avocat M. G., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat M. G. având cuvântul pentru contestatorul inculpat, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de fond și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Susține că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art 242 Cod pr penală iar temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă, având în vedere perioada lungă a măsurii arestării preventive, care și-a atins scopul prevăzut de art.202 C.p.p.; urmărirea penală a fost finalizată, camera preliminară a fost finalizată iar cercetarea judecătorească este într-un stadiu avansat, a fost audiat inculpatul și reaudiați o parte din martori.
Indică av. M. G. că în practica CEDO s-a arătat că nu este suficientă existența cercetării penale pentru o infracțiune gravă.
În plus a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive, iar instanța de fond a arătat doar faptul că o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Susține av. M. G. că măsura arestului la domiciliu ar asigura toate garanțiile unui proces corect, iar din probe se conturează o situație diferită de cea din rechizitoriu, respectiv cea din declarațiile inculpatului.
Astfel inculpatul a declarat că nu a lovit polițistul cu viteză, întrucât inițial a oprit după care s-a pus în mișcare, aspect confirmat și de martorii audiați.
Arată av. M. G. că nu a fost audiat martorul principal, care în declarația din cursul urmăririi penale confirmă întrutotul declarația inculpatului, respectiv faptul că inculpatul inițial s-a oprit după care a plecat.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare statului, încheierea instanței de fond este temeinică și legală, temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsuri se mențin.
Nu se impunerea măsura arestului la domiciliu, având în vedere gravitatea faptei
Arată reprezentanta Parchetului că inculpatul, în calitate de conducător auto nu a respectat semnalele polițistului și a făcut manevre de întoarcere și a lovit polițistul.
În aceste condiții se solicită luarea unei măsuri preventive comode, a arestului la domiciliu.
Arată că inculpatul a mai comis infracțiuni anterior, unele cu violență, iar scopul măsurilor preventive este protejarea membrilor societății, inculpatul putând comite fapte de violență și de alt gen și în arest la domiciliu.
Inculpatul este o persoană periculoasă, pentru care nerespectarea legii este normală.
Reprezentarea psihică a inculpatului este că nu i se poate întâmpla nimic.
Susține reprezentanta Ministerului Public că sunt în continuare îndeplinite condițiile pentru menținerea arestării preventive, iar o altă măsură preventivă nu duce la atingerea scopului măsurilor preventive. .
Contestatorul inculpat P. C. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluzii apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin încheierea din data de 19 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 362 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestări preventive a inculpatului P. C. V. V., fiul lui P. și P., născut la data de 19.02.1982 în C., jud. D., cu domiciliul în C., ., jud. D., posesor CI, ., nr._, CNP_, deținut în P. C. .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu nr. 276/P/2015 din data de 28 mai 2015 înaintat de P. de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 din C.p., combinat cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din C.p. și conducerea unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C.p., cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din C.p.
În fapt, în actul de inculpare s-a reținut că în ziua de 05.04.2015, persoana vătămată P. M., agent șef principal în cadrul Serviciului Poliției Rutiere din I.P.J. D., a fost planificat împreună cu agentul șef principal, martorul U. D., din cadrul aceluiași serviciu, să efectueze activități specifice de combatere a excesului de viteză pe DN6 și DJ664, cu autospeciala MAI_, dotată cu aparatură radar.
În jurul orelor 1500, echipajul de poliție din care făcea parte persoana vătămată, a parcat autospeciala pe raza comunei L., în apropierea primăriei, la intersecția cu . pus în funcțiune aparatura radar pentru a verifica viteza de deplasare a autovehiculelor care se deplasau pe direcția Castranova –L..
În jurul orelor 1530, în condițiile în care nu deținea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, inculpatul P. C. V. a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, pe direcția Castranova – C., fiind însoțit de martora A. C. Viluța, care ocupa locul din dreapta față.
Când inculpatul a ajuns pe raza comunei L., la o distanță de aproximativ. 200 m de echipajul de poliție, aparatul radar montat pe autospeciala de poliție a emis semnal sonor, indicând faptul că se apropie un autovehicul cu viteză superioară celei permise pentru sectorul de drum respectiv.
În același timp, inculpatul P. C. V. a observat și el echipajul de poliție și a redus viteza de deplasare, până la oprire, încercând să efectueze o manevră stânga pentru a întoarce, însă a abandonat realizarea efectivă a acesteia întrucât și-a dat seama că lățimea drumului nu îi permitea să facă manevra de întoarcere dintr-o singură mișcare, astfel încât a repus autoturismul pe banda inițială și și-a continuat deplasarea, accelerând, așa cum se poate observa din înregistrarea aparatului radar.
În această împrejurare persoana vătămată P. M. a coborât de la volanul autospecialei de poliție și s-a deplasat spre axul drumului, cu fața către autovehiculul ce se apropia, căruia i-a făcut semnal regulamentar de oprire, ridicând brațul stâng în sus, apoi punându-l orizontal.
Deși a observat semnalul de oprire făcut de către persoana vătămată, inculpatul P. C. V. și-a continuat deplasarea, semnalizând dreapta ca și cum ar intenționa să dea curs solicitării funcționarului public, însă nu a oprit, lovindu-l pe acesta la nivelul genunchiului drept apoi continuându-și deplasarea în viteză.
Atât din declarațiile inculpatului cât și ale martorei A. C. Viluța rezultă că au văzut cum victima a căzut pe asfalt, însă inculpatul nu a oprit să vadă în ce stare este aceasta.
În urma impactului cu autoturismul persoana vătămată P. M. a suferit leziuni la genunchiul drept, care au necesitat imobilizarea în aparat gipsat circular femuro-gambar.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 1183/A1/06.04.2015, emis de I.M.L. C. rezultă că persoana vătămată P. M., în vârstă de 51 ani, prezintă leziuni de violență care pot data din 05.04.2015, au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, posibil în condițiile lovirii cu un autoturism și necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
După ce a părăsit locul faptei, inculpatul a condus autoturismul până în . martorului M. M. C., în curtea căruia a parcat mașina și a desprins din suporturile de susținere plăcuțele cu numerele de înmatriculare.
După aceea inculpatul a ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului său în interiorul autoturismului marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, împrumutat de la numita A. D., cu care și-a continuat deplasarea până în mun. C..
Acțiunea inculpatului P. C. V. de a nu opri la semnalul efectuat de către agentul de poliție rutieră și de a-l lovi pe acesta cu mașina a fost observată de către martorii Bufteanu M. C. și T. A., care se aflau în stradă la distanță mică de locul faptei.
S-a reținut că în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul P. C. V. a avut o poziție oscilantă și nesinceră cu privire la fapta comisă.
Astfel, după ce inițial a menționat că a observat semnalul de oprire făcut de către persoana vătămată însă l-a ignorat și și-a continuat deplasarea, lovindu-l pe polițist, ulterior, realizând consecințele juridice ale faptei, a declarat că a oprit autoturismul și nu l-a lovit pe polițist, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut.
Varianta faptică prezentată de către inculpat nu are suport probator, activitatea acestuia fiind observată de către martorii aflați în zonă, care au relatat în mod constant că faptele s-au derulat așa cum au fost prezentate anterior în cuprinsul rechizitoriului.
Această stare de fapt a fost susținută și de concluziile medicului legist, care a constatat că persoana vătămată a suferit leziuni de violență produse prin lovire cu corpuri dure, posibil prin lovirea cu un autoturism.
Suplimentar acestor argumente care rezultă în mod direct din probe, se poate concluziona că inculpatul nu a oprit mașina, și din înregistrarea realizată cu aparatul radar din care rezultă că, după ce a încercat să efectueze manevra de schimbare a direcției de mers, prin viraj la stânga, moment în care aparatul radar nu a mai înregistrat viteza, acesta a revenit pe banda de mers inițială, accelerând progresiv, de la viteza de 44 km/h ( la momentul 15:32:50), la 61 km/h ( la momentul 15:32:51) apoi la 66 km/h ( la momentul 15:32:52).
Așa cum se poate observa, aparatul radar a înregistrat în mod constant viteza autovehiculului până la momentul 15:32:57, după ce acesta trecuse deja de locul în care era montat aparatul, și, implicit, de locul în care se afla victima.
Dacă inculpatul ar fi oprit mașina, așa cum susține, aparatul radar nu ar mai fi înregistrat viteza acestuia, așa cum s-a întâmplat și între momentele 15:32:45 și 15:32.49 când acesta a încercat să efectueze manevra de întoarcere.
Conform procesului verbal întocmit la data de 05.04.2015 de către organele de poliție, inculpatul P. C. V. nu figurează ca posesor al permisului de conducere auto.
Așa cum s-a argumentat în ordonanța din data de 23.04.2015, prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei acțiunea inculpatului P. C. V. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 din C.p.
S-a arătat că, în speță, fapta de tentativă de omor îmbracă forma agravantă a tentativei de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 189 lit. d din C.p., dacă a acesta a fost comisă pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni (conducerea fără permis).
În cazul de față, fapta de tentativă de omor intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de ultraj, întrucât a fost comisă împotriva unui polițist aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Încălcarea autorității statului prin diverse mijloace și metode prezintă un grad de pericol social ridicat, iar respectul datorat autorității statului și implicit, celor ce sunt investiți cu această autoritate, se impune a fi apărat și aceasta cu atât mai mult cu cât valorile sociale apărate sunt duale, pe de o parte cele privind autoritatea de stat, iar pe de altă parte, cele referitoare la valorile sociale privind purtătorii acestei autorități.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fața locului precum și planșa fotografică, proces-verbal de depistare, declarațiile părții vătămate, fișă de constatări preliminare, raport de expertiză medico-legală, foaie de observație clinică generală, declarații martori, proces-verbal de ridicare obiecte, declarație suspect, declarație inculpat .
Prin ordonanța nr. 2787/P/2015 din data de 05.04.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 253 alin. 1, 4 C.p. combinat cu art. 193 alin. 1 și 2 din C.p.
Prin ordonanța organelor de poliție din data de 05.04.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor, prev. de art. 338 alin. 1 și art. 196 alin. 1, ambele din Codul penal, constând în aceea că, la data de 05.04.2015, în jurul orelor 15,30, conducătorul autoturismului marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_ a fost implicat într-un accident de circulație pe raza comunei L., în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane după care a părăsit locul producerii accidentului, cauză ce a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria C. sub nr. 2788/P/2015.
Prin ordonanța din 05.04.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus reunirea dosarului nr. 2787/P/2015 cu dosarul nr. 2788/P/2015.
Prin ordonanța din 05.04.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 din C.p.
Prin ordonanța din 05.04.2015, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul P. C. V. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de ultraj, părăsirea locului accidentului și conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.p. comb. cu art. 193 alin. 1 și 2 C.p., art. 338 alin. 1 C.p. și art. 335 alin. 1 C.p., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.p.
Prin ordonanța din 06.04.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.
Prin ordonanța din 20.04.2015, P. de pe lângă Judecătoria C. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul D., apreciind că fapta inculpatului P. C. V. de a lovi cu autoturismul pe persoana vătămată, ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.
Cauza a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul D. sub nr. 276/P/2015.
Prin ordonanța din 23.04.2015, P. de pe lângă Tribunalul D. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează cercetări din art. 257 alin. 1 și 4 cod penal comb. cu art. 193 alin. 1 și 2 din cod penal, în art. 257 alin. 1 și 4 din cod penal comb. cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din cod penal.
Prin ordonanța din 28.04.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 comb. cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din cod penal și conducerea unui vehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din cod penal .
Prin ordonanța din 28.04.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 comb. cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din cod penal și conducerea unui vehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din cod penal .
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale în prezența apărătorului ales, prin procesele verbale din 28.04.2015.
Potrivit art. 301 alin. 2 din C.p.p., actele și măsurile procesuale legal efectuate de către organele de organele și P. de pe lângă Judecătoria C. rămân valabile.
În ceea ce privește latura civilă s-a reținut că în timpul urmăririi penale, persoana vătămată P. M. a declarat că se va constitui parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza ulterior în timpul judecății.
P. C. V. a fost audiat în calitate de suspect la data de 28 aprilie 2015 ( fila 241 și urm. dosar u.p.) cât și ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, în calitate de inculpat, cu respectarea dispozițiilor legale (filele 209 și urm. dosar u.p., fila 248 dosar u.p.) .
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. C. V., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. 362 alin. 2 cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 4 cod procedură penală instanța a apreciat că măsura arestului preventiv este legală și temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive nu s-au modificat până la acest moment procesual.
Astfel, prin încheierea cu nr. 60 din data de 6 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 59 din data de 9 aprilie pronunțată de Tribunalul D. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6 aprilie 2015 până la data de 5 mai 2015 inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 42.
Așa cum s-a menționat anterior, prin ordonanța din 28.04.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 și 4 comb. cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din cod penal și conducerea unui vehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din cod penal .
La data de 28 mai 2015 a fost întocmit rechizitoriul cauza fiind înregistrată la judecătorul de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului D., la nr._ 15, iar prin încheierile din datele de 29 mai 2015, 22 iunie 2015 în baza art. 348 și art. 207 alin. 4 cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
Prin încheierea din data de 13 iulie 2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizări instanței cu rechizitoriul nr. 276/P/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 cod penal combinat cu art. 32 raportat la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d cod penal și de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 cod penal și art. 41 alin. 1 cod penal.
Prin încheierile din 13 iulie 2015 și 1 septembrie 2015, în baza dispozițiilor art. 362 cod procedură penală raportat la art. 208 cod procedură penală a fost menținut măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat.
Conform art. 208 alin. 4 cod procedură penală, în tot cursul judecății instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar numai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestări preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat .
S-a constatat că în cauză, probele administrate oferă suficiente informații ce pot justifica suspiciunea rezonabilă că au fost comise fapte prevăzute de legea penală și că autorul acestor fapte ar fi inculpatul.
În ceea ce privește condiția pericolului pentru ordinea publică, în continuare se mențin aspectele avute în vedere la data luării măsurii și anume că în cauză există suficiente date și informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana indicată în rechizitoriu să fie autorul faptelor reținute în actul de trimitere în judecată, fapte menționate și în încheierea prin care anterior s-a dispus măsura preventivă și pe care inculpatul le recunoaște chiar dacă nuanțat.
În continuare este îndeplinită condiția reglementată în art. 223 alin. 2 cod procedură penală în sensul în care faptele prezentate pot întruni elementele unei infracțiuni contra vieții și, raportat la gravitatea acestora, la modul și împrejurările de comitere, la datele ce caracterizează persoana bănuită că le-ar fi comis, justifică și în prezent aprecierea că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă și în prezent, pe de o parte din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea presupus a fi fost comisă, din modul în care s-au derulat evenimentele și din împrejurările în care faptele au fost comise, iar pe de altă parte din datele menționate în fișa de cazier judiciar a inculpatului în care se precizează că are multiple condamnări încă din minoritate. Aceleași argumente demonstrează că menținerea măsurii arestării preventive este proporțională și oportună și la momentul actual în raport cu scopurile vizate de dispozițiile art. 202 cod procedură penală. Temeiurile care au determinat arestarea preventivă și ulterior, menținerea stării de arest, sunt încă de actualitate, pericolul pentru ordinea publică fiind unul real, derivând din natura faptelor și gravitatea acestora, din circumstanțele reale în care s-au derulat.
S-a constatat astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, în speță arestul la domiciliu, având în vedere antecedente penale ale inculpatului care deși a beneficiat de clemență prin suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea, aplicată pentru o infracțiune comisă cu violență, este bănuit de săvârșirea unei infracțiuni grave prin care este lezată atât autoritatea statului cât și cei care o reprezintă. Aceasta în condițiile în care persoana bănuită de comiterea infracțiunilor are în antecedență multe condamnări. D. durata măsurii preventive și împrejurarea că procesul penal își urmează cursul, în absența unor alte date relevante, nu poate constitui la momentul de față singurele temeiuri în reconsiderarea măsurii ce s-ar impune. Împrejurările de fapt invocate de inculpat, respectiv faptul că ar urma să se căsătorească și că martora A., concubina sa, ar urma să aibă un copil al cărui tată este inculpatul nu justifică o reconsiderare a măsurii preventive pentru argumentele expuse anterior, dar și pentru că relația de concubinaj a celor doi durează de ani de zile așa după cum chiar martora a declarat. În plus, interesul public general trebuie să primeze în raport cu interesul individual, iar toate datele existente referitoare la inculpat demonstrează că acesta își are propriul set de reguli după care își ghidează acțiunile fără a lua în considerare interesul general apărat prin legi și regulamente instituite pentru bunul mers al societății și apărarea tuturor.
Având în vedere toate aspectele menționate, instanța, în baza art. 362 alin. 2 cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul P. C. V..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. C., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii se fond și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, întrucât
temeiurile avute în vedere inițial nu mai subzistă, având în vedere perioada lungă a măsurii arestării preventive, care și-a atins scopul prevăzut de art.202 C.p.p.; urmărirea penală a fost finalizată, iar cercetarea judecătorească este într-un stadiu avansat, conturându-se o situație de fapt diferită de cea din rechizitoriu, respectiv cea din declarațiile inculpatului.
Contestația este nefondată.
Contestatorul inculpat P. C. V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul cu nr. 276/P/2015 din data de 28 mai 2015 înaintat de P. de pe lângă Tribunalul D., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 din C.p., combinat cu art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. d din C.p. și conducerea unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C.p., cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 din C.p., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ 15, constând în esență că, în data de 05.04.2015, în jurul orei 15,30, a condus pe drumurile publice, pe raza ., autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere. În aceste împrejurări, nu a oprit la semnalul regulamentar efectuat de persoana vătămată P. M., polițist în cadrul IPJ D. – Serviciul Rutier, lovindu-l cu autoturismul în zona picioarelor, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul contestator P. C. V. este autorul faptelor reținute în actul de trimitere în judecată, fapte pe care inculpatul le recunoaște nuanțat.
Nu este fondată susținerea inculpatului conform căreia probele administrate în cursul cercetării judecătorești conturează o situație de fapt conformă cu declarațiile sale.
Până în prezent, la termenul din 05.10.2015 a fost audiat inculpatul, iar la termenul din 19.10.2015 au fost audiați martorii U. D., T. A. și A. C. Viluța, nefiind audiați încă martorii din rechizitoriu respectiv, B. F. R., Boboșca C. C., M. M. M. și P. M. L..
Așadar, după audierea a doar trei martori și a inculpatului nu se poate reține că situația de fapt ce rezultă din probele administrate în cursul cercetării judecătorești s-ar fi schimbat în sensul indicat de inculpat în declarațiile sale.
Se constată astfel că în continuare există bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj în formă agravantă (art. 257 alin. (1) și (4) coroborat cu art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit.d) Cod penal), pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, prima condiție prevăzută de art 223 alin 2 Cod penal
Este îndeplinită în continuare și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 223 alin. (2) teza finală, respectiv ca lăsarea în libertate a inculpatului să creeze o stare de pericol pentru ordinea publică, având în vedere în special, antecedentele penale ale inculpatului care reflectă un profil moral înclinat spre comiterea de acte antisociale, de violentă.
Instanța constată că inculpatul are multiple antecedente penale, astfel că prezența sa în libertate poate duce la inducerea unei stări de temere în rândul martorilor ce mai trebuie audiați, fapt care poate influența în mod semnificativ aflarea adevărului.
De asemenea, fapta de săvârșirea căruia este acuzat inculpatul este deosebit de gravă, ultraj, printr-o acțiune violentă îndreptată împotriva unui agent de poliție, urmată de încercarea de a ascunde autoturismul utilizat la presupusa săvârșire a acestei infracțiuni.
În aceste condiții, punerea în libertate a inculpatului, ar putea crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității din care face parte și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte, fiind pusă în pericol în mod implicit și respectarea autorităților statului însărcinate cu menținerea ordinii publice.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta prezența inculpatului nu trebuie ignorat nici faptul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul nu avea permis de conducere în momentul presupusei săvârșirii a infracțiunii de ultraj, aspect ce indică faptul că inculpatul este o persoană care ignoră și încalcă cu bună știință normele legale, iar în condițiile în care ar fi în libertate ar avea posibilitatea să încalce din nou aceste norme.
Nu a fost depășită nici durata rezonabilă a arestării preventive, având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv în luna aprilie 2015, iar intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive, aproximativ 6 luni, nu este excesiv, în această perioadă fiind finalizată urmărirea penală, parcursă procedura camerei preliminare și începută cercetarea judecătorească.
În concluzie, C. apreciază că, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul comunității din care face parte și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte, putând influența și aflarea adevărului în prezenta cauză.
Chiar și în condițiile în care măsura arestării preventive ar fi înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe aceste lucru ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților, iar obligațiile ce pot fi impuse inculpatului în cadrul măsurii arestului la domiciliu nu sunt de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că din datele privitoare la persoana inculpatului, existente la dosar, rezultă că acesta nu respectă în mod frecvent normele legale.
În concluzie, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, neexistând date sau împrejurări care să ateste că au dispărut ori că s-au modificat, corect instanța de fond a apreciat că măsura preventivă este legală și temeinică și că se impune menținerea acesteia, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie
Având în vedere aceste considerente, C., în temeiul art.. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b din C.p.p., se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat, P. C. V., împotriva încheierii din 19 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Cod pr penală, va fi obligat contestatorul inculpat să achite 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul contestator P. C. V., fiul lui P. și P., născut la data de 19.02.1982 în C., jud. D., cu domiciliul în C., ., jud. D., posesor CI, ., nr._, CNP_, deținut în P. C., împotriva încheierii din 19 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2015.
Președinte,
M. E. P.
Grefier,
C. G.
Red M.E.P.
J.fond:L.L.U.
G.S. 18.11.2015/4ex.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
